{"id":11229,"date":"2012-03-22T15:49:02","date_gmt":"2012-03-22T13:49:02","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=11229"},"modified":"2012-03-22T15:49:17","modified_gmt":"2012-03-22T13:49:17","slug":"%e2%80%9eniki-and-flo%e2%80%9c-un-preludiu-al-%e2%80%9eaurorei%e2%80%9c","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/%e2%80%9eniki-and-flo%e2%80%9c-un-preludiu-al-%e2%80%9eaurorei%e2%80%9c\/","title":{"rendered":"\u201eNiki and Flo\u201c, un preludiu al \u201eAurorei\u201c"},"content":{"rendered":"<p style=\"text-align: center;\"><strong>Lucian Pintilie Si Cristi Puiu<\/strong><\/p>\n<p style=\"text-align: center;\">&nbsp;<\/p>\n<p style=\"text-align: left;\">&nbsp;<\/p>\n<p><em><strong>La cinemateca MOMA (Museum of Modern Art, New York) au rulat p\u00e2na \u00een 12 martie,\u00a0 pe parcursul\u00a0 a doua saptam\u00e2ni, filmele lui Lucian Pintilie. Pre si postrevolutionare, \u00eencep\u00e2nd cu emblematicul \u201eReconstituirea\u201c (1968), \u201eDe ce trag clopotele, Mitica?\u201c, \u201eBalanta\u201c, \u201eDuminica, la ora 6\u201c, \u201eTerminus Paradis\u201c, \u201eDupa-amiaza unui tortionar\u201c, \u201eO vara de neuitat\u201c, \u201ePrea t\u00e2rziu\u201c, p\u00e2na la ultimul lung metraj , \u201eNiki Ardelean, colonel \u00een rezerva\u201c, 2003 (\u201eNiki &amp; Flo\u201c). Sala, fara a fi excesiv de plina, a urmarit cu atentie p\u00e2na la sf\u00e2rsit, chiar si documentarul ce contine un interviu televizat cu autorul, ce care a urmat imediat proiectiei.<\/strong><\/em><br \/>\nPelicula urmareste viata de zi cu zi a doua familii. Niki Ardelean, colonel \u00een rezerva si Flo(rian) \u2013 \u00een interpretarea magistrala a lui Victor Rebengiuc si Razvan Vasilescu \u2013, sunt vecini de blocuri alaturate si devin cuscri prin casatoria copiilor lor. Niki este un pensionar de moda veche, traditionalist, patriot, ce crede \u00een rolul armatei si \u00een profesiunea sa de credinta. Pierderea stupida a unui fiu care \u00eembratiseaza, dupa modelul tatalui, cariera militara, plecarea iminenta a fiicei, Angela, \u00een Statele Unite, Alzheimer-ul agresiv al sotiei \u00eei zdruncina echilibrul. Flecareala fara noima a lui Flo \u00eel nauceste si-l arunca \u00eentr-o stare siderata ca \u00een fata unui adversar cu care nu te poti masura, pentru ca nu poti comunica cu el. Niki este o fiinta sensibila, care se afla \u00eentr-o ad\u00e2nca criza de comunicare cu noua ordine din lume: nu mai poate comunica cu sotia bolnava, cu fiul care murise si cu at\u00e2t mai putin cu fiica sa Angela care pare mult mai legata de familia socrilor dec\u00e2t de el. \u00cen ziua plecarii definitive a copiilor \u00een America, atunci c\u00e2nd Dacia, burdusita de bagaje, o porneste spre aeroport cu toata lumea, cu exceptia lui, Niki se prabuseste pe caldar\u00e2m.<br \/>\nFlo este liber profesionist, fauritor de martisoare, autodidact si egocentric. Se vrea un spirit modern \u00een consens cu prefacerile pripite ale vremurilor, vizionar, chiromant, tarotist, ghicitor \u00een cafea, priceput \u00een arta zodiilor (dupa cum subliniaza cu modestie, sotia) . Are un sfat pentru toata lumea si o explicatie pentru toate lucrurile.<br \/>\nPintilie prezinta raportul dintre eul personajului si lume, fara ca acesta sa fie un inadaptat superior; ne aflam \u00een mijlocul unor oameni obisnuiti pe care schimbarile \u00eei bulverseaza, \u00eemping\u00e2ndu-i la crima.<br \/>\nAstfel lumea din capul lui Niki se construieste si se naruieste \u00een acelasi timp biblic \u2013 sapte zile. Ca \u00eentr-un joc cu absurdul si ironia sortii, evenimentele speciale de familie se desfasoara la date calendaristice cu semnificatie istorica, religioasa, civica sau personala: 1 aprilie \u2013 ziua pacalelii si a \u00eenmorm\u00e2ntarii fiului lui Niki, clarinetist militar, Pastele, ziua evacuarii obiectelor si mobilelor vechi, 4 iulie \u2013 plecarea definitiva a\u00a0 copiilor \u00een America, 23 august, 11 septembrie \u2013 ziua de nastere a lui Flo, 25 octombrie \u2013 ziua armatei, adica ziua \u201elibera\u201c, cea de-a saptea, \u00een care Niki oficiaza crima necesara.