{"id":11281,"date":"2012-03-29T13:41:18","date_gmt":"2012-03-29T11:41:18","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=11281"},"modified":"2012-03-29T13:41:48","modified_gmt":"2012-03-29T11:41:48","slug":"errata-biografia-lui-gary","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/errata-biografia-lui-gary\/","title":{"rendered":"Errata: biografia lui Gary"},"content":{"rendered":"

Clara Mares, Zidul de sticla: Ion D. S\u00eerbu \u00een arhivele Securitatii,<\/em> Prefata de Antonio Patras, Bucuresti, Curtea Veche Publishing, 2011, 520 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

Cartea Clarei Mares inhiba. Recuperarea biografiei din dosarele Securitatii \u00eentrece toate exegezele consacrate lui Ion D. S\u00eerbu. Importanta scriitorului a crescut gratie acestui efort documentaristic si interpretativ, depus cu tenacitate si pasiune, din care se desprinde o concluzie severa. Nimeni nu va mai aduce inovatii semnificative despre cazul lui Gary. Lucrarea abunda \u00een referinte, \u00een trimiteri la cazuri conexe, \u00een documente de prima m\u00e2na (reproduse fara trunchieri), \u00een analize detaliate. Totdeauna, atentia se \u00eendreapta catre profunzimea evenimentelor. Dezambiguizarile contextuale nu se bazeaza pe supozitii, ci pe cunoasterea minutioasa a bazelor legislative din tara si a acordurilor internationale \u00eentre blocul sovietic si celelalte state europene. Pare ca nimic nu-i scapa autoarei.
\nSecventele sunt coerent si atent distribuite \u00een scenariu. \u00cencadrarile istorice ireprosabile reprezinta \u00eensusirea evidenta a studiului. Cealalta calitate fundamentala, ramasa totusi \u00een plan secund din pricina modestiei cercetatoarei, consta \u00een impunerea unui model de reconfigurare biografica specifica scriitorilor care au activat \u00een comunism. Desi \u00eent\u00e2lnim unele similitudini cu paradigma lansoniana, prin conturarea profilului intelectual din interactiunea cu diverse institutii culturale (Universitatea \u201eRegele Ferdinand I\u201c din Cluj\/ Sibiu), cu personalitati tutelare (Lucian Blaga), cu prieteni mai putin fideli (Doinas si I. Negoitescu) sau cu adversari literari (A. E. Baconsky, Marin Sorescu), obiectivul principal se desparte de justificarea \u00eemplinirii unui destin creator. O asemenea pista era exclusa dintru \u00eenceput. La fel ca opera, elucidarea vietii lui I. D. S\u00eerbu a ramas chezasie posteritatii, \u00eentruc\u00e2t nu se confunda cu un traseu ales \u00een libertate. Exemplaritatea destinului \u00eencepe odata cu arestarea din 17 septembrie 1957, cu pedepsele consecutive si cu dosarul penal. Anchetatorii, procurorii, judecatorii, gardienii din penitenciare, informatorii si ofiterii diferitelor directii ale Securitatii au urzit drumurile secrete ale prozatorului. Si, fara sa banuiasca, recurg\u00e2nd uneori la abuzuri numai ca sa-si justifice menirea, scriptorii aserviti regimului totalitar au alcatuit versiunea oficiala, datorita careia fostul cerchist a ajuns un simbol.
\nTortura pe \u00eentelesul tuturor<\/strong>
\nCu toate ca unele note informative din 1954 legate de profesorul S\u00eerbu Dezideriu (identificat nu fara dificultati de angajatii M.A.I. cu I. D. S\u00eerbu) se afla \u00een dosarul de urmarire informativa a lui I. Negoitescu
\n(I 120450, vol. 1), interesul pentru condamnarea dramaturgului apare peste
\n3 ani, c\u00e2nd, potrivit obiceiul momentului, vina organizarii unei miscari \u201ereactionare\u201c\/ \u201eantirevolutionare\u201c\/ \u201ede uneltire \u00eempotriva democratiei populare\u201c se extindea asupra tuturor celor care doar auzisera despre respectiva intentie. Mobilul arestarii lui I. D. S\u00eerbu este \u00een genere cunoscut, dupa publicarea \u201eCartii albe a Securitatii\u201c. Amanunte suplimentare se gasesc \u00een dosarul penal (P 423 de la C.N.S.A.S.).
