{"id":1118,"date":"2010-01-20T23:55:00","date_gmt":"2010-01-20T21:55:00","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=1118"},"modified":"2010-01-19T19:57:49","modified_gmt":"2010-01-19T17:57:49","slug":"junimea-cultura-si-politica","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/junimea-cultura-si-politica\/","title":{"rendered":"Junimea – cultura si politica"},"content":{"rendered":"


\nLiviu Papuc, cercetator al fenomenului cultural bucovinean interbelic, pasionat scotocitor de documente, \u00een arhive publice si particulare, \u00een inestimabilele fonduri ale Bibliotecii Centrale Universitare \u201eMihai Eminescu\u201c din Iasi, institutie pe care o slujeste de multa vreme cu o competenta unanim apreciata, editor, traducator, a publicat doua carti despre \u201eJunimea\u201c si junimism, \u00een care sunt reunite si textele pe care le-a semnat de-a lungul anilor \u00een revistele \u201eConvorbiri literare\u201c, \u201eDacia literara\u201c si \u00een alte periodice. Pe a doua dintre ele, \u00een ordinea aparitiei \u2013 \u201eSocietari junimisti \u00een documente\u201c \u2013 am comentat-o aici cu ceva vreme \u00een urma. Primul volum intitulat, poate dintr-o exagerata modestie, \u201eMarginalii junimiste\u201c, pe care l-am recitit recent, este la fel de interesant. Evenimente si fapte \u00eentemeietoare, personaje celebre, evocate pe baza de marturii, inclusiv dintre cele existente \u00een editia de documente Toroutiu, dar si multe inedite, cum sunt cele aflate \u00een\u00a0 patrimoniul Muzeului Literaturii Rom\u00e2ne din Iasi, constituie substanta unei captivante naratiuni sui generis. Rigoarea nu exclude expresivitatea. Altfel spus, Liviu Papuc \u2013 un \u201esoarece de biblioteca\u201c \u2013 scrie cu talent, repovestind cu documentul \u00een fata momente din facerea unei lumi si a unei opere complexe care poarta un stralucitor nume \u2013 \u201eun singur nume\u201c, cum ar spune Poetul \u2013 \u201eJunimea\u201c, definitoriu pentru \u00eentreaga noastra cultura moderna, socotind de la 1840 p\u00e2na \u00een prezent. \u201eJunimea\u201c, \u201eprimavara literelor rom\u00e2ne\u201c, cum o caracteriza Simion Mehedinti, este unul dintre putinele visuri rom\u00e2nesti (un vis al inteligentei libere, zicea Maiorescu) care au capatat chip durabil. O exceptie fericita de la traditia \u201e\u00eencremenirii \u00een proiect\u201c si a esecului.<\/strong><\/em>
\nDocumentele or\u00e2nduite si comentate de Liviu Papuc o atesta o data \u00een plus. Exista un farmec al documentului, o poezie de o frumusete indicibila a lui, o poveste in nuce \u2013 si nu numai \u2013 care fascineaza dincolo de faptul inedit, de adevarul revelat. Chiar daca marea poveste a Junimii o stii, at\u00e2ta c\u00e2t se poate sti, pe dinafara, esti fascinat de povestea povestii si de\u00a0 monumentalitatea edificiului faurit la Iasi \u00een a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Desi, de principiu, istoria nu se judeca cu daca, nu-ti poti reprima o \u00eentrebare: ce ar fi fost cultura rom\u00e2na, cum ar fi aratat ea \u00een secolul trecut sau astazi fara acea constructie de anvergura nationala si vocatie europeana? Caci vedem din ce \u00een ce mai bine, cu c\u00e2t perspectiva timpului se mareste, ca, alaturi de patriotismul celor care au ridicat-o, de \u00eenalta intelectualitate, de geniul junimistilor, hotar\u00e2toare s-a dovedit a fi mentalitatea eminamente europeana. Pentru Maiorescu, arat\u00e2ndu-ne directia cu \u201edegetul sau de lumina\u201c, pentru Alecsandri si Eminescu, pentru Vasile Pogor, \u00eentre altele primul traducator al lui \u201eFaust\u201c \u00een rom\u00e2neste, pentru istoricul A.D. Xenopol, pentru indiscutabil cel mai mare om politic al vremii lui care a fost P.P. Carp, intelectualul de rasa si cel dint\u00e2i talmacitor al lui Shakespeare \u00een limba lui Eminescu, pentru Jacob Negruzzi si toti ceilalti, Europa era un spatiu