{"id":11254,"date":"2012-03-29T13:04:26","date_gmt":"2012-03-29T11:04:26","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=11254"},"modified":"2012-03-29T13:05:16","modified_gmt":"2012-03-29T11:05:16","slug":"actualitatea-si-%e2%80%9eactualizarea%e2%80%9c-lui-caragiale","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/actualitatea-si-%e2%80%9eactualizarea%e2%80%9c-lui-caragiale\/","title":{"rendered":"Actualitatea si \u201eactualizarea\u201c lui Caragiale"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>\u00cen sf\u00e2rsit, \u201eAnul Caragiale\u201c debuteaza si \u00een \u201eRomania literara\u201c! Caci firava si neinspirata \u00eencercare a lui Nicolae Manolescu de acum c\u00e2teva numere de a-l demite pe genialul comediograf din \u00eenalta facultate a propriei constiintei artistice, pretinz\u00e2nd ca autodidactul \u00eencurca romantismul flamboaiant cu clasicismul nu deschidea nici Anul Caragiale si nicio discutie profitabila despre opera lui. \u00censa plasarea \u00eentr-o postura de \u201edetractor\u201c al lui Caragiale este un simpatic joc critic pe care autorul recentei \u201eIstorii &#8230;\u201c l-a mai practicat \u00een lunga lui cariera literara plina de \u201econtradictii\u201c si polemici cu sine \u00eensusi. Acum, sub un titlu comun (\u201eDin nou despre Caragiale\u201c), acelasi critic \u00eei da, generos, cu o m\u00e2na larga lui Caragiale ceea ce \u00eei luase cu st\u00e2nga si cu st\u00e2ngacie \u00eentr-o interogatie retorica menita sa-i irite pe \u201eiubitorii\u201c dramaturgului: \u201eAvea Caragiale constiinta artistica?\u201c <\/strong><\/em><br \/>\nAtunci c\u00e2nd se ia \u00een serios, cit\u00e2ndu-se pe sine \u00eensusi Nicolae Manolescu ni-l aminteste pe criticul stralucit, comentatorul subtil si temeinic al literaturii rom\u00e2ne pe care, dupa model calinescian, o urmareste de la origini si p\u00e2na \u00een prezent. \u00cendelung g\u00e2ndita, fraza critica din marile lui contributii taie nodurile si preparativele la vedere patrunz\u00e2nd deodata cu lama \u00een esenta chestiunii ce urmeaza apoi a fi \u00eentoarsa pe toate fetele. Ca un laser, ochiul criticului patrunde rapid \u00een miezul lucrurilor cu o naturalete usor dezabuzata si din care mirarea a disparut. Ce ne \u00eempiedica sa-l \u00eentelegem pe Caragiale, spune criticul, este chiar registrul comic \u00een care-si pune eroii sa ne comunice mesajul si firea lor adevarata. Cititorul \u201eprea inteligent\u201c, mai lasa el sa se \u00eenteleaga, e victima propriei inteligente suspicioase: furat de expresivitatea si comicul limbajului, lectura lui face o \u201etraducere\u201c parodica a textului, deform\u00e2ndu-l p\u00e2na la nerecunoastere. O lectura parodica si tradatoare ce-i retrage lui Caragiale paternitatea asupra propriei opere: nenea Iancu ar z\u00e2mbi vaz\u00e2nd cum s-au luptat piesele lui, mai ales spre a doua jumatate a secolului XX, cu stafia comunismului! Gradul maxim de \u201etraductiune\u201c parodica l-a atins lectura pieselor lui Caragiale din pamfletul \u201eMarea trancaneala\u201c al regretatului Mircea Iorgulescu. Opera singulara \u00een critica rom\u00e2neasca, fara a se pretinde o exegeza a lui Caragiale, \u201eMarea trancaneala\u201c e o capodopera a scrisului pe dedesubt, utiliz\u00e2nd \u201emateria prima\u201c a unui scriitor genial. Ce se pierde si ce se c\u00e2stiga prin aceasta lectura oarecum \u201evirusata\u201c ram\u00e2ne pe seama cititorilor si a&#8230; viitorului. Absent din aceasta capodopera critica si pamfletara, Caragiale e prezent \u00een alta parte. \u00cen \u201epartea\u201c adusa \u00een discutie de Nicolae Manolescu, un critic care, si el adesea \u00een