C\u00e2teva imprejurari au hotar\u00e2t scrierea inc\u00e2ntatorului eseu \u201eIon Creanga. Cruzimile unui moralist jovial\u201c (Princeps Edit, Iasi, 2011, 180 p.): dorinta de a reabilita opera humulesteanului in fata unui curent de critica impotriva scriitorilor de extractie rurala, impotriva lumii rurale insasi; de a spune raspicat ca in sensibilitatea noastra au loc si Ion Creanga, si I.L. Caragiale; de a sublinia ca scriitorul n-a avut intotdeauna receptarea critica meritata, scriindu-se despre el, cum au facut, spre exemplu, junimistii, ca despre un scriitor poporan si omit\u00e2ndu-se latura estetica a operei sale; dorinta de a elimina o serie de clisee ca acelea amintite si ca altele inca. Sa amintim, totodata, ca a contribuit la hotar\u00e2rea criticului de a scrie aceasta carte si propunerea lui Mihai Cimpoi, coordonatorul colectiei \u201eBiblioteca Ion Creanga\u201c, de a scrie ceva despre acesta. Propunere care a cazut bine, fiindca Eugen Simion publicase, in vara anului 1989, in \u201eRom\u00e2nia literara\u201c un mic eseu despre \u201eAmintiri din copilarie\u201c, vazute ca o autofictiune, perspectiva care este dezvoltata in cartea de acum.
\nCriticul a fost stap\u00e2nit, si in acest caz, de sentimentul de iubire spirituala pe care l-a avut scriind \u201eDimineata poetilor\u201c (1980), eseu elaborat dupa ce fusese intoxicat \u2013 cum a spus intr-o imprejurare \u2013 de literatura contemporana, pe care o cerceta pentru scrierea volumelor \u201eScriitori rom\u00e2ni de azi\u201c.
\nConstat\u00e2nd ca opera lui Creanga a stat in atentia folcloristilor, criticilor si istoricilor literari, lingvistilor, moralistilor, simbolologilor si specialistilor in stiintele oculte, criticul opineaza ca a lipsit, cu exceptiile de rigoare, intelegerea ei \u201ein adevaratul ei spirit\u201c, n-a fost apreciata din punct de vedere estetic \u201ela adevarata ei valoare\u201c. De aceea, scopul declarat al eseului lui Eugen Simion este de a-l prezenta pe Creanga ca pe un scriitor \u201ede mare clasa\u201c, ca pe un veritabil artist, ca pe un \u201eestet al filologiei\u201c, iar nu ca pe un copist al limbii taranesti.
\nUn demers in intregime critic, ca atunci c\u00e2nd vede in \u201eAmintiri din copilarie\u201c nu o autobiografie, ci o autofictiune, c\u00e2nd apreciaza ca tarania lui este \u201ejumatate usor teatrala, jumatate autentica\u201c, sau ca atunci c\u00e2nd nu se raliaza opiniei lui G. Ibraileanu, potrivit caruia t\u00e2rgovetul Creanga \u201enu a lasat urme serioase in opera literara\u201c, ca \u201etot ce e orasenesc in Creanga e inferior\u201c. Eugen Simion vine cu o nuanta: \u201etot in afara, poate, de faptul ca el isi scrie opera literara intr-o prapadita mahala din Iasi in compania si, negresit, sub impulsul unor spirite culturale, cum sunt acelea de la societatea \u00abJunimea\u00bb. Orasul a dat, totusi, ceva lui Creanga, si anume dorinta de a fi scriitor si in cele din urma constiinta de a fi scriitor.