Pe la inceputul anilor 70 ai secolului trecut (al XX-lea), c\u00e2nd incepusem si eu sa merg de-a busilea pe aleile inca imprecis trasate ale stiintelor etnologice, urm\u00e2ndu-l indeaproape pe magistrul meu, Profesorul Mihai Pop, el insusi un pionier al etnologiei la noi (avea sa devina, in 1971, chiar presedintele Societatii Internationale de Etnologie si Folclor), am intrat in contact, mai int\u00e2i prin cartile lor, dar si direct, cu ceilalti \u201emari\u201c ai domeniului, mai ales cu folcloristii \u2013 I. C. Chitimia, care imi facuse onoarea de fi membru in comisia mea de doctorat (1971), alaturi de Ovidiu Papadima si de mai t\u00e2narul, fata de acestia, Dumitru Pop, de la Cluj, Ovidiu Birlea, despre a carui carte, \u201ePovestile lui Creanga\u201c (1967), scrisesem o recenzie in \u201eGazeta literara\u201c, Gheorghe Vrabie, care revenea, tenace, dupa c\u00e2tiva ani de absenta, in lumea stiintifica, public\u00e2nd c\u00e2teva din cartile lui fundamentale \u2013 \u201eBalada populara rom\u00e2na\u201c (1966), \u201eFolcloristica rom\u00e2na\u201c (1968), \u201eFolclorul. Obiect-principii-metode-categorii\u201c (1970), dar si cu Romulus Vulcanescu, probabil cea mai proeminenta figura a etnologiei rom\u00e2nesti, in nuce la acea vreme.
\n\u201eRecuperat\u201c si el, dupa Razboi, si integrat in cercetarea academica, fiind cercetator (din 1958) si sef de sector la Institutul de Arheologie din Bucuresti, cercetator si sef de sector la Institutul de Istoria Artei (din 1960), cercetator si sef al sectiei de etnografie (din 1967) la Institutul de Etnografie si Folclor, toate tin\u00e2nd de Academia Rom\u00e2na, Romulus Vulcanescu debutase inainte de Razboi, cu o \u201eScurta privire asupra mitologiei rom\u00e2ne\u201c (Craiova, 1937) si, pe aceeasi linie, publicase, in 1944, \u201eDoua tipuri de mitologie rom\u00e2na\u201c (Bucuresti, 1944). In acelasi an isi luase, dupa unele informatii, doctoratul in etnologie-sociologie a culturii cu teza, elaborata sub indrumarea lui D. Gusti, \u201eTroita, o problema de mitologie rom\u00e2na\u201c. Toate aceste date biografice se gasesc intr-o sinteza, \u201eIstoria Stiintelor in Rom\u00e2nia. Etnologia. Folcloristica\u201c, Editura Academiei R. S. Rom\u00e2nia, 1975, prima parte (Etnologia) fiind elaborata chiar de Romulus Vulcanescu. Lipseste de aici orice referire la teza sa de doctorat. Autorul se asaza printre \u201epromotorii etnologiei actuale\u201c, caracteriz\u00e2ndu-se ca unul care \u201eimbratiseaza cercetarea teoretica, metodologica si aplicativa a etnologiei, paralel cu cercetarea de antropologie sociala si culturala, de sociologie a culturii, de mitologie si filozofie a culturii\u201c. Ceva mai t\u00e2rziu, intr-o alta scriere de pionierat a sa, \u201eDictionar de etnologie. I Terminologie II Personalitati\u201c, Editura Albatros, 1979, in sectiune \u201ePersonalitati\u201c, se autodefineste in termeni foarte asemanatori, ca \u201eetnolog, sociolog al culturii si folclorist rom\u00e2n\u201c, cu titlul de doctor din 1949 si cu o lista de lucrari substantiala, din care lipsesc, din nou, titlul tezei de doctorat si numele conducatorului stiintific.
