{"id":11265,"date":"2012-03-29T13:12:16","date_gmt":"2012-03-29T11:12:16","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=11265"},"modified":"2012-03-29T13:12:35","modified_gmt":"2012-03-29T11:12:35","slug":"%e2%80%9edespre-razboi-se-vorbeste-uneori-fara-judecata%e2%80%9c","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/%e2%80%9edespre-razboi-se-vorbeste-uneori-fara-judecata%e2%80%9c\/","title":{"rendered":"\u201eDespre razboi se vorbeste uneori fara judecata\u201c"},"content":{"rendered":"

Cam asa trebuie traduse vorbele presedintelui american Barack Obama folosite la int\u00e2lnirea cu lobby-ul evreiesc american din organizatia AIPAC, int\u00e2lnire care a avut loc chiar in timpul ultimei vizite la Casa Alba a premierului israelian Netanyahu. O vizita precipitata, impusa de cresterea tensiunii in Orientul Mijlociu ca urmare a deteriorarii grave a relatiilor dintre Israel si Iran. Daca ar fi sa luam in serios declaratiile belicoase de la Teheran si de la Tel Aviv ar trebui sa ne pregatim de un nou razboi. Acum, c\u00e2nd inca nu s-a linistit lumea araba dupa revoltele, revolutiile, razboaiele din Tunisia, Egipt, Algeria, Libia, Siria. C\u00e2nd pentru razboaiele din Irak si din Afganistan nu au fost gasite solutii. Zece ani le-au trebuit aliatilor impotriva terorismului islamic sa-l elimine pe Bin Laden. Decapitarea Al-Qaeda nu s-a dovedit dec\u00e2t o victorie fara invinsi. Terorismul continua sa ameninte si sa faca victime. Prapastia dintre lumea islamica si democratia occidentala se ad\u00e2nceste. Tot zece ani le-au trebuit acelorasi aliati sa-l elimine pe Saddam Hussein banuit ca se pregateste sa se inarmeze cu bomba atomica. Si pericolul de inarmare nucleara nu a fost inlaturat. De data asta avem un protagonist: Iranul. Declarativ, Orientul Mijlociu se afla in pragul unui razboi. <\/strong><\/em>Teheranul vrea sa rada de pe fata pam\u00e2ntului Israelul, Tel Aviv-ul se pregateste sa atace preventiv Iranul pentru a-i distruge capacitatile militare.
\nEscaladarea amenintarilor, reale sau tactice, se produce tocmai c\u00e2nd presedintele Obama are nevoie de liniste pentru a-si pregati intrarea in lupta electorala. Bush-junior a c\u00e2stigat un mandat prezidential prin implicarea Statelor Unite in razboi. Vremurile s-au mai schimbat. A acorda acum sprijin de razboi Israelului, dupa ce mii de soldati americani trimisi in Irak si in Afganistan au fost repatriati in sicrie, inseamna sa accepti riscul ruinarii propriilor sanse de reusita la alegerile din noiembrie. Si, totusi, Casa Alba trebuie sa-si arate, chiar si in aceste nefericite imprejurari, solidaritatea cu Israelul, aliatul Statelor Unite impus de istorie. Gest necesar, dar nu neaparat facut fara str\u00e2ngere de inima. Pentru ca Tel Aviv-ul are pacatele lui. Premierul Netanyahu l-a jenat constant pe presedintele Obama sa-si implineasca macar o parte din promisiunile facute electoratului american si lumii in campania electorala pentru a limpezi lucrurile in conflictul israelo-palestinian. Guvernul de extrema-dreapta\u00a0 condus de Netanyahu a continuat sa ram\u00e2na inflexibil. Iar acum si-a mai facut rost de un dusman belicos, Iranul, condus de un regim fundamentalist intratabil.
