Am citit recent \u00een \u201eLa Repubblica\u201c un articol cu acest titlu, de Massimo L. Salvatori, care mi s-a parut extrem de incitant si producator de reflectiuni dintre cele mai semnificative. Autorul observa ca Uniunea Europeana are, \u00een momentul de fata, o veritabila problema germana, asa cum au remarcat si alti analisti politici sau experti, precum Eugenio Scalfari si Paul Krugman. E, de fapt, a treia oara \u00een istoria moderna c\u00e2nd chestiunea germana devine dominanta, dupa prima, la sf\u00e2rsitul secolului al XIX-lea si p\u00e2na la 1918, si a doua care a dus la prabusirea Republicii de la Weimar, \u00een 1945. Este vorba de cicluri istorice care, desi \u00een circumstante social-politice diferite, se re\u00eentorc prompt si transmit un mesaj care nu este deloc echivoc. El spune ca Germania e o tara dotata cu o asemenea vigoare, potential, impact si ocupa un loc at\u00e2t de crucial pe vechiul continent, \u00eenc\u00e2t de calitatea raporturilor ei cu celelalte tari depinde starea proasta sau buna a Europei. Aceasta nu mi se pare deloc a fi o exagerare. Si ne mai face sa g\u00e2ndim acest mesaj ca atunci c\u00e2nd a hotar\u00e2t sa prevaleze cu forta, \u00een secolul XX, asupra lumii \u00eentregi pe care si-o facuse inamica, din pricina ca a fost comprimata dupa Primul Razboi Mondial, Germania a produs un adevarat dezastru, de proportii unice \u00een istoria Europei.
\nLectia rezultata din cele doua conflagratii mondiale ne spune ca nu se pot da, \u00een Europa, ordine limitative \u00een asa fel \u00eenc\u00e2t Germania sa nu fie luata \u00een considerare si sa i se acorde rolul pe care \u00eel merita, dar, \u00een acelasi timp, ca Germania trebuie sa se adecveze si ea la Europa si sa nu pretinda mereu rolul de putere absoluta. Se putea spera ca Uniunea Europeana va constitui acel element si instrument de echilibru care sa ofere o solutie definitiva, sterg\u00e2nd vechile rugini, dar astazi ne dam seama, poate mai mult ca oric\u00e2nd, ca optimismul initial a fost putin cam exagerat.
\nGermania lui Wilhelm al II-lea, dotata cu o incomparabila masina militara si o industrie superioara prin organizare si productivitate, s-a lansat la asaltul puterii mondiale pe care probabil ar fi si obtinut-o daca nu ar fi fost interventia Statelor Unite. Dupa ce Germania a fost \u00eenfr\u00e2nta, englezii si francezii, care luptasera, cel putin \u00een principiu, \u00een numele democratiei, nu au facut absolut nimic pentru a se asigura ca t\u00e2nara republica germana se va dezvolta pe baze democratice, ci s-au multumit doar sa umileasca Germania cu acea oarba \u201epace cartagineza\u201c. Pace pentru care John Maynard Keynes a avut cuvinte critice at\u00e2t de grele, preconiz\u00e2nd noi conflicte, \u00eenca si mai grave. Si acestea n-au \u00eent\u00e2rziat sa vina, Germania \u00eencap\u00e2nd pe m\u00e2na nazistilor care au pregatit razbunarea.
\nGermania a fost din nou \u00eenfr\u00e2nta, redusa la zero si \u00eempartita \u00een doua state diferite. \u00cen fine, dupa ce Germania Occidentala s-a ridicat din nou la rangul de putere economica mondiala si Uniunea Sovietica a cazut, nemtii s-au reunificat. A urmat integrarea fostului RDG asa \u00eenc\u00e2t sa poata conta \u00een cadrul marii Germanii care, \u00een contextul Uniunii Europene, a \u00eenceput sa joace un rol tot mai important.