raspar cu ceilalti comentatori ai epocii lui, revine spectaculos asupra unei lecturi \u201etextuale\u201c a lui I. L. Caragiale, nu fara a avea \u00een aceasta privinta predecesori ilustri (Serban Cioculescu, Mihai Ralea, Alexandru Dragomir, Gelu Negrea s.a.). El ia \u00een serios vorbele memorabile ale eroilor comici ai lui Caragiale. Ia aceste vorbe sleite de sens de pe buzele cititorilor si le \u00eentoarce proprietarilor de drept: eroilor din comediile lui Caragiale. Si ce (re)descopera? \u00cen cel mai simplu fel de a spune, el descopera \u00een echivocul formulelor comice ale mesajului adevarul si adevarata natura a personajelor din comediile domnului Caragiale. Comedii \u00een care \u201eO prejudecata clasicista \u2013 spune criticul \u2013 ne \u00eempiedica sa luam \u00een serios continutul replicilor, tot asa cum ne \u00eempiedica sa luam \u00een der\u00e2dere tiradele din tragedii. G. Calinescu \u00eel considera pe Ipingescu \u00abredus la minte\u00bb fiindca repeta papagaliceste vorba \u00abrezon\u00bb ori de c\u00e2te ori jup\u00e2n Dumitrache \u00eei serveste c\u00e2te o opinie\u201c. \u00censa nici Ipingescu, nici jup\u00e2n Dumitrache ori, mai \u00eencolo, Catavencu nu sunt idioti si nu sunt luati \u00een r\u00e2s de Caragiale. Observatiile din replicile lor au credit si sunt pline de bun-simt. Asa, bunaoara, furios ca Rica o urmareste pe Veta de la Iunion p\u00e2na acasa, familistul jup\u00e2n Dumitrache se lanseaza \u00eentr-o filipica la adresa \u201eprapaditului de amploaiat\u201c. Ipingescu, idiotul ce repeta \u00eentr-una rezon si redusul la minte (cf. G. Calinescu) i-o \u00eentoarce jup\u00e2nului cu o \u00eentrebare care, oric\u00e2t (ne)-am r\u00e2de, e plina de bun-simt: \u201eApoi, daca nu-l cunosti de unde stii ca-i bagabont?\u201c Personajele lui Caragiale, conchide Nicolae Manolescu reamintind un bun c\u00e2stigat si pierdut, \u201esunt inculte, dar nu lipsite de rezon (&#8230;) Efimita a fost tratata ca Ipingescu: simplu ecou al barbatului ei. Dar Efimita e mai inteligenta dec\u00e2t Leonida\u201c. Pe urmele lui Alexandru Dragomir, criticul vine cu argumente irefutabile privind seriozitatea, bunulsimt, \u201erezonul\u201c eroilor, \u201enobletea sufleteasca a lui Trahanache, \u201edrama autentica\u201c a Zoei, corectitudinea ideologica a discursului \u201edemagogic\u201c al lui Catavencu si altele asemenea deformate printr-o lectura rea si care le-a facut sa para \u201eimbecile\u201c. Referindu-se la \u201eScrisoarea pierduta\u201c, criticul reaminteste oportun si contributia unor nume ilustre la procesul degradarii si decaderii din conditia umana a personajelor din comediile lui Caragiale: \u201eActele trei si patru din \u00abScrisoarea pierduta\u00bb, pe de-a-ntregul politice, au dezlegat cel mai adesea limba detractorilor lui Caragiale. Personajele lui ar suferi de \u00abimoralitate captusita cu prostie\u00bb, scrie nimeni altul dec\u00e2t G. Ibraileanu. Lipsite de universalitate, comediile \u00abs-au \u00eenvechit grozav\u00bb, scrie nimeni altul dec\u00e2t Paul Zarifopol. Abia dupa multe decenii, Alexandru Paleologu a remarcat c\u00e2t se poate de just ca tema adevarata a \u00abScrisorii pierdute\u00bb nu e un moment oarecare din istoria noastra politica (revizuirea din 1883 a Constitutiei), ci parlamentarismul dintotdeauna si de pretutindeni. Un discurs precum acela al lui Catavencu e plin de idei corecte si actuale, tot asa cum at\u00e2tea replici ne vin pe limba tocmai pentru miezul si actualitatea lor. Aceasta si este adevarata actualitate a comediilor domnului Caragiale. \u00abActualizarea\u00bb fortata din comentariile ultimelor decenii (B. Elvin \u00eel scoate pe