\nIntr-un document de exceptionala importanta pentru cunoasterea si intelegerea \u201estarii natiunii\u201c in deceniile de comunism, o autobiografie a etnologului, datata ianuarie 1974, dactilografiata de el insusi si pastrata, in copie, in arhiva familiei, descoperita si publicata de profesorul si jurnalistul Iulian Chivu (vezi \u201eO autobiografie a lui Romulus Vulcanescu\u201c, in vol. \u201eStudii si articole de etnologie\u201c, Editura Universal Dalsi, 2007, pp. 230-238) se gasesc o serie de date referitoare la viata de familie a etnologului (casatorit, in anul II de facultate, cu Valentina Bengescu, colega de an, \u201efata de invatator de tara\u201c, de care divorteaza in 1944; au impreun\u00e3 trei copii \u2013 Mihu, \u201epictor decorator, care a obtinut p\u00e2na in prezent 6 premii internationale de pictura si grafica si decorat de Republica Socialista Rom\u00e2nia\u201c, Bogdan si Dragos; se recasatoreste in 1959 cu Magdalena Suta, \u201eeconomist la Banca Nationala\u201c, \u201efiica lui Iosif Suta, tehnician mecanic, fara avere\u201c. Ceea ce conta si trebuia scos in evidenta intr-o autobiografie din 1974 era \u201eoriginea sociala sanatoasa\u201c, asa ca etnologul insista pe acest aspect: tatal sau fusese \u201etehnician cadastral\u201c, mama \u2013 \u201emuncitoare intr-un atelier de croitorie\u201c, parintii mamei, care l-au crescut, bunicul, in speta, era \u201emic functionar la caile ferate din Galati, om sarac, numai cu 2 clase primare\u201c, iar bunica era \u201ecasnica, fiica de t\u00e2mplar\u201c. Dupa 1944, \u201emama a intrat muncitoare la Uzinele \u00ab23 August\u00bb si a devenit membra a P.C. R.\u201c.
\nIntra obligatoriu, in canonul unei autobiografii, specificarea \u201eapartenentei politice\u201c. Asa ca Romulus Vulcanescu scrie in dreptul bunicilor \u201enu au facut politica si nu au suferit nici un fel de condamnare\u201c, la fel, in dreptul tatalui, al socrilor, parintii celei de-a doua sotii. Si despre el insusi,tot asa: \u201eSunt sindicalist din 1944. Nu am posedat si nici nu posed vreo avere funciara sau mobiliara. Inainte de 23 august 1944 nu am facut nicio politica; dupa 23 august am fost membru al P. N. Popular1 . Nu am suferit nicio condamnare politica, culturala (!!! \u2013 N. C.) sau administrativa\u201c (op. cit., loc cit., p. 233).
\nSuntem in 1974, la 30 de ani dupa \u201eeliberarea patriei de sub jugul fascist prin actul revolutionar de la 23 august 1944\u201c (este una din formulele impuse de istoriografia comunista pentru caracterizarea acelei zile), era o perioada de oarecare destindere, dar reflexele impuse de atotputernicele servicii de cadre (\u201ecadrele stie tot\u201c era o lozinca ce se putea vedea in birourile acestei institutii) functionau tenace si actionau cu vigoare asupra constiintei bietului cetatean.
