{"id":11127,"date":"2012-03-15T15:48:16","date_gmt":"2012-03-15T13:48:16","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=11127"},"modified":"2012-03-15T15:50:11","modified_gmt":"2012-03-15T13:50:11","slug":"%e2%80%9eeuropa-liber%e2%80%9c-si-stefan-aug-doinas","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/%e2%80%9eeuropa-liber%e2%80%9c-si-stefan-aug-doinas\/","title":{"rendered":"\u201eEuropa Libera\u201c si Stefan Aug. Doinas"},"content":{"rendered":"

Ne\u00eencadrat \u00een P.C.R., stigmatizat de o \u00eencarcerare politica de un an, orator aproape ne\u00eentrecut, tactician desav\u00e2rsit, maestru al poeziei sibilinice, Stefan Aug. Doinas si-a arogat, dupa 1975, rolul de calauza a breslei. Numeroasele trimiteri la masurile discretionare, la c\u00e2ntaretii regimului, la \u00eengradirea drepturilor \u201econstitutionale\u201c l-au avansat, \u00een preajma lui 1981 (anul ultimei Conferinte Nationale a Scriitorilor), \u00een postura personalitatii cu reputatie intangibila. L-au ajutat totodata referatul expus \u00een timpul lucrarilor Colocviului National de Poezie (Iasi, 18-20 octombrie 1978; vezi dosarul I 2629, vol. 1, f. 22-51, la C.N.S.A.S.) si diversele cuv\u00e2ntari din sedintele Biroului Uniunii Scriitorilor. Nu toata lumea era convinsa de sinceritatea ripostei. Unii \u00eei banuiau intentia de a c\u00e2stiga simpatia cetatenilor, fara sa ofere nimic \u00een schimb. Rumorile circulau \u00een subterana, iar propagatorii se ambitionau sa-i \u00eentrerupa ascensiunea, pentru ca \u00eei r\u00e2vneau popularitatea sau \u00eel credeau impostor. Ca de obicei, disensiunile mocnite se dovedeau favorabile Securitatii, care primea, fara osteneala, detalii despre dinamica unei institutii mereu suspectate de insubordonare, de \u00eentretinerea unor \u201elegaturi dusmanoase\u201c cu strainatatea si de pregatirea unor figuri simbolice, aflate \u00een concurenta cu Nicolae Ceausescu: \u201eDupa opinia mai multor scriitori, STEFAN\u00a0 AUGUSTIN\u00a0 DOINAS se afla \u00een gruparea \u00abmartirilor\u00bb care vor sa fie considerati \u00aberoi\u00bb de catre intelectualii occidentali si unii comentatori ai postului de radio \u00abEuropa Libera\u00bb\u201c (dosar I 2627, f. 11). Pasajul citat respecta paradigma politica mentionata. Asadar, imaginea redactorului-sef adjunct al \u201eSecolului 20\u201c era diforma. Si nu doar prin discrepanta \u00eentre altruismul disimulat si individualismul care \u00eel caracteriza, ci si prin faptul ca facea partea din reteaua informativa a Securitatii. Este aproape de ne\u00eenchipuit cum o persoana s-a camuflat p\u00e2na la punctul \u00een care sa devina indispensabil at\u00e2t pentru regim, c\u00e2t si pentru potrivnicii acestuia. Verticalitatea sa din arena a fost rasplatita prin cresterea capitalului de simpatie si taxata prin cronici negative si atacuri la persoana. \u00censa nici serviciile aduse \u00een calitate de \u201esursa\u201c nu au trecut neobservate, datorita lor fiindu-i tolerate bravadele. Se profileaza ca atare ipoteza ca Doinas a colaborat la fel de lejer cu ambele tabere. Prin opera, s-a numarat printre centrii de sustinere a est-eticii. Prin misiunile primite de la Securitate, a pus la dispozitie date despre literatii \u201eEuropei Libere\u201c.
\nRelatiile mai mult dec\u00e2t cordiale \u00eentre autorul \u201eMistretului cu colti de argint\u201c si Monica Lovinescu nu sunt \u00eent\u00e2mplatoare. Ele dateaza de prin 1943, de la publicarea \u00een ziarul \u201eViata\u201c a scrisorii de adeziune a Cercului Literar de la Sibiu la programul estetic al lui E. Lovinescu. Vizitele reciproce au consolidat prietenia si aspiratiile de consacrare a celei de-a patra generatii postmaioresciene, care, din nefericire, s-a dezintegrat repede. Statornicia relatiilor a determinat si premierea lui Radu Stanca si a lui Doinas cu Premiul \u201eSburatorul\u201c din partea Asociatiei \u201ePrietenii lui E. Lovinescu\u201c pentru dramaturgie, respectiv poezie (1947). Dupa exilul extern al Monicai Lovinescu si cel \u201einterior\u201c a lui Stefan Aug. Doinas, au trecut doua decenii p\u00e2na la re\u00eent\u00e2lnire. Dar vechea lor amicitie se \u00eencarcase de amprente ideologice. \u00cen plus, creatorul baladelor din anii ’40 intrase \u00een serviciul agenturii, lu\u00e2ndu-si identitatea de \u201eAndrei Golfin\u201c (1958). Cunostintele avute \u00een Occident \u00eel faceau extrem de util \u00een