\nProblema intervine odata cu \u00eenghitirea condamnatului de catre mecanismul reinterpretarii istoriei \u00een functie de interesele Partidului. Fiindca, reiese fara tagada din actele prezentate de Clara Mares, ca prima os\u00e2ndire, de 1 an, pentru \u201eomisiune de denunt\u201c, era socotita insuficienta. Nu are rost sa rezum cum a ajuns inculpatul sa fie condamnat \u00een 1958 la alti 7 ani de puscarie, din care a executat 5. Conteaza viciile de procedura. Iar fiul de miner se dovedea persoana potrivita pentru \u00eencercarea noilor tehnici de asigurare a ordinii publice. Daca s-ar fi dovedit maleabil \u00een celula, cu siguranta ar fi scapat dupa 12 luni: \u201eExact la un an dupa prima ordonanta de \u00eenvinuire, pe 5 octombrie 1958, \u00een acelasi beci subteran al Securitatii, S\u00eerbu citeste noile acuzatii pe care regimul i le aduce: manifestari ostile regimului (\u00een perioada evenimentelor din Ungaria a elogiat bandele fasciste, dorind ca \u00een Rom\u00e2nia sa se produca evenimente similare), a scris o piesa dusmanoasa (\u201eSovrom-carbune\u201c) pe care a multiplicat-o la Cluj, \u00eencerc\u00e2nd expedierea ei peste granita. Compar\u00e2ndu-le, observam ca ele nu difera cu nimic de cele ale anului 1957\u201c (p. 69).
\nPoate ca Partidul asigura cadrul legislativ, \u00eensa din expunerile Clarei Mares rezulta ca Securitatea instaurase cenzura: a libertatii, a literaturii, a discutiilor. Schimbarea domiciliilor obligatorii \u2013 Petrila, Petrosani si Craiova \u2013 seamana cu transferarea dintr-o \u00eenchisoare \u00een alta. Mai mult, cercetatoarea scoate la lumina munca energica a paznicilor din umbra de a-i fabrica un nou proces, tentativa esuata\u00a0 \u00eensa: \u201eActiunea, demarata \u00een 1974, reluata \u00een 1976, avea drept scop condamnarea lui Ion D. S\u00eerbu, conform articolului 75 al Codului Penal din 1968, la o pedeapsa \u00eentre 5 si 15 ani.\/ Semn\u00e2nd acordurile de la Helsinki, Rom\u00e2nia afirma public ca nu mai aplica detentia pentru idei, deci intentia condamnarii penale era abandonata\u201c (p. 191). Paradoxal, Ion D. S\u00eerbu a redevenit scriitor prin indulgenta tortionarilor (1967). Astfel, fara sa stie, Gary legitima comunismul, \u00eentruc\u00e2t orice manifestare culturala se derula sub girul autoritatilor: \u201ePentru ca lucrurile sa fie clare, Ion D. S\u00eerbu primeste drept de semnatura, direct de la un colonel al politiei secrete\u201c (p. 94). Niciun manuscris nu pornea la tipografie \u00een absenta acordului Securitatii, unele fiind avizate favorabil \u00een urma interventiei explicite a cadrelor subordonate M.A.I. C\u00e2teodata, cartile deveneau subiectul unor note informative competente, din partea oamenilor cu buna pregatire filologica. Aproape nicio vorba a lui nu scapa urechilor ofiterilor. I. D. S\u00eerbu s-a vazut deposedat de personalitate. A fost nevoit sa observe cum propria identitate se confunda cu pseudonimele date de supraveghetori: \u201eSerbanescu\u201c, \u201eUrsu\u201c, \u201eSuru\u201c sau \u201eS\u00eerbulescu\u201c. Diversitatea formelor de exercitare a controlului era \u00eenfioratoare. \u00cencr\u00e2ncenarea ofiterilor \u00een a-l persecuta, \u00een a-l atentiona ca trebuie sa poarte dupa sine o cocoasa, ar putea fi o consecinta a refuzului de a colabora cu Securitatea. Clara Mares demonstreaza ca, odata intrata \u00een vizor, o tinta nu primea un tratament constant. Prioritatile se modificau \u00een permanenta, mai ales ca s-ar cuveni sa admitem ca si prigonitorii intrau \u00een impas. Aveau dificultati \u00een scornirea acuzelor: \u201e\u00cenchiderea dosarului de urmarire (\u201eUrsu\u201c, 1973-1974 si 1974-1978) nu \u00eenseamna si sistarea urmaririi. Ion D. S\u00eerbu este pastrat \u00een SIG (Supraveghere Informativa Generala) sau, pe alocuri, SIP (Supraveghere Informativa cu Prioritate), baze de lucru ale cazurilor recalcitrante\u201c (p. 209).