\nSi in autobiografia din 1974, si in \u201efisa\u201c din \u201eIstoria stiintelor din Rom\u00e2nia\u201c (1975), si in \u201eDictionarul\u2026\u201c din 1979, Romulus Vulcanescu acopera unele posibile \u201ehibe\u201c din biografia sa cu punctarea insistenta a activitatii stiintifice si a pozitiilor academice ocupate, toate, \u201eprin concurs\u201c sau prin decizii ale forurilor superioare: \u201eam fost numit printr-o Hotar\u00e2re a Prezidiului Academiei R. S. R secretar stiintific al Comisiei de antropologie si etnologie a Academiei R. S. R.\u201c, \u201eam fost numit de Prezidiul Academiei in calitate de coordonator sef-adjunct al grupului de cercetari complexe \u201ePortile de Fier\u201c etc. \u2013 din \u201eAutobiografie\u201c). Anunta coordonarea unei lucrari teoretice si metodologice \u201efara antecedente in literatura de specialitate rom\u00e2neasca, intitulata Introducere in etnologie\u201c (cartea apare in 1980 la Editura Academiei R.S.R., 244 p.), si participarea activa (subl. mea \u2013 N. C.) la \u201eorganizarea si coordonarea cercetarilor complexe de tip interdisciplinar, public\u00e2nd Atlasul complex Portile de Fier, Editura Academiei, 1972, lucrare unica in acest gen in intreaga literatura internationala de specialitate\u201c, Idem, p. 232. Aprecierea este reluata in \u201eIstoria stiintelor \u201e, 1975: \u201eun atlas de tip nou, cu o structura interdisciplinara, in care a aplicat trei metode de cartografiere, prin scheme, tipologii si modele statistico-matematice si analitico-descriptive\u201c (p. 81). Si tot acolo: \u201eRomulus Vulcanescu a depus o activitate sustinuta (subl. mea \u2013 N. C.) pentru promovarea Atlasului etnografic al Rom\u00e2niei\u201c.
\nLas\u00e2nd la o parte retorica usor \u201elemnoasa\u201c a respectivelor aprecieri, ele sunt, principial, juste, ca sa reiau si eu o vocabula a acelei retorici. Dupa cum perfect justificata este omisiunea, o tehnica defensiva la care au recurs multi oameni de stiinta in vremea aceea. Astfel, intr-o informatie de pe Net, se spune ca a sustinut teza de doctorat despre Troita, sub conducerea stiintifica a lui D. Gusti, in 1937, titlul fiindu-i confirmat in 1947. Iordan Datcu noteaza ca teza de doctorat in etnologie-sociologie, la Universitatea din Bucuresti, cu tema Coloana Cerului, a fost sustinuta in 1949, cel putin anul fiind confirmat de Vulcanescu insusi, in Dictionar\u2026(1979), fara a indica titlul acesteia. In bibliografia la \u201eColoana cerului\u201c, E. A., 1972, sunt mentionate doua titluri care pot avea o legatura cu vechea teza de doctorat: \u201eO relevatie (revelatie?!) olteneasca: troita insemn solar\u201c, \u201eRamuri\u201c, an XXXIX, nr. 8-9-10 2 si \u201eFunctiunea magica a troitei\u201c, \u201eCercetari folcloristice (de fapt, in ortografia vremii \u2013 folklorice)3\u201c vol. I, Bucuresti, 1947, p. 107-118, cu un rezumat in limba franceza.
\nIn primii ani de dupa \u201eEliberare\u201c, c\u00e2nd folcloristica (si folcloristii) isi cautau cu febrilitate locul in noul context socio-politic si cultural, un rol important in coagularea fortelor din acest domeniu a avut \u201eCercul de studii folklorice\u201c, in cadrul caruia Romulus Vulcanescu a fost o prezenta activa, marturie st\u00e2nd scurtele dari de seama publicate in primul (si singurul) numar al publicatiei \u201eCercetari folklorice\u201c, I, 1947, 210 p. din care rezulta ca acesta a participat la sedintele bilunare ale Cercului, a fost ales in Comitetul de conducere al Cercului, in sedinta din 25 ianuarie 1946, alaturi de prof. G. Breazul, Ovidiu Papadima, Gh. Vrabie si d-na Olga Greceanu, a prezentat, in sedinta din 1 martie 1946 comunicarea \u201eFunctia magica a troitei\u201c, prezideaza sedinta din 7 iunie 1946, face, in sedinta din 5 iulie 1946 (in text, eronat, 1945), propuneri concrete privind cercetarea de teren din vara anului 1946, cercetari ale caror rezultate urmau sa fie facute cunoscute in volumul urmator al \u201eCercetarilor\u201c, volum care nu a mai aparut vreodata.