planurile Securitatii. Totusi, dreptul de a pleca \u00een Vest i s-a acordat destul de t\u00e2rziu. Asa ne dam seama ca prezenta \u00een retea nu facilita totdeauna plecarile \u00een strainatate. \u00cen 1967, primind viza sa se duca \u00een Belgia pentru a fi alaturi de nevasta, Irinel Liciu, poetul a ajuns si \u00een Franta, arat\u00e2ndu-si devotamentul fata de superiori: \u201e\u00cen toamna anului 1967, informatorul a fost \u00een Belgia si Franta. La Paris a luat legatura cu EMIL CIORAN, VIRGIL\u00a0 IERUNCA si MONICA\u00a0 LOVINESCU, iar la \u00eentoarcere a furnizat note interesante despre acestia, ce au ajuns la conducerea Consiliului\u201c (Plan de instruire al ssic!t agentului \u201eANDREI\u00a0 GOLFIN\u201c pe perioada deplasarii sale \u00een Franta, 142\/ AM\/ 21 aprilie 1968, \u00een dosarul R 874, vol. 1, f. 102). Este aproape ne\u00eendoielnic ca urmatoarea viza i s-a facilitat gratie serviciilor aduse anterior. Fara sa dea de banuit, Doinas era persoana potrivita pentru \u00eendeplinirea unor sarcini pe l\u00e2nga inteligenta din jurul \u201eEuropei Libere\u201c. Sau poate ca Monica Lovinescu si Virgil Ierunca au acceptat jocul dublu al oaspetelui. Certa ram\u00e2ne coincidenta intereselor poetului si ale institutiei politice de care apartinea. Doinas voia sa-si revada cunostintele. Iar ofiterii M.A.I. sperau ca, dincolo de confidente, \u201eAndrei Golfin\u201c sa le relateze celor doi eseisti ca tara traverseaza o liberalizare accentuata, propice dezvoltarii vietii artistice. Sperau ca, multumita legaturilor solide, Doinas va fi credibil si \u00eei va convinge sa renunte la criticarea tarii. \u00cencetarea atacurilor ar fi reprezentat o victorie a propagandei: \u201eLa Paris, informatorul va lua legatura cu EMIL CIORAN, N. CARANICA, MONICA\u00a0 LOVINESCU, VIRGIL\u00a0 IERUNCA, GEORGES\u00a0 ROSETTI (asa cum si-a manifestat el dorinta). \u00cen discutiile cu acestia, informatorul va vorbi despre climatul prielnic activitatii de creatie din tara noastra, \u00een mod pozitiv despre politica interna si externa a tarii noastre si va fi atent la reactiile acestora.\/ \u00cen raport de pozitia lor va \u00eencerca (\u00een discutii) o apropiere a acestora de tara, si sa le creeze o optica realista asupra starii de lucru din Rom\u00e2nia\u201c (ibidem, f. 103). P\u00e2na la urma, nu conteaza daca stiau sau nu ca vizitatorul venise \u00een dubla calitate de Stefan Popa \u2013 \u201eAndrei Golfin\u201c. Importanta ram\u00e2ne ideea constanta a Monicai Lovinescu si a lui Virgil Ierunca despre exemplaritatea operei lui Doinas \u00een contextul comunist. \u00cen viziunea lor, el \u00eentruchipa una dintre putinele victorii asupra opresiunii, servilismului, superficialitatii si a concesiilor. Poetul dob\u00e2ndise credibilitate. Devenise, poate, principalul vehicul de propaganda a \u201eEuropei Libere\u201c \u00een Rom\u00e2nia. \u00cen emisiunea din 26 aprilie 1973, de ziua scriitorului, Monica Lovinescu si-a laudat prietenul, catalog\u00e2ndu-l drept o pretioasa relicva a modernismului interbelic, perioada sinonima cu normalitatea. Aleg\u00e2nd cu pricepere cadoul, criticul evidentia doua coordonate: \u00eent\u00e2i artistica, adepta a cuvintelor potrivite, a rabdarii, a precautiei si a severitatii \u00een fata tiparului; apoi politica, datorita unui presupus refuz al implicarii \u00een ceremoniile Partidului Comunist si ale tarii: \u201eDeschiz\u00e2nd volumul antologic de poezii al lui Stefan Augustin Doinas, intitulat simplu \u00abVersuri\u00bb, nu poti sa nu fii izbit, pe deasupra talentului cunoscut si culturii temeinice, de rigoarea at\u00e2t a poetului, c\u00e2t si a criticului. \u00centr-o perioada a literaturii rom\u00e2ne c\u00e2nd scriitorii au devenit at\u00e2t de putin exigenti cu ei \u00eensisi, \u00eenc\u00e2t publica \u00een volum orice \u2013 p\u00e2na si productii normal menite sa ram\u00e2na \u00een stare de ciorna \u2013, atitudinea lui Doinas cu o constiinta necantitativa a literaturii ne aminteste de epoca dinainte de razboi, de-a lungul careia spontaneitatea se cerea mai serios controlata de constiinta estetica. Nu numai ca Doinas alege, dar el are si generozitatea de a-si grupa at\u00e2t poemele, c\u00e2t si articolele, dupa criterii tematice bine definite, sacrific\u00e2ndu-le ocazionalul si neesentialul\u201c (\u201eUnde scurte\u201c, II: \u201eSeismograme\u201c, Bucuresti, Editura Humanitas, 1993, p. 64- 65).
