{"id":11144,"date":"2012-03-15T16:01:59","date_gmt":"2012-03-15T14:01:59","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=11144"},"modified":"2012-03-15T16:03:14","modified_gmt":"2012-03-15T14:03:14","slug":"istoria-lumii-intre-fumuriu-si-plain-air-intrare-in-grotesc","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/istoria-lumii-intre-fumuriu-si-plain-air-intrare-in-grotesc\/","title":{"rendered":"Istoria lumii \u00eentre fumuriu si plain-air. Intrare \u00een grotesc"},"content":{"rendered":"

Un eseu care \u00eel are pe Hieronimus Bosch \u00een pretext<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

\u00cenainte de Dali si de Nietzsche a fost Bosch. Si, c\u00e2nd cei doi au fost digerati cultural, c\u00e2nd au hranit ce puteau hrani iar opera lor devine o simpla crusta pop, orice \u00eentreprindere hermeneutica trebuie sa \u00eei transceada si sa investigheze originea lor. Hieronimus Bosch e un simplu pretext. Altii i-au folosit pe
\nda Vinci sau pe Christian Rozenkreuz ca loc de privire catre stadiile incipiente ale psihoculturii europeomediteraneene.
\nRama istorica<\/strong>
\nSecolele 15 si 16 sunt marcate de moara de v\u00e2nt, esecul cruciadelor si boomul demografic de dupa Razboiul de o suta de ani si Marea Ciuma. O civilizatie europeana propriu-zisa luase nastere pentru prima data \u00een secolul 13, concretizata printr-un mare val de urbanism ce dusese la crearea primei retele urbane si comerciale la nivel continental (balista). Treptat, \u00een secolele 14, 15 si 16, cultura a luat urma cometului si s-a instalat \u00een teritorii, duc\u00e2nd la primele forme ale constiintei europene. Anterior, Europa daduse doua mari imperii si numeroase regate razboinice, \u00eensa fara a avea o cultura proprie si o civilizatie autonoma. At\u00e2t imperiul lui Alexandru cel Mare (ca si dinastiile eleniste ce i-au urmat), c\u00e2t si Roma lui Cezar sunt expresii ale unei civilizatii mediteraneene, aparuta (la fel ca si iudaismul) la confluenta sferelor culturale egiptene si mesopotamiene. Hrana venea traditional din aceste regiuni cu v\u00e2rf demografic, iar Roma imperiala murea de foame de oric\u00e2te ori \u00eent\u00e2rziau navele cu gr\u00e2ne din Egipt. Cultura venea si ea pe aceleasi rute cu agricultura iar lucrurile au ramas neschimbate si \u00een timpul Bizantului, cruciadelor si Venetiei.
\nMica revolutie agrara din secolul 13 a \u00eempins orasele europene (traditional costiere si fluviale) spre centrul continentului si pe r\u00e2urile si lacurile mici. Noua retea de burguri\/balista avea sa constituie masa critica ce a rupt Europa de coastele ei maritime si refugiile insulare si au facut-o sa se \u00eentoarca asupra ei \u00eensasi. Renasterea si Reforma sunt primele expresii ale constiintei unei Europe autocefale. Gnozele ce au circulat \u00een epoca sunt stadii \u00een care, concentr\u00e2ndu-se asupra lor, hermeneutica moderna poate studia Europa \u00een formele ei de psihologie infantila. Hieronimus Bosch e un stadiu superb.
\nMatematica bestiilor<\/strong>
\nDin pacate Bosch pierde, chiar si atunci c\u00e2nd e interpretat de fani. Exegezele asupra operei sale \u00eencearca o identificare si traducere a simbolurilor esoterice si masonice din tablourile lui, trat\u00e2ndu-l oarecum ca pe Tiepolo sau Botticelli. Numai ca picturile sale nu sunt simple symbolon (\u00een acceptiunea primara renascentist-academista si \u00een acceptiunea ulterioara simbolisto-bouche de metro).