politic, economic, spiritual, educational, c\u00e2t se poate de familiar, la care se raportau si \u00een care se miscau cu dezinvoltura, fara complexe, dar cu constiinta ca este mult de facut \u00een aceasta tara spre a ajunge asa-zic\u00e2nd \u00een r\u00e2nd cu lumea batr\u00e2nului si civilizatului continent. Spre deosebire de elitistii, europenistii autohtoni de azi, erau demni, eficienti, fara prejudecati, toleranti, iar pentru junimistii de rangul \u00eent\u00e2i politica militanta, chiar daca unii o priveau ca pe o corvoada, si-o asumau ca pe un sacrificiu necesar \u00een atingerea unor scopuri mai presus de orice interese meschine de grup. C\u00e2t priveste pe cei de rangul al doilea, asa cum observa Liviu Papuc \u2013 \u201eatitudinea distanta fata de politica era aproape un loc comun\u201c. Cel putin p\u00e2na la un anumit moment. \u201eDe altfel \u2013 noteaza autorul \u2013, de la bun \u00eenceput, la \u00eentrunirile culturale ale societatii erau interzise dezbaterile politice, ceea ce nu i-a \u00eempiedicat pe unii dintre corifeii acesteia sa se implice masiv \u00een treburile politice\u201c. Ba, \u00een cele din urma, anticuzistii Carp si Pogor \u00eempreuna cu neutrii Maiorescu, Negruzzi sau Theodor Rosetti, cumnatul lui Cuza, aveau \u201esa \u00eenjghebe un partid al lor, sa \u00abse\u00a0 aleaga\u00bb \u00een parlament pe liste de partid\u201c.
\nMerita sa zabovim o clipa asupra capitolului intitulat \u201ePolitica versus cultura\u201c si sa ne reamintim mai \u00eent\u00e2i ce-i scria Jacob Negruzzi, \u201etutorele\u201c \u201eConvorbirilor literare\u201c, lui A.D. Xenopol, aflat \u00een strainatate, la 30 aprilie 1870: \u201eJunimea a intrat \u00een bucluc. Carp e ministru de externe. Pogor de instr. publica s\u2026t, Nicu Ganea si Leon (Negruzzi) au fost constr\u00e2nsi de Voda a primi \u00een Iasi prefecturile de tinut si oras s\u2026t Asa politica ne cam sparge cercul literar. Pacat de Dumnezeu!\u201c. Peste numai vreo doua luni \u00eei facea cunoscut \u00eensa ca el \u00eensusi \u201ese porneste la Bucuresti ca deputat\u201c, iar din parlamentul care \u00eei provoca nostalgii lui Alexandru Paleologu (\u00eemi marturisea asta \u00eentr-un interviu), \u00een noiembrie 1870 \u00eei relata aceluiasi: \u201e\u00ceti scriu din Adunare, unde m-au \u00eempins pacatele mele s\u2026t Politica merge rau si trebuie sa vina cineva \u00een Adunare pentru ca sa simta un profund dezgust. Qu-allais-je faire dans cette gal\u00e8re? Nu stii c\u00e2t ma simt de nenorocit \u00een Bucuresti si \u00een aceasta Camera fata cu milioanele de intrigi personale care hotarasc soarta acestei biete tari nevinovate de aceste c\u00e2teva sute de ambitiosi, porci de c\u00e2ini si nebuni care o sf\u00e2sie si \u00eempiedica programul sau regulat\u201c.
\nEste frapanta asemanarea atmosferei din viata parlamentara, politica de acum aproape 145 de ani cu cea interbelica si cu cea postdecembrista. Pare ca, \u00een esenta, prin vreme, nimic nu s-a schimbat din acest punct de vedere. \u00cen aprilie 1871, Jacob Negruzzi \u00eei scria tot lui A.D. Xenopol: \u201ePentru un om care ar fi avut o deplina nepartinire de spirit, ultima luna a sesiunei Adunarei ar fi \u00eenfatosat o materie foarte bogata de studiu. \u00censa aceasta n-o am eu s\u2026t Poporul nostru a ajuns la culmea ratacirii: o particica mica de oameni crescuti la o scoala proasta a \u00eencarcat pe ceilalti multi asa de grozav \u00een idei, \u00eenc\u00e2t nime nu stie ce vrea si unde e scaparea. Pe de alta parte, altii foarte putini la numar, care au gasit \u00een teorie raul si mijlocul \u00eendreptarii, sunt parte prea neputinciosi \u00een practica, parte nu au energia ceruta. \u00cen aceasta stare ne aflam. Adauga pe l\u00e2nga aceasta ca noua singuri nu ne este iertat de a face toate experientele ce au facut alte popoare \u00een timp de secole, din cauza slabiciunii noastre si puterii prea \u00eensemnate a vecinilor si vezi cum vei putea iesi din haos\u201c.