\u201c Nu subscrie opiniei unora care au facut in \u201eAmintiri din copilarie\u201c exclusiv o opera realistica, lipsita de fabulatie. Nuantate sunt analizele la toate palierele operei lui Creanga: povestiri didactice, povestiri cu caracter preponderent moral, povesti propriu-zise, povestirile corosive, naratiunea \u201eMos Nichifor Cotcariul\u201c, \u201eAmintiri din copilarie\u201c. Nu este de acord, spre exemplu, cu cei care au voit sa-l caftaneasca pe protagonistul din \u201ePovestea unui om lenes\u201e, sa faca din el un personaj… kafkian sau sartrian. Nu este de acord cu Valeriu Cristea, autorul \u201eDictionarului personajelor lui Creanga\u201c, \u201eo opera de iubire si de exigenta maxima\u201c, c\u00e2nd vorbeste de linsarea amintitului protagonist. \u201eA compara scenariul unei fabule taranesti de acum o suta cincizeci de ani \u2013 scrie Eugen Simion \u2013 cu un scenariu de exterminare stalinist. \u00abExecutia\u00bb (din naratiunea lui Creanga) aduce aici a linsaj \u2013 scrie luat de val acest admirabil critic moralist. Eroare! Nu seamana cu un linsaj, seamana cu o istorie in nota umoristica despre un individ at\u00e2t de lenes, inc\u00e2t accepta \u2013 simbolic \u2013 mai degraba iesirea din viata dec\u00e2t efortul minim de a mesteca imbucatura din gura\u201c. Paginile despre Mos Nichifor Cotcariul, unele din cele mai pertinente, mai spirituale din carte, aduc o alta intelegere, mai nuantata a ocarilor aduse de acesta \u201ehleabului de baba\u201c, \u201ebabatiei\u201c lui: \u201eNu trebuie sa-l os\u00e2ndim prea mult nici pe harabagiu, care vorbeste vrute si nevrute… Denigrarea babei sale face parte din repertoriu, este un exercitiu retoric, intra in scenariu si ii usureaza operatia de corupere sentimentala (ceea ce nu-i de admirat, dar asa merg lucrurile).\u201c
\nAbordarea critica a operei lui Creanga este facuta, in cartea lui Eugen Simion in linia G. Calinescu (cel mai citat), Tudor Vianu, Vladimir Streinu si Pompiliu Constantinescu, care au propus o \u201ejustificare estetica superioara\u201c a operei humulesteanului. Ralierea la opiniile celui dint\u00e2i nu este intotdeauna neconditionata. Cu finetea care-i caracterizeaza discursul critic, Eugen Simion nu este de acord cu G. Calinescu c\u00e2nd acesta n-a staruit asupra \u201esensurilor licentioase\u201c, asupra laturii \u201enerusinate\u201c din spectacolul verbal al lui Mos Nichifor Cotcariul: \u201efrazele \u2013 scrie Eugen Simion \u2013 sunt departe de a fi asa de inocente cum le considera marele critic\u201c. Il corecteaza partial pe critic si in alta privinta: \u201epartial adevarata este si observatia ca prezenta lui Dumnezeu, sf\u00e2ntul Petre si a lui Iisus Hristos pe pam\u00e2nt si limbajul lor colorat au ca efect \u00abo inalta bufonerie\u00bb. Nu in toate situatiile, trebuie sa-l corectam pe critic\u201c. Nu subscrie, de asemenea, la opinia criticului care a scris ca in \u201eAmintiri…\u201c \u201enu este nimic individual, cu caracter de confesiune ori de jurnal. Creanga povesteste copilaria copilului universal\u201c. \u201eIndividual este \u2013 scrie Simion -, inainte de orice, stilul celui care scrie despre copilaria copilului universal si, apoi, daca nu tinem prea mult la placerea paradoxului, individual, ireductibil, memorabil este in naratiunea lui Creanga personajul care insufleteste aceasta scriere de batr\u00e2nete: copilul din Humulesti…\u201c.
\nMeritul cartii lui Eugen Simion este acela de a aborda estetic opera lui Creanga, de a o scoate, impreuna cu cei citati mai sus, dar si cu altii c\u00e2tiva, din zona criticii apologetice, a stereotipurilor, a sabloanelor, de a-l prezenta pe Creanga ca un creator complex, ca \u201eestet al filologiei\u201c (formula ii apartine lui Calinescu).