\nSigur, diversele chei alegorice si coduri esoterice nu sunt inventate. Ele exista \u00een picturile lui Bosch. Ele chiar semnifica ceea ce au identificat exegezii ca exprima: pasarile sufletul, c\u00e2inii Inchizitia, pestele biserica, broastele si soarecii demonii, copacul este pomul vietii; \u00eensemnele initierii sunt prezente. O atare demonstratie e facuta (e drept, cu acel ton extatic pe care \u00eel au micii pasionati de esoterism atunci c\u00e2nd au \u00eenvatat alfabetul) \u00een cartea \u201eLimbajul pictural al lui Hieronimus Bosch\u201c, de Clement A. Wertheim Aymes. Lama lui Occam pica pe desele bandaje si banderole care decoreaza mai multe dintre personajele pictorului olandez: \u201eThis bandage indicates that its wearer had dedicated himself or been dedicated to a specific spiritual goal. It is an ancient symbol of initiation. (…)This ribbon of consecration was given to the Mystic who had passed through an initiation in the old Mystery temples. It was the outward and visible sign that the individual wished to free himself from entanglement with the opposing forces of Evil and had united himself with Divine impulses. It also meant that the individual had been admitted to the priesthood of the Initiates.\u201c Sensul e ca o asemenea banderola este expresia apartenentei la o fratie, la o comunitate spirituala (vezi si Ordinul Jartierei de la Curtea Angliei), accesul la o \u00eentelegere secreta a lumii, o legatura care semnifica ceva numai celor care, prin \u00eenvatare, aveau acces la acea semnificatie. \u00cen tablourile lui Bosch bandajele apar total gratuit asupra personajelor si, necitite \u00een cheie esoterica, acestea nu pot avea niciun alt sens. Fara a prezuma accesul lui Bosch la simbolistica magica \u00een acest caz, dar si \u00een altele, bucati \u00eentregi din picturile lui ar fi simple nonsensuri.
\nNumai ca acelasi esoterism, cu influente cosmopolit-cruciate si sectant-catare, apare si \u00een opera altor pictori renascentisti, fara ca tablourile acestora sa capete exuberanta suprarealista din tripticurile maestrului din Hertogenbosch (azi Den Bosch, Olanda). Este talentul si geniul cel care da forma particulara si specifica monstrilor si personajelor animalo-mineralo-divino-antropice.
\nBosch si-ar gasi cu usurinta locul \u00een orice compendiu de arta postmoderna sau contemporana. Este singurul din acele vremuri care o poate face. Nici Renoir, nici Rembrandt, nici Rafael, Vermeer, Cezanne sau van Gogh. Sunt extrem de putine picturi vechi care ar mai avea valoare daca ar fi datate 2012. Hieronimus le-a realizat pe cele mai multe. Si, cum operele sale sunt de mari dimensiuni si reunesc \u00eentr-o singura lucrare zeci de scene, detaliile tripticurilor lui se constituie \u00een zeci de alte tablouri ce pot fi expuse \u00een galerii de arta contemporana. De unde modernismul?
\nPictorul cultiva motivul nebuniei. Avem o trepanatie (ca manopera medicala terapeutica), pictata \u00eenca din perioada sa timpurie. Avem numeroase alegorii care trimit spre nebunie. Avem siluete caricaturale, grotesti, marci ale nebuniei. Personajele polimorfe si bestiarul inedit contribuie la acelasi lait-motiv. Exista pareri care sustin ca nebunia era cultivata deliberat de pictor pentru cazul \u00een care lucrarile sale trezeau atentia Inchizitiei. Aceeasi nebunie, asumata sau imanenta, i-a furnizat lui Bosch accesul la o figurativitate autentica si inedita, str\u00e2ns corelata cu imaginarul european \u2013 unul tulbure \u00een acea faza \u00een care reconstruia, chestion\u00e2nd-o, vechea cultura mediteraneeana. Crestinismul \u2013 aparut simultan \u00een Levant si \u00een Roma \u2013 este, prin excelenta, contributia Mediteranei la cultura lumii. El a fost primul si cel mai \u00een serios pus \u00een discutie si reinventat pentru a corespunde noii Europe, cu noii ei locuitori si cu noile lor orase. Aceasta este cheia Protestantismului, dar si a ocultismului si a masoneriei. Aceste doctrine sunt cele pe care, mim\u00e2nd sau cultiv\u00e2nd nebunia, Hieronimus le transforma \u00een fructiere din care \u00eesi hraneste opera.