dramaturg din seria Scribe-Labiche si \u00eel include \u00een aceea D\u00fcrrenmatt-Ionesco) sau din punerile \u00een scena (Alexa Visarion \u00eel doteaza pe Spiridon cu talente de securist) nu \u00eel apropie pe Caragiale de noi, ci \u00eel \u00eendeparteaza de el \u00eensusi\u201c. \u00cen buna masura, \u201eimbecilizarea\u201c personajelor din comedii e datorata si contributiei unor mari actori, precum si viziunii regizorale excesive, \u00een serviciul \u201eactualizarii\u201c fortate a pieselor marelui dramaturg. Celor citate de N. Manolescu spre a ilustra formele si aspectele actualizarii fortate din ultima vreme li se poate adauga si viziunea dintr-un recent spectacol al teatrului craiovean cu \u201eNoaptea furtunoasa\u201c unde, de at\u00e2ta amor nebun, Chiriac da buzna cu motocicleta \u00een patul Vetei. Ma tem doar ca fata cu respingerea acestor viziuni \u201eactualizante\u201c si \u201emodernizante\u201c si dupa \u00eendemnul lui Nicolae Manolescu de a ni-l apropia altfel pe Caragiale renunt\u00e2nd la actualizarile ce-l \u00eendeparteaza pe dramaturg de el \u00eensusi, criticul va fi privit de \u201eiubitorii\u201c lui Caragiale din Pipera si din fosta Securitate drept un conservator, de nu si mai rau, un \u201eretrograd\u201c&#8230;<br \/>\nUn eseu minunat semneaza la rubrica \u201eActualitatea\u201c a \u201eRom\u00e2niei literare\u201c, Vasile Lungu: \u201eCaragiale \u00eentre Thalia si Euterpe\u201c. Un eseu \u201etezist\u201c, dar ce teza! \u00cen centrul discutiei se afla motivele exilului berlinez al marelui dramaturg. Caragiale nu a lasat marturii lamuritoare, fara dubii, asupra acestei hotar\u00e2ri. Exegetii au facut ipoteze pornind de la asa-numitele masuri represive, cum ar fi \u00eendepartarea din slujba de la Regie, procesul Caion, neacordarea Premiului Academiei, comandate, \u00een speta, de satirizatul lider liberal Dimitrie Sturdza. Doar Serban Cioculescu, mai realist, explica alegerea domiciliului berlinez prin aplecarea dramaturgului spre confort si clima temperata convenabila sanatatii. \u00cent\u00e2mplarea cu \u201emostenirea Momuloaiei\u201c i-a \u00eenlesnit alegerea si punerea ei \u00een practica. Istoricii dogmatici, scrie autorul, s-au limitat sa gaseasca singura cauza \u00een persecutiile la care Caragiale ar fi fost supus de \u201eoficialitatea culturala burghezo-mosiereasca\u201c. \u00censa, prin firea si inclinatiile lui profunde, Caragiale facea parte ca multi altii dintre \u201eexilatii interni\u201c, care se exilau \u00een biblioteci, \u00een muzee, \u00een paduri, parcuri sau \u00een&#8230; c\u00e2rciumi. Vasile Lungu avanseaza ipoteza, care pluteste \u00een aerul din jurul lui Caragiale, asupra adevaratului motiv al autoexilarii: \u201eToti pierd din vedere motivul, poate cel mai important, daca nu al parasirii tarii, sigur al optiunii pentru Berlin: pasiunea de meloman a scriitorului. Mai putin din Italia, si aproape deloc din Franta simbolismului si impresionismului, proveneau idolii sai muzicali; acestia apartineau spatiului cultural germanic si se numeau Johann Sebastian Bach, Wolfgang Amadeus Mozart si Ludwig van Beethoven\u201c. Sa te exilezi din dragoste de muzica: iata formula paradoxala a comicului si marelui satiric rom\u00e2n, un om \u00eentreg \u2013 cu vorbele lui Geo Bogza. O iubire ce tine seama si e chiar dictata de ritmurile vietii interioare, de nostalgiile ce o definesc: \u201eDar Caragiale nu era numai inteligenta, nu se reducea la ipostaza zeitei Atena nascuta din capul lui Zeus, el avea si o bogata viata afectiva, o sensibilitate pe care le ascundea sub valul volubilitatii dialogului si al capcanelor comicului. Retragerea din aspra si