\nUn capitol important in cartea domnului Eugen Simion este cel despre \u201edemonologia lui Creanga\u201c, in care afirma: \u201eCreanga incalca, putem spune, traditii si schimba miturile, minimaliz\u00e2nd in chip ostentativ puterea si inteligenta dracilor. Imaginarul colectiv si, mai t\u00e2rziu, literatura culta care sugereaza manifestarile satanismului, vaz\u00e2nd in el o forta a universului, prezinta diavolul ca o suma a negativitatilor superioare, un mester absolut al raului, in stare a citi g\u00e2ndurile omului si a pregati cu minutie dezastrele. Povestitorul humulestean rastoarna aceasta imagine si aduce in \u00abDanila Prepeleac\u00bb niste demoni amar\u00e2ti si infricosati, usor de manipulat chiar de un individ modest ca eroul fabulei de mai inainte\u201c. Daca ar fi consultat catalogul international al basmelor, publicat de Anne-Thompson, chiar o lucrare rom\u00e2neasca, aceea lui Adolf Schullerus, \u201eTipologia basmelor rom\u00e2nesti si a variantelor lor. Conform sistemului tipologiei basmului intocmit de Antti Aarne\u201c (1927, in limba germana; varianta rom\u00e2neasca, 2006) si cu deosebire cartea lui Ovidiu B\u00e2rlea, \u201ePovestile lui Creanga\u201c (1967), ar fi constatat ca at\u00e2t in basmul international c\u00e2t si in cel rom\u00e2nesc \u201edemonii amar\u00e2ti, usor de manipulat, dracii prosti\u201c abunda. Basmele despre dracul (zmeul) cel prost figureaza in catalogul Aanti-Thompson la pozitiile 1000-1199, iar basmele nuvelistice despre uriasul (dracul cel prost) (\u201eTales of the stupid Ogre\u201c) figureaza cu tipurile 300-1199. In \u201eMica enciclopedie a povestilor rom\u00e2nesti\u201c (1976), Ovidiu B\u00e2rlea citeaza c\u00e2teva basme despre dracul cel prost: \u201eIn impartirea recoltei (Aarne-Thompson 1030), baba ia partea de deasupra, iar dracul radacinile: locul era semanat cu cereale. Dracul vaz\u00e2ndu-se pacalit, cere ca la recolta viitoare sa aiba partea de deasupra. Baba seamana sfecla, ceapa, dracul ram\u00e2n\u00e2nd din nou pacalit\u201c. Mai este citat tipul in care femeia ii da dracului de facut un lucru imposibil: \u201esa indrepte firul de par cret smuls de la subtioara (AT 1175). I se cere sa-l faca \u00abdrept ca firul din mustata pisicii\u00bb, sau sa-i faca \u00abo spelca\u00bb din el\u201c. Un alt tip: \u201eUn om da dracului holda, nemultumit de cum arata. Dupa aceea, gr\u00e2ul s-a facut frumos si omul s-a dus sa-l secere, dar dracul vrea sa-l alunge. Femeia omului se duce dezbracata si se apuca de secerat, dracul se sperie si fuge\u201c. Ovidiu B\u00e2rlea citeaza alte basme despre draci prosti din lucrarea lui Tudor Pamfile, \u201eDiavolul invrajbitor al lumii, dupa credintele poporului rom\u00e2n\u201c (1914).
\nIn sectiunea despre Harap-Alb, coment\u00e2nd supunerea acestuia la toate sireteniile sp\u00e2nului, Eugen Simon conchide: \u201eLogica resemnarii in fata destinului, bine cunoscuta la rom\u00e2ni din baladele lor\u201c. Care balade? Poate ca doar \u201eMiorita\u201c, dar si aceasta cu totul nejustificat a fost asociata cu resemnarea. In rest, abunda baladele subsumate tipului homo activus, baladele luptei impotriva invadatorilor turci si tatari, baladele voinicesti, cele din ciclul dunarean, despre care a scris Nicolae Iorga.
