{"id":11189,"date":"2012-03-22T15:10:49","date_gmt":"2012-03-22T13:10:49","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=11189"},"modified":"2012-03-22T15:12:15","modified_gmt":"2012-03-22T13:12:15","slug":"intelectualul-ca-atitudine","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/intelectualul-ca-atitudine\/","title":{"rendered":"Intelectualul ca atitudine"},"content":{"rendered":"

Am asteptat c\u00e2tiva ani pentru a uita doua carti importante ale celui mai influent sociolog francez al secolului XX, Pierre Bourdieu, \u201eMeditatii pascaliene\u201c si \u201eSchita pentru o autoanaliza\u201c, pentru a putea scrie si eu despre tema lor. Mi-a ramas \u00een minte un fragment pe care unii \u00eel interpreteaza ca ipocrizie, dar pe care eu \u00eel cred ca fiind un adevarat program pentru fiul postasului din Pirinei: \u201eNiciodata nu m-am simtit cu adevarat \u00eendreptatit sa exist ca intelectual. Si totdeauna am \u00eencercat, ceea ce fac si acum, sa exorcizez tot ceea ce, \u00een g\u00e2ndirea mea, poate fi legat de acest statut, de pilda intelectualismul filosofic. Nu iubesc intelectualul din mine si ceea ce poate sa sune a antiintelectualism este \u00eendreptat \u00eempotriva a ceea ce, \u00een ciuda eforturilor mele, persista \u00een mine \u00een materie de intelectualism si intelectualitate, precum dificultatea, at\u00e2t de tipica intelectualilor, de a accepta cu adevarat ca propria libertate \u00eesi are limitele ei\u201c. <\/strong><\/em>
\nDa, nici eu nu iubesc intelectualul din mine atunci c\u00e2nd seamana, chiar \u00eent\u00e2mplator, \u00een diverse contexte, cu vreunul dintre intelectualii publici care se autocontempla narcisist, ignora practica sociala si nu au forta de a participa la o c\u00e2t de mica actiune de rezistenta. Ca un cercetator al opiniei publice si nu numai, \u00eengropat \u00eentre muntii de date prin care aproape 100 de oameni care lucram la IRES ne c\u00e2stigam p\u00e2inea, cred ca am dreptul ca, macar \u00een clipele de odihna, sa ma opun artei divinatorii bazate pe modelari statistice si sa caut demontarea unor mecanisme sociale dotate cu diferite forme de prestigiu sau rezonante pe care le luam ca practice seculare sau valori eterne.
\nAm parasit si eu deliberat filosofia si, repet\u00e2nd destinul lui Bourdieu, mi-am ur\u00e2t originile p\u00e2na aproape de 40 de ani. Dupa aceea, aici nu mai stiu ce credea Bourdieu, a \u00eenceput sa ma urmareasca frica de a nu le trada. Si acum \u00eenca ma uit cu atentie la viata mea si la poza bunicului Sebastian care mi-a spus cu o seara \u00eenainte de a muri: ai grija sa nu joci jocuri de noroc, esti patimas ca mine si sa ai grija de un singur lucru: respectarea cuv\u00e2ntului dat este cel mai important capital al familiei noastre.
\nCititorul meu t\u00e2nar cu care corespondez des pe mail sau prin comentariile de la forumuri vine deja din alta lume traieste \u00eentr-o lume a imaginii si poate mai bine sa ma \u00eenteleaga pe baza unor analize mai sumare, mai imagistice si mai colorate emotional. El a crescut \u00eentr-o epoca a televiziunii si este posesorul unei identitati mai flexibile realizate prin bombardament de supraevenimentialitate si o presiune mai mare a timpului si alternativelor. El face parte din ceea ce Maffesoli a numit magistral triburile postmoderne, unde oamenii se simt legati prin partajarea de emotii si afecte. Ei sunt reprezentantii unei mutatii genetice, de ruptura a legaturilor sociale traditionale, mult mai sustrasi determinismelor. Ei fac parte deja dintr-o generatie \u00een care, spune Olivier Mongin, sunt atinsi de individualism negativ, adica afectati de neliniste si singuratate, intra \u00een retele sociale unde te poti sustrage reciprocitatii. Grupurile lor sunt provizorii, sau mai precis, ceea ce numesc ei retele sociale sunt regrupari provizorii, aflate sub semnul celei de a treia solidaritati (dupa solidaritatea organica si cea mecanica), unde relatiile sunt fragile si superficiale, dar fiecare individ face parte din mai multe retele \u00eentre care poate sa aleaga. \u201ePrietenii\u201c de pe facebook sunt puncte de stabilitate miscatoare pentru fiecare individ, \u00eentr-o societate a incertitudinii maxime unde solidaritatea este reflexiva, \u00een sensul lui Giddens: reflexivitatea ca examen de revizuire a practicilor sociale. Aici individul este asaltat de multiapartenente si nu exista principii solide care sa antreneze adeziuni colective stabile. Acesti tineri care se pl\u00e2ng \u00een c\u00e2ntecele lor ca \u201enu s-au nascut \u00een locul potrivit\u201c si viseaza sa plece \u00een strainatate sunt produsul acestui timp. Poate ei, tinerii, sunt singurii contemporani cu lumea noastra, cei mai multi rom\u00e2ni nefiind cetateni tipici ai acestei societati moderne. Poate ca doar ei sunt victimele Timpului, ceilalti sunt victime ale decalajului nostru continuu fata de istoria Europei si mai ales a plonjeului direct \u00eentr-o libertate care poate fi cu necesitate \u00eenteleasa doar daca ai construit ceva la propria ta viata si mai putin daca schimbarile ti-au venit mereu dinafara si la intervale scurte de timp a trebuit sa schimbi valorile, zeii sau altarele la care te \u00eenchini.
