Intru, \u00een centrul Atenei, la un Carrefour c\u00e2t doua etaje. La parter, la mezeluri, ma \u00eent\u00e2mpina o v\u00e2nzatoare machiata de scena. Fata sta \u00een fata unei masute pe care sunt niste tavi. Si pe tavi, bucati de salam \u00een scobitoare. \u201eGustati din acest salam de soia\u201c, \u00eembie v\u00e2nzatoarea cumparatorii. Si, \u00een timp ce gura rosie ca o cireasa \u00eei turuie c\u00e2t de mult bine face omenirii consumul unui asemenea produs, eu privesc la tavile cu salamul \u00een scobitoare, fara sa-mi cred ochilor si urechilor. Iata-l deci, v\u00e2ndut cu mare reclama! Iata-l deci recomandat de Carrefour! Iat-o pe fata care, numai z\u00e2mbete si ochiade, ne determina sa-l gustam. Fiindca e delicios. Si sanatos. Si ne foloseste la creier. Si ne scapa de bataturi. Fata, care nu stie ca ea de fapt vinde acolo nu un mezel oarecare, ci un simbol. Fata care n-a emigrat din Rom\u00e2nia \u00een anii dictaturii si nu s-a \u00eentors apoi \u00een tara ei, unde sa i se reproseze, la fiecare pas, ca n-a m\u00e2ncat salam de soia.
\nAcum dupa at\u00e2tia ani, retraiesc la parterul Carrefour-ului din Atena momentele dureroase ale primelor reveniri \u00een tara. Senzatia de auto-repros de care cred ca n-a fost scapat niciunul dintre noi. Sentimentul ca celor ramasi acasa le-a fost foame si noua nu. Ca noi, chiar daca am stat \u00een azile si-am primit m\u00e2ncarea ca milogii, la tava, am avut-o totusi. Retraiesc rusinea noastra, a tuturor exilatilor, de-a nu fi dus p\u00e2na la capat jugul mizeriei alaturi de poporul nostru. De-a nu fi m\u00e2ncat salam de soia.<\/p>\n
Dar cine o fi m\u00e2ncat oare salam de soia?
\nAm peste o ora o \u00eent\u00e2lnire cu niste rom\u00e2ni. Oameni \u00een jur de 35-40 de ani. Si cum sunt \u00eenca sub puterea impresiei si a amintirilor, \u00eei \u00eentreb: \u201eVoi cum ati trecut prin anii de foame de dinainte de \u201889? Voi stiti ce gust are salamul de soia?\u201c
\n\u201eTatal meu a stiut totdeauna sa se descurce\u201c, \u00eemi spune o domnisoara. \u201eMama lucra \u00een comert\u201c, \u00eemi raspunde un t\u00e2nar. \u201eTin minte cum ma trimitea mama prin dos, pe la Alimentara, unde lucra o matusa de-a mea. \u00cemi dadea de toate, doar sa nu ma fi vazut lumea\u201c. \u201eAi mei lucrau la o fabrica de \u00eembracaminte pentru export. Scoteau de acolo haine elegante si le schimbau pe produse alimentare. Aveam frigiderul plin\u201c. \u201eUnchiul meu era director la crescatoriile de pui de la Crevedia\u201c\u2026
\nUite deci ca bat la o usa \u00eenchisa. Ba, mai mult, aflu ca nu at\u00e2t lipsa, c\u00e2t obraznicia celor din preajma si puterea de-a calca peste cadavre a dus la formarea sloganului.
\nSi daca cei pe care i-am \u00eentrebat si altii din tagma lor n-au dus greul, atunci cine a m\u00e2ncat totusi salam de soia?
\nCitesc zilnic presa din tara. Care a luat obiceiul bun al publicarii biografiilor celor numiti prin diverse functii. O lectura care iarasi ma pune pe g\u00e2nduri. Unul, dintre domnii de scoala noua, a avut tatal mare mahar \u00een Comitetul Central al partidului. Altul a fost el \u00eensusi \u00een fruntea comitetului tinerilor comunisti. Unul conducea o legatie. Altul ambarcatiuni care salasluiau prin marile porturi ale lumii. Si asa mai departe. Vor fi m\u00e2ncat ei oare salam de soia la mesele oficiale sau la cele de protocol \u00een strainatate?
\nMerg cu ochii si mai departe pe pagina de ziar. Citesc despre oameni de afaceri care \u00een 20 de ani au ajuns la sute de milioane. Despre clinici particulare cu investitii de sute de milioane. Despre banci aparute precum ciupercile, zece pe-o strada. Vor fi fost directorii lor si manipulatorii tuturor acestor cifre colosale de afaceri printre cei care au m\u00e2ncat salamul de soia? Greu de crezut. Si daca nici ei, atunci cine?<\/p>\n
*
\n\u00cen 1987, mi-am invitat de Craciun o matusa \u00een strainatate. Lucrase \u00een cercetare, fusese chimista. Si iesise la pensie. Exista deci sansa sa i se dea un pasaport. Din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd batr\u00e2nilor li se mai permitea sa plece la rude. I-am trimis biletul de avion. Iesea pentru prima data din tara. Trebuia sa se descurce pe aeroportul din Z\u00fcrich, unde schimba avionul. Traia cea mai mare aventura a vietii ei. Prietenii din exil, conationalii, asezati de multi ani \u00een tara gazda, stiau ca am o musafira din Rom\u00e2nia. Asa ca ne-au invitat la ei la masa din seara de Craciun. Si s-au pregatit sa ne serveasca cu o multime de bunatati.