\nInterpretarile sunt diverse. Tripticul Sf\u00e2ntului Anton poate fi citit \u00een cheie oculta sau, dimpotriva, ca editorial politic al epocii sale. Alte opere cu subiect religios, compuse din multe tablouri, par a fi, pe dedesubt, simple autobiografii romantate.
\nSimbolistica de sorginte esoterica este \u00eensa omniprezenta. Avem Schiopul, avem Scamatorul, avem Trompeta, Sabia lui Dumnezeu, vinul ritual, echerul si compasul, diverse trimiteri zodiacale si initiatice, figurate clar si indubitabil. \u00censa stadiul lor de reprezentare metaforica suporta \u00eendoieli si discutii. La o analiza atenta, integratoare pentru o \u00eentreaga pictura, tablourile care o compun o si submineaza. Ambivalenta simbolica a tablourilor din triptic duce la anularea lor simbolica \u2013 eterne repetitii ale conflictului dinamic \u00eentre suflet si trup, \u00eentre curatenie si pacat, \u00eentre morala si tentatie, \u00eentre bine si razboi. Orice tablou e reductibil la una si aceeasi dihotomie statica, ori\u00eence cuvinte ar fi formulata. C\u00e2nd \u00eensumam tablourile la nivelul unei \u00eentregi picturi, ele nu se orchestreaza. Filosofia lui Bosch nu trece granita balamalelor dintr-un triptic.
\nOrasul din fundal<\/strong>
\nMai este o cheie de interpretare pentru Bosch, propusa de cei care nu \u00eel plac: ca tablourile sale sunt simple glume si ironii grotesti. Acesta este un cuv\u00e2nt cheie.
\nLa sf\u00e2rsitul medievalului, o buna parte din arta precedenta este subsumata unui concept \u00eentunecat, abia aparut la Roma. Grotescul este un termen ivit dintr-o confuzie formala si dintr-o flagranta ignoranta. Paranteza.
\nRoma era un oras parasit. \u00cen anul 476, dupa multe atacuri barbare, mai avea doar o mie de locuitori. Reconstructia orasului a \u00eenceput abia o mie de ani mai t\u00e2rziu. \u00cen 1400 Roma ajunsese la 20.000 de locuitori, dar, p\u00e2na la sf\u00e2rsitul secolului 15 avea sa treaca de 50.000. \u00censa ruinele orasului antic, care avusese o populatie de 1.100.000 de oameni, erau acolo, sub locuintele si podgoriile noilor locuitori. Dintre ruine, una \u00een mod special avea sa duca la regenerarea culturii europene: palatul neterminat al lui Nero: Domus Aurea, ars \u00een Marele Foc al Romei si abandonat. Deasupra lui se construisera niste bai imperiale, iar subteranele au fost ignorate o mie de ani. \u00cen incendiul Romei vechi Renasterea avea sa gaseasca terenul nutrient pe care sa apara si sa creasca.
\nEvident, cu nivelul de cunostinte al omului medieval, primele ruine descoperite \u00een subterane au fost numite \u201egrote\u201c, iar stilul artistic pe care l-au inspirat \u201egrottesche\u201c. \u00cent\u00e2mplarea ca subteranele vechiului palat imperial erau conectate cu intrarea \u00een pesterile din dealul Esquilino (una din cele sapte coline romane) nu a facut dec\u00e2t sa sporeasca confuzia, iar Cellini \u00eensusi, aproape contemporan cu descoperirea si influentat de fenomen, este totusi de parere ca termenul vine de la pestera nedecorata, nu de la subteranele exuberant decorate.
