{"id":11135,"date":"2012-03-15T15:54:40","date_gmt":"2012-03-15T13:54:40","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=11135"},"modified":"2012-03-15T15:55:36","modified_gmt":"2012-03-15T13:55:36","slug":"un-creator-necantonat-in-tara-cantoanelor","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/un-creator-necantonat-in-tara-cantoanelor\/","title":{"rendered":"Un creator necantonat \u00een Tara Cantoanelor"},"content":{"rendered":"

LUCIAN METIANU \u00een dialog cu ION BOGDAN STEFANESCU<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n

La poalele Muntilor Piatra Craiului, \u00een satul Zarnesti, ochii duhovnicesti ai preotului se opreau adesea asupra celor din familia Metianu, aleg\u00e2ndu-i, spre a-i trimite \u00een lumea larga, pentru ca harul lor, pe care doar el \u00eel putea detecta printr-o simpla atingere cu m\u00e2na-i binecuv\u00e2ntata, sa marcheze viata politica, medicala, artistica a timpului lor si al nostru. Si cum s\u00e2ngele apa nu se face, Lucian Metianu, surpinz\u00e2ndu-i pe toti ai lui, a ales o cariera artistica, devenind o persoana erudita si cosmopolita.<\/p>\n

I.B.S.: Spre norocul meu, ne-am cunoscut acum c\u00e2tiva ani buni la Lausanne, orasul \u00een care tu traiesti…<\/p>\n

L.M.: Si spre norocul meu. Stiam de tine de la Octavian Nemescu, \u00eendrumatorul tau de doctorat, la vremea aceea. El m-a \u00eemboldit sa scriu neaparat pentru tine, iar tu mi-ai interpretat lucrarea, \u00een prima auditie, \u00eentr-unul dintre festivalutile de muzica contemporana de la Bucuresti. Acum trebuie sa recunosc ca acea piesa \u2013 \u201eImprovizatie\u201c \u2013, fusese un dar de nunta facut unui fost coleg de la Cluj, dar cel care a interpretat-o ai fost tu.<\/p>\n

I.B.S.: E drept, initial ne-am cunoscut prin intermediul muzicii, dar relatia noastra s-a statornicit cu acel episod de la Lausanne, unde tu ai invitat trio-ul Contraste pentru un recital organizat de Societatea de Muzica Contemporana din al carui comitet faceai parte. \u00censa p\u00e2na sa ajungem la momentul prezent as vrea sa le spunem cititorilor nostri ca tonul abordat este at\u00e2t de prietenos pentru ca mi-ai dat voie sa te tutuiesc, gratie prieteniei at\u00e2t de bine sedimentate prin muzica.<\/p>\n

L.M.: Bine\u00eenteles. Eu, oricum, fac parte dintre acei compozitori care se autoironizeaza continuu. Cum numele meu e Lucian Metianu, le-am spus celor din jur, atunci c\u00e2nd am plecat spre Elvetia, ca devin Lucian \u201eElmetianul\u201c.<\/p>\n

I.B.S.: \u201eEl Grande Metianu\u201c.<\/p>\n

L.M.: Nu ma consider ca fiind cel mai important. Sunt cazuri \u00een care compozitorii se cred nemuritori, vesnici.<\/p>\n

I.B.S.: Pot fi prin operele lor.<\/p>\n

L.M.: Da, dar asta trebuie sa decida timpul, indiferent de societati. Situatiile se schimba: 7<\/p>\n

I.B.S.: Asa ai \u00eenceput?<\/p>\n

L.M.: Am terminat Politehnica, sectia Electronica si apoi am dat examen la Conservator, ceea ce a provocat o jale incomensurabila \u00een familia mea, cunoscuta \u00een Europa, cu profesori universitari, cu mari doctori, ofiteri, oameni cu functii importante.<\/p>\n