\nPropulsarea printre directorii de opinie nu l-a ajutat \u00eentru totul, determin\u00e2nd chiar interdictii. Desigur, multi conationali \u00eel percepeau ca model de conduita profesionala, ceea ce \u00een mare masura era de necontestat. Tablete si poezii conjuncturale \u00eent\u00e2lnim din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, chiar si dupa debutul editorial (1964). Chiar a doua sa carte \u2013 \u201eOmul cu compasul\u201c (1966) \u2013 cuprinde compozitii aliniate: \u201eOda la cifrele de plan\u201c si \u201eA doua mare\u201c (dedicata Congresului al IX-lea al P.C.R.). Dar aceste contributii \u201eprogresiste\u201c nu-i diminuau profilul. \u00cen balanta at\u00e2rnau mai puternic laudele sosite din Occident si relatiile amicale cu fosti detinuti, \u00eempricinuiti ca fusesera \u00een r\u00e2ndurile extremei drepte. Si, cum totalitarismul extindea abuziv orientarile ideologice, Doinas era \u00eenvinuit ca se numara printre fascisti, mai ales din cauza injuriilor adresate situatiei politice. Se adauga si intentia fostului redactor al \u201eNatiunii rom\u00e2ne\u201c de a concepe o scriere protestara pe care s-o difuzeze \u00een afara Rom\u00e2niei (proiect abandonat dupa c\u00e2te se pare): \u201eDirectia pasapoarte a solicitat avizul Unitatii noastre pentru POPA STEFAN (AUGUSTIN\u00a0 DOINAS), scriitor, publicist si comentator la revista \u00abSecolul XX\u00bb, propus de Uniunea Scriitorilor sa calatoreasca \u00een interes de serviciu \u00een tarile: Anglia, Franta, Elvetia, Italia, R. F. Germania, Olanda si Belgia.\/ Sus-numitul are legaturi cu elemente cunoscute cu pozitie ostila regimului din tara noastra. Una din legaturile sale principale este OVIDIU\u00a0 COTRUS, critic literar, fost condamnat si membru \u00een organizatia legionara, cunoscut ca dusman \u00eenrait al regimului din tara noastra si al comunismului \u00een general. OVIDIU COTRUS a fost si el selectionat pentru a fi invitat \u00een strainatate. Cu ocazia \u00eent\u00e2lnirilor ce le au, OVIDIU COTRUS comenteaza \u00een mod denigrator politica interna si externa a statului nostru. De asemenea, OVIDIU COTRUS, \u00een prezenta lui POPA STEFAN, a recitat poezii cu\u00a0 caracter legionar, scrise de ARON COTRUS. POPA STEFAN, la r\u00e2ndul sau, se deda la unele afirmatii calomniatoare, \u00eentr-o \u00eemprejurare afirm\u00e2nd: \u00abasta e comunismul \u00eensusi, este incompatibil cu libertatea. Primul criminal a fost … sLenint, iar dupa el a venit bestia giorgiana ssic!t de\u2026 sStalint\u00bb.\/ \u00cen prezent POPA STEFAN si-a propus sa scrie un roman \u00abcontestatar\u00bb pe care sa-l scoata ilegal \u00een strainatate. \u00cen acest scop se consulta, are discutii cu OVIDIU COTRUS.\/ PROPUNEM avizarea negativa a calatoriei lui POPA STEFAN \u00een strainatate\u201c (Nota-raport, nr. 151\/WM\/ 0108513, 23 mai 1975, \u00een dosarul R 874, vol. 1, f. 158-159). Pasajul precedent certifica banuielile ofiterilor M.A.I. ca agentul nu-si facea datoria asa cum prevedea fisa postului. Fara dubii, nu le convenea ca tocmai o persoana importanta din reteaua informativa, care, teoretic, slujea obiectivelor Securitatii, juca un rol excesiv \u00een partida adversa. Dar discipolul lui Lucian Blaga nu se alia cu nimeni. \u00censel\u00e2nd pe oricine, ram\u00e2nea credincios lui \u00eensusi. Accepta sa fie si \u201eAndrei Golfin\u201c \u2013 platindu-si calatoriile peste hotare cu relatari despre oamenii \u00eent\u00e2lniti \u2013 si Doinas \u2013 intelectualul aproape ireprosabil, bastionul rezistentei active si blazonul est-eticii. De la un punct \u00eencolo, a refuzat sa mai acorde note, particip\u00e2nd numai la discutiile fixate de ofiteri. Reticentele lui \u201eAndrei Golfin\u201c erau contrabalansate \u00een spatiul tipografic de poeziile cu substrat politic de dupa 1975, \u00eendreptate chiar \u00eempotriva lui Nicolae Ceausescu (\u201eAjunge!\u201c, \u00een \u201eConvingeri comuniste\u201c, nr. 4, 1978). Sesiz\u00e2nd ca versurile marcheaza neadeziunea la regim si ca lui Doinas \u00eei prieste sa pozeze \u00een m\u00e2ntuitor al comunitatii, dar ca, \u00een realitate, el \u00eesi urmareste exclusiv interesul, cei abilitati au deschis un ultim dosar (I 2629, 5 vol., obiectiv \u201eIon Popa\u201c, \u00een 1979), \u00een care, alaturi de observarea atitudinii exercitate \u00een discursuri si \u00een publicistica, exista si evidente ale masurilor numite generic \u201ede potolire\u201c. Ori de c\u00e2te ori \u00eesi arata ostilitatea fata de cenzurarea cartilor, \u00een ciuda desfiintarii \u00een 1977 a Comitetului pentru Presa si Tiparituri (organismul responsabil de trunchierea paginilor), fata de obligatia ca debutantii sa insereze \u00een sumare productii de slavire a P.C.R.-ului (Partidul, Ceausescu, Rom\u00e2nia), fata de promovarea \u00een posturi decizionale a valetilor Puterii, fata de \u00eentoarcerea poeziei la realismul socialist si, \u00een consecinta, la ritualurile publice de celebrare sau fata de micsorarea numarului de coli alocate pentru tipar, Doinas primea aplauze de la sotii Lovinescu. \u00cen proportie cov\u00e2rsitoare, redactorul-sef adjunct al \u201eSecolului 20\u201c era perceput ca pion al Occidentului. Printre momentele culminante ale afirmarii ca portavoce a gruparii frustrate de ascensiunea protocronistilor se regaseste cuv\u00e2ntarea rostita la Colocviul National de Poezie de la Iasi (18-20 octombrie 1978). Vehementa pozitiei i-a determinat pe cei vizati, dar nenominalizati, sa riposteze chiar dupa ascultarea reprosurilor, fac\u00e2ndu-l indirect pe interlocutor v\u00e2nzator de tara. Scena este istorisita pe 10 august 1979 de Monica Lovinescu: \u201eNu stim cine \u2013 Vasile Nicolescu sau Eugen Barbu \u2013 a descoperit cel dint\u00e2i, \u00een panoplia calomniilor, arma cu \u00abEuropa Libera\u00bb, al carei agent te dovedesti a fi daca nu-i lauzi pe ei. Cert este ca, la Colocviul de Poezie de la Iasi de anul trecut, Vasile Nicolescu a acuzat pe Stefan Augustin Doinas de a sustine aceleasi teze \u00eempotriva poeziei patriotarde ca un domn si o doamna\u00a0 de la \u00abEuropa Libera\u00bb\u201c (\u201eUnde scurte\u201c, III: \u201ePosteritatea contemporana\u201c, Editura Humanitas, 1994, p. 98).
