\u00cencerc\u00e2nd sa \u00eentrevad ce se va \u00eent\u00e2mpla \u00een timpul saptam\u00e2nii \u00een care elevii vor \u00eenstap\u00e2ni institutiile de cultura si, mai ales, muzeele, la \u00eenceput de aprilie, am facut o scurt trecere \u00een revista a resurselor de care dispun institutiile muzeale, mai ales cele bucurestene, care vor fi luate, literalmente, cu asalt de grupurile de elevi. Chiar daca muzeele nu dispun de autobuze proprii, ca \u00een Ungaria sau \u00een alte tari europene, pentru a-i aduce, mai usor, pe vizitatori la muzeu, trebuie sa spun ca, de regula, nici macar locuri de parcare pentru autocare nu exista, asa cum nu exista, de obicei, nici un fel de parcaje amenajate special pentru vizitatorii muzeelor, nevoiti sa \u00eesi caute locuri de parcare la mari distante de muzee (mai degraba, manastirile sunt mai bine dotate, din acest punct de vedere, dec\u00e2t muzeele). \u00cen Bucuresti, Calea Victoriei sau Soseaua Kiseleff, de exemplu, sunt sufocate de traficul cotidian, si este greu de crezut ca vor face fata caravanelor de autobuze care vor cauta sa se apropie de muzee, \u00een oricare dintre cele cinci zile ale \u201eScolii altfel\u201c si, mai ales, \u00een ziua de 3 aprilie, c\u00e2nd multe dintre muzeele din Rom\u00e2nia vor oferi acces gratuit copiilor dotati cu bilete descarcate de pe situl www.zibo.ro, cu ocazia \u201eSaptam\u00e2nii familiei, saptam\u00e2na fara televizor\u201c.
\nSpuneam, \u00eensa, ca, probabil, cea mai importanta resursa care lipseste muzeelor noastre este chiar omul. Mai exact, oamenii care dau viata muzeelor. Nu vorbesc, aici, numai despre cei care ar trebui sa creeze expozitii, permanente si temporare, desi sunt, si ei, extrem de importanti, pentru ca, fara ei, nimic nu se poate crea \u00eentr-un muzeu. Cei care \u00eesi imagineaza ca oricine poate pune laolalta niste obiecte scoase din depozitul muzeului sunt contemporani cu prima jumatate a secolului al XIX-lea! Nici externalizarea acestei functii esentiale a muzeului nu este o solutie. Exista, desigur, firme specializate care pot sa construiasca o scenografie de muzeu, \u00eensa tematica expozitiei \u2013 partea cu cea mai mare \u00eencarcatura de creativitate \u2013 depinde strict de cei care lucreaza efectiv \u00een muzeu, si care sunt responsabili cu realizarea \u201ecoloanei vertebrale\u201c a expozitiei. Or, oamenii acestia se \u00eemputineaza pe zi ce trece. Meseria de muzeograf nu se \u00eenvata doar din carti si cursuri universitare. Este nevoie de o lunga experienta, pentru a realiza o expozitie de calitate. Din cauza restrictiilor pe care le-au \u00eent\u00e2mpinat, \u00een ultimii patru ani, muzeele (si acesta este, de fapt, si cazul tuturor celorlalte institutii de cultura) nu au mai putut angaja, aproape, pe\u00a0 nimeni. Voluntarii si cei angajati cu contract civil pot reprezenta o solutie de moment, dar momentul acesta se prelungeste, deja, mai mult dec\u00e2t muzeele pot sa suporte. Efectele nu se vor vedea, probabil, mai devreme de 15 \u2013 20 de ani, atunci c\u00e2nd actuala generatie aflata \u00een middle management (sefii de sectie) se va afla la v\u00e2rful conducerii muzeelor, dar nu va mai fi nimeni (pregatit corespunzator!) care sa le ocupe posturile detinute anterior.
\nSi nu este vorba doar despre muzeografi, pentru ca un muzeu contemporan nu traieste numai din realizarea de expozitii. Copiii (si, mai ales, dirigintii care \u00eei vor \u00eensoti) pretind vizite ghidate; vor, asadar, ca sa le explice cineva ceea ce vad, etichetele nefiind utile \u00een aceasta situatie (va imaginati cum ar fi posibil ca 50 de copii sa \u00eencerce sa citeasca, simultan, o eticheta de 10 cm2?). Profesorii, oric\u00e2t ar fi de bine pregatiti, nu au competenta necesara sa faca ghidajul. De regula, \u00een muzeele rom\u00e2nesti nu exista functia de \u201eghid\u201c, desi, a crea o expozitie este un lucru si a reusi sa o explici unui anumit public este cu totul altceva. Este nevoie de o pregatire speciala, care sa implice, dincolo de studiile de specialitate (istorie, istoria artei, arheologie, etnologie, paleontologie etc.), o practica \u00een domeniul pedagogiei (uneori, al psihopedagogiei speciale). Cred ca muzeele din Rom\u00e2nia care beneficiaza de personal angajat, cu acest tip de studii, se pot numara pe degetele de la o singura m\u00e2na. Dar nu doar \u201eghizii\u201c trebuie sa aiba o pregatire speciala. Deja, directorii scolilor care \u00eesi vor trimite copiii la muzee, \u00een cadrul programului \u201eScoala altfel\u201c, au anuntat ca sunt interesati nu doar de simple tururi ghidate prin expozitiile permanente, ci si de alte activitati, de genul atelierelor interactive, \u00een care elevii sa \u00eenvete c\u00e2te ceva despre diverse mestesuguri (traditionale sau nu), arte (nu doar plastice) si \u201etaine\u201c ale muzeelor. Si \u00een aceste situatii, \u00een putinele cazuri \u00een care muzeele au si spatii special amenajate pentru aceste activitati, lipseste personalul specializat. Este adevarat, de ani buni, Centrul de Pregatire Profesionala \u00een Cultura (institutie specializata aflata \u00een subordinea Ministerului Culturii) face mari eforturi pentru a specializa personalul muzeelor \u00een aceasta directie. Cu toate acestea, numarul celor care absolva cursurile \u00een cauza nu \u00eenseamna dec\u00e2t ca respectivii muzeografi \u00eenvata sa organizeze si acest tip de activitati (pe l\u00e2nga altele), numai ca foarte putini dintre ei ajung sa le si practice \u00een mod constant. Din acest motiv, muzeele sunt nevoite sa apeleze la profesori adevarati sau la mesteri ori artisti. Cu alte cuvinte, una dintre activitatile fundamentale ale muzeelor ajunge sa fie externalizata. Poate ca nu e foarte rau. Cu siguranta, nu este nici foarte bine. Un lucru este ca o persoana din muzeu sa g\u00e2ndeasca un program de pedagogie muzeala cu o perspectiva lunga, si sa \u00eel si puna \u00een aplicare, si cu totul altceva este ca muzeul sa aduca, mereu, specialisti din afara sa, aflati, uneori, destul de departe de teoria si practica muzeala.
