{"id":11245,"date":"2012-03-22T16:03:16","date_gmt":"2012-03-22T14:03:16","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=11245"},"modified":"2012-03-22T16:03:44","modified_gmt":"2012-03-22T14:03:44","slug":"roland-garros-mon-amour-44","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/roland-garros-mon-amour-44\/","title":{"rendered":"Roland Garros, mon amour (44)"},"content":{"rendered":"

Istoria Roland Garros-ului este construita si din surprize. Dincolo de mitica previzibilitate a unor rezultate girate de prestigiul si cota valorica a unor campioni, mai mereu au existat niste outsider-i, niste trouble f\u00eate, niste incurca-lume, mai pe rom\u00e2neste, care au aruncat in aer casele de pariuri si mai cu seama asteptarile publicului. Asi scosi in ultima clipa din palarie, jucatori \u201einexistenti\u201c, dar care s-au inventat pe sine la Paris, necunoscuti flam\u00e2nzi de glorie sau pur si simplu tenismani valorosi, dar care in nici un caz nu erau creditati cu sanse prea mari \u2013 la ei ma refer. Ei bine, intreaga aceasta armada a frustratilor, anonimilor si setosilor dupa celebritate are meritul de a scoate, c\u00e2nd si c\u00e2nd, c\u00e2te un \u201easasin\u201c ce ucide campionul, favoritul sau capul de serie. <\/strong><\/em><\/p>\n

Desigur, ce-ar mai ram\u00e2ne dintr-un turneu de Grand Slam daca acest coeficient de neprevazut, mereu actualizabil, ar fi eliminat? Unde ar mai fi suspansul, in ce-ar mai consta misterul, care ar mai fi sursa emotiei? Adevarul este ca dupa patru ani de suprematie absoluta (2005-2008), spaniolul Rafael Nadal incepuse a-i plictisi pe amatorii parizieni (si nu numai) de tenis. O dominatie at\u00e2t de totala, un monopol at\u00e2t de fara fisura pe frumoasa terre battue de la Porte d’Auteuil ajunsesera sa frizeze monotonia cea mai radicala, iar fanii sportului alb, multi dintre ei, doreau o schimbare. Care avea sa se produca mai cur\u00e2nd dec\u00e2t isi imaginau acestia… Pentru a consemna acel eveniment, reiau r\u00e2ndurile scrise la cald, in acel calduros sf\u00e2rsit de mai parizian.<\/p>\n

Pe 31 mai, intr-o duminica insorita, pe la orele 19.00, Parisul s-a cutremurat. Epicentrul seismului a fost localizat in zona sud-vestica a capitalei franceze, in perimetrul dintre Bois-de-Boulogne si Porte d’Auteuil. Mai precis, in parcul sportiv de la Roland Garros. Punctul central al acestui adevarat cutremur a fost arena principala Philippe Chatrier, acolo unde, in optimile de finala ale marelui turneu de tenis, megafavoritul competitiei, spaniolul Rafel Nadal, lider mondial si cvadruplu campion pe zgura pariziana, a fost eliminat, dupa un meci d\u00e2rz, de suedezul Robin S\u00f6derling, scor 2-6, 7-6 (2), 4-6, 6-7 (2).<\/p>\n

Desi au trecut c\u00e2teva zile de la eveniment, trebuie sa recunosc \u2013 si o fac fara cea mai marunta umbra de placere \u2013, ca sunt inca in stare de soc. Nu fac parte dintre acei barbati care, fani ai c\u00e2te unui sport, echipe sau jucator, se identifica p\u00e2na-ntr-at\u00e2t cu respectiva entitate, inc\u00e2t infr\u00e2ngerea ii arunca in cea mai cumplita depresie. Nu ma identific cu nimeni, am propria mea viata personala, propriile mele pasiuni si refugii private astfel inc\u00e2t sa nu am nevoie vitala de c\u00e2rja existentiala a unui triumf al favoritului meu. Respir si traiesc chiar daca Steaua, Barcelona, Liverpool sau Nadal pierd. La esec nu arunc cu pietre in politisti, nu incendiez scaune de la peluza si nici nu rup racheta d\u00e2nd cu ea de pam\u00e2nt. Pe scurt, nu depind fundamental de episoadele consumate pe terenul de sport.<\/p>\n