\nInchizitori si avocati<\/strong>
\n\u00cen ciuda semnarii angajamentului de colaborare, ofiterii Securitatii n-au \u00eencetat sa-l monitorizeze pe Doinas. Mai mult, \u00een preajma lui 1981, i-au dat voie sa se comporte ca disident, \u00een schimbul unor note informative pe care superiorii directi le considerau utile \u00een derularea diverselor operatiuni. Poetul \u00eesi consolida autoritatea printre colegi si popularitatea \u00een r\u00e2ndul cititorilor, iar salariatii Departamentului Securitatii Statului \u00eesi justificau menirea. Le era indispensabil cameleonismul lui Doinas, ca sa tina sub supraveghere Uniunea Scriitorilor. Forta de persuasiune si intransigenta afisate de traducatorul lui H\u00f6lderlin \u00een chestiunea apararii colegilor si a statutului organizatiei pe care o reprezenta deveneau cai sigure \u00een a-si consolida statutul: \u201e\u00cen discutia purtata \u00een ziua de 17.01.1979 cu persoana oficiala D. C. a rezultat: AUGUSTIN DOINAS \u2013 majoritatea scriitorilor cu care a discutat are un cult fata de acest om. Tineretul \u00een special, ssic!t \u00eel apreciaza ca fiind idolul lor. Aprecierea lor asupra celui \u00een cauza este pozitiva \u00een sensul ca este omul constant \u00een idei, nu face compromisuri, nu este un dusman al regimului, este un constant \u00een idei\u201c (Nota-raport, nr. 151\/ ME\/ 001603, 17. 01. 1979, \u00een I 2629, vol. 1, f. 137). \u00censa respectivele strategii functionau ca revers. C\u00e2stig\u00e2nd popularitate, Doinas se transforma \u00eentr-un interlocutor de neocolit at\u00e2t al scriitorilor frustrati de restrictiile economice si editoriale, c\u00e2t si al ofiterilor care se interesau de reactiile din breasla.
\nPe de o parte, Doinas se erija \u00een lider informal, functie pe care, \u00een special dupa disparitia lui Marin Preda, multi o percepeau indispensabila \u00een contracararea lui Eugen Barbu si a publicatiei \u201egradate\u201c (\u201eSaptam\u00e2na\u201c). Pe de alta parte, i se aprobau fara dificultati deplasarile peste granita, \u00een virtutea faptului ca angajatii M.A.I. nu se \u00eendoiau ca agentul va coopera la \u00eentoarcere, oferind detalii despre \u201eobiective\u201c de interes din exil \u2013 Monica Lovinescu, Virgil Ierunca sau I. Negoitescu \u2013 personalitati care nu conteneau sa-l elogieze \u00een emisiunile \u201eEuropei Libere\u201c. Dar p\u00e2na la aceasta reciprocitate, Doinas nu se aratase docil si devotat Securitatii. Rapoartele-sinteza si notele de caracterizare elaborate \u00een anii ’60 de responsabilii cazului sau probasera ca evita sa respecte directivele primind, oferind, pe l\u00e2nga materiale \u00eentrebuintate \u00een scopul \u201edemascarii dusmanilor poporului\u201c, date protective, \u201etendentioase\u201c \u00een termenii cititorilor cu epoleti. Negocierile cu informatorul decurgeau anevoios: \u201eDin materialele obtinute \u00een procesul urmaririi informative rezulta ca STEFAN\u00a0 AUGUSTIN\u00a0 DOINAS, \u00een diferite \u00eemprejurari, dar mai ales cu ocazia unor evenimente interne, a continuat sa se situeze pe o pozitie necorespunzatoare politicii partidului \u00een domeniul culturii.\/ Considera ca existenta unor persoane incompetente \u00een functii de \u00eendrumare \u00een acest sector de activitate ar fi condus de excesul de manifestare la unii scriitori a unui patriotism \u00abtras de par\u00bb, la realizarea unei propagande submediocre. Afirma ca \u00een calea realizarii unei mari culturi \u00een tara noastra stau o serie de obstacole ca de exemplu cenzura \u2013 institutie care nu mai exista, dar functioneaza. (…) \u00cen continuarea desfasurarii urmarii informative ne propunem: 1. Contactarea \u00een vederea influentarii pozitive a lui STEFAN\u00a0 AUGUSTIN\u00a0 DOINAS.\/ Cu ocazia primului contact \u2013 \u00eenaintea unei calatorii temporare \u00een strainatate, vom proceda la pregatirea sa contrainformativa. Apoi, la \u00eenapoierea \u00een tara, urmarind a obtine unele date si informatii ce intereseaza.\/ Totodata pentru a i se da posibilitatea sa se refere la unele revendicari si doleante personale ori privind obstea din care face parte\u201c (Nota de analiza. Priveste urmarirea informativa \u201eIon Popa\u201c,\u00a0 nr. 150\/ WM\/ 0012652 din 15 noiembrie 1981, \u00een I 2629, vol. 1, f. 274r-v).
