{"id":11205,"date":"2012-03-22T15:21:17","date_gmt":"2012-03-22T13:21:17","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=11205"},"modified":"2012-03-22T15:21:29","modified_gmt":"2012-03-22T13:21:29","slug":"eliade-si-%e2%80%9ecrestinismul-cosmic%e2%80%9c","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/eliade-si-%e2%80%9ecrestinismul-cosmic%e2%80%9c\/","title":{"rendered":"Eliade si \u201ecrestinismul cosmic\u201c"},"content":{"rendered":"

Mircea Handoca este nu numai editorul, biograful, bibliograful, ba, cu expresia hazoasa, \u00een stilul inconfundabil junimist, a lui Iacob Negruzzi, si cititorul (exhaustiv) al lui Mircea Eliade, si pazitorul intratabil al teritoriului heliadesc. Fara \u00eendoiala, iubirea, devotamentul fata de opera si personalitatea proteica a autorului \u201eTratatului de istoria religiilor\u201c au dat si dau un sens major existentei sale de carturar. Tema de cercetare si restituire, Eliade e \u00eensa, \u00een egala masura, pentru Handoca, si un lung prilej \u2013 c\u00e2t o \u00eentreaga viata \u2013 nu doar de satisfactie, dar si de suferinta, \u00eentruc\u00e2t numele savantului si scriitorului, alaturi de cele ale altor mari intelectuali si creatori rom\u00e2ni, a devenit unul emblematic privind drama unei culturi. Si Eliade, ca si Calinescu de pilda, a \u201ecazut\u201c \u00eentr-o istorie iesita din matca, buimaca, tragica, i-a fost dat sa traiasca si sa scrie \u00een epoci diferite, toate extrem de tulburi si de ostile. Mircea Handoca, precum confrati ai sai ca Niculae Gheran, autorul monumentalei editii critice Rebreanu, sau Nicolae Mecu, a parcurs si reparcus cu pasiune traiectoria unui destin singular, al omului si al operei, retraindu-l cu \u00eenfrigurare si cu un sentiment aproape mistic, dar si document\u00e2ndu-l cu acribia si curiozitatea cercetatorului \u00eempatimit. Si \u00een perceptia sa, Eliade este \u201eeroul\u201c, este savantul si creatorul menit sa ne salveze de provincialism (boala rom\u00e2neasca grea), de mediocritate, de fragmentarism si provizorat, este cel care \u2013 dintre rom\u00e2ni \u2013 numai cu un Dimitrie Cantemir, cu un Hasdeu ori cu un Vasile P\u00e2rvan mai poate fi comparat. Pomenindu-l, iata, pe Vasile P\u00e2rvan, trebuie sa reamintesc ca G. Calinescu vedea \u00een autorul \u201eGeticii\u201c \u00eentruchiparea \u201eeroului intelectual\u201c. Nu \u00eent\u00e2mplator. Ca sa faci ceva durabil \u00een cultura rom\u00e2neasca e literalmente o treaba eroica, fiindca ea presupune, \u00een afara de talent si efort, lupta, rezistenta la at\u00e2tea adversitati dinlantru si din afara\u2026
\nMasivul volum aparut la Editura Tipo Moldova din Iasi semnat de Mircea Handoca \u2013 \u201eFost-a Eliade necredincios?