\nCei mai proeminenti oameni politici dintre junimisti au fost desigur P.P. Carp si Titu Maiorescu. Ei au detinut si \u00eenalte functii \u00een stat, inclusiv pe cea de prim-ministru. \u00centre ei era, cred, o diferenta de vocatie, P.P. Carp fiind omul politic \u00een stare pura. Din fericire, mosierul acesta de la Tibanesti, format la \u00eenalte scoli occidentale, cu o vasta cultura, a fost si o mare constiinta civica si morala. A dominat parlamentul timp de o jumatate de veac, straduindu-se sa ridice nivelul clasei politice rom\u00e2nesti, sa-i insufle spiritul de raspundere pentru destinul tarii si sa o mai rafineze c\u00e2t de c\u00e2t \u00een comportare si rostire. I.E. Toroutiu, citat de Liviu Papuc, avea sa se refere la o observatie a lui A.D. Xenopol dintr-o scrisoare catre Jacob Negruzzi, trimisa de la Berlin, \u00een 1870: \u201eCritica lui Carp e foarte buna. Alta nu e de spus: numai limba lui e uneori grozava\u201c. Iata cum confirma peste mai bine de jumatate de veac Toroutiu: \u201eAdevarat: limba lui Carp iesea din spiritul timpului si se situa cu 60 de ani mai t\u00e2rziu; ea a devenit abia acum actuala s\u2026t Carp a contribuit la purificarea si renovarea limbii literare\u201c. Ceea ce a c\u00e2stigat politica, \u00een care P.P. Carp a stralucit ca nimeni altul dintre contemporanii sai, a pierdut totusi cultura, pierdere pe care o depl\u00e2ngea Negruzzi: \u201ePe Carp (pacat!) \u00eel ia politica \u00eenainte, desi el era cel mai aspru critic si cel cu cunostintele mai \u00eentinse din cercul nostru\u201c. Ajuns prim-ministru \u00een 1900, dupa o prodigioasa activitate politica si diplomatica (la Roma, Viena, Berlin si St. Petersburg), P.P. Carp se bucura de aprecierea prompta a presei straine. De exemplu, \u201eNeue Freie Presse\u201c scria atunci: \u201eEl este o aparitiune neobisnuit de interesanta. Nu e natura de boier primitiv (asa cum erau si cum sunt at\u00e2tia pe meleagurile noastre \u2013 n. mea), ci fire spirituala. De statura mijlocie, prin ochiul sau viu, fata sa deschisa tradeaza ca sub fruntea lui \u00eenalta se afla idei si ca chelia sa foarte \u00eenaintata apartine unui cap deprins cu sfortari ideale\u201c.
\n\u00cen \u201eArgumentul\u201c ce prefateaza volumul \u201eSocietari junimisti \u00een documente\u201c, Liviu Papuc, cu \u00eendelungata sa experienta de cercetator al \u201eJunimii\u201c si de analist al junimismului, semnaleaza ca \u00een acest domeniu \u201enimic nu e spus la modul definitiv. Rasar de prin arhive particulare sau publice, tot soiul de marturii care sa \u00eentregeasca un contur deja stabilit al celebrei societati culturale iesene (ulterior si bucurestene)\u201c. Ram\u00e2ne ca \u00een viitor sa vada lumina tiparului si alte documente \u201epentru conturarea si mai pregnanta a unui fenomen cultural (dar si social), nu mai putin a \u00eentregirii unui tablou de epoca la care, constatam, se revine (si este cazul sa se revina) ca la un paradis pierdut\u201c.
\nVoi reveni si eu \u00een numarul viitor cu alte referiri la documentele editate si analizate de Liviu Papuc. Ele privesc \u201eJunimea\u201c si masoneria.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Liviu Papuc, cercetator al fenomenului cultural bucovinean interbelic, pasionat scotocitor de documente, \u00een arhive publice si particulare, \u00een inestimabilele fonduri ale Bibliotecii Centrale Universitare \u201eMihai Eminescu\u201c din Iasi, institutie pe care o slujeste de multa vreme cu o competenta unanim apreciata, editor, traducator, a publicat doua carti despre \u201eJunimea\u201c si junimism, \u00een care sunt reunite… Cite\u0219te mai mult »Junimea – cultura si politica<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[669,670,667,668],"class_list":["post-1118","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-junimea","tag-junimisti","tag-liviu-papuc","tag-maiorescu"],"views":3858,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1118","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1118"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1118\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1118"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1118"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1118"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}