\nSe afla Orientul Mijlociu, cu adevarat, in pragul unui nou razboi?\u00a0 Este de presupus ca, cel putin p\u00e2na la alegerile prezidentiale din noiembrie, Casa Alba nu este dispusa sa-si angajeze credibilitatea intr-un nou conflict militar. Cu toate acestea, Obama le reaminteste curent iranienilor sa nu se joace de-a razboiul. \u201eUn Iran inarmat nuclear intra in contradictie cu interesele nationale ale Statelor Unite…Voi folosi orice mijloc pentru a impiedica Teheranul sa ajunga acolo\u201c, a declarat presedintele Obama. Israelul vrea sa curme rapid raul si sa distruga la timp capacitatile nucleare iraniene. Washingtonul reclama pacienta, cere inspectii pentru obtinerea dovezilor vinovatiei si punerea sub controlul Agentiei Internationale pentru Energia Atomica de la Viena a activitatilor iranienilor in domeniul nuclear. Prudenta, realismul si filozofia de pace ale presedintelui Obama s-au manifestat inca odata la int\u00e2lnirea cu Netanyahu si lobby-ul evreiesc din Statele Unite. El a vorbit despre responsabilitatea uriasa in privinta luarii unei decizii militare punitive: \u201eDespre razboi se vorbeste cu usurinta\u201c a declarat el. Desigur, era vizat in primul r\u00e2nd Iranul. Dar vorbele abia disimulau rezerva serioasa fata de solutia loviturii preventive in care crede Netanyahu. Dezacordul in privinta Iranului, dupa unii\u00a0 profund, intre Obama si Netanyahu nu a fost inlaturat nici dupa aceasta noua int\u00e2lnire. El se adauga nemultumirilor mai vechi produse de rigiditatea cu care guvernul israelian trateaza tentativele\u00a0 Washington-ului\u00a0 de a readuce la masa tratativelor pe israelieni si palestinieni si de a gasi o iesire rezonabila din acest conflict.
\nCu peste patru decenii in urna, Iranul, intrat sub regim islamic, a recurs la o politica belicoasa fata de Statele Unite. Ambasada SUA la Teheran a fost asaltata de fundamentalistii iranieni iar diplomatii americani au fost luati ostatici. De atunci, Teheranul a tinut cu incapat\u00e2nare sa arate lumii ca poate deveni liderul luptei popoarelor islamice si islamizate impotriva Statelor Unite. O alta tinta este Israelul. Reactia Tel Aviv-ului a fost, ca intotdeauna, de forta: anihilarea rapida si din timp a inarmarii Iranului. Mai nou, suspiciunea ca Iranul este pe punctul de a fabrica arma nucleara a devenit un pretext pentru Tel Aviv sa socoteasca\u00a0 necesar un atac preventiv in scopul distrugerii capacitatilor militare iraniene. Pentru obtinerea unei dezlegari, sau mai mult, pentru un ajutor direct, Netanyahu a facut recenta sa vizita la Wasington, a noua de la venirea la Casa Alba a lui Obama. Premierul a tinut sa se asigure ca chiar in an electoral Washingtonul isi va tine promisiunile de aliat militar al Israelului. Presedintele american a beneficiat in alegerile din 2007 de voturile a 60% din evreii din Statele Unite. Netanyahu a urmarit sa exploateze acest beneficiu in perspectiva alegerilor din noiembrie. Deocamdata a obtinut un mesaj de solidaritate americano-israeliana in fata pericolului mollahilor de la Teheran. Lucrurile nu au intrat definitiv pe un fagas bun. Ceea ce produce o anumita iritare, poate chiar ingrijorare, este trufia declarativa a premierului israelian care considera ca, chiar si fara ajutor american, atacul preventiv asupra Iranului poate fi dat. \u201eResponsabilitatea mea suprema este sa fac astfel inc\u00e2t Israelul sa ram\u00e2na stap\u00e2nul destinului lui\u201c. Cunosc\u00e2nd rezervele presedintelui american fata de rigiditatea guvernului de la Tel Aviv, si intuind ca, in an electoral, nu este dispus sa angajeze Statele Unite intr-un nou razboi, premierul israelit continua sa-si\u00a0 manifeste inflexibil duritatea cunoscuta. Aceasta echivaleaza cu o presiune indirecta. Presedintele Obama ram\u00e2ne fidel crezului sau si nu renunta la rezervele serioase in privinta strategiei cabinetului de la Tel Aviv in contenciosul cu Iranul. Suntem in fata a doua abordari diferite. Netanyahu nu exclude ideea de razboi, Obama nu renunta la avantajele demersului diplomatic. C\u00e2nd a vorbit la AIPAC despre pericolul iranian, presedintele american a declarat ca ram\u00e2ne \u201edestul timp si spatiu pentru diplomati\u201c. Viza direct graba cu care premierul israelian vrea sa recurga la solutiile militare, pe de o parte, si pe de alta, pe rivalii lui republicani care i-u lasat mostenirea grea a doua razboaie. La ultima int\u00e2lnire, Obama nu a acceptat nici sugestia Tel Aviv-ului de a fi definite \u201eliniile rosii\u201c ale actiunii impotriva Iranului. Ceea ce ar fi echivalat cu acceptarea atacului