\u201c este o suita de secvente din filmul destinului dramatic al unui rom\u00e2n de anvergura universala, spirit enciclopedic, un mare erudit dintr-o spita probabil disparuta, creatorul unei vaste opere stiintifice si literare. Titlul e cel al unui eseu din cuprinsul cartii, \u00een care autorul \u00eesi propune sa raspunda la \u00eentrebarea daca Eliade a fost sau nu credincios. \u00cen discursul sau, Mircea Handoca porneste de la ceea ce spusese Cioran pe la jumatatea secolului trecut: \u201eDintre oamenii cu preocupari religioase, putini sunt asa de putin religiosi ca Eliade\u201c. Handoca nu \u00eempartaseste paradoxul \u2013 sau aparentul paradox \u2013 formulat de Cioran, dar nici nu e pe deplin convingator \u00een a sustine contrariul. E drept, reputatul specialist nu sustine ca Eliade ar fi fost \u201eun practicant religios\u201c, dar, compar\u00e2ndu-l surprinzator si inspirat cu Stefan a Petrei Ciubotariul, constata ca, aidoma humulesteanului, \u201ecopilul credea si simtea ca biserica e \u00een sufletul omului\u201c. El citeaza \u00een sprijinul acestei asertiuni si o marturie a Corinei-Cornelia Alexandrescu, sora scriitorului: \u201eEra darnic si sensibil la suferinta oricui si toata viata a fost generos. C\u00e2nd mergea la scoala primara din strada M\u00e2ntuleasa, daca \u00eent\u00e2lnea vreun nevoias, usor se lipsea de banii primiti de la mama sa-si cumpere cornuri pentru recreatii\u201c. Un alt argument invocat, ceva mai solid, \u00eel reprezinta un text din \u201eItinerariul spiritual\u201c, publicat de Eliade \u00een 1927, \u00een ziarul \u201eCuv\u00e2ntul\u201c, intitulat \u201eOrtodoxia\u201c, \u00een care viitorul savant postula: \u201eUn ortodox poate fi ascet sau pacatos. Ce \u00eensemnatate poate avea faptul acesta? Experienta religioasa, dragostea catre Christ \u2013 ram\u00e2n aceleasi\u201c. Apoi, \u00een demonstratia sa, Handoca citeaza pe larg dintr-un alt document: o scrisoare din ianuarie 1953 a lui Eliade catre Vintila Horia, \u00een care se refera la crestinism si la problema unificarii ortodoxismului cu catolicismul. (Sufixul ism folosit \u00een cele doua vocabule de Handoca mi se pare usor nepotrivit; nu si \u00een cazul termenului si conceptului de crestinism). \u00cen epistola trimisa celui ce va scrie romanul \u201eDumnezeu s-a nascut \u00een exil\u201c, Eliade sustine ca \u201eortodoxia rom\u00e2neasca e o creatie a romanitatii orientale, la care s-a adaugat, din nefericire, limba liturgica veche \u2013 bulgara; dar asta destul de t\u00e2rziu si vocabularul, daca ne-a ramas, nu a putut desfigura crestinismul nostru, plamadit cu secole \u00een urma\u201c. Noi, rom\u00e2nii, subliniaza Eliade, suntem ne\u00eendoios \u201eurmasii romanitatii orientale\u201c si \u201eRoma \u00eensasi are mare nevoie de aceasta romanitate orientala\u201c. E de luat \u00een considerare cu at\u00e2t mai mult astazi, \u00een conditiile asa zisei globalizari, care \u00een fapt e o colonizare la scara planetara, ceea ce observa si, totodata, prevedea Eliade acum aproape 60 de ani: \u201eEuropa se ofileste si moare. Singura ei sansa de supravietuire suntem noi, Centrul si Rasaritul, \u00eendeosebi Rasaritul, care \u00eenca nu si-a c\u00e2ntat c\u00e2ntecul si ale carui rezerve spirituale sunt incalculabile (Ortega ma \u00eentreba odata: Ce faceti cu Orpheu? C\u00e2nd ni-l dati?)\u201c. Concluzia marelui istoric al religiilor este una optimista: \u201eStim doar ca unirea se va face\u201c. E vorba de unirea dintre cele doua biserici: catolica si ortodoxa.
