{"id":11182,"date":"2012-03-22T15:07:21","date_gmt":"2012-03-22T13:07:21","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=11182"},"modified":"2015-01-15T16:55:59","modified_gmt":"2015-01-15T14:55:59","slug":"umilit-si-umiliti","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/umilit-si-umiliti\/","title":{"rendered":"Umilit \u015fi umili\u0163i"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>\u00cen zilele acestea s-a vorbit mai mult ca oric\u00e2nd despre umilinta. Discutia a fost provocata de\u00a0 presedintele patriei, care a ajuns la concluzia ca detine functia cea mai expusa umilintelor. Cu alte cuvinte, din perspectiva sa, numai presedinte sa nu fii! <\/strong><\/em><br \/>\n\u00cen ceea ce ma priveste, ma grabesc sa recunosc sincer ca nu ma simt bine c\u00e2nd nu numai cei ce conduc Statul sunt, pe drept sau pe nedrept, umiliti, ci si orice sportiv, artist, om de stiinta, simplu cetatean, caci vorbele respective, dar si faptele celui care le-a iscat, se rasfr\u00e2ng si asupra mea. Multi ani, asadar, am dus \u00een spinare, indiferent pe ce meridian ne-am fi aflat, vina de a trai \u00een regimul Ceausescu, de a suporta teroarea si, fireste, comunismul cu particularitatile lui balcanice. \u00cen acelasi timp, marii lumii \u00eel primeau, \u00eei satisfaceau toate capriciile, pe c\u00e2nd noi, simpli cetateni,\u00a0 gazetari, scriitori, specialisti, ce vom fi fost, suportam acuzatia de a-l avea \u00een fruntea statului. El vindea, la propriu, cetateni rom\u00e2ni de diferite etnii, dar nimeni nu sufla o vorba despre cumparatorii care erau la fel de vinovati. P\u00e2na si dizidentii, \u00een lumea dizidentilor, mai t\u00e2rau dupa ei \u201eprestigiul\u201c tarii. Dupa Revolutie, am carat \u00een spinare mineriadele asa cum li s-a parut multora, si nu faptul ca l-am rasturnat pe cel mai brutal dictator si ca libertatea a fost platita cu s\u00e2nge. Astazi, suntem obligati sa suportam izolarea, mahalaua\u00a0 si degradarea pe care le datoram clasei politice \u201e\u00een frunte cu&#8230;\u201c sau \u201esub conducerea \u00eenteleapta a&#8230;\u201c\u2013 ca sa folosesc foarte potrivitele sintagme ale activistilor de altadata. A fost la \u00eendem\u00e2na oricui sa observe ca fiecare interventie a presedintelui a fost,\u00a0 vorba poetului, \u201elung prilej de vorbe si de ipoteze\u201c. Ca barbat cu cea mai importanta misiune \u00een stat nu a stiut sa ierte si sa \u00eenteleaga, prin urmare, era firesc ca la r\u00e2ndul sau sa nu fie iertat. S-a vazut ca presedintelui\u00a0 \u00eei place lupta, dar daca nu stap\u00e2nesti toate armele, poti pierde usor, mai ales c\u00e2nd din arsenal \u00eeti lipsesc generozitatea, prietenia, compasiunea, \u00eentelegerea si respectul pentru adversar. Din Evul Mediu \u00eencoace, sau din epocile \u00een care existau doar stap\u00e2ni si slugi, obiceiurile s-au mai schimbat p\u00e2na si \u00een mica noastra Valahie, chiar daca nu toate. Asa ca sa te pazeasca Cerul de razbunarea slugilor care, la noi, cum reiese din opera gazetareasca a unora, sunt \u00een asteptare, cu bagajele facute, desi cocosii n-au c\u00e2ntat a treia oara. \u00cen acelasi timp, o alta parte a servitorimii da semne grave ca si-ar pierde memoria, iar nu putini lucreaza din greu la biografii noi revazute mult si adaugite, contrar \u00eenvatamintelor istoriei \u2013 ca prin smecherii poti c\u00e2stiga o lupta, doua, dar nu si razboiul. Prin urmare, m-am oprit asupra c\u00e2torva dintre amanuntele pe care le-am observat urmarindu-i la televizor evolutiile zilnice pentru ca, sincer, ma preocupa tristetea prezidentiala, mai ales ca nu o data m-am \u00eentrebat care sunt cauzele ei si daca \u00eel tulbura sau preocupa \u00eentr-o mai mare masura si tristetile noastre, daca pentru Domnia Sa acestea au vreo importanta. Personal am schimbat cu Domnia Sa vreo trei fraze o singura data, c\u00e2nd m-a \u201eeliberat\u201c din functia de presedinte al I.C.R. iar \u00eenainte de asta, doar niste saluturi, la aeroport, c\u00e2nd asistam la plecarile si sosirile celor doi presedinti care l-au precedat. Cu toate astea, \u00eensa, am ajuns sa-l cunosc mai mult dec\u00e2t mi-e necesar. Ca\u00a0 presedinte, a detinut totul, inclusiv afectiunea de care Ceausescu s-a bucurat\u00a0 doar \u00een cele c\u00e2teva zile ale \u201ePrimaverii de la Praga\u201c. Prin urmare, vina pentru sentimentul care-l obsedeaza \u00eei apartine \u00een exclusivitate. Privindu-l de pe bancuta mea neangajata politic, sunt convins ca \u00een acest moment nu vorbele care i s-au spus si nici chiar inventarul pacatelor sale, absolut reale si incontestabile, ar trebui sa-l umileasca, ci c\u00e2teva \u00eent\u00e2mplari petrecute sub ochii nostri \u00een aceste zile. Nu mai vorbesc despre starea jalnica a \u00eenvatam\u00e2ntului si sanatatii, despre anonimatul desav\u00e2rsit \u00een care se zbate tara, ci despre c\u00e2teva nenorociri mai convingatoare dec\u00e2t tomuri \u00eentregi de analize. Este vorba despre eleva de 10 ani care a murit \u00eennecata \u00eentr-o hazna \u00een curtea scolii, tragedie care nu s-a petrecut unde va prin tarile bananiere care, de altminteri, \u00eencet-\u00eencet, au cam \u00eenceput sa ne depaseasca \u00een multe privinte. Sigur, decesul elevei ar putea trece drept o pura \u00eent\u00e2mplare, daca \u00een realitate n-ar fi o consecinta logica a unei stari de lucruri si a unui mod de a g\u00e2ndi. Ne este imposibil sa ignoram faptul ca sute de mii de copii au abandonat scoala din cauza mizeriei, elevi transportati la scoala \u00een portbagaje, copii care vietuiesc pe l\u00e2nga gropile de gunoi si asa mai departe. \u00cemi vine \u00een minte o poveste auzita demult, \u00een Bucovina: un \u00eenalt personaj de spita \u00eemparateasca, participant la o v\u00e2natoare, se pomeneste \u00eentr-o situatie bizara, \u00een afara logicii sale si, desigur, a regulilor v\u00e2natorii. Vr\u00e2nd sa-i faca o farsa, taranii au \u00eembracat o pisica \u00een blana de iepure si au adus-o \u00een bataia pustii \u00eenaltului personaj.\u00a0 \u00cen timp ce trage, distinsul v\u00e2nator vede cum iepurele se catara \u00een copac. \u00cen consecinta, de \u00eendata ce descopera adevarul, \u00eenaltul personaj, simtindu-se profund umilit, nu ezita sa-si traga un\u00a0 glonte \u00een cap. Ma \u00eentreb acum, ce ar trebui sa faca autorii morali ai numeroaselor tragedii care se petrec ne\u00eencetat sub ochii nostri? Am aflat \u00een aceste zile \u00eenca o \u00eent\u00e2mplare demna de altitudinea intelectuala si morala la care a ajuns clasa noastra politica. Un deputat al partidului aflat la Putere a \u00eempartit flori si martisoare curvelor originare din Rom\u00e2nia care-si faceau meseria pe o strada dintr-un oras sicilian. Omul nu a pierdut prilejul sa le sfatuiasca sa dea pe la consulat si pe la biserica, dar sunt sigur\u00a0 ca n-a uitat sa le spuna si cu cine trebuie\u00a0 sa voteze. Despre discount nu s-a aflat nimic. Este inutil sa ne \u00eentrebam c\u00e2t timp va trebui sa treaca p\u00e2na c\u00e2nd\u00a0 politicienii nostri se vor \u00eencumeta sa viziteze si niste universitati sau institute de cercetare, unde sunt multe rom\u00e2nce destepte, frumoase, carora le-ar face placere sa li se spuna din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd ca tara lor este m\u00e2ndra de ceea ce fac. Faptul ca dialogul cu curvele pare mai important dec\u00e2t cel cu specialistii, cu oamenii de carte este un alt motiv de umilinta. A noastra, a tuturor. Dar unul dintre cele mai jalnice si mai umilitoare\u00a0 momente ale istoriei noastre postdecembriste este cel legat de Universitatea de Medicina din T\u00e2rgu Mures. Nu stiu cum se va transa disputa, dar adevarul e ca pe unguri orice ai face nu-i poti muta din secolul XIX, \u00een timp ce secaturile noastre nationale dau orice numai sa ram\u00e2na la putere fie si o zi \u00een plus. Ungurii stiu prea bine ca nu vor gasi niciodata parteneri mai buni si mai dispusi pentru orice troc. Cu\u00a0 foarte multi ani \u00een urma, Fanus Neagu a fost \u00eentrebat ce ar vrea sa fie daca n-ar fi scriitor? Raspunsul pe care l-a dat n-ar trebui sa uimeasca pe nimeni: \u201eUngur din Rom\u00e2nia!