\nConstatarile precedente surprind fatetele cetateanului Stefan Popa \u00een diferite situatii. \u00cen chestiunile referitoare la Biroul Uniunii Scriitorilor se arata razvratit si intransigent fata de nationalismul ceausist si fata de vamile publicarii, aflate sub controlul unui personal necalificat filologic (at\u00e2t de rasp\u00e2nditii \u201esapcalii\u201c). Nu e nimic nou. Acele idei fusesera expuse prima data la Colocviul National de Poezie de la Iasi (ibidem, f. 35-36). \u00cen schimb, organele de control ale statutului \u00eesi puneau nadejdea \u00een potentialul scriitorului de a prezenta detalii de interes maxim. Si daca previziunile securistilor se adevereau, atunci renuntau la rigiditate si deveneau subit \u00eengaduitori, permit\u00e2ndu-i urmaritului-informator sa enumere unele necesitati de ordin literar. Relatiile nu functionau dupa norme barter, deoarece scriitorul se vedea ademenit sa mentioneze detalii privind atmosfera generala a organizatiei. Dar c\u00e2t de fidele erau relatarile informatorului si c\u00e2t de cinstite erau \u00eensemnarile locotenent-colonelul care \u00eel avea \u00een grija nu putem sti deocamdata. \u00cen primul r\u00e2nd, asa cum am specificat, Doinas nu dadea declaratii olografe. \u00cen al doilea r\u00e2nd, rolul unui membru M.A.I. se asemana cu al unui cenzor, strecur\u00e2nd interpretari ideologice nerostite \u00een respectivele dialoguri. Dincolo de siretlicurile implicate de ambele parti, Securitatea \u00eencerca sa-l tina pe poet c\u00e2t mai aproape, toler\u00e2ndu-i miscarile alternative de pe diagonala alba pe cea neagra. Figura salvatorului \u00eentruchipata de fostul redactor al revistei \u201eTeatrul\u201c putea fi exploatata pentru verificarea temperaturii contextului. Ofiterii preluau din tertipurile cersetorilor, cicalindu-l pe Doinas p\u00e2na c\u00e2nd acesta va fi cedat, tocmai pentru a scapa de rugamintile agasante: \u201eDe asemenea, prin \u00eent\u00e2lniri repetate, sa-l facem sa ne simta prezenta, urmarind chiar recuperarea lui ca sursa\u201c (ibidem, f. 274). \u00cen 1981, Doinas actiona ca agent de influenta. Nicidecum ca informator.
\nAmanuntele anterioare sunt emise la c\u00e2teva luni dupa ce Conferinta Nationala a Scriitorilor (1-3 iulie acelasi an), c\u00e2nd Doinas se bucura de largi aprecieri. At\u00e2t de mult \u00eei sporise influenta, \u00eenc\u00e2t 361 de participanti \u00eel alesesera \u00een Consiliul Uniunii Scriitorilor. Importanta numarului reiese prin compararea cu cele 221 de voturi obtinute de viitorul Presedinte, D. R. Popescu (ibidem, f. 261). Poetul a aplicat magistral tehnicile de manipulare. Confratii l-au reconfirmat, acord\u00e2ndu-i sprijin mai consistent dec\u00e2t la Adunarea generala din 1977, c\u00e2nd 283 de persoane \u00eel alesesera (ibidem, f. 3). Iar Monica Lovinescu remarca asprimea interventiei din cursul dezbaterilor care, \u00eempreuna cu altele similare, a atras nesemnalarea evenimentului \u00een presa: \u201eCum sa rezumi rechizitoriul lui Stefan Augustin Doinas, atacurile lui Eugen Jebeleanu, Mircea Dinescu, Mircea Zaciu, cum sa reflectezi \u00eentreaga atmosfera de \u00eend\u00e2rjire calma a dezbaterilor?!\u201c (\u201eUnde scurte\u201c III: \u201ePosteritatea contemporana\u201c, Editura Humanitas, 1994, p. 216). Numai ca miza fundamentala o constituia redob\u00e2ndirea locului \u00een Biroul Uniunii. Or, dupa cum se \u00eentrezarea, Consiliul urma sa-l ajute neconditionat. Nimeni \u00eensa nu banuia ca Doinas avea un as \u00een m\u00e2neca, fac\u00e2nd jocurile P.C.R.-ului, pe care \u00eel criticase \u00een at\u00e2tea r\u00e2nduri. Lamuriri aflam de la Nicolae Manolescu. \u00cent\u00e2rzierea derularii procedurilor legale a dus la anularea valabilitatii acestora. Solidaritatea de p\u00e2na atunci pierise: \u201eConsiliul care trebuia sa aleaga Biroul (organul executiv, si singurul care conta, si pe presedinte), n-a fost convocat imediat dupa Conferinta, ci abia dupa o saptam\u00e2na, si nu la Uniune, ca de obicei, ci la sediul Academiei de Stiinte Sociale si Politice (…) \u00cen dimineata alegerii, c\u00e2tiva dintre scriitorii mai de seama au fost chemati la sConstantint Dascalescu si, cum se spunea atunci, \u201eprelucrati\u201c. \u00centre ei, si unii dintre cei cu care pusesem la cale sistemul de vot care daduse un Consiliu curat: 71 din 100 de membri erau cei de pe lista pe care o stabilisem \u00eempreuna. s\u2026t Certati, amenintati, n-am idee, unii nu s-au mai opus ca membrii Biroului si presedintele sa nu fie alesi prin votul Consiliului, ci numiti direct de conducerea de partid. Singurul care a protestat a fost Bogza. Ileana Malancioiu (\u201eDumneatale sa stai jos\u201c, i-a strigat Dascalescu) si Dan Haulica au fost opriti sa vorbeasca. Am reusit sa vorbesc eu\u201c. (\u201eViata si carti: amintirile unui cititor de cursa lunga\u201c, Editura Paralela 45, 2009, p. 340) .
