O \u201eschita de portret\u201c a ziaristului Tudor Arghezi semneaza Cristian Sandache in \u201eDacia literara\u201c (3-4, martie-aprilie 2012). Schita defineste memorabil c\u00e2teva trasaturi ale pamfletarului cu spirit \u201erazlet\u201c si psalmistului c\u00e2rcotas cazut in apostazie. Un notabil efect de contrast obtine autorul schitei opun\u00e2nd unei esente radicale si iconoclaste aparenta unui gospodar bine asezat in ograda lui: \u201eIon N. Theodorescu n-avea ca aparitie fizica nimic din energia pamfletarului virulent si iconoclast. Un barbat banal, alcatuit din linii rotunjite, cu voce sfielnica si atitudine aproape umila in fata autoritatilor timpului, soptitor si molcom. Imaginea unui gospodar bine asezat, argumente temeinice, in acest sens, fiind preocuparile sale casnice, amintind de trecutele vremuri bucolice. Arghezi semana mai cur\u00e2nd cu un mic burghez ce duce dorul vietii rurale si isi construieste, in consecinta, universul sau liliputan, dominat de flori, g\u00e2ze si animale domestice\u201c. In acest univers liliputan au loc metamorfoze si incendii infernale: \u201eOmul era paradoxal reusind sa st\u00e2rneasca in egala masura antipatii consecvente si admiratie supradimensionata. C\u00e2nd se aseza la masa de scris trecea prin adevarate torturi, pentru ca la el gestatia cuvintelor se realiza trudnic, in sens perfectionist, mereu cu o nemultumire ce-i intuneca chipul. Personajul aparent senin si impacat cu viata devenea, atunci c\u00e2nd scria, un fel de sclav al galerelor ideatice, de o specie cu totul aparte, in sensul ca adesea isi impunea noi incercari extreme. Publicistica argheziana, adevarat act revolutionar, ascundea multe avataruri imagistice si o nemultumire perpetua\u201c. De unde impresia ca pamfletul arghezian e \u201eo mixtura de elemente aparent ireconciliabile\u201c, \u201ecrochiuri aparent romantice anihilate de un hohot de r\u00e2s sarcastic\u201c, inc\u00e2t \u201ee imposibil sa-l descifrezi integral pe insul care concepe aceasta sarabanda de senzatii\u201c de tip contrastiv si oximoronic? Nu at\u00e2t \u201eavatarurile imagistice\u201c produc si definesc scrisul pamfletar arghezian. Omul aparent, senin si cu chip gospodaresc, este el insusi o masca, un avatar al artistului in structura psiho-somatica a caruia incap si se disputa, cu sanse egale, Paradisul cu Infernul. Opera lui, cu pamflete cu tot, e stenograma acestei dispute ce-l va hartui p\u00e2na la moarte pe omul fara pereche al carui mit \u201ereface si un topos al basmului national (\u201etinerete fara batr\u00e2nete\u201c) prin capacitatea metamorfozei si a innoirii continue\u201c (Mircea Zaciu). Mierea si veninul care au curs fara incetare din condeiul sau nu tocmesc victorii si infr\u00e2ngeri irepresibile sau definitive, ci contureaza un insolit portret metamorfotic fac\u00e2nd intr-adevar din Tudor Arghezi un \u201eins\u201c misterios si indescifrabil, fara cheie. Ram\u00e2ne doar textul celui ce a decis ca \u201eadevaratul interpret al artistului este opera\u201c care, devenita clasica, e deschisa oricaror interpretari variabile. A scoate morala omului din lectura textului este, de aceea, riscant si nerelevant. Autorul \u201eschitei de portret\u201c din \u201eDacia literara\u201c e totusi de parere ca poate risca drastica amendare morala a lui Arghezi citindu-i \u201ecartulia\u201c de 77 de pagini aparuta in anul 1957 la Editura Cartea Rusa dupa o vizita in mareata Uniune a Republicilor Sovietice Socialiste. Intr-adevar, Arghezi se arata acolo, cum insusi o spune in toastul rostit la Kremlin, \u201enaucit\u201c, caci \u201eCitisem, auzisem