\nPrietenul la nevoie se cunoaste<\/strong>
\nCea mai importanta si mai grava lectie deprinsa de fostul condamnat tine de resemantizarea notiunilor de prietenie si de compasiune. Clara Mares ilustreaza indirect faptul ca, \u00eentr-o societate unde nevoia se confunda cu interesul, nimeni nu ar putea pretinde ca devotamentul sa constituie o trasatura constanta. Afinitatile si animozitatile nu se alegeau spontan. \u00centelegatori si protectori nu sunt neaparat tovarasii din tinerete, membrii Cercului Literar, ci tocmai cei implicati \u00een supravegherea scriitorului, informatorii care cautau sa-l acopere (p. 119). \u00cen anii ’60 si ’70 \u00eencarceratul \u00een libertate nu observa bunavointa inamicilor, fiind frustrat ca din pricina lor textele i se ciuntesc. \u00cen deceniul al noualea, dramaturgul se \u00eentelepteste, oferind pilde pentru \u00eempaciuirea cu semenii, pe care \u00eenceteaza sa-i compare cu brutele. Omenia calailor apare c\u00e2nd Ion D. S\u00eerbu \u00eesi da seama ca si aceia sunt numai uneltele masinariei represive, ca si ei ispasesc o condamnare. Epoletii le dadeau iluzia puterii, ne\u00eenteleg\u00e2nd ca stau \u00een spatele gratiilor: \u201e\u00cen esenta, mila crestina a lui S\u00eerbu pleaca de la observatia pe care o facuse \u00een detentie, c\u00e2nd se revoltase si fusese pedepsit sa-si man\u00e2nce hrana \u00een genunchi. \u00cen acel moment, detinutul realizase ca si gardienii lui stateau tot \u00een genunchi, iar soarta lor era \u00eenca si mai grea, pentru ca nu realizau propria \u00eentemnitare\u201c (p. 325-326).
\nO reactie similara \u00eei st\u00e2rnesc colegii din studentie, cu precadere Doinas si Negoitescu, racolati de Securitate \u00een 1958, respectiv \u00een 1963. Clara Mares gestioneaza aproape impecabil situatiile celor doi. Reprosurile aduse nu survin doar pe fondul acceptarii posturii de informatori. Ambii \u00eel trateaza cu indiferenta, stiind ca s-ar compromite daca superiorii ar fi aflat ca au relatii str\u00e2nse cu S\u00eerbu. Niciunul nu-l sprijina \u00een momentele critice. Stau deoparte sau ajung acuzatori. O diferenta exista totusi. Doinas a comparut ca martor al acuzarii \u00een timpul primului proces, spre deosebire de Negoitescu, care a refuzat sa se prezinte la a doua judecata, marturisind p\u00e2na la urma, sub presiunea batailor, ceea ce doreau anchetatorii sa auda, \u00een perioada propriei \u00eentemnitari (1961). Abandonat, Ion D. S\u00eerbu a trait tragedia muteniei. Risca exprim\u00e2ndu-si opiniile. Iar a-i sta \u00een preajma, a-i raspunde la epistole, a-i asculta lamentatiile rostite \u00een particular sau la telefon \u00eensemna asumarea asa-ziselor vinovatii puse pe seama turbulentului scriitor. Ca atare, Gary s-a trezit marginalizat de securisti si evitat de toti cunoscutii. Nici macar vecinii din bloc nu-i raspundeau la salut, de teama ca vor fi asociati cu un \u201edusman al poporului\u201c.
\nDemont\u00e2nd cam toate nedumeririle privind biografia lui I. D. S\u00eerbu, Clara Mares a construit un profil veridic, \u00eentr-o epica incandescenta. Documentele consultate elibereaza agitatiile unei personalitati cu existenta ciobita. Culeg\u00e2nd far\u00e2mele, autoarea a recompus \u201eZidul de sticla\u201c, scot\u00e2ndu-l pe scriitor din prizonierat si plas\u00e2ndu-l \u00een racla recunostintei.<\/p>\n

 <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Clara Mares, Zidul de sticla: Ion D. S\u00eerbu \u00een arhivele Securitatii, Prefata de Antonio Patras, Bucuresti, Curtea Veche Publishing, 2011, 520 p. Cartea Clarei Mares inhiba. Recuperarea biografiei din dosarele Securitatii \u00eentrece toate exegezele consacrate lui Ion D. S\u00eerbu. Importanta scriitorului a crescut gratie acestui efort documentaristic si interpretativ, depus cu tenacitate si pasiune, din… Cite\u0219te mai mult »Errata: biografia lui Gary<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[7527,7529,7528],"class_list":["post-11281","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-clara-mares","tag-ion-d-sirbu-in-arhivele-securitatii","tag-zidul-de-sticla"],"views":1624,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11281","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11281"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11281\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11281"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11281"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11281"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}