\nAt\u00e2t. Ar fi putut sa \u00eencerce sa ia cuv\u00e2ntul si Doinas. A stat retras. Era printre cei propusi. \u00cel multumea. \u00cesi atinsese tinta. De colegi nu s-a dezis, deoarece niciodata nu le fusese cu adevarat aproape. Individualismul constituia si o cale sa anuleze perioada de privatiuni din vremea lui Gheorghiu-Dej (1948-1964). Apropiindu-se de senectute, Doinas prefera sa se prefaca si informator ascultator, si m\u00e2ntuitor al breslei. Prestigiul acumulat, ca si colaborarea cu Securitatea, \u00eel \u00eencredintau ca oric\u00e2t ar forta limitele impuse de cenzura, niciun discurs al sau cu aparente de invectiva si niciun poem cu trimiteri vizibile la Rom\u00e2nia ceausista nu vor fi sanctionate cu o noua condamnarea politica sau cu stabilirea domiciliului fortat. Asa ca, disidentul cu voie de la stap\u00e2nire se obliga sa le arate cunostintelor de pretutindeni ca nu se teme de represiune. Exersarea curajului prin vorbe \u00eei convingea pe ascultatori sau macar \u00eei asigura ca doar cerchistul reuneste calitatile necesare conducerii luptei \u00eempotriva distrugerii Uniunii Scriitorilor si a literaturii veritabile (nesupuse ideologic): \u201e\u00centeleg si mai bine vaz\u00e2ndu-l, de ce Doinas e considerat de toti ceilalti ca un posibil sef al opozitiei scriitorilor\u201c (Monica Lovinescu, \u201eJurnal\u201c I: 1981-1984, p. 40).
\nO disputa politico-literara: \u201eV\u00e2natoare cu soim\u201c (1984)<\/strong>
\nPrintre cele mai importante capitole ale efortului conjugat el est-eticii si al esteticii contra totalitarismului din Rom\u00e2nia s-a derulat \u00een jurul volumului \u201eV\u00e2natoare cu soim\u201c. Ne confruntam cu versuri \u00eencarcate cu potentialul maxim de protest ce putea fi exprimat contra starii generale din tara, cu aluzii transparente la presedintele de atunci al tarii.<\/p>\n

Nedumerirea principala tine de posibilitatea aparitiei versurilor, deoarece, asa cum justificat a presupus Nicolae Manolescu, scoaterea lui Doinas din reteaua informativa a fost provocata de citirea la Cenaclul de Luni (redenumit Cenaclul Rapid) a c\u00e2torva texte din viitoarea culegere (\u201eIstoria critica a literaturii rom\u00e2ne. 5 secole de literatura\u201c, Editura Paralela 45, 2008, p. 923). Pare de neconceput ca poemul principal (inspirat de R. M. Rilke: \u201eV\u00e2natoare cu soim\u201c \u00een vol. \u201ePartea a doua a poeziilor noi\u201c, 1908), \u00een care scribul refuza sa transcrie ceea ce \u00eei dicteaza \u201eprintul v\u00e2natorii\u201c, c\u00e2rtind la fiecare enunt si redact\u00e2nd o istorie paralela, \u00een locul celei \u201eoficiale\u201c (megalomane), sa nu fi fost suprimat. Combaterea afirmatiilor mincinoase era indiciul caracterului contestatar al scriitorilor demni, care nu doresc sa faca propaganda rimata. Mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, etala din plin \u00eend\u00e2rjirea \u00een conflictul cu cenzura. Modest si umil la \u00eenceput, logofatul devine la final forta care rastoarna dictatura, dispun\u00e2nd de contributia \u201esoimului\u201c, pasarea menita sa vesteasca \u00een lume nu pacea, linistea si m\u00e2ntuirea, precum porumbeii din Biblie, ci tirania fara margini a unui suveran \u00eenchipuit zeu. Numai ca diacul anuleaza cultul personalitatii, manevr\u00e2nd cu abilitate antitezele impulsive ca taierea boierilor nesupusi. Astfel, condeierul \u00eel \u00eentrece \u00een importanta pe presupusul sau stap\u00e2n: \u201eeram at\u00e2t de mare \u2013 un pigmeu\u201c. Dar si un alt poem cu impact similar, \u201eDialog la portretul lui Rudolf II pictat de messer Giuseppe Arcimboldo\u201c, zguduia sistemul. Este inevitabil sa trasam o paralela si, de ce nu, o perpendiculara \u00eentre poezia aceasta si \u201eEu cred\u201c de Ana Blandiana, a doua deschiz\u00e2ndu-se cu binecunoscutul vers \u201eEu cred ca suntem un popor vegetal\u201c. La Doinas, despotul nu se omogenizeaza cu natiunea blamata, ci este unicul caricaturizat ca o taraba de voievozi culesi din gradina: \u201e \u2013 vezi chipu-acesta-n care banalul din natura\/ devine spirit nobil reprezent\u00e2nd at\u00e2t\/ un om c\u00e2t si domnia de vis si aventura\/ \u00een epoca \u00een care a trait?