<br \/>\nVizionarea e urmata fara nici o introducere de un interviu televizat cu Lucian Pintilie, care surprinde o expunere de motive \u00eentr-o adevarata poetica ce presupune despicarea misterului.<br \/>\nRegizorul \u00eesi expune explicit si detaliat demersul. Porneste de la \u201eArta Romanului\u201c a lui Milan Kundera, relev\u00e2nd \u00een acest sens caracterul livresc al expunerii, prin prezentarea existentei personajului, si nu a realitatii lui. \u00cen aceeasi maniera \u00een care Kundera \u00eesi defineste poetica, Pintilie propune explorarea misterului existentei privite ca totalitate a posibilitatilor, ce pot reprezenta cursul unei vieti. Arta ofera o varianta a existentei in extremis, ce poate fi realitatea \u00eensasi sau nu. \u00cen acest sens, regizorul subliniaza de c\u00e2teva ori ca nici unul dintre protagonisti n-ar putea \u00eentelege actul criminal al lui Niki \u00eendreptat asupra cuscrului sau. Absurdul sugerat de autor pare sa justifice o realitate iluzorie ce poate nu exista dec\u00e2t \u00een capul eroului. Alta este, \u00eensa, acceptia spectatorului (diferita de cea a creatorului!). Este pregatit pas cu pas, cu fiecare imagine, \u00eentr-un banal, firesc si grotesc absolut, fara nici o deviere sau abatere de la trauma psihologica a eroului (Niki), pentru sublima scena finala, ce se impune ca necesitate si eliberare a tensiunii dramatice at\u00e2t de temeinic construite. Cu alte cuvinte, Pintilie tese imagistic acea lume \u2013 varianta sau acea varianta existentiala din capul eroului, \u00een viziunea lui Kundera, si o impune ca suprema realitate.<br \/>\nGenericul de la sf\u00e2rsitul filmului arata ca scenariul apartine lui Cristi Puiu. \u201eAurora\u201c, filmul\u00a0 mentionat la Cannes si prezentat \u00een cadrul Festivalului de film new-york-ez de la Lincoln Center, de anul trecut, survine ca o revelatie. Dupa cum marturiseste \u00een interviul televizat, Pintilie este foarte atras de scenariul lui Cristi Puiu si \u00eei cere permisiunea sa faca un film dupa scenariul lui. Sapte ani mai t\u00e2rziu, Cristi Puiu \u00eesi duce proiectul la capat, implement\u00e2nd aceeasi idee a realitatilor posibile \u00eentr-o formula mult mai abstracta prin filmul \u201eAurora\u201c. Ca si Niki, Viorel, protagonistul din \u201eAurora\u201c, descopera ca ordinea lumii din mintea lui nu mai corespunde haosului dinafara. Devine un serial killer, ce planifica riguros si temeinic crima dupa crima, pentru a restabili ordinea initiala dinaintea declansarii haosului. Ca si \u00een filmul lui Pintilie, resortul psihologic al crimei este neputinta comunicarii si adaptarii la noua ordine. Daca \u00een \u201eNiki and Flo\u201c, conflictul psihologic este bine precizat, chiar daca subtil camuflat \u00een firescul si banalul dialog cotidian, \u201eAurora\u201c ofera niste legaturi ambigue si neprecizate \u00eentre personaje, conferind o dimensiune kafkiana expunerii. \u00cen fapt, si \u00een \u201eNiki and Flo\u201c, actul criminal se vadeste complet absurd din perspectiva celorlalte personaje, care nu recepteaza nimic din suferintele eroului. Ambele pelicule, \u00een evolutia lor, subliniaza cresterea tensiunii si a crimei prin detaliu cinematografic ce releva imagini psihanalitice.<br \/>\nPrima scena aduce pregatirile de \u00eenmorm\u00e2ntare cu ritualurile ei specific rom\u00e2nesti, cu praznicul \u00een care se consuma ceremonios bucatele care i-ar placea mortului, care simbolic participa la masa si este pomenit. \u00cenmorm\u00e2ntarea are loc pe \u00eent\u00e2i aprilie, ca o pacaleala, pentru ca maestrul de ceremonii este Flo, care \u00eei organizeaza pe toti, de la potrivirea buchetului de flori din care elimina cu aplomb bobocii, la scena profanarii morm\u00e2ntului prin regizarea repetitiva a scoaterii si punerii capacului sicriului, pentru a putea imortaliza momentul pe video. Regia \u00eenmorm\u00e2ntarii continua si la praznic \u00een aceeasi maniera. Flo conduce toata conversatia, minimalizeaza efectul fatalist al sortii ce tine de matricea stilistica rom\u00e2neasca si debiteaza isteric despre moartea stupida a fiului electrocutat de \u201esigurantele rom\u00e2nesti\u201c cu soclul spart din fabrica. Nunta Angelei de pe caseta video ce poarta inscriptia \u201eFilm by Florian Tufaru\u201c ajunge \u00een sf\u00e2rsit si la Niki. Obiectivul indecent si insidios surprinde intime spre desantate momente ale dezlantuirii miresei care distrug inefabilul reprezentarii angelice pe care Niki o construise \u00een jurul Angelei.<br \/>\nDrama exterioara, ce tine de firul narativ se \u00eenscrie \u00een linia banalului si a obisnuitului: e drama parintilor ramasi singuri la batr\u00e2nete deoarece copiii \u201enu se pot realiza aici\u201c, ne spune Flo, care viseaza vacante \u00een Florida si Grand Canyon. El se exprima \u00een poncife si clisee despre tara \u00een care mori curentat de soclurile sparte ale sigurantelor si \u00een care insurectia armata, ca orice alt eveniment istoric crucial, a fost organizata de masoni. Jocul lui Flo, prin firescul si banalitatea dialogului, este aparent unul al inocentei. Flo, personajul incomod, recalcitrant si egocentric, \u00eel priveste cu ironie si superioritate pe Niki, \u00eel ridiculizeaza, \u00eel apostrofeaza, \u00eel hartuieste, minimalizeaza subtil valorile \u00een care acesta crede si s-a educat,\u00a0 munca, armata, familia, si \u00eei aplica onctuos si candid, la despartire, pe obrazul perplex, sarutul lui Iuda. Cu alte cuvinte, \u00eel anihileaza treptat, confisc\u00e2ndu-i pe r\u00e2nd nunta fiicei, \u00eenmorm\u00e2ntarea fiului, praznicul, Pastele, \u00een care Angela pleaca la mare cu Flo, petrecerea copiilor la aeroport la plecarea \u00een S.U.A (Niki nu are loc \u00een masina), \u00een sf\u00e2rsit, dragostea Angelei care va face mai \u00eent\u00e2i chemare socrilor si tot lor le va scrie despre numele si prezumtiva data a nasterii copilului.<br \/>\nUltima scena este a crimei premeditate metodic, pedant si temeinic de colonelul \u00een rezerva Niki Ardelean care traverseaza de ziua armatei, \u00een uniforma militara, spatiul dintre cele doua blocuri si patrunde \u00een locuinta cuscrului sau Florian. Camera insista asupra papucilor, ce parcurg ritmic, dar nu grabnic, distanta mica dintre cele doua locuinte si contrasteaza cu tinuta solemna a uniformei. Ei tradeaza o oarecare pripa si efervescenta psihologica \u00eentru \u00eemplinirea actului de mult conceput, latent din capul faptuitorului. Cu c\u00e2teva clipe \u00eenainte, Niki se aranjeaza, \u00eesi taie meticulos unghiile, caci tinuta uniformei trebuie sa fie \u00eentotdeauna impecabila, apuca obisnuita\u00a0 plasa de cumparaturi, din rutina altor secvente si introduce \u00een ea, ciocanul, corpul delict. Exista doua scene premergatoare actului criminal cu caracter premonitoriu sau mai degraba psihanalitic, d\u00e2nd cont de predeterminarea sau configurarea crimei \u00een capul eroului, cu efecte de magie mimetica asupra viitoarei victime. Flo \u00eel apostofreaza pe Nicki ca ar fi folosit ciocanul direct asupra mobilei si ar fi deformat-o, fara a interpune un obiect tampon; camera se opreste cu insistenta asupra ciocanului ce at\u00e2rna amenintator \u00een aer. Rebengiuc urmareste cu perplexitate ciocanul, reusind temporar sa se detaseze de flecareala si dojana fara noima a cuscrului, ca si cum ar \u00eentrezari pentru o clipa \u00een obiectul culpabil, un d\u00e9j\u00e0 vu, obiectul salvarii sale. A doua scena \u00eel aduce pe Flo \u00een baie unde, exaltat \u00een tot ce face, se ridica intempestiv ca un Neptun din ape sa ucida sursa de muzica ce-i zg\u00e2rie urechile si se izbeste naprasnic cu capul de coltul geamului. Din acel moment, apare ras \u00een cap si bandajat, ulterior prins cu un leucoplast urias \u00een forma de cruce. Camera este centrata pe scaf\u00e2rlia lui agitata ce \u00eemparte mereu directive, la care Niki priveste intens cu perplexitate si surprindere, scene cu puternic efect comic. C\u00e2nd intra pe usa apartamentului deschisa de sotie, Niki se opreste direct \u00een ceafa lui Flo care-l \u00eent\u00e2mpina cu spatele asezat la masa. Scoate cu rabdare ciocanul din plasa de cumparaturi si loveste naprasnic de c\u00e2teva ori la r\u00e2nd \u00een teasta cu leucoplastul \u00eens\u00e2ngerat. Apoi se \u00eentoarce linistit si fara graba \u00een apartamentul lui, ca si cum ar fi terminat de \u00eenfaptuit un act al carui firesc si rost erau de necontestat.