multe, dar marturisesc ca nu ma asteptam sa vad ce vad si sa simt ce simt. Sunt naucit. Am intrat intr-un vast univers de miracole nebanuite\u201c si multumeste \u201ec\u00e2rmuirii tarii mele ca m-a invrednicit sa fac parte din delegatia guvernamentala insarcinata sa primeasca tezaurul national rom\u00e2nesc, incredintat imparatiei ruse si restituit dupa 41 de ani de catre socialisti\u201c. Ce sa fi spus ori tacut Arghezi la Kremlin si ce \u201epamflet\u201c sa fi incropit el cu acea ocazie? Poate ca tezaurul restituit nu era intreg? El spune doar ca \u201epeste comoara Rom\u00e2niei a trecut, fara sa o atinga in departarile unde fusese ascunsa, cea mai neasemuita revolutie din toata lumea\u201c. C\u00e2t de \u201eneatinsa\u201c a ramas comoara nu stim, dar ca pojarul ce a trecut pe deasupra ei este \u201ecea mai neasemuita revolutie\u201c reprezinta purul adevar: cheia encomiastica in care poate fi citita afirmatia lui e cel putin echivoca. Cu ce alt cataclism poate fi \u201easemuita\u201c revolutia rusa? Nici macar cu acela de la care se revendica, Revolutia Franceza de la 1789. Vizita de restituire avusese loc in preajma lui 23 august, ziua nationala a Rom\u00e2niei si cu acea ocazie el gaseste nimerit sa \u201eplonjeze in trecut\u201c, scrie Cristian Sandache, not\u00e2nd in negativ sublinierea eliberarii de hitlerism precum si iesirea dintr-o \u201eor\u00e2nduire sociala fundamental nedreapta\u201c. Dupa vizita la Moscova, Tudor Arghezi scria, in 1957, in acord perfect cu gazetaria civica si pamfletara pe care o practicase in interbelic! \u201eO mie de familii cu slugile lor boieresti \u2013 scrie el in 1957 ca si in 1935 si cum ar putea scrie in 2012 \u2013 isi impartisera tara in principate personale, guvernate cu jandarmeria. Vlaga poporului istovit pe ogoare si napastuit in industrii parazitare era supta de doua guri. In folosul cui? Al unei categorii de tr\u00e2ntori, de cinici, de samsari si de prostituati. E asa ori nu e asa? Uita-te bine cititorule, in amintirile dumitale, in constiinta si in rabdatoarea dumitale toleranta (…). Trebuia respins prilejul pentru conservarea intacta a unui putregai care ameninta sa ingroape tara de tot? Pentru mentinerea in scaunele inalte a unui r\u00e2nd de strigoi si degenerati?\u201c Stilul, sarcasmul, veninul, in fine, otrava acestor r\u00e2nduri sunt, ele, argheziene si interbelice, nu-s de ultima ora. Viziunea intunecata a scepticului ireductibil isi pastreaza toata actualitatea. De aceea, \u201edatarea\u201c acestor propozitii de pamflet e chiar si moralmente inoportuna: in ce tara, in ce an am mai auzit de cele \u201eo mie de familii cu slugile lor boierite\u201c si ce sunt \u201eprincipatele personale\u201c? Am putea zice ca pamfletarul e un vizionar: Rom\u00e2nia e azi, nu doar acum o suta de ani, tara celor \u201eo mie de familii\u201c (cu slugi cu tot) impartita in \u201eprincipate personale\u201c, rebotezate \u201ebaronii locale\u201c. Iar \u201estrigoii\u201c din scaunele inalte n-au pierit ci s-au inmultit. A pune botnita pamfletului zalogit in ora c\u00e2nd a fost scris nu-i cea mai buna grila de lectura a lui Arghezi, al carui scris ram\u00e2ne deschis oricaror interpretari variabile. Indisociabile, mierea si veninul din scrisul lui salasluiesc pretutindeni in buna vecinatate, inclusiv in multe r\u00e2nduri din cartulia aparuta in 1957 la \u201eCartea Rusa\u201c. Jurnalul acelei calatorii nu-i nici el, cum crede un critic important recent sarbatorit, \u201eo carte demagogica, partinica, rusinoasa\u201c ori un imn care exprima in totalitate \u201efenomenologia calatoriei proletcultiste.\u201c Jurnalul arghezian, e adevarat, este in destule locuri circumstantial si conventional. In plus, nu-i singura scriere de acest fel in epoca: G. Calinescu a fost si el in China noua, dar, pe l\u00e2nga ceea ce e circumstantial, ce surprinzatoare, durabile si pertinente observatii face marele critic pe seama acelei stravechi civilizatii! Adjectivele \u201enimicitoare\u201c la adresa unor astfel de scrieri, recuperabile in mari portiuni, nu reprezinta solutia critica in judecarea lor.