\/ \u2013 nu vad dec\u00e2t\/ o m\u00e2na de verdeturi cromatica mixtura\/ de morcovi conopida si telina cu c\u00e2t\/ ma uit mai mult descopar \u00een orice trasatura\/ imaginea-leguma a mareului ur\u00e2t\/ ce-i \u00eennora simtirea si sceptrul\u201c. Retorica se deruleaza dupa acelasi binom (laudatio-imprecatio), cu doua mentiuni: ca monarhul nu participa dec\u00e2t prin efigie, ca mostra grotesca dintr-o falsa epoca de aur, pe marginea careia se poarta o discutie \u00eentre magistrul \u00eendoctrinat si discipolul rebel si ca vocea sicanatoare nu lasa urme de litere secrete, ci prefera sa denunte \u00een piata publica regiile propuse de regim. \u00centrebuint\u00e2nd recuzita sibilinica, poetul actioneaza ca luminator \u00een bezna. \u201eDialog la portretul lui Rudolf II…\u201c scoate simturile cele mai \u00eenselatoare \u2013 vazul si auzul \u2013 de sub influenta aparentelor, a montajelor urzite \u00een Comitetul Central: \u201e\u2013 ce limba subversiva! \u2013 nu! iris hotar\u00e2t\/ ce-asaza-n lucruri vazul ca dinamita pura\u201c. Ochiul atotstiutor face parte din categoria simbolurilor constante \u00een opera lui Doinas. Sub forma lui delta-mistic \u00eel \u00eent\u00e2lnim \u00een \u201eOmul cu compasul\u201c, unde influentele platoniciene sunt vadite. De asemenea, \u00eel regasim \u00een poemul \u201eNocturna I\u201c (din \u201eSemintia lui Laokoon\u201c, 1967), ca alegorie a luminii totalitariste de la Rasarit care orbeste si \u00eempresoara. Decodarea corecta a versurilor se obtine prin \u00eenlocuirea numelui \u00eemparatului de Habsburg cu cel al succesorului lui Gheorghiu-Dej. Analogia functioneaza multumita amanuntului ca, \u00een 1974, c\u00e2nd a devenit presedinte, lui Nicolae Ceausescu i s-a \u00eenm\u00e2nat un sceptru.
\n\u00cen polemica despre caracterul subversiv al volumului s-au exprimat, pe de o parte, Nicolae Manolescu si Virgil Ierunca, iar pe de alta parte Artur Silvestri. Toti trei au depistat subtextul politic. Niciunul \u00eensa nu l-a desemnat ca atare. \u00cen schimb, fiecare a apelat la o strategie de a masca trimiterile la viata \u00een Rom\u00e2nia deceniului al noualea.\u00a0 Cronicarul \u201eRom\u00e2niei literare\u201c (\u201eSemne noi de lirism\u201c, nr. 19, 1985) a optat pentru analiza culegerii \u00een registrul neomodernist, care impunea poeziei sa fie lirica, fara a neglija dimensiunea parabolic-escapista, pregnanta \u00een toata activitatea lui Doinas. \u00cen continuare, ca sa evite cotidianul distopic, criticul a recurs la intertextualitate, conform principiului expus de G\u00e9rard Genette \u00een \u201ePalimpseste\u201c, anume ca valoarea unei carti reiese si din raportarea la altele, varianta obisnuita a evazionismului critic. Ca sa reliefeze mutatiile din estetica lui Doinas, Nicolae Manolescu a apropiat balada \u201eV\u00e2natoare cu soim\u201c de piesa cea mai cunoscuta din repertoriu (\u201eMistretul cu colti de argint\u201c), fara sa neglijeze faptul ca vocea poetului \u00eendeamna la trezirea din letargie si la respingerea varului aplicat deasupra \u00eentunecimii generale: \u201eScenariul anterior se repeta, dar din alt unghi. Printul e un poet paranoic al \u00eendeletnicirii sale, \u00een nazaririle caruia haitasii, c\u00e2inii si soimul capata \u00eensusiri aproape fabuloase. Scribul \u00eel aduce de fiecare data la realitate. La urma, c\u00e2nd, \u00een \u00eenchipuirea v\u00e2natorului, soimul colinda tariile ceresti, la un loc cu vulturii si eretii, ca sa-i poarte faima, scribul \u00eei sfar\u00e2ma brutal orice iluzie\u201c. Diferenta de atitudine \u00eentre cele doua texte iese imediat la suprafata, daca avem \u00een vedere ca animalul salbatic cautat de \u201eprintul din Levant\u201c nu este o prada concreta, ci un ideal care se contureaza daca \u00eesi asasineaza v\u00e2natorul, \u00een timp ce \u201epigmeul\u201c urmareste o prada \u00een carne si oase. Poate nu a trecut neobservata constructia metaforica propusa de Nicolae Manolescu pentru a \u00eentari presupunerile ca asistam la sfortarile unui pictor de a sterge punctele, liniile, tusele si culorile care au transformat o p\u00e2nza mucegaita \u00eentr-un spectacol flamboaiant. Machiajul aplicat ridurilor si barbile lipite ca sa ascunda negii sunt curatate precum \u00een \u201eAh, zice cummings\u201c (din \u201eSemintia lui Laokoon\u201c), unde Doinas insinueaza ca realitatea comunista sufera de calvitie. Ca sa \u00eembl\u00e2nzeasca efectele versurilor, Nicolae Manolescu evita sa se refere la sarcasm, prefer\u00e2nd sa atraga atentia asupra ironiei, adica a simpatiei fata de personajele chinuite de fantasme: \u201eSoimul nu mai zboara plin de elan \u00een vazduhul fanteziei princiare, ci sta cuminte, biata pasare \u00eempaiata, pe bratul unui scrib infidel. Ca aceasta ironie nu e accidentala ne-o arata si un alt poem, la fel de bun, intitulat \u201eDialog la portretul lui Rudolf II pictat de messer Giuseppe Arcimboldo\u201c, \u00een care viziunea sublima si cea ridiculizata se disputa pe fata. (…) Vederea grotesca spulbera idealismele naive. Sancho Panza (sau, de ce nu, barbierul Nicolas) triumfa \u00eenca o data asupra lui Don Quijote\u201c. Trimiterile la Cervantes sunt cifruri care semnaleaza obsesia de a transforma bordeiele \u00een palate stralucitoare.