Si totusi, acum, in aceste clipe depresia mea este una reala. Daca ati mai vizitat acest colt de pagina al revistei \u201eCultura\u201c, probabil ca v-ati familiarizat cu faptul ca sunt un mare fan al campionului iberic. Cred, fara sa exagerez, ca am in portofoliu mai bine de douazeci de articole dedicate performantelor inregistrate de acesta. In fond, e destul de simplu: indiferent cine suntem, avem nevoie de certitudini. Un reazem, credinta ca exista ceva care ram\u00e2ne neschimbat, ca, parmenidian, poti sa contezi pe o stabilitate anumita, una tare, indiscutabila \u2013 iata ce ma determina sa ma simt tulburat sufleteste dupa esecul nadalian. Evident, nu traiesc o drama personala pornind de la infr\u00e2ngerea t\u00e2narului maiorchin. Afirm doar ca eliminarea sa prematura in turneul de la Roland Garros m-a socat. Mi-a destabilizat putin viziunea despre lume (cea tenisistica) si m-a obligat sa-mi reconsider judecatile de valoare.<\/p>\n

Din fericire, orice experienta are ceva bun intr-insa. Pierz\u00e2nd dupa o suita de 31 de victorii consecutive pe zgura de la Porte d’Auteuil, Nadal a aratat intregii lumi ca nu este un extraterestru, un sloi de ghiata, o masina psihica buna doar de zdrobit adversarul. Pierz\u00e2nd, el a (re-)devenit extrem de uman, iar latura lui omeneasca, slabiciunea sa au dob\u00e2ndit o consistenta extrem de calda si de fireasca. Nimeni nu c\u00e2stiga la infinit, orice campion, oric\u00e2t de mare, mai gusta si infr\u00e2ngerea din c\u00e2nd in c\u00e2nd. P\u00e2na in aceasta clipa, Rafa detine un scor de 44-5 in anul 2009, judec\u00e2nd dupa raportul victorii-infr\u00e2ngeri. E mult, e imens. Iar asa ceva se cere platit, recompensat, in termenii oricarei economii destinale.<\/p>\n

Apoi, o alta observatie, necesara pentru a intelege resorturile intregului context. Si el, Nadal, si s\u00e2rbul Novak Djokovici, adica exact primii doi jucatori pe zgura ai sezonului, cei mai competenti si mai performanti pe aceasta suprafata, au clacat de timpuriu la Paris, Nole fiind eliminat cu un tur inaintea lui Rafa, cu un triplu 6-4 de catre germanul Philipp Kohlschreiber, numarul 31 mondial. Am vazut la fata locului meciul dintre s\u00e2rb si neamt. Am revazut, parca tras la copie indigo, acest meci, privind la tv confruntarea dintre Nadal si S\u00f6derling, numarul 25 mondial. Si Rafa, si Nole au jucat corect, au fost ok, fizic au stat bine, nu au fost deranjati de nimic exterior. Scurtcircuitul s-a inregistrat in alt plan. De pilda, Djokovici a declarat ca n-a fost el insusi ca stil de joc, evolu\u00e2nd prea defensiv si mai ales neizbutind sa schimbe deloc partitura strategica, in ciuda vointei de a o face. Nadal a spus si el ceva asemanator: \u201eMulta lume crede ca eu c\u00e2stig din pricina travaliului meu fizic. Nu e adevarat. C\u00e2stig c\u00e2nd imi fac tenisul meu cel mai bun. Acum n-am jucat ceea ce trebuia, am fost intr-o zi proasta, chiar daca trupeste nu ma pl\u00e2ng de nimic\u201c.<\/p>\n

Asadar, cei mai in forma jucatori pe terre battue ai momentului au iesit de timpuriu din cursa, tociti, erodati si surmenati din pricina acumularii de oboseala pe aceasta suprafata extrem de exigenta care este zgura. In plus, pentru Rafael Nadal a functionat si relaxarea indusa de stirea cum ca rivalul lui cel mai periculos a fost eliminat. Desigur, mai putem adauga si presiunea psihica suplimentara generata de g\u00e2ndul ca se afla in fata unui record de batut \u2013 cinci succese (sau succesuri?) consecutive la Roland Garros. Plus tensiunea ca evolueaza acum in calitate de numarul unu mondial. Toate acestea l-au destabilizat mental pe atletul din Manacor, scot\u00e2ndu-l din starea lui obisnuita de armonie launtrica, de fapt adevarata sa arma letala.<\/p>\n