I.B.S.: Cine au fost acesti magnifici?<\/p>\n

L.M.: Descind dintr-o familie de mari preoti: Ioan Metianu a fost Mitropolitul Transilvaniei, colaborator direct al lui Andrei Saguna; a condus lucrarile de \u00eenaltare a Catedralei Metropolitane din Sibiu; a aparat drepturile limbii materne \u00een scolile rom\u00e2nesti. Astazi sunt strazi \u00een Arad, Cluj, Sibiu, Zarnesti care \u00eei poarta numele. Silviu Metianu a fost ofiter \u00een serviciul de spionaj anglo-american, \u00een Al Doilea Razboi Mondial, un personaj cheie. E mentionat \u00een cartea lui Iver Porter: \u201eOperatiunea Autonomus\u201c. Apoi Cornel Metianu, care a avut cea mai importanta clinica de cardiologie de la Paris si care a fost medicul personal al lui De Gaulle. Un alt unchi \u2013Tiberiu Metianu \u2013, a lucrat la Institutul Pasteur din Paris, aduc\u00e2ndu-si o importanta contributie la descoperirea unor vaccinuri. De asemenea, trebuie sa-l amintesc pe Traian Metianu, cu studii la Charlottenburg \u2013 Berlin, directorul Astrei Rom\u00e2ne, omor\u00e2t de fascisti. L-au aruncat pe geam, zic\u00e2nd ca s-a sinucis. Profesorul Nicolae Metianu, otorinoalergolog, la Paris si Bucuresti, a participat la primele experiente de anestezie locala si generala.<\/p>\n

I.B.S.: Asadar, o familie prodigioasa si tumultuoasa, cu rezultate uimitoare despre care nu cred ca se stie prea mult \u00een Rom\u00e2nia.<\/p>\n

L.M.: \u00cen Rom\u00e2nia mai putin, dar pe Internet se gasesc date precise despre toti cei mentionati.<\/p>\n

I.B.S.: Iar tu ai mostenit aceasta gena cosmopolita si ai ales sa traiesti \u00een Elvetia.<\/p>\n

L.M.: Eu am plecat din alt motiv. Rom\u00e2nia interbelica \u00eencepuse sa se integreze foarte bine \u00een Europa. Daca ne g\u00e2ndim ca toata aceasta familie Metianu provine din Zarnesti, unde, \u00een timp ce unii membri faceau agricultura sau cresteau animale, altii, alesi de preot sau de \u00eenvatator printr-o simpla atingere cu m\u00e2na pe crestet, erau trimisi sa \u00eenvete carte la oras, ajung\u00e2nd personalitati universale, atunci vei \u00eentelege de ce aspiratiile mele pareau posibile.<\/p>\n

I.B.S.: Asadar, o m\u00e2na inspirata putea hotar\u00ee destinul unui copil.<\/p>\n

L.M.: \u00centocmai, si toti cei care ajungeau sa fie recunoscuti pe alte meleaguri se \u00eentorceau \u00een sat, pentru a-i ajuta pe cei ramasi. Consatenii mei au beneficiat de doctori de talie mondiala, de ingineri ilustri, lucru greu de \u00eent\u00e2lnit astazi.<\/p>\n

I.B.S.: Ai trait la Zarnesti?<\/p>\n

L.M.: Nu, la Cluj, dar c\u00e2nd Ardealul a fost cedat Ungariei, am emigrat la Bucuresti. La vremea aceea, \u00een ’39, tatal meu era Procurorul General al Transilvaniei. La Bucuresti, \u00eentre cele doua razboaie, a comandat armamentul \u00een tara, \u00eempreuna cu generalul Iacobici. Tot timpul c\u00e2t am stat \u00een Bucuresti, i-am auzit pe ai mei spun\u00e2nd ca ne vom \u00eentoarce acasa.<\/p>\n

I.B.S.: Acasa \u00eensemn\u00e2nd Clujul.<\/p>\n

L.M.: Exact, numai ca eu m-am \u00eendepartat din ce \u00een ce mai mult de casa. Cred ca, pentru un artist, lucrul cel mai important e sa circule. Daca ne g\u00e2ndim la marii muzicieni: Stravinski, Prokofiev…<\/p>\n