\nIn schita de portret dedicata ziaristului Tudor Arghezi, dl Cristian Sandache isi exerseaza, ca multi altii, ironia ucigatoare pe textul \u201eencomiastic\u201c al gospodarului de la Martisor: \u201eArghezi strabate strazile largi al capitalei sovietice si atitudinea lui seamana cu aceea a unui orb care dupa zeci de ani petrecuti in intuneric ar fi descoperit lumina si pacea sufleteasca. Moscova ii apare feerica, totul fiind gigantic si fascinant. Oamenii z\u00e2mbesc, sunt senini, cu priviri m\u00e2ndre, calde, increzatoare\u201c. Nu era \u201eorb\u201c fostul pamfletar: si Moscova, ca oricare alt mare oras, putea sa-i apara, sub lumina stelelor si a iluminatiei electrice \u201efeerica, totul fiind gigantic si fascinant\u201c! Chiar si \u2013 ori mai ales \u2013 un incendiu devastator poate fi feeric: daca-l privesti din avion. Arghezi, cum bine observa si dl Sandache, nu privea Moscova chiar din avion, ci doar de la etajul al XV-lea al hotelului Leningrad, suficient ca sa vada feeric. Noteaza insa cu un enorm umor subiacent, daca nu chiar cu ironie sarcastica, mir\u00e2ndu-se ca un Candid al lui Voltaire: \u201eIn c\u00e2teva zile am crescut cu doua palme. Alt om dec\u00e2t cel de acasa, uit\u00e2ndu-se de al XV-lea etaj al hotelului Leningrad pe fereastra, la miile de torente neintrerupte de oameni si automobile, isi duce azi in zig-zag confuz creionul pe pagina alba a \u00abSc\u00e2nteii\u201c\u00bb… Veniti aici sa va dezmeticiti, prietenii mei… !\u201c. In doar c\u00e2teva zile, Arghezi, crescut cu doua palme, devenise \u201emoscovit\u201c sau mai degraba un \u201epersan\u201c de-al lui Montesquieu picat la Moscova si uit\u00e2ndu-se pe fereastra, de la al XV-lea etaj, vede imaginea feerica respectiva: e o impletire tipic argheziana de mirare prefacuta, de banal encomiastic si de subtire umor subversiv menit sa intepe \u201egrandiosul\u201c si \u201egiganticul\u201c de mai inainte, privite si ele, de la aceeasi fereastra protectoare. Sunt at\u00e2tea semne in text care lasa loc dublei lecturi. Iar c\u00e2nd, in fine, scrie ca \u201eIeri n-as fi cutezat sa-i zic vecinului pe numele lui adevarat, azi ii pot zice: Prieten\u201c, cititorul lui Tudor Arghezi nu se poate opri de a citi (reciti) scrisul de \u201eieri\u201c al celui ce \u201en-ar fi cutezat sa-i zica vecinului pe numele lui adevarat…\u201c. Coroborat cu scrisul lui de ieri, scrisul sau de azi, de la al XV-lea etaj, dezvaluie mai bine poate fierea pamfletarului strecurata si impletita \u201eusure\u201c in mierea encomionului de porunceala din cartulia cu pricina. Sanctiunea cu cei zece ani de interdictie de dupa razboi a lui Tudor Arghezi nu vine dupa celebrul articol \u201ePoezia putrefactiei si putrefactia poeziei\u201c. Articolul semnat de Sorin Toma doar statueaza oficial postura de exilat intern al lui Tudor Arghezi comandata de Moscova. Comisese in interbelic pamfletele lui nimicitoare despre o serie de personaje istorice ale caror umbre va avea prilejul sa le int\u00e2lneasca, in 1956, la Moscova: Lenin, Stalin, Djerjinski… Calatoria \u201eguvernamentala\u201c de la Moscova din 