\nDomus Aurea nu era prima retea de subterane cu pictura si mozaic antic, partial afumate, astupate si distruse, dar care \u00eenca puteau fi admirate. Erau \u00eensa cele mai ample ruine si au devenit faimoase. \u00cen scurt timp, subteranele descoperite prin accident de un taranus \u00een 1480 aveau sa fie vizitate de mari artisti ca Pinturicchio, Michelangelo, Filippino Lippi si Rafael Sanzio. Arhitectul emilian Marco Palmezzano avea sa restaureze o parte dintre aceste grottesque din Domus Aurea (frescele), iar un colaborator al lui Pinturicchio, Morto da Feltre, avea sa le transcrie cu mare atentie, capat\u00e2nd eticheta de \u201epictor grotesc\u201c.
\nPrimele grote\/ruine ce atrageau atentia oamenilor medievali erau mult mai vechi. Ele dateaza din jurul anului 1250, iar un stil mic-grotesc \u2013 de asta data cu sensul caricatural pe care \u00eel are azi termenul \u2013 aparuse din secolul 13. Este vorba de un stil decorat, opus simplitatii si stilizarii romanice. Totusi micul grotesc preia din arta epocii o anume doza din \u201efrica de vid\u201c, iar siluetele ram\u00e2n diforme, caricaturale, contorsionate. Redescoperirea vechilor canoane figurative (mult mai libere si mai realiste), a detaliilor si decoratiei, face ca primele abordari sa nu fie potrivite unor subiecte sobre, religioase, ci unor satire si caricaturi moraliste. Acest mic-grotesc-primar este cel legat de Bosch.
\nArta grotesca de mai t\u00e2rziu, din secolul 16, avea sa fie cu totul altceva. Dominate de arta imperiala din palatul lui Nero, picturile lui Morto da Feltre, de pilda, folosesc \u00eencadrari luminoase, cu decoruri vegetale, si \u201earabescuri\u201c transcrise din palatul roman. Este, mai mult, un proto-baroc. Loja cardinalului Bibbiena, decorata de Giovani da Udine, foloseste elemente decorative de inspiratie imperiala, minutios si echilibrat figurate pe un fundal alb, cu ghilande, lei, pauni si \u00eengeri stilizati \u00eentr-o simbolistica quasi-oculta. Ca element decorativ, grotescul are o rasp\u00e2ndire exploziva. Palatele renascentiste \u00eel folosesc din belsug pentru tavane, coloane si panouri lambrisate. \u00cen logia Palatului Vatican (1510), Villa Foscari (1560), Palazzo Vecchio din Florenza (1560), Villa d’Este (1570) si, un secol mai t\u00e2rziu, \u00een Franta la Bordeaux si Fontainbleu, frecele si panourile decorative copiate din Domus Aurea impun grotescul la nivel european, ca o prima moda \u00een decoratiile interioare. Este, \u00eensa, vorba despre un grotesc-alb, o arta curtezana, o serie de acte grafice cu o metafizica sterila. Noroc ca exista si Bomarzo!
\nSensurile cuv\u00e2ntului \u201egrotesc\u201c variaza dupa dictionar si cultura celui care scrie definitia. Esential este ca termenul are at\u00e2t de multe sensuri si, aparent, at\u00e2t de contradictorii \u00eenc\u00e2t, atunci c\u00e2nd au trebuit numite cumva picturile milenare din pesteri, pentru ele a fost folosit un alt termen, \u201erupestru\u201c. Arta grotesca avea pur si simplu prea multa istorie.
\nAm \u00eencheiat paranteza.