\nSi astfel ajungem la timpul prezent cu problemele sale deloc usoare. Sa mai amintim, totusi, ca Marea Britanie si Franta, ba chiar Italia nu au privit cu ochi prea buni reunificarea germana de teama ca acesta sa nu se dezvolte prea tare si, din punct de vedere economic si politic, sa solicite primatul \u00een Europa. Dar problema aceasta exista si e reala. Si surprinde, la prima vedere, faptul ca guvernul german, \u00een mijlocul crizei economice europene, se comporta de ca si cum aceasta nu ar fi o problema care sa priveasca direct Germania. Dimpotriva, s-a \u00eenregistrat o veritabila furie germana la aprobarea, \u00een 2010, a unei contributii de 28 de miliarde de dolari pentru un fond de salvare a Uniunii. Toate vechile stereotipuri legate de lenea latina si ineficienta muncii celor din Sud au re\u00eenviat, cu adaugirea ca acesti facatori de nimic vor de-acum sa traiasca pe spezele teutonice. Bine\u00eenteles, Germania, ale carei banci au zeci de miliarde de dolari \u00een datoria Greciei nu si-ar putea permite, pe de alta parte, sa vada Grecia la pam\u00e2nt. Germania nu poate sa v\u00e2nda BMW-uri si Mercedesurile sale exclusiv noilor \u00eembogatiti chinezi, are, \u00een mod cert, nevoie si de piata europeana. Sigur, nu i-a facut placere cancelarului german Angela Merkel sa vada greci exasperati purt\u00e2nd zvastica pe m\u00e2na, ca un protest pentru indiferenta germana si \u00eendemnurile la si mai mare austeritate.
\n\u00centr-un cuv\u00e2nt, problema germana reapare ca una de care depinde un anume tip de prezent si viitor al Europei si al Uniunii sale destul de precare. Soarta Uniunii apare \u00een mod clar legata de doua posibile scenarii sau solutii. Prima se bazeaza pe ipoteza ca membrii Uniunii, \u00een special Franta si Marea Britanie, nu ar reusi sa-si depaseasca spaima de primatul german. \u00cen aceasta ipoteza, Uniunea nu va deveni niciodata o entitate coerenta, substantiala, cu un posibil si credibil guvern federal. Cealalta prevede depasirea de catre protagonisti a acestei temeri si eliminarea, totodata, a fr\u00e2nelor care fac din Uniune o creatura greu de \u00eenteles si de aceea destul de fragila. \u00cen realitate, este o confederatie cu ambitia, vana p\u00e2na acum, de a defeni o federatie. Dar pentru ca aceasta sa se \u00eent\u00e2mple si de fapt este necesar ca si Germania sa-si plateasca parte de contributie, lucru pe care p\u00e2na acum cel putin nu a intentionat sa \u00eel faca. Adica sa-si puna, \u00eentr-un moment de criza profunda, ca aceea pe care o traim, toata forta economica \u00eentr-un cerc comun de solidaritate europeana. Aceasta \u00eempreuna cu ceilalti majori parteneri, Franta, dar mai ales Marea Britanie, care sa actioneze fara impresia sau frica de subordonare.
\nDaca prevaleaza \u00eensa suspiciunea ca Germania are intentia sa devina patroana Europei, atunci probabilitatea ca Uniunea sa se \u00eenfunde si \u00eentr-o criza institutionala ar creste \u00een mod periculos. \u00cen fond, Germania se afla astazi fata de multe tari ale Uniunii \u00een conditii analoge celor \u00een care \u00eesi transfera componenta occidentala catre partea sa orientala, \u00een urma reunificarii. Atunci a prevalat \u00een societatea germana solidaritatea nationala, iar cei bogati s-au \u00eengrijit de cei saraci. Astazi, \u00een interiorul Germaniei nu pare sa se simta o prea mare preocupare pentru solidaritatea europeana, cu consecinta ca, \u00eenca o data, la mai putin de un secol, Europa e chemata sa se confrunte, \u00een situatii mult mai putin dramatice si periculoase totusi, cu problema germana.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Am citit recent \u00een \u201eLa Repubblica\u201c un articol cu acest titlu, de Massimo L. Salvatori, care mi s-a parut extrem de incitant si producator de reflectiuni dintre cele mai semnificative. Autorul observa ca Uniunea Europeana are, \u00een momentul de fata, o veritabila problema germana, asa cum au remarcat si alti analisti politici sau experti, precum… Cite\u0219te mai mult »Uniunea Europeana si problema germana<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[7474],"class_list":["post-11199","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-problema-germana"],"views":2192,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11199","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11199"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11199\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11199"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11199"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11199"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}