Desigur, S\u00f6derling, ca si Kohlschreiber in fata lui Djokovici, a facut un meci excelent, disputat cu rabdare, inteligenta si lipsa de respect fata de favorit. Insa nu calitatea tenisului practicat de suedez poate explica infr\u00e2ngerea lui Nadal (ce naiba, in urma cu doar patru saptam\u00e2ni Rafa il zdrobea la Roma, pe zgura, cu 6-1, 6-0!), ci, pur si simplu, epuizarea nervoasa a campionului. Iata un exemplu asemanator. Si el foarte actual. Ca si Nadal, ca si Djokovici, francezul Gilles Simon, cap de serie numarul 7, a pierdut fara drept de apel, in fata propriilor suporteri, contra conationalului nostru Victor Hanescu. La fel ca si Rafa ori Nole, Gilles a avut un an 2008 excelent, marcat de o spectaculoasa ascensiune. Un astfel de efort, iata, se cere platit scump, iar rezultatul este o infr\u00e2ngere severa, taman atunci c\u00e2nd lumea iti este mai draga.<\/p>\n

Asa explic eu dramaticul esec al lui Rafael Nadal in fata unui jucator pe care in mod normal il zdrobeste in orice conditii. Si scriind aceste r\u00e2nduri, nu am deloc sentimentul ca diminuez meritele suedezului S\u00f6derling. Nu, c\u00e2tusi de putin. Incerc doar sa(-mi) explic pricinile unei infr\u00e2ngeri tulburatoare si neasteptate. Nu pot dec\u00e2t sa sper ca Rafa va digera aceasta umilitoare infr\u00e2ngere, ca-si va face un necrutator examen de constiinta si ca va izbuti sa-si revina pentru sezonul pe iarba, apoi pentru circuitul american pe hard din toiul verii. Evident, Marele Slem nu va fi facut nici in acest an. O alta int\u00e2lnire ratata, o alta speranta inselata. Budge si Laver ram\u00e2n in continuare solitari. Si apropo de reparatii istorice, poate ca, in fine, in absenta lui Nadal si Djokovici, Roger Federer va izbuti sa c\u00e2stige Roland Garros-ul, singurul turneu de Grand Slam care-i lipseste din palmares. Merita, macar pentru cele trei finale consecutive pierdute in fata lui Nadal. Sa dam Cezarului ce este al Cezarului… Iar daca nu, daca tot este editia a 81-a a Roland Garros-ului una a marilor surprize, atunci macar sa avem o finala frumoasa, cu un c\u00e2stigator elegant si rafinat! Poate un Gonzalez?! Poate un nou Yannick Noah, un luptator spectaculos, in persoana lui Monfils?! Vamos si allez !<\/p>\n

P.S.: <\/strong>Asa precum stie toata lumea amatoare de tenis, editia 2009 a turneului de la Roland Garros a revenit elvetianului Roger Federer. Supercampionul din Basel l-a invins in trei seturi str\u00e2nse, dar lipsite de echivoc, pe \u201ecalaul\u201c lui Nadal, suedezul Robin S\u00f6derling. Exista o justitie divina, iar in 2009 lui Federer i s-a facut o mare reparatie morala. Merita \u201eCupa Muschetarilor\u201c, la fel precum Nadal a meritat sa ajunga lider mondial. Qed.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Istoria Roland Garros-ului este construita si din surprize. Dincolo de mitica previzibilitate a unor rezultate girate de prestigiul si cota valorica a unor campioni, mai mereu au existat niste outsider-i, niste trouble f\u00eate, niste incurca-lume, mai pe rom\u00e2neste, care au aruncat in aer casele de pariuri si mai cu seama asteptarile publicului. Asi scosi in… Cite\u0219te mai mult »Roland Garros, mon amour (44)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[7498],"class_list":["post-11245","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-istoria-roland-garros-ului"],"views":1417,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11245","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11245"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11245\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11245"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11245"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11245"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}