\nConfuzia care dusese la sensul renascentist al conceptului grottesche se baza pe supralicitarea ruinelor Domus Aurea \u00een definirea stilului. Ruinele romane erau \u00eensa mult mai numeroase si mai \u00eendelung cunoscute. Stilul acestora era mult mai variat si mult mai bogat la nivel semantic. \u201eArabescurile\u201c imperiale din Domus Aurea, at\u00e2t de valorizate ulterior \u00een manierism si \u00een settecento, sunt un simplu accident al artei antice. O descriere pertinenta a radacinilor grotescului renascentist apare \u00eentr-una din primele carti de istoria artei, \u201eVietile celor mai excelenti (!) arhitecti, pictori si sculptori italieni de la Cimabue p\u00e2na \u00een zilele noastre\u201c (1550), semnata de pictorul si arhitectul Giorgio Vasari. \u00cen \u201ePrefata vietilor\u201c el contextualizeaza istoric, mention\u00e2nd amplele distrugeri provocate de migratori si desav\u00e2rsirea ruinarii Romei supraterane prin efortul crestinilor de a sterge urmele zeilor pag\u00e2ni, distrug\u00e2nd la pachet toata arta care \u00eei exprima. Vasari nu este sau nu \u00eesi permite sa fie critic la adresa crestinismului si se multumeste sa constate ca \u00een proces a fost pierduta arta foarte pretioasa si doar \u00een subterane s-au putut mentine vestigii ale acestor valori: \u201eInoltre per edificare le chiese a la usanza cristiana, non solamente distrusse i pi\u00fa onorati tempii degli idoli, ma per far diventare pi\u00fa nobile e per adornare San Piero, spogli\u00f2 di colonne di pietra la Mole d’Adriano, oggi detto Castello S. Agnolo, s\u00ed come la Antoniana di colonne e di pietre e di incrostature per quella di S. Paulo, e le Terme Deocliziane e di Tito per fare S. Maria Maggiore, con estrema rovina e danno di quelle divinissime fabriche, quali veggiamo oggi guaste e destrutte. Avvenga che la religione cristiana non facessi questo per odio che ella avesse con le virt\u00fa, ma solo per contumelia et abbattimento degli dii de’ Gentili; non fu per\u00f2 che da questo ardentissimo zelo non seguisse tanta rovina a queste ornate professioni, che se ne perdesse in tutto la forma. (…) Per il che, essendo le stanze terrene prima di stucchi, di pitture e di statue lavorate, con le rovine di sopra affogorno tutto il buono che a’ giorni nostri s’\u00e8 ritrovato. E coloro che successer poi, giudicando il tutto rovina, vi piantarono sopra le vigne. Di maniera che per essere le stanze rimaste sotto la terra, le hanno i moderni nominate grotte, e grottesche le pitture che vi si veggono al presente.\u201c
\nArta veche pe care a restaurat-o Renasterea venea astfel din subteranele care scapasera distrugerii. Domus Aurea este cel mai notoriu dintre cazuri, dar nu cel mai important pentru ca n-are mister si soc \u2013 adica exact ceea ce obisnuieste sa numeasca sensul de baza al cuv\u00e2ntului \u201egrotesc\u201c. (va urma)<\/strong><\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Un eseu care \u00eel are pe Hieronimus Bosch \u00een pretext   \u00cenainte de Dali si de Nietzsche a fost Bosch. Si, c\u00e2nd cei doi au fost digerati cultural, c\u00e2nd au hranit ce puteau hrani iar opera lor devine o simpla crusta pop, orice \u00eentreprindere hermeneutica trebuie sa \u00eei transceada si sa investigheze originea lor. Hieronimus… Cite\u0219te mai mult »Istoria lumii \u00eentre fumuriu si plain-air. Intrare \u00een grotesc<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[7439,7437,7436,7438],"class_list":["post-11144","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-esoterism","tag-grotesc-in-arta","tag-hieronimus-bosch","tag-pictura"],"views":1925,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11144","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11144"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11144\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11144"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11144"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11144"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}