I.B.S.: Enescu…<\/p>\n

L.M.: Sigur, toti au umblat. Si asa am ajuns la motivul pentru care am parasit tara. Eram deja cunoscut pentru ca scriam muzica de film. Ma bucuram de un anumit statut. C\u00e2stigam foarte bine, nelucr\u00e2nd practic la stat, ci pe contract, ca \u00een Occident. Era o performanta.<\/p>\n

I.B.S.: \u00ceti mai aduci aminte cu ce regizori ai colaborat?<\/p>\n

L.M.: Cum sa nu! Cu Mircea Daneliuc, cu Alexandru Tatos, cu Stere Gulea, cu marii nostri cineasti.<\/p>\n

I.B.S.: Si totusi ai ales sa pleci.<\/p>\n

L.M.: A fost un protest fata de imposibilitatea de a circula si de a te manifesta. Cu ceva timp \u00eenainte de a lua aceasta decizie, c\u00e2nd lucrurile erau mai relaxate \u00een Romania, am beneficiat, \u00een 1969, de o bursa de studii la K\u00f6ln, unde am luat cursuri de muzica electronica cu Herbert Eimert, profesorul lui Stockhausen. Asa am compus lucrarea \u201ePitagoreys\u201c, considerata ca fiind una dintre cele mai bune piese realizate la Hoch Schulle f\u00fcr Musik \u00een acei ani. Am lucrat imediat cu Deutsche-Rundfunk, iar \u00een 1971, la terminarea bursei, am fost numit profesor chiar la scoala unde studiasem.<\/p>\n

I.B.S.: La Radioul german ai lucrat ca inginer de sunet?<\/p>\n

L.M.: Nu, trebuia sa compun. Lucrarile mele erau interpretate \u00een concerte. Acelea au fost printre primele manifestari cu muzica electronica, cu sintetizatoare Moog si ARP 2500.<\/p>\n

I.B.S.: Si totusi te-ai \u00eentors \u00een ’71, c\u00e2nd era mai rau.<\/p>\n

L.M.: Familia mea era \u00een Romania. Din pacate, odata cu celebrele \u201eteze ceausiste\u201c, orice \u00eencercare de a iesi din tara a fost blocata. Marea sansa a venit din partea sotiei mele care lucra \u00een cinematografie si care avea mare succes cu filmul de popularizare stiintifica. Asa a ajuns la Paris, la varul meu, cu tot cu fetita si nu s-a mai \u00eentors.<\/p>\n

I.B.S.: Iar tu ai ramas, \u00een sf\u00e2rsit \u201eliber\u201c, la Bucuresti…<\/p>\n

L.M.: Ha, ha, ha… liber, dar supravegheat temeinic. Blocarea mea \u00een tara a creat un mare scandal la Bonn, la sectia de burse. Timp de un an nu au mai acordat burse nici unui estic.<\/p>\n

I.B.S.: De ce s-au suparat at\u00e2t de rau?<\/p>\n

L.M.: Pentru ca eu trebuia sa ma \u00eentorc sa preiau postul de profesor. Aveam un contract. Acesta a fost motivul care m-a determinat sa fac tot posibilul sa plec definitiv. G\u00e2ndeste-te ca la treizeci de ani realizasem o lucrare foarte importanta la K\u00f6ln, eram difuzat la Deutsche-Rundfunk, mi se \u00eenregistrase Cvartetul al doilea \u00een Germania si avusesem concerte \u00een Danemarca. Oful meu cel mare era ca nu mi se daduse voie sa plec la Paris. Pentru un compozitor \u00een plina afirmare, care, de fapt, ducea faima culturii rom\u00e2nesti \u00een lume, cel mai grav lucru era sa fie tintuit \u00eentr-un singur loc.<\/p>\n

I.B.S.: \u00c0 prop\u00f2s de faima culturii rom\u00e2nesti: cum a fost ea perceputa \u00een toti acesti ani \u00een Occident?<\/p>\n