<br \/>\nSimilar, finalul din \u201eAurora\u201c plonjeaza \u00eentr-un absurd cu tenta comica. Eroul se preda politiei descriind cu lux de amanunte crimele si circumstantele lor, dar nu le justifica \u00een nici un fel, explic\u00e2nd organelor de politie ca motivele sale sunt prea personale si complicate pentru a putea fi\u00a0 \u00eentelese (pentru ca ele au sens numai \u00een capul lui, \u00een ordinea lui). Este interesanta evolutia scenariului catre abstract, de la \u201eNiki and Flo\u201c la \u201eAurora\u201c, prin prezentarea structurii mentale a eroului ca somn al existentei (\u00een sensul lui Kundera) ce naste crima. Tehnica filmarii este similara: timpul peliculei este cel real, el urmareste detaliul, realismul exacerbat \u00een tente naturaliste, uneori \u00een ritmuri prea lente, antonioniene, pentru timpurile noastre.<br \/>\nAparitia lui Flo \u00een existenta lui Niki este elementul catalizator care descopera si trezeste criminalul din el. Cristi Puiu, la r\u00e2ndu-i ne marturiseste ca turnarea si interpretarea rolului principal \u00een \u201eAurora\u201c l-au facut sa caute si sa descopere criminalul din el. \u00cen conditii limita de alienare, criza, schizofrenie, granitele dintre lumea din mintea noastra si cea reala sunt transgresate sau dispar pentru o clipa; atunci crima survine ca act justitiar si ordonator a lumii fizice.<br \/>\n\u00cen \u201eNiki and Flo\u201c, crima se instituie \u00een straturi: fiecare dintre cele sapte zile ale Apocalipsei vechii ordini adauga la motivarea si consolidarea ei. \u00cen \u201eAurora\u201c, nefondat de nimic, actul criminal devine o abstractizare; cauzele nu sunt importante, ci mecanismul crescendo al desav\u00e2rsirii actului abominabil. Arta nu cere explicatie, ci expunere, introspectie, eliberare, decantare de tot ce este redundant, ce e \u00een plus, tot ce s-a mai spus deja. Mai mult, lipsa oricarei motivatii \u00een ecuatia crimei devine la Cristi Puiu, \u00een \u201eAurora\u201c, modalitate estetica, arta poetica.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Lucian Pintilie Si Cristi Puiu &nbsp; &nbsp; La cinemateca MOMA (Museum of Modern Art, New York) au rulat p\u00e2na \u00een 12 martie,\u00a0 pe parcursul\u00a0 a doua saptam\u00e2ni, filmele lui Lucian Pintilie. Pre si postrevolutionare, \u00eencep\u00e2nd cu emblematicul \u201eReconstituirea\u201c (1968), \u201eDe ce trag clopotele, Mitica?\u201c, \u201eBalanta\u201c, \u201eDuminica, la ora 6\u201c, \u201eTerminus Paradis\u201c, \u201eDupa-amiaza unui tortionar\u201c, \u201eO&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/%e2%80%9eniki-and-flo%e2%80%9c-un-preludiu-al-%e2%80%9eaurorei%e2%80%9c\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">\u201eNiki and Flo\u201c, un preludiu al \u201eAurorei\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[150,2336,83,7495],"class_list":["post-11229","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-cinema","tag-cristi-puiu","tag-film","tag-lucian-pintilie"],"views":5743,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11229","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11229"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11229\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11229"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11229"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11229"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}