\nProbabil ca am putea continua mica lista \u00eenceputa mai sus, cu toate specializarile din muzee. Acestea se afla, acum, \u00een ceea ce priveste personalul, la limita de jos a supravietuirii. Regula stabilita \u00een 2010, potrivit careia este nevoie de sapte posturi libere \u00een institutie, pentru ca (\u00een baza unei aprobari prealabile) sa se scoata unul la concurs, este una distrugatoare pentru muzee. Care ar putea fi acel post? De auditor? De jurist? De casier? De conservator?… Grea alegere!
\nDe fapt, criza de personal specializat este una sistemica pentru muzeele din Rom\u00e2nia. Evident, nimic nu se va schimba p\u00e2na \u00een luna aprilie si exista sanse foarte slabe ca numai febra electorala sa miste ceva din inflexibilitatea Guvernului, \u00een aceasta privinta. Mai degraba, cred ca acesta va prefera, dupa reteta binecunoscuta, sa miluiasca financiar sfintele parohii dec\u00e2t sa dea \u00eenapoi de la prevederile Acordului cu Fondul Monetar International, \u00een ceea ce priveste personalul bugetar. Din pacate, \u00eenvatam\u00e2ntul superior, cu sistemul Bologna cu tot, nu produce, pentru muzee, absolventi suficient de bine pregatiti, \u00eenc\u00e2t sa poata prelua, de la iluzoria angajare \u00een muzeu, sarcini concrete si sa le duca la capat, cu bine. Si \u00een muzeografie, ca si \u00een medicina sau arhitectura, este nevoie de o perioada de \u201erezidentiat\u201c, de ucenicie, pe l\u00e2nga cei cu mai multa experienta, pentru a putea face fata, cu bine, activitatii curente. Acelasi lucru este valabil si pentru institutiile care sunt auxiliare muzeelor. Am sa iau exemplul fostului Institut de Memorie Culturala. Desfiintat, din pura demagogie, \u00een 2009, personalul sau, care a ales sa nu plece, a fost transferat (eronat) la Centrul de Pregatire Profesionala \u00een Cultura. \u00cen 2011, cei care au mai ramas au fost trimisi (corect, de data asta) \u00een struto-camila pompos denumita Institutul National al Patrimoniului. \u00cen doi ani, personalul care administreaza bazele date ale patrimoniului cultural national a scazut cu 75%: istorici, numismati, arheologi, istorici de arta, etnografi si, mai ales, programatori \u2013 cu totii, au ales sau\u2026 au fost alesi sa plece, prin reducerea posturilor. Se formasera, c\u00e2tiva dintre ei, \u00een 5 \u2013 15 ani de instruire continua, de dupa absolvirea facultatii.
\nAr mai fi, probabil, multe de spus despre provocarile care le asteapta pe muzee, \u00een \u201eSaptam\u00e2na altfel\u201c, dar am sa revin cu impresii, dupa eveniment. Ma g\u00e2ndesc, uneori, ca si unii dintre domnii ministri ar trebui sa \u00eesi ia o \u201esaptam\u00e2na altfel\u201c si sa lucreze \u00een vreo institutie publica din subordine. Poate ca ar \u00eentelege mai multe despre ce au de facut, la \u00eentoarcerea \u00een ministere.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00cencerc\u00e2nd sa \u00eentrevad ce se va \u00eent\u00e2mpla \u00een timpul saptam\u00e2nii \u00een care elevii vor \u00eenstap\u00e2ni institutiile de cultura si, mai ales, muzeele, la \u00eenceput de aprilie, am facut o scurt trecere \u00een revista a resurselor de care dispun institutiile muzeale, mai ales cele bucurestene, care vor fi luate, literalmente, cu asalt de grupurile de elevi.… Cite\u0219te mai mult »Muzeul altfel (III)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-11235","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":2192,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11235","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11235"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11235\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11235"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11235"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11235"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}