L.M.: Asta a fost \u00eentotdeauna o mare problema. Gasesc detestabila atitudinea prin care anumiti muzicieni vorbesc doar de ei \u00eensisi, nepomenind nimic de colegii lor, de cultura solida din Rom\u00e2nia. Sunt destui care abordeaza a asemenea pozitie: se erijeaza \u00een unici si geniali creatori ai lumii. Sunt si foarte multi interpreti rom\u00e2ni care c\u00e2nta numai Mozart, Brahms sau Schubert, fara sa aduca nici un compozitor rom\u00e2n contemporan pe scena mondiala. Din aceste cauze nu suntem cunoscuti \u00een strainatate pe c\u00e2t ar trebui.<\/p>\n

I.B.S.: Ai plecat direct \u00een Elvetia?<\/p>\n

L.M.: Da, \u00eensa nu dupa multa vreme am ajuns la Paris, unde am tinut cursuri de compozitie la Sorbona.<\/p>\n

I.B.S.: Ti s-a \u00eemplinit visul.<\/p>\n

L.M.: Mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, sunt solicitat si \u00een toamna aceasta, de catre aceeasi faimoasa institutie.<\/p>\n

I.B.S.: Ai lucrari editate la Paris?<\/p>\n

L.M.: La Salabert. Acum \u00eensa, nu mai sunt interesat, pentru ca nu mai sunt editurile de alta data. Odinioara, orice achizitie \u00eesi gasea reprezentarea \u00een public prin eforturile sustinute ale editurilor. Asa era contractul dintre compozitor si cei care \u00eeti cumparau drepturile.<\/p>\n

I.B.S.: Sa \u00eenteleg ca peste tot exista o cadere libera a culturii?<\/p>\n

L.M.: Este o pierdere totala a oamenilor de valoare. Dupa cum poti observa, \u00een mai toate ziarele si revistele nu se pomeneste nimic de cultura sau de stiinta. Poate literatura sa fie mai bine reprezentata. Arta plastica face un oficiu de spalare de bani. Asta e realitatea.<\/p>\n

I.B.S.: Adica?<\/p>\n

L.M.: Pai, c\u00e2ti dintre cei care achizitioneaza opere de arta sunt cunoscatori sau apreciaza cu adevarat un artist plastic?<\/p>\n

I.B.S.: Spune-mi c\u00e2te ceva despre viata ta de la Lausanne.<\/p>\n

L.M.: Imediat ce am ajuns, am putut organiza un curs de acustica \u00een cadrul sectiei de compozitie de la Conservatorul din Lausanne. \u00cen 1986 am participat \u00een mod activ la construirea Conservatorului nou. Am lucrat cu arhitectii pentru planurile unui studio de acustica si electronica.<\/p>\n

I.B.S.: Deci studiile tale de la Politehnica ti-au fost utile. Vezi, nimic nu e \u00eent\u00e2mplator.<\/p>\n

L.M.: Am fost pasionat de electronica de mic. Am construit singur aparate de radio-receptie, magnetofoane si amplificatoare.<\/p>\n

I.B.S.: E complicat sa ai un studio performant de muzica electronica \u00eentr-o institutie cum e Conservatorul din Bucuresti, spre exemplu? E scump?<\/p>\n

L.M.: Astazi e foarte simplu. E suficient un computer Apple Mac, si nu cel mai complex, pentru ca depaseste cu mult necesitatile. Acum se modeleaza sunetul \u00een timp real, fara probleme. Aparatura pe care o aveam la K\u00f6ln, acum mai bine de treizeci de ani, era de-a dreptul rudimentara, compar\u00e2nd-o cu cea de astazi. Nici macar nu puteam visa la performantele actuale.<\/p>\n