\nPot sa accept ca este vorba de o regresie colectiva masiva si ca traim o criza sociala de identificare sau, cum spune Maffesoli, o saturatie societala fata de marile valori ale celor trei secole de capitalism traditional si, probabil, trecem la o alta paradigma, la o alta maniera de a fi \u00eempreuna, trecem de la un inconstient colectiv dominat de triada munca-ratiune-viitor (Prometeu) spre o epoca dionisiaca, dominata de triada vis-imaginar-fantasma, iar acest lucru nu se mai produce prin intermediul revolutiilor care ne aratau schimbarea, ci prin virusi ai contaminarii culturale. Cum spune Maffesoli \u00een \u201eLe Temps des Tribus\u201c, nu mai avem contracte sociale \u00eentre indivizi ca si cele din comunitatile de p\u00e2na acum, ci mai degraba pacte \u00een cadrul unor comunitati fragmentate (triburi muzicale, sportive, sexuale, religioase etc) unde regula este individualismul emotional. Emotia face regula si \u00een politica, a se vedea cazurile Dan Diaconescu, Gheorghe Becali, Sorin Oprescu, produsele politice ale unor momente de rascoala emotionala generate de arestari sau respingeri care pareau abuzuri fata de indivizi si unele dintre libertatile lor. \u00cen aceasta situatie elita intelectuala este cu totul depasita, \u00een aceste triburi noi, unde predomina un sentiment, nu sentimentul de apartenenta. Tribul se aduna sa protejeze o emotie sau sa vada cum aceasta emotie face sa vibreze mii de oameni.
\nMedia participa la marile celebrari colective si creeaza o iluzie perfecta a realitatii. Dar nu prin oglindirea, str\u00e2mba sau concava, ci prin proximitate. Televiziunea moare, spun specialistii \u00een media, dar moare pentru ca se confunda tot mai mult cu viata, locuim tot mai mult \u00een televizor, nu putem sa mai criticam televiziunea pentru ca am deveni niste absurzi care critica viata. Cum sugereaza Bogdan Ghiu, televizorul s-a mutat \u00een noi, iar \u00een domeniul politic, critica televizorului la adresa unor politicieni devine o modalitate de a-i tine \u00een viata, iar polemicile sunt mai mult o competitie si o enervare pentru ca televizorul s-a apropiat prea mult de viata si trebuie sa stea \u00een proximitatea unui politician care si-a c\u00e2stigat dreptul de a locui \u00een televizor, alaturi de mogul sau de profesionistii lui si deontologiile lor minunate. Politicianul ar putea fi ucis prin nebagare \u00een seama, dar atunci ar suferi si televizorul siamez.
\nCe sa faca intelectualul \u00een aceste conditii? Mai poate exista intelectualul clasic, legat de litere si ratiune, c\u00e2nd toti argumenteaza prin emotie si imagine?
\nDa, mai poate exista si \u00eesi poate face proiecte de schimbare a lumii. Pentru ca dincolo de mijloacele de expresie sau marile schimbari de paradigma, lucrul care este cel mai important este atitudinea de rezistenta. Atitudinea nu are legatura prea mare cu formele de expresie, ea este fundamental o pozitie verticala, o ruptura fata de curgerea consensuala sau supunerea bleaga fata de reguli sau traditii. Atitudinea este rezultata dintr-un sistem de valori, ea se justifica mai mult prin sine dec\u00e2t prin continutul ei. De multe ori nu-mi aduc aminte de substanta unei pozitii, dar \u00eemi aduc aminte de omul care a stat drept. Recent, am vazut ca Uniunea Scriitorilor nu-l apara pe cel care a scris \u201eBunavestire\u201c sau \u201e\u00cengerul de gips\u201c de niste tardive acuzatii de colaborationism. Nu cunosc ratiunile celui care este bastan peste aceasta tagma a scriitorilor, dar stiu ca eu l-am citit \u00een adolescenta si tinerete pe Nicolae Breban si am simtit o atitudine care mi-a dat o speranta si rusinea de a renunta la valori. M-a ajutat sa nu ma ticalosesc, mi-a transmis ca nu eram singur, ca as putea si eu sa rezist daca altii pot. De aceea nu o sa ma intereseze niciodata trecutul unui scriitor care mi-a luminat tineretea sau anii negri ai comunismului. Daca a putut sa scrie, cu toata mizeria \u00een care a fost t\u00e2r\u00e2t, atunci pentru mine este un mic erou, pentru ca ceilalti, majoritatea, au ramas doar la stadiul de ticalosie, nu si-au dus si menirea p\u00e2na la capat.
\nDincolo de estetica sau poetica, un intelectual veritabil este atitudine.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Am asteptat c\u00e2tiva ani pentru a uita doua carti importante ale celui mai influent sociolog francez al secolului XX, Pierre Bourdieu, \u201eMeditatii pascaliene\u201c si \u201eSchita pentru o autoanaliza\u201c, pentru a putea scrie si eu despre tema lor. Mi-a ramas \u00een minte un fragment pe care unii \u00eel interpreteaza ca ipocrizie, dar pe care eu \u00eel… Cite\u0219te mai mult »Intelectualul ca atitudine<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[7465,492,7467,7466],"class_list":["post-11189","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-despre-intelectuali","tag-individualism","tag-intelectualii-de-azi","tag-profilul-intelectualului-roman"],"views":2089,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11189","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11189"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11189\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11189"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11189"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11189"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}