\n\u00cen India, se stie, Eliade a fost pe punctul de a renunta la ortodoxie, urm\u00e2nd sa se \u00eensoare cu cea care avea sa intre \u00een mitologia literara rom\u00e2neasca, Maitreyi, fiica maestrului sau Dasgupta, si sa se converteasca la hinduism, spre \u00eengrijorarea familiei. Au intervenit \u00eensa conflictul binecunoscut si izgonirea pacatosului. Interesant e ca la putin timp dupa toate acestea, \u00eentr-o scrisoare adresata lui Vittorio Macchioro si datata 15 martie 1931, facea c\u00e2teva consideratii relevante privind viziunea sa asupra crestinismului si a ceea ce numim credinta religioasa: \u201eExista un minunat proverb rom\u00e2nesc care spune: \u00abSuntem crestini asa cum arborii sunt arbori si pasarile pasari\u00bb. E ca si cum ai spune ca suntem crestini pentru ca suntem oameni. \u00cen rom\u00e2neste, cuv\u00e2ntul \u00abcrestin\u00bb este identic cu acela de \u00abom\u00bb. Un taran rom\u00e2n crede ca singura lui datorie este sa fie \u00abdrept\u00bb si \u00abbun\u00bb\u2026si, fiind asa, e crestin. Pentru el, crestinismul nu este o dogma, un organism exterior de norme si amenintari \u2013 ci baza creatiei, singurul sens al acestei vieti pam\u00e2ntesti. Din aceasta cauza strainii cred ca suntem \u00abfatalisti\u00bb sau \u00ablenesi\u00bb, sau \u00abindiferenti din punct de vedere religios\u00bb. Este o \u00eentelegere cu totul gresita a \u00eentregii probleme. Suntem doar toleranti si umili\u201c. \u00cen fine \u2013 zicea t\u00e2narul de 24 de ani \u2013 \u201eEste ceea ce eu numesc \u201ecrestinism cosmic\u201c, opus celui ecleziastic\u201c. Mircea Handoca evoca momentul c\u00e2nd, la moartea lui Kierkegaard, \u00een 1951, Eliade a urcat de mai multe ori la Sacre C\u0153ur pentru a aprinde lum\u00e2nari (\u201eNumai ofranda aceasta simpla ma linisteste\u201c) si \u00eentreaba: \u201ePoate fi numit un asemenea om necredincios?\u201c Apoi, un alt fapt: cel al (re)lecturii Noului Testament ar putea fi invocat pentru a da un raspuns la \u00eentrebarea citata. De retinut \u00een acest context distingo-ul lui Eliade referitor la variantele de lectura a Bibliei: \u201eDesigur, exista mai multe lecturi ale Bibliei. Este cea a crestinului, a credinciosului, sau, mai degraba, a aceluia care \u00eesi aminteste ca trebuie sa fie credincios si crestin: zi de zi este uitat acest lucru. Este apoi lectura pe care o face istoricul. Si o a treia: aceea care recunoaste \u00een aceasta carte un foarte mare si foarte frumos model de scriere\u201c. Mircea Handoca ne asigura \u2013 si nu avem nici un motiv sa nu-i acordam credit, dimpotriva \u2013 ca \u201eEliade s-a implicat \u00een toate cele trei modalitati\u201c. Foarte interesanta si definitorie este o nota de jurnal a lui Mircea Eliade, din 15 februarie 1970: \u201eAsist la slujba catolica la Oriental Institute, unde de c\u00e2teva luni liturghia e acompaniata de \u00abmuzica de jazz\u00bb (de fapt, o ghitara, o trompeta, un saxofon). Sunt prins si cucerit. Sala e plina de tineret. Pentru prima oara vad tineri care nu se plictisesc si nici nu stau ca niste pietre, la o slujba. \u00abTransmisa\u00bb prin asemenea melodii, liturghia \u00eei tulbura, \u00eei atrage, \u00eei intereseaza. \u00abSi-au gasit limbajul pe care \u00eel cautau?\u00bb\u201c.
\nC\u00e2t de modern, c\u00e2t de sincron si receptiv la sensibilitatea reprezentata de a treia generatie de dupa a sa, este Mircea Eliade. Si c\u00e2t de vizionar. Dupa aproape un deceniu de la data \u00eensemnarii reproduse de Mircea Handoca, \u00een Sf\u00e2ntul Scaun papal de la Roma urca Ioan Paul al II-lea care avea sa promoveze si sa cultive sistematic si fecund noile limbaje religioase. (Va urma).<\/strong><\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Mircea Handoca este nu numai editorul, biograful, bibliograful, ba, cu expresia hazoasa, \u00een stilul inconfundabil junimist, a lui Iacob Negruzzi, si cititorul (exhaustiv) al lui Mircea Eliade, si pazitorul intratabil al teritoriului heliadesc. Fara \u00eendoiala, iubirea, devotamentul fata de opera si personalitatea proteica a autorului \u201eTratatului de istoria religiilor\u201c au dat si dau un sens… Cite\u0219te mai mult »Eliade si \u201ecrestinismul cosmic\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[7477,2559,7476],"class_list":["post-11205","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-crestinismul-cosmic","tag-mircea-eliade","tag-mircea-handoca"],"views":4709,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11205","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11205"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11205\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11205"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11205"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11205"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}