\nIn volumul unic, din 1947, ii este publicata comunicarea \u201eFunctiunea magica a troitei\u201c, o nota despre un articol al profesorului italian Giovanni Villa cu privire la \u201eIl problema dell’arte popolare\u201c, si o alta despre \u201eO datina nuptiala paleobalcanica\u201c, referitoare la comunicarea lui Petru Caraman, la Institutul Balcanic, despre \u201ecaderea pe vatra\u201c.
\nCe rezulta din aceste spicuiri privitoare la inceputurile activitatii stiintifice a lui Romulus Vulcanescu, de la a carui nastere (23 februarie 1912) se implinesc anul acesta 100 de ani? In primul r\u00e2nd consecventa urmaririi unui program stiintific conturat inca din anii tineretii si dus la indeplinire, cu tenacitate, p\u00e2na aproape de sf\u00e2rsitul vietii (10 noiembrie 1999). O dovedeste reluarea studiului despre troita in mai multe variante, dupa care, in faza urmatoare cercetatorul elaboreaza bazele teoretice ale disciplinei careia i se va dedica si care il va consacra \u2013 etnologia. Publica, intr-o ordine aleatorie, sectiunea despre Etnologie in \u201eIstoria Stiintelor in Rom\u00e2nia\u201c, E. A., 1975, p. 5-109, \u201eDictionar de etnologie\u201c, Editura Albatros, 1979, si \u201eIntroducere in etnologie\u201c, E. A., 1980, cu o prefata de acad. Stefan Milcu. In ciuda numarului mare de colaboratori (peste 20, numaram in recenzia noastra la carte, in \u201eContemporanul\u201c, nr. 20 (1749), 16 mai 1980), volumul nu ii lipseste coerenta, ram\u00e2n\u00e2nd, trebuie sa recunoastem, cea mai buna introducere in etnologie de p\u00e2na acum, reflect\u00e2nd spiritul meticulos, organizat, sistematic al coordonatorului. De retinut ar fi, la peste 30 de ani de la aparitia \u201eIntroducerii\u201c, selectia colaboratorilor, alaturi de nume consacrate, nu neaparat in etnologie ci, cei mai multi, in \u201estiinte conexe\u201c (istorie, arheologie, lingvistica, antropologie, filozofie etc.), prezenta unor, pe atunci tineri cercetatori, care l-au urmat si continuat pe seful lor de la sectia de etnografie a Institutului de Etnografie si Folclor, precum Ion Ghinoiu, Ofelia Vaduva, Alexandru Popescu, Alina Ciobanel s. a.
\nTot acestia au finalizat, la inceputul anilor 2000, un alt proiect indraznet si innoitor \u2013 \u201eAtlasul Etnografic Rom\u00e2n\u201c, inceput in acei ani.
\nO alta tema de cercetare care poarta marca Romulus Vulcanescu priveste etnologia juridica. Este adevarat ca in \u201eIntroducere\u201c, capitolul este redactat de Valentin Al Georgescu, dar etnologul evocat aici publicase, cu zece ani inainte, un studiu devenit \u201eclasic\u201c \u2013 \u201eEtnologie juridica\u201c, E. A., 1970, 339 p.