1956 era si un fel de \u201epenitenta\u201c: venea, in genunchi, intr-o \u201etemnita imensa, pazita de o inchizitie imensa, o teroare si o ingenunchere\u201c, cum scrisese in 1933! Antibolsevismul poetului blestemelor data din deceniul trei al secolului trecut, iar dupa eliberarea de la 23 august 1944 va urma pedepsirea lui comandata de la Moscova. Ce scria \u201e exilatul intern\u201c de dupa eliberare? In 1935, pamfletarul nu evita atacul la persoana si scrie reduc\u00e2ndu-l pe parintele popoarelor la un biet ins calarindu-si tronul: \u201eCine va mai fi prins cu fata intoarsa pe strada intr-un anumit fel, va fi impuscat fara judecata. Caci nici comunistii n-au ajuns la acea perfectiune ideala de a suprima detestabilele obisnuinte ale rinichiului si ale vezicii si probabil ca insusi domnul Stalin, care sub toate celelalte raporturi infatiseaza puritatea infailibila, practica detestabila infirmitate a scularii de c\u00e2teva ori pe zi de la biroul dumisale din Kremlin si a trecerii intr-o incapere poate ca nu cu totul scutita de miros\u201c. Polemiz\u00e2nd cu Nicolae Iorga, pamfletarul isi culege argumentele din experienta marelui vecin de la Rasarit, alta dec\u00e2t aceea pe care o va vedea
\nM. Sadoveanu: \u201eDaca am fi in Rusia si daca domnul Iorga ar fi unul dintre secretarii domnului Stalin, dupa Djerjinski, necazul domniei sale de a i se contesta, de pilda, geniul teatral sau sinceritatea literara, s-ar manifesta in criteriul comunist, acuz\u00e2ndu-ne ca ne-am indoit de rezultatele planului cincinal sau de durabilitatea cauciucului Prowodnik \u2013 si ne-ar fi impuscat, inca de la aparitia volumului de versuri \u201eCuvinte potrivite\u201c. Statul comunist are cel putin acest bun, ca inlatura discutia, raspunsul si replica, si odata cu ele nevoia de a servi argumentul \u2013 si satisfac\u00e2nd numai forma unui juriu national te poti debarasa si de un tar necum de un pornograf…\u201c. Cu acest \u201ebun\u201c al statului comunist poetul nostru va lua cunostinta din plin in anii ’50. In 1937, depl\u00e2nge orbirea sfiosului fanatic Alexandru Sahia parca prevestind soarta clasei intelectuale din propria tara: \u201e… a vizitat Rusia bolsevica, o tara de o suta cincizeci de milioane de oameni stap\u00e2nita de doua milioane de comunisti, o tara in care o clasa intelectuala a disparut intreaga prin asasinat politic si unde zi de zi orice nazuinta de libertate si orice tendinta de individualizare sunt dobor\u00e2te cu glontul. Un tar proletar cu fruntea de doua degete e dictatorul posomor\u00e2t al noului imperiu. Lui Sahia, gingas ca o mimoza, acest regim i-a lasat o amintire fermecata…\u201c. Si, mai departe, despre teroarea unei dictaturi cu sete de s\u00e2nge: \u201eTemerile unora s-au justificat: Victoria a fost a dezordinei. Sunt de atunci, nu este asa?, douazeci de ani si revolutia rusa nu s-a ispravit. O dictatura, care departe de a fi a proletariatului, este a unui singur om cu un pumn de oameni, isi asasineaza zilnic partizanii, cu o sete de s\u00e2nge a fricii zilnic amplificata si ocupa mai mult de jumatatea Europei si a treia parte aproape din continentul asiatic intr-un bloc compact, imposibil de stirbit si dezagregat dec\u00e2t prin razboi si revolutie\u201c. Profetice cuvinte!, cu o premonitie ce face din Arghezi unul din primii \u201etobosari\u201c ai caderii comunismului… Si cum ar fi putut tolera ocupantul ajuns la Bucuresti dupa 1944 denigrarea idolului marelui popor sovietic pe care, afl\u00e2ndu-l la Z\u00fcrich, il descrie dostoievskian: \u201eE cel mai ursuz si cel mai primejdios. Are c\u00e2tiva aderenti si