obositoarea viata a cetatii, introvertirea prin regasirea reculegerii \u00een singuratate, regenerarea sufleteasca \u00eesi aveau \u00een muzica un generos acompaniament si un stimulent moral. (&#8230;) Structura spiritului sau, aflat sub autoritatea inteligentei, a rationalului, \u00eei orienteaza preferintele muzicale spre ordinea, claritatea si simetria din compozitiile barocului si clasicismului, purt\u00e2nd semnatura unor genii ca Bach. Mozart, Beethoven\u201c. Vasile Lungu observa ca \u201e\u00een sustinerea ideilor sale estetice, Caragiale \u00eesi cauta exemplificari numai \u00een sfera muzicii\u201c. Are o deosebita pretuire pentru lira, coturn si masca, admira talentele formate la Conservatorul din Bucuresti, saluta aparitia unei clase de harpa la onorabila institutie si cere \u00eenfiintarea unei clase de tobe mari, de tipsii si triangluri, deoarece \u201eDaca harpa este sufletul orchestrei, toba mare este inima, iar trianglul si capacele, spiritul\u201c! \u00cesi informeaza cititorii ca \u00een Europa se stia de existenta a patru tobe Stradivarius, din care una \u00een Bucuresti, la care c\u00e2nta cu virtuozitate domnul Mihalache si conchidea cu m\u00e2ndrie ca \u201erom\u00e2nii sunt poporul cel mai muzical din Europa\u201c. \u00cel \u00eenc\u00e2nta perspectiva \u00eenfiintarii Operei nationale, urmareste primele concerte de la Ateneul Rom\u00e2n. Sociabilitatii de bodega si restaurant, chefului de vorba si dialog cu Lache, Mache si Mitica \u00een berarii unde se discuta \u201epolitica cetatii\u201c, li se adauga, \u00eentr-un portret interior complex, pasiunile orientate spiritual ale melomanului ce-si cauta si gaseste patria sufleteasca si muzicala \u00een Germania: Simfonia a XIX-a de Beethoven, audiata la Gewandhaus \u00eei smulge marturisirea ca \u201enu poti sa faci alta dec\u00e2t sa te \u00eenchini auzind-o\u201c. Spiritul nutrit de asemenea pasiuni muzicale te poate ajuta sa \u00eentelegi mai bine, mai nuantat si exclamatia ambigua, dar nelipsita de o anume caldura, a creatorului cu privire la creaturile lui: \u201e\u00eei iubesc, ma!\u201c. Si de aceea e de crezut N. Manolescu spun\u00e2nd ca o \u201eactualizare fortata nu \u00eel apropie pe Caragiale de noi, ci \u00eel \u00eendeparteaza de el \u00eensusi\u201c. Si de actualitatea lui eterna.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>\u00cen sf\u00e2rsit, \u201eAnul Caragiale\u201c debuteaza si \u00een \u201eRomania literara\u201c! Caci firava si neinspirata \u00eencercare a lui Nicolae Manolescu de acum c\u00e2teva numere de a-l demite pe genialul comediograf din \u00eenalta facultate a propriei constiintei artistice, pretinz\u00e2nd ca autodidactul \u00eencurca romantismul flamboaiant cu clasicismul nu deschidea nici Anul Caragiale si nicio discutie profitabila despre opera lui.&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/actualitatea-si-%e2%80%9eactualizarea%e2%80%9c-lui-caragiale\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Actualitatea si \u201eactualizarea\u201c lui Caragiale<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[7503,2461,124],"class_list":["post-11254","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-anul-caragiale","tag-romania-literara","tag-nicolae-manolescu"],"views":3799,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11254","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11254"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11254\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11254"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11254"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11254"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}