I.B.S.: Scrii \u00een mod consecvent pentru mediu electronic?<\/p>\n

L.M.: Nu am parasit niciodata ideea de a scrie pentru instumente reale. Ar \u00eensemna sa renunt la spectacol. Partea aleatorica din fiecare interpretare creeaza spectacolul si contine un plus de frumusete fata de perfectiunea rece a aparatului. Computerul poate realiza interpretari perfecte din punctul de vedere al compozitorului, dar frumusetea, starea de magie pe care o induce un interpret nu se compara cu nici o propunere computerizata. Matematica se foloseste \u00een arta, \u00een general. E o idee milenara daca ne g\u00e2ndim la proportia de aur, la sirul lui Fibonacci, principii preluate \u00een arta plastica, \u00een geometria secreta a picturii si \u00een muzica. Pitagora spunea ca muzica e mai bine sa fie g\u00e2ndita prin numere dec\u00e2t sa fie ascultata prin sunete. Cine a studiat Bach stie ca acest mare initiat a tratat muzica printr-un sistem alfa-numeric care astazi ne depaseste, pentru ca am pierdut codul descifrarii acestuia. Folosind alfabetul latin, cifraje ale textelor din Biblie si numele sau sau al Annei Magdalena Bach, si-a creat propriul sistem. Ideea \u00eensa nu \u00eei apartine. Toti marii madrigalisti ai Renasterii au utilizat sistemul numeric. Astazi, sistemul temperat-occidental, \u00een care octava este \u00eempartita \u00een douasprezece sunete egale, are calitatile si limitele lui.<\/p>\n

I.B.S.: Ti-ai dori sa mai scrii muzica de film?<\/p>\n

L.M.: Sincer, mi-ar fi placut sa am bani ca sa pot lucra pentru mine. Am facut muzica de film din amuzament. A fost un loc de destindere, asemenea situatiei de la Conservator, c\u00e2nd ni se dadeau diferite teme cunoscute din sonate de Beethoven sau Schubert pe care trebuia sa le orchestram. \u00cen jurul acestor structuri \u00eencercam sa adaugam, sa continuam sau sa scriem \u00een stil.<\/p>\n

I.B.S.: Exercitii de stil.<\/p>\n

L.M.: Si cu filmul se \u00eent\u00e2mpla acelasi lucru. O muzica profunda, foarte elaborata, arde imaginea, nu va functiona niciodata.<\/p>\n

I.B.S.: \u00ceti amintesti de profesorii din facultate?<\/p>\n

L.M.: Am avut cei mai renumiti profesori: Mihail Jora, Martian Negrea, Paul Constantinescu, Tudor Ciortea, o pleiada de mari compozitori rom\u00e2ni. Apoi au venit Aurel Stroe, Anatol Vieru si Stefan Niculescu. Cu Aurel Stroe am studiat armonia chiar \u00eenainte de a intra la Conservator. Am avut sansa de a studia compozitia cu Alfred Mendelsshon, av\u00e2ndu-l ca asistent pe Tiberiu Olah.<\/p>\n

I.B.S.: Uluitor. Cum se face ca cei mai de seama compozitori rom\u00e2ni ai vremii, ce abordau un limbaj muzical destul de conservator, aveau ca asistenti, colaboratori directi, tineri din generatia care practic a initiat miscarea de avangarda \u00een Rom\u00e2nia?<\/p>\n

L.M.: \u00centr-adevar. Am beneficiat de doua directii artistice remarcabile. Aceasta simbioza s-a realizat perfect pentru ca erau niste oameni de mare cultura. Cei mai \u00een v\u00e2rsta treceau peste limitele lor de \u00eentelegere, ajut\u00e2ndu-i pe cei tineri sa se afirme. Era o emulatie fantastica. Noi, la douazeci de ani, eram prieteni cu profesorii nostri. \u00cencepeam cursurile cu Tiberiu Olah pe la 10 dimineata si terminam seara t\u00e2rziu, \u00eentr-un bistro. Mergeam la Aurel Stroe acasa si ascultam lucruri rare, greu de gasit, compuse de Messiaen, Stockhausen sau Boulez.<\/p>\n

I.B.S.: Erati multi studenti la compozitie? Astazi profesorii nostri se pl\u00e2ng de numarul firav al celor care aleg sa devina compozitori.<\/p>\n