preventiv. Cu alte cuvinte, planificarea in timp a unui nou razboi. Terminologia deruteaza, diferentele de abordare sunt imperceptibile. Trebuie ochi de expert sa le sesizeze. Israelul\u00a0 vrea sa loveasca pornind numai de la necesitatea impiedicarii Iranului de a dob\u00e2ndi \u201ecapacitatea nucleara militara\u201c, in timp ce Statele Unite pretind sa se actioneze numai in cazul prevenirii fabricarii armelor nucleare. Cine s-a fript cu ciorba sufla si in iaurt. Obama nu vrea sa angajeze statul intr-un conflict in conditii similare cu cele acceptate c\u00e2ndva de predecesorul lui G. W. Bush si de premierul britanic Tony Blair pentru a declansa razboiul in Irak. Adica pe rapoarte mincinoase ale serviciilor secrete. Este interesanta si de luat in seama interpretarea \u201epretextelor de razboi\u201c ale Tel-Aviv-ului si Washington-ului avansata de un expert american, Aaron Miller: ca sa atace astazi Iranul, israelienilor le-ar fi suficienta invocarea capacitatii iranienilor de a imbogati uraniul. Administratia americana nu socoteste aceasta suficienta pentru o justificare legala. Aaron considera ca mesajul adevarat transmis de Obama lui Netanyahu la Washington ar fi acesta: daca intrati in razboi in acest stadiu, mergeti singuri. Conditie in care, dupa cum spune Miller, Israelul nu va lovi Iranul anul acesta. Dar ceva mai t\u00e2rziu? Pornind de la parerea ca sansele republicanilor, cei care au o inclinatie mai mare spre razboi, de a reveni la putere la Casa Alba sunt reduse, perspectivele antrenarii Statelor Unite intr-un razboi cu Iranul sub presedintele Obama sunt minime. In plus, americanii sunt demoralizati de pretul urias pe care il platesc pentru razboaie. Mai ales cel nefericit, in vietile copiilor lor. De aceea presedintele Barack Obama vorbeste, dupa cum s-a vazut, altfel despre razboi. Despre razboi sa vorbim cu mai multa judecata!
\nP.S. Un fapt oarecum divers. La televiziunea noastra nationala, unui doctor rom\u00e2n in stiinte politice i s-a cerut parerea despre uciderea de catre un soldat american a 16 civili afgani, printre care se aflau copii si femei. In raspunsul lui balmajit, acesta a strecurat g\u00e2ngav: da, dar si un taliban afgan a ucis recent patru soldati americani. Politologul foloseste logica de gradinas in chestiuni de maxima responsabilitate. Intra, cum s-ar mai putea zice, in gradina umanismului cu ciubote murdare. O astfel de judecata Arghezi ar fi pus-o\u00a0 pe seama unor \u201eabilitati de st\u00e2ngacie\u201c. Era felul maestrului, inconfundabil, de a\u00a0 numi cu ironie cinica, printr-o sintagma potrivita, prostia. Oric\u00e2te datorii ar avea politologul d\u00e2mbovitean pe ici si pe colo, trebuie sa i se spuna ca o crima nu este altceva dec\u00e2t o crima. Tragedia din Afganistan, nu singura de altfel, are explicatia ei. Iata cum o intelege Richard Falk, profesor de drept international la Universitatea Princeton si de studii globale si internationale la Universitatea California: \u201eAceasta crima odioasa este inca o expresie a unei reactii patologice fata de o realitate militara care pare ca ii innebuneste pe soldatii americani detasati in Afganistan\u201c. Fara sa scuze crima, americanul spune ca este posibil ca razboiul sa-i innebuneasca pe soldati. C\u00e2nd vad pe cei cu care au plecat la lupta sf\u00e2rtecati de minele-capcana, sentimentul lor de razbunare este unul hranit de ura. El nu mai poate fi supus ratiunii.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cam asa trebuie traduse vorbele presedintelui american Barack Obama folosite la int\u00e2lnirea cu lobby-ul evreiesc american din organizatia AIPAC, int\u00e2lnire care a avut loc chiar in timpul ultimei vizite la Casa Alba a premierului israelian Netanyahu. O vizita precipitata, impusa de cresterea tensiunii in Orientul Mijlociu ca urmare a deteriorarii grave a relatiilor dintre Israel… Cite\u0219te mai mult »\u201eDespre razboi se vorbeste uneori fara judecata\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[7511,3384,7510,7512,2589],"class_list":["post-11265","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-aipac","tag-casa-alba","tag-netanyahu","tag-teheran","tag-tel-aviv"],"views":5412,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11265","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11265"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11265\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11265"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11265"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11265"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}