\nIn sf\u00e2rsit, dar nu in ultimul r\u00e2nd, Romulus Vulcanescu a revenit constant la prima lui iubire, mitologia rom\u00e2neasca, sinteza monumentala \u201eMitologie rom\u00e2na\u201c, E. A., 1985, incunun\u00e2ndu-i opera. Si aici suntem in fata unui proiect de tinerete, ca sa spunem asa, dovada fiind, printre altele, un \u201eChestionar mitologic\u201c, publicat la Manastirea Dealu, in 1938. Surprinzator (si nu prea!) este faptul ca aceasta brosura de 34 de pagini nu apare mentionata nicaieri in bibliografia autorului, desi \u2013 ca document stiintific \u2013 merita toata atentia. O data prin principiile enuntate in \u201eApel\u201c, din care rezulta intentia \u201eredactarii unei mitologii rom\u00e2ne\u201c, prin contributia respondentilor, \u201eacum\u201c, \u201ecu un ceas mai devreme, inainte de a se pierde sau de a se sminti, in fata elementelor civilizatoare ale secolului, cea mai aleasa parte a duhului stramosesc: fondul mitologic al culturii poporului nostru daco-roman\u201c. In al doilea r\u00e2nd, prin structura si continutul Chestionarului insusi, care contine 17 mari sectiuni (1. Despre Dumnezeu; 2. Despre Scaraoski; 3. Despre Maica Domnului, dar si 13. Duhurile pam\u00e2ntului; 14. Despre vremea de apoi etc.), \u201emaruntite\u201c in alte zeci de intrebari particulare: 16. Despre sarbatorile pag\u00e2ne. Ce sarbatori pag\u00e2ne se tin prin partea locului, dintre acelea ce nu au intrat inca in chestionar ? Cum se numesc in popor, cine le tine si ce rost lumesc au? Cei cari nu le tin cred totusi in rostuirea lor? etc. etc. Ce s-a int\u00e2mplat cu Chestionarul, daca a fost sau nu difuzat la respondenti, daca s-au primit raspunsuri ori ba, nu avem stire. Termenul limita pentru trimiterea chestionarelor completate era decembrie 1939 urm\u00e2nd ca la inceputul lui ianuarie 1940 cele mai bune raspunsuri sa fie premiate. Cert este ca exemplarul pe care l-am achizitionat eu dintr-un anticariat din Bucuresti, la sf\u00e2rsitul anului 2011, avea filele netaiate si nu continea nicio insemnare. \u201eOmisiunea\u201c din lista de lucrari a etnologului Romulus Vulcanescu a acestui opuscul (altminteri, repet, nu lipsit de interes din punct de vedere stiintific) trebuie sa se datoreze dedicatiei entuziaste de sub \u201eAPEL\u201c: \u201eTarii mele iubite si Regelui meu, inchin fiecare clipa a vietii mele\u201c.
\nInt\u00e2mpinata cu entuziasm de fidelii sai, pe fondul protocronismului profesat de unii dintre acestia, \u201eMitologia\u201c a st\u00e2rnit si reactii negative, mai ales din partea unor \u201eyoung Turks\u201c de pe D\u00e2mbovita, care gaseau sinteza lui Vulcanescu cel putin \u201ediscutabila\u201c. Recurg\u00e2nd, uneori, la o terminologie cam rebarbativa, pe care i-o imputa si Iordan Datcu in cronica sa, si poate la un mod de ordonare a materialului faptic intr-un sistem cam constr\u00e2ngator, procustian, \u201eMitologia rom\u00e2na\u201c ram\u00e2ne, totusi, cea mai solida constructie in acest domeniu, nedepasita, nici ca intentie, nici ca realizare, p\u00e2na acum.
\nD\u00e2nd Cezarului ce-i al Cezarului, sa ne amintim de etnologul Romulus Vulcanescu, la centenarul nasterii sale, sine ira et studio, dar cu intelegere si cumpanire.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Pe la inceputul anilor 70 ai secolului trecut (al XX-lea), c\u00e2nd incepusem si eu sa merg de-a busilea pe aleile inca imprecis trasate ale stiintelor etnologice, urm\u00e2ndu-l indeaproape pe magistrul meu, Profesorul Mihai Pop, el insusi un pionier al etnologiei la noi (avea sa devina, in 1971, chiar presedintele Societatii Internationale de Etnologie si Folclor),… Cite\u0219te mai mult »Amintirea unui etnolog<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-11239","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":2385,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11239","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11239"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11239\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11239"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11239"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11239"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}