L.M.: \u00cen grupul nostru au fost multi, toti nume remarcabile astazi: Cornel Cezar, Octavian Nemescu, Mihai Moldovan, Liviu Glodeanu, Stefan Zorzor, Gheorghe Costinescu, Mitrea Celarianu, Costin Miereanu, Nicolae Br\u00eendus…<\/p>\n

I.B.S.: Cornel Taranu?<\/p>\n

L.M.: E din generatia mea, dar el a studiat la Cluj. Ne leaga \u00eensa o prietenie extraordinara. Cornel a fost printre primii care a c\u00e2ntat muzica noastra, indiferent de gusturile lui. A facut un serviciu enorm muzicii rom\u00e2nesti. Asa cum astazi voi, cei de la trio Contraste, promovati compozitorii rom\u00e2ni. Si dirijorii ar trebui sa-si reconsidere optiunile repertoriale. Niciodata nu o sa c\u00e2nti Debussy mai bine ca francezii, cum nici Brahms nu vei c\u00e2nta mai bine ca nemtii. Asta e cutuma. Dar atunci, de ce nu ne m\u00e2ndrim cu ai nostri? Polonezii sunt at\u00e2t de cunscuti \u00een lumea larga fiindca si-au promovat valorile.<\/p>\n

I.B.S.: Ce parere ai despre Enescu?<\/p>\n

L.M.: E un mare compozitor. Printre primii compozitori remarcabili pe care i-a avut Rom\u00e2nia. Ungaria si Polonia poate ca au avut mai multi. Nu ma g\u00e2ndesc la Liszt sau Chopin, dar au compozitori contemporani foarte bine mediatizati. Noi ar trebui sa profitam de Ligeti care s-a nascut \u00een Rom\u00e2nia sau de Kurtag, care vine din Lugoj si chiar de Bart\u00f3k, care si-ar fi dorit sa ram\u00e2na \u00een Rom\u00e2nia, la Institutul de Folclor, si nu sa plece \u00een America, unde a murit mizerabil, parasit aproape de toata lumea. Acestea sunt probleme destul de grave ale locului. Oamenii trebuie sa-si recunoasca valorile, indiferent de unde vin. Enescu a reusit sa fie cunoscut mai \u00eent\u00e2i prin instrument si apoi prin creatiile sale. Acum este \u00een sf\u00e2rsit recunoscut. Am ascultat niste muzicieni colosali interpret\u00e2ndu-i muzica. E o adevarata \u00eenc\u00e2ntare. Nu cred ca si-a auzit lucrarile at\u00e2t de bine c\u00e2ntate cum o face Gidon Kremer.<\/p>\n

I.B.S.: Gidon Kremer a fost invitat de c\u00e2teva ori la Festivalul Enescu si ecourile interpretarii lui au fost foarte contradictorii. Am auzit chiar membri ai Orchestrei Filarmonice din Bucuresti spun\u00e2nd ca a c\u00e2ntat deplorabil. Iata cutuma despre care pomeneai: nimeni nu c\u00e2nta Enescu precum rom\u00e2nii.<\/p>\n

L.M.: E foarte buna remarca; noi facem Enescu cu un anume patos, mai ales \u00een ceea ce priveste partea folclorica din muzica sa, de multe ori sarim peste cal. Enescu nu a fost un folclorist, el a sublimat muzica lautareasca. Microtoniile de tip folcloric i-au sugerat lui anumite tehnici de compozitie si de c\u00e2ntat. Se pare ca avea sapte sau opt moduri de atac pentru un singur sunet.<\/p>\n

I.B.S.: Poate ca noi tratam superficial muzica lui. Strainii \u00eesi pun o mie de probleme. Considera muzica enesciana foarte greu de abordat prin complexitatea scriiturii, ideaticii si afectivitatii.<\/p>\n

L.M.: Exact. Enescu a compus o muzica intimista, cu foarte multa melancolie care, \u00een Occident, nu s-a practicat. Exista melancolia de tip Chopin sau visarea de tip Faur\u00e9, dar nu poate fi vorba de asa ceva \u00een muzica lui Enescu, ce surprinde o melancolie specifica doinei, bocetului.<\/p>\n