\nDe o neintelegere e vorba la pagina 32, unde este amintita boala lui Creanga: \u201e\u00abpedepsia\u00bb lui pe care incearca s-o minimalizeze si s-o vindece cu leacuri babesti (suirea in salcie)\u201c. Suirea in salcie? E greu de admis ca supraponderalul care era s-ar fi expus la un asemenea pericol. De fapt, e vorba de altceva, si G. Calinescu explica tratamentul babesc: \u201eSanatatea i se inrautatea din nou. Poate ca acum, ur\u00e2ndu-i-se de doctori, avu ideea de a se pune \u00abin salce\u00bb. Acesta era un tratament babesc pe care-l cultivara multi din intelectualii Iasului si care consta in inchiderea timp de o luna intr-o odaie incalzita bine, in inghitituri de felurite ceaiuri, in dieta si afumare. Pacientul nu iesea deloc din odaia-cuptor, m\u00e2nca putin si nesarat si bea multa zeama calda de salce (radacina de salsaparila)\u201c.
\nSe cuvenea sa fie luata in seama si remarcabila carte a lui Ovidiu B\u00e2rlea, \u201ePovestile lui Creanga\u201c (1967), despre care Vasile Lovinescu a avut cuvinte de lauda: \u201eeste nepretuita pentru studierea radacinilor basmelor\u201c. B\u00e2rlea studiaza, cu stiuta lui stiinta, posibilele surse ale povestilor humulesteanului si evolutia ulterioara a temelor care au intrat in structura operei lui si, totodata, saltul estetic fata de sursele populare. Astfel, aflam ca \u201eUrsul pacalit de vulpe\u201c cunoaste 23 de variante publicate, doar una anterioara povestii lui Creanga; la \u201eCapra cu trei iezi\u201c sunt cunoscute 19 variante, doar trei anterioare lui Creanga, \u201ePunguta cu doi bani\u201c are 20 variante, toate posterioare; \u201eAcul si barosul\u201c \u201enu este cunoscuta si nu figureaza nici in catalogul international Aarne-Thompson\u201c; \u201eIvan Turbinca\u201c numara 37 variante, doar trei fiind anterioare; \u201eFata babei si fata mosneagului\u201c cunoaste 23 variante, din care trei anterioare; la \u201ePovestea lui Harap-Alb\u201c toate cele 16 variante sunt ulterioare; la fel, cele 23 de variante la \u201ePovestea lui Stan Patitul\u201c sunt ulterioare; la \u201eDanila Prepeleac\u201c din cele 12 variante doar una este anterioara; la \u201eProstia omeneasca\u201c toate cele 30 variante sunt ulterioare; cele 4 variante la \u201ePovestea porcului\u201c sunt ulterioare; cele 4 variante la \u201ePovestea povestilor\u201c sunt ulterioare; \u201ePovestea lui Ionica cel prost\u201c \u201enu e semnalata p\u00e2na acum in repertoriul folcloric\u201c, tema insa \u201ese int\u00e2lneste in povestile populare, dar in alte subiecte unde flacaul prost e intr-adevar nestiutor in atare materie.\u201c Compar\u00e2ndu-l cu povestitorii populari, scrie B\u00e2rlea, \u201efaima scriitorului nu iese cu nimic prejudiciata. Creanga nu pierde in atari comparatii, dimpotriva, soclul lui devine inca mai puternic.\u201c
\nPrin finetea demersului critic, prin examinarea operei humulesteanului din punct de vedere estetic, prin noile abordari ale intregii sale opere, eseul lui Eugen Simion este ceea ce a aparut mai interesant de la G. Calinescu incoace.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
C\u00e2teva imprejurari au hotar\u00e2t scrierea inc\u00e2ntatorului eseu \u201eIon Creanga. Cruzimile unui moralist jovial\u201c (Princeps Edit, Iasi, 2011, 180 p.): dorinta de a reabilita opera humulesteanului in fata unui curent de critica impotriva scriitorilor de extractie rurala, impotriva lumii rurale insasi; de a spune raspicat ca in sensibilitatea noastra au loc si Ion Creanga, si I.L.… Cite\u0219te mai mult »Ion Creanga in lectura lui Eugen Simion<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5574,565],"class_list":["post-11211","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-povestea-porcului","tag-ion-creanga"],"views":5503,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11211","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11211"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11211\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11211"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11211"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11211"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}