fiecare din ei e un terorist de un superlativ neatins la noi. Il vezi c\u00e2tu-i de galbejit, cu pometele lui paroase. Ce ma infricoseaza la ei e inaptitudinea lor la dragostea de oameni, pe care ii dispretuiesc, facultatea lor rece de nimicire si devastare, uscaciunea de suflet. Le lipseste un organ pe undeva, care defineste omul. R\u00e2vna lui Ulianov e sa stap\u00e2neasca poate ca mai putin Imparatia dec\u00e2t fractiunile celelalte revolutionare, ca sa le anihileze. Voi nu stiti ce-i comunismul rusesc. Apostolii astia cu virtuti scheletice de nebuni viseaza mizeria si robia universala. Intelectualitatea lor nu reuneste, nu amplifica: elimineaza!, fabricata din mediocritate si cruzime… Azi suntem proprietatea tarului, m\u00e2ine putem deveni proprietatea unor arendasi de stat\u201c. Poetul insusi va deveni proprietatea unor \u201earendasi de stat\u201c ce-i vor interzice productia destinata cititorilor rom\u00e2ni. Scrisese chiar si o Balada despre \u201efurii\u201c ce navalesc pe timp de noapte p\u00e2rjolind pam\u00e2ntul patriei si, cu toate acestea, pesemne speriat de propriul trecut fabulistic si pamfletar opus visatorilor la \u201erobia universala\u201c, va vorbi apoi, dupa ’44, despre \u201estatornicirea altor temelii\u201c. Ram\u00e2ne sa alegem intre iluzia lui tragica sau farsa bizantina balcanica pe care ne-a jucat-o privind Moscova feerica de la o inaltime de unde si incendiile sunt feerice. Nu \u201eorbise\u201c, ci, cu autoironie simtea si-si avertiza complice cititorul ca \u201ein c\u00e2teva zile am crescut cu doua palme\u201c. Intepat cu sageata subtire a ironiei dintr-o propozitie c\u00e2t un mic fitil de dinamita, balonul encomiastic inconjurator se sparge in tandari: fie si chiar pentru aceasta simpla propozitie, vizita la Moscova merita facuta si descrisa, cu tot fastul si \u201efeeria\u201c din ea. Pamfletarul nu murise. Atitudinea lui nu semana c\u00e2tusi de putin cu aceea a unui \u201eorb\u201c, ci cu a unuia care, urcat la etajul XV, priveste prin geamul protector si exalta cu sarcasm ascuns o eclipsa de soare. Citit pe dedesubt, textul omului fricos crescut deodata, ca-n basmele pentru copii, cu doua palme spune altceva dec\u00e2t pare, asa cum de fapt se int\u00e2mpla cu toata opera, indeosebi gazetareasca si pamfletara, a lui Tudor Arghezi. Omul de acasa ramasese la locul lui si la Moscova. Oriunde, sub lauda lui se piteste injuratura.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
O \u201eschita de portret\u201c a ziaristului Tudor Arghezi semneaza Cristian Sandache in \u201eDacia literara\u201c (3-4, martie-aprilie 2012). Schita defineste memorabil c\u00e2teva trasaturi ale pamfletarului cu spirit \u201erazlet\u201c si psalmistului c\u00e2rcotas cazut in apostazie. Un notabil efect de contrast obtine autorul schitei opun\u00e2nd unei esente radicale si iconoclaste aparenta unui gospodar bine asezat in ograda lui:… Cite\u0219te mai mult »Tudor Arghezi \u2013 un toast la Kremlin<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5402,7455,7454],"class_list":["post-11174","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-dacia-literara","tag-cristian-sandache","tag-tudor-arghezi"],"views":4846,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11174","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11174"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11174\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11174"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11174"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11174"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}