I.B.S.: Ai compozitori preferati?<\/p>\n

L.M.: Am multi. Aproape \u00een fiecare compozitor gasesti lucruri remarcabile. Pentru mine, preferat ram\u00e2ne Beethoven. Ascult si Brahms sau Schumann cu placere, si Mendelsshon si Bach. Nu uita ca, mai bine de douazeci si cinci de ani, am fost profesor de orchestratie si istoria muzicii la Lausanne.<\/p>\n

I.B.S.: Care e statutul tau \u00een clipa asta?<\/p>\n

L.M.: Am iesit la pensie, dar continuu clasa de compozitie pentru ca mai am \u00eenca cinci studenti carora trebuie sa le dau diplome.<\/p>\n

I.B.S.: Cum ti se pare Festivalul de Muzica Contemporana de la Bucuresti, vazut prin lentila ta elvetiana?<\/p>\n

L.M.: E printre putinele festivaluri din lume si bun si constant. Nu se prea \u00eent\u00e2mpla acest lucru cu multe festivaluri internationale. Multe au decazut, cum sunt cele de la Darmstadt sau de la Varsovia. Cum era \u201eToamna varsoviana\u201c \u00een anii ’60-’70 si \u00een ce s-a transformat acum? E foarte important sa ai un astfel de festival pentru ca sunt \u00eenlesnite schimburile. Timp de cincizeci de ani nu s-a vorbit nimic de Europa de Est. Continentul a fost \u00eempartit \u00een doua: noi nu am \u00eenvatat nimic despre Europa Occidentala…<\/p>\n

I.B.S.: Dar nici ei despre noi.<\/p>\n

L.M.: Confundau Budapesta cu Bucurestiul. Pentru noi, schimbul a \u00eenceput t\u00e2rziu, dar trebuie mentinut cu orice pret.<\/p>\n

I.B.S.: Ce doresti sa ti se \u00eent\u00e2mple \u00een viitorul apropiat?<\/p>\n

L.M.: \u00cen primul r\u00e2nd vreau sa fiu sanatos. Planuri am.<\/p>\n

I.B.S.: Ca orice om sanatos.<\/p>\n

L.M.: Normal, dovada ca am terminat o piesa mare, concertanta, pentru trio Contraste si ansamblu de alama. Vreau sa scriu un concert de pian pentru Sorin Petrescu si, neaparat, un concert de flaut, foarte bun, pentru prietenul meu Ionut Stefanescu.<\/p>\n

I.B.S.: \tDaca astazi elvetianu’<\/p>\n

Pe-al lui nume Metianu<\/p>\n

Mi-a promis cu voce groasa<\/p>\n

Un concert de mare clasa<\/p>\n

Eu ma-nclin \u00eensufletit<\/p>\n

Si pe data \u00eei promit<\/p>\n

O premiera negresit<\/p>\n

Cu aplauze, urale<\/p>\n

Pe masura dumisale<\/p>\n

L.M.: Ma pun pe scris la \u00eentoarcere, \u00een Elvetia.<\/p>\n

I.B.S.: Ave \u201eEl-Metianu\u201c, muritorii te saluta!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

LUCIAN METIANU \u00een dialog cu ION BOGDAN STEFANESCU     La poalele Muntilor Piatra Craiului, \u00een satul Zarnesti, ochii duhovnicesti ai preotului se opreau adesea asupra celor din familia Metianu, aleg\u00e2ndu-i, spre a-i trimite \u00een lumea larga, pentru ca harul lor, pe care doar el \u00eel putea detecta printr-o simpla atingere cu m\u00e2na-i binecuv\u00e2ntata, sa… Cite\u0219te mai mult »Un creator necantonat \u00een Tara Cantoanelor<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[7429,7430,7431,7432],"class_list":["post-11135","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-lucian-metianu","tag-muzica","tag-muzicieni","tag-roamni-celebri"],"views":1310,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11135","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11135"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11135\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11135"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11135"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11135"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}