\u201c \u00cemi amintesc ca \u00een timpul \u00eendepartatei mele studentii se vorbea cu aceeasi \u00eencr\u00e2ncenare despre Medicina \u00een limba maghiara, la care profesorii nostri se \u00eentrebau nedumeriti: \u201eCum \u00eel \u00eentrebi pe bolnav: ce\u00a0 te\u00a0\u00a0 doare sau de ce etnie esti? Si, daca nu-i stii limba sau nu ti-o stie, ce faci? \u00cen tara ta te duci cu translator la bolnavi sau \u00eei refuzi pe cei ce nu stiu ungureste? Folosesti translator pentru a descifra o foaie de observatie?\u201c Fireste, ungurii pot cere orice,\u00a0 \u00een viziunea lor ei au numai drepturi si abuzeaza de ele pentru ca s-au asociat cu niste pigmei morali si spirituali care sunt dispusi sa-si v\u00e2nda p\u00e2na si istoria, traditiile, nu numai pam\u00e2ntul cu toate c\u00e2te se afla pe el. \u00cen T\u00e2rgu Mures se \u00eenvata de mult \u00een limba maghiara. Doar lucrarile practice se fac \u00een rom\u00e2na, cum e si normal. Dar politicienilor maghiari si aceasta li se pare mult, desi Statul rom\u00e2n nu cred ca are obligatia sa le \u00eentretina toate fantasmele imperiale si sa-i salveze de esecul economic si moral la care\u00a0 cei din \u201earcul guvernamental\u201c au adus tara. Acum nu cer, ci dicteaza. Chiar daca si ei stiu ca bantustanele nu mai sunt o solutie. Si nici n-au fost vreodata recunoscute de O.N.U.\u00a0 Am spus-o deseori ca respect foarte mult cultura maghiara, inclusiv pe colegii mei din Cluj, cu care \u00een umilitoarea epoca de aur am fost pe aceeasi baricada. De asemenea, ma simt apropiat de profesionistii unguri care pentru noi, cei ce i-am cunoscut, sunt simbolul lucrului bine facut. \u00cemi displace \u00eensa ca ajunsi \u00een Capitala, ungurii au devenit mai balcanici dec\u00e2t balcanicii. Dar\u00a0 pentru ca vorbeam de umilinta, ar fi trebuit sa se stie ca rom\u00e2nii nu sunt nici orbi, nici surzi si nici imbecili. Sunt doar mai rabdatori si mai \u00eenceti \u00een reactii. Lozinca pe care am auzit-o mai insistent ca niciodata \u00een noaptea de 19 spre 20 martie, la T\u00e2rgu- Mures, Most vagy soha \u2013 Acum ori niciodata, ar trebui \u00eenteleasa cum se cuvine. Exista pretentii carora azi, m\u00e2ine sau oric\u00e2nd li se va raspunde: Soha \u2013 Niciodata.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>\u00cen zilele acestea s-a vorbit mai mult ca oric\u00e2nd despre umilinta. Discutia a fost provocata de\u00a0 presedintele patriei, care a ajuns la concluzia ca detine functia cea mai expusa umilintelor. Cu alte cuvinte, din perspectiva sa, numai presedinte sa nu fii! \u00cen ceea ce ma priveste, ma grabesc sa recunosc sincer ca nu ma simt&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/umilit-si-umiliti\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Umilit \u015fi umili\u0163i<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[7460,4,366,7459,6],"class_list":["post-11182","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-despre-umilinta","tag-editorial","tag-politicieni","tag-presedintele-romaniei","tag-traian-basescu"],"views":2549,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11182","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11182"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11182\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11182"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11182"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11182"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}