\n\u00cen contrast cu recenzia lui Nicolae Manolescu se afla interventia lui Artur Silvestri (\u201eStefan Augustin Doinas: \u00abV\u00e2natoare cu soim\u00bb\u201c, \u00een \u201eLuceafarul\u201c, nr. 45, 1985). Asemenea preopinentului, a notat schimbarea de formula, dar \u00een directia sacrificarii lirismului. Lipsurile indicate sunt \u00eendreptatite dupa criterii estetice. Ca si \u00een alte situatii, recursul la valoarea intrinseca reprezenta o manevra politica, menita sa subrezeasca aura lui Doinas si sa denunte incompatibilitatea esopismului cu literatura veritabila. \u00cen plus, ca sa potoleasca entuziasmul unor cititori complici, Artur Silvestri a reamintit ca scriitorul nu are \u00eentru totul o imagine imaculata, fiindca a \u00eencropit\u00a0 si compozitii cuminti: \u201eNimic nu lasa sa se \u00eentrevada, \u00een conditiunile unei creatii lucide, o at\u00e2t de stridenta involutie a poeziei lui Stefan Aug. Doinas, precum e aceea dovedita \u00een \u00abV\u00e2natoare cu soim\u00bb. Poetul nu mai e la \u00eenceputuri si parea ca \u00eesi gasise vocea, valorific\u00e2nd un fond livresc, de extractie antica si cu preponderenta greceasca (chiar si productiunile care invocau, mai demult, patria nu sunt dec\u00e2t simple exercitii de stil, \u00een gustul liricii eline)\u201c. \u00cen consecinta, Artur Silvestri postuleaza ca importanta cerchistului rezida \u00een balade. Dincolo de adevarul incontestabil al asertiunii, este necesara o contextualizare. Acelasi tip de poezie capata conotatii maniheiste, deoarece zg\u00e2lt\u00e2ie Puterea. Dreptatea \u00een plan artistic \u00eei apartine lui Artur Silvestri, cu precizarea ca interesul lui era discreditarea unui exponent al rezistentei prin cultura. Fara sa-l condamne pe Doinas pentru denigrarea lui Nicolae Ceausescu, Silvestri a semnalat voalat acea atitudine \u201edusmanoasa\u201c cu ajutorul unor argumente stilistice. Comparatia cu Ana Blandiana devine elocventa pentru ilustrarea disidentei. Cuv\u00e2ntul lucreaza pe cel putin doua paliere, pentru ca scribul nu lasa niciodata semne limpezi, ci palimpseste. Referentii istorici atestati sunt substituiti de personaje ale actualitatii \u2013 Suveranul nebun si Filozoful pe care \u00eel ucide, fiindca nu-i executa poruncile: \u201eSa mai adaug o nota, capatata nu se stie de unde, \u00een gustul compozitiei fabulistice: e adevarat ca uneori Stefan Augustin Doinas g\u00e2ndea \u00een parabole si punea \u00een lucrare alegorii, \u00eensa, de la acestea si p\u00e2na la fabula e o distanta foarte mare. Pe scurt, poetul se \u00eenchipuie acum un soi de Seneca ucis de Nero si comunica felurite pareri despre noua Roma unde se prapadeste. Obsesia unei condamnari suferite \u00een vremuri grele e peste tot (\u201eTrei variante la Seneca tragicul\u201c dezvolta aceasta idee). As putea cita de oriunde, din aceste sonete care muta fixatiile culturale, mai vechi, din mediul elin, \u00eentr-o abstracta Roma a celor doisprezece cezari. Limbajul e peste tot la fel de, cum sa zic?, pigmentat de brutalitati: \u00abivirea unei palide fantome\/ de \u00eemparat ma-ndupleca vioaie\/ sa ma asez \u00een coada ca-ntr-o ploaie\/ ce spala \u00eenceputul acestei urme\u00bb (…) Pare ca poetul vorbeste \u00een doua limbi amestecate \u00een care voma nu e voma. Nero nu e Nero si iarna e ca \u00een meteopsihologia promovata de Ana Blandiana, hieroglifa unui soi de \u00eenghet. Ceea ce se vede, la o repede ochire e, totusi, lirica de scolast: aceste compozitii par a se inspira din antichitate si chiar evoca, destul de indecis, epoca lui Nero\u201c.
\nDaca ar fi dezvaluit tintele vizate \u00een ansamblu de \u201eV\u00e2natoare cu soim\u201c, Virgil Ierunca risca sa pericliteze integritatea poetului. Vorbitul \u00een dodii, pentru cititorii specializati \u00een prinderea \u201esop\u00e2rlelor\u201c, se dovedea la fel de eficient. Cronica radiofonica \u2013 transcrisa de Securitate pe 1 februarie 1986 (sub sigla Buletin \u201eE. L.\u201c, nr. 37, exemplar nr. 10, \u00een I 2629, vol. 2, f. 234-235) argumenteaza \u00een favoarea unicitatii creatiei lui Doinas \u00een spatiul rom\u00e2nesc, situata la intersectia est-eticii si a esteticii. Fiecare decizie a scriitorului se \u00eencadreaza \u00een sfera demnitatii: respingerea realismului socialist, detasarea de neomodernistii care au platit un tribut dogmatismului si grija fata de cuv\u00e2ntul tiparit. Daca ultima trasatura fusese remarcata de Monica Lovinescu, celelalte doua constituiau niste mistificari. Stim ca poetul a publicat