\nBatr\u00e2nica a ajuns cu o cursa de dimineata. De emotii n-a luat-o toata ziua somnul. Si seara ne-am dus \u00een vizita. Gazdele ne-au asezat la o masa \u00eempodobita sarbatoreste. Ne-au \u00eembiat cu salate de fel de fel, cu fripturi de fel de fel, cu fel de fel de bauturi si fel de fel de deserturi.
\nBatr\u00e2nica n-a vrut sa ia \u00een gura nimic. Refuza \u00eendaratnica orice i se punea \u00een farfurie. Spunea multumesc la orice, dar nu se atingea de nimic. Rezistenta ei st\u00e2rnea semne de \u00eentrebare. Gazdele o priveau surprinse. Si usor iritate.
\nAm ajuns acasa la noi dupa c\u00e2teva ore. Am intrat pe coridorul \u00eengust care dadea spre salon. Si p\u00e2na sa aprind eu lumina, am vazut-o rezem\u00e2ndu-se cu cotul de un perete, cu fruntea lipita de zid. Si am auzit un hohot sf\u00e2sietor de pl\u00e2ns. Spinarea aceea \u00eencovoiata de anii de munca a matusii mele, bratul cu care-si acoperea fata lipita de perete, pl\u00e2nsul ei \u00een hohote, pe \u00eentuneric, n-am sa le pot uita niciodata. Printre sughiturile de pl\u00e2ns, mi-a marturisit:
\n\u201eN-am mai vazut de ani de zile at\u00e2ta m\u00e2ncare si at\u00e2tea lucruri bune la un loc. Mi-era pofta ca de-abia ma mai stap\u00e2neam. Dar m-am temut, doamne fereste, ca n-am sa ma pot abtine. Si o sa m\u00e2n\u00e2nc prea cu lacomie. Ar fi observat oamenii aceia. Si te-as fi facut de rusine\u201c.<\/p>\n
*
\nIata, deci, cine m\u00e2nca salam de soia, mi-am amintit acum. Cei care nu aveau nimic de schimbat la piata neagra. Cei care nu aveau dec\u00e2t rusinea de-a nu parea lacomi \u00een ochii lumii. Si cei care nu vroiau sa-si faca neamul de r\u00e2s. Ce putea da \u00een schimb un om de stiinta ca sa primeasca un ciolan de porc? Era macelarul din colt \u00eenteresat de rezultatele lui de laborator? Ce putea oferi un scriitor pentru o sticla de lapte pentru copii? Era v\u00e2nzatoarea de la Alimentara dornica sa primeasca \u00een schimb un poem? Cum putea un chirurg sa-l opereze de sanatos pe v\u00e2nzatorul de la statia de benzina, ca sa nu mearga dimineata la spital tin\u00e2ndu-se cu o m\u00e2na de bara pe scara autobuzului? Ce bunuri se cautau pe piata, ca sa nu ajungi sa m\u00e2n\u00e2nci salamul de soia?
\nSi cine n-a posedat, nu poseda si nu va poseda niciodata asemenea bunuri?<\/p>\n
Salamul de soia l-au m\u00e2ncat atunci p\u00e2na la plecare, \u00eemi vine parca sa cred, tocmai cei care si-au luat lumea \u00een cap. Cei care nu aveau piesa de schimb si disperati de at\u00e2ta umilinta s-au dus unde-au vazut cu ochii.
\nAcolo unde, dupa 20 de ani, la marile lanturi de magazine internationale, se face reclama la\u2026 salamul de soia.
\nPoate c-o fi altfel de produs cel de-aici si de-acum. Poate c-o fi altfel de salam. Ba, mai stii, s-ar putea sa vorbim si despre o altfel de soia. Una, probabil scoasa direct din calculator, fiindca nu mai e cazul sa ne miram de nimic. Poate ca o fi chiar gustos salamul asta, asa cum ne tot \u00eembie sa-l servim cu scobitoarea fata cea machiata de la Carrefour. Poate ca nu trebuie s-o privesc cu suspiciune. Doar ca eu, eu \u2026n-am sa pot niciodata sa gust un simbol. Salamul de soia nu mai poate fi pentru mine un simplu produs culinar. El, pentru generatia mea, a devenit un concept.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Intru, \u00een centrul Atenei, la un Carrefour c\u00e2t doua etaje. La parter, la mezeluri, ma \u00eent\u00e2mpina o v\u00e2nzatoare machiata de scena. Fata sta \u00een fata unei masute pe care sunt niste tavi. Si pe tavi, bucati de salam \u00een scobitoare. \u201eGustati din acest salam de soia\u201c, \u00eembie v\u00e2nzatoarea cumparatorii. Si, \u00een timp ce gura rosie… Cite\u0219te mai mult »Cine a m\u00e2ncat salam de soia?<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[7488],"class_list":["post-11220","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-emigranti-roamni"],"views":2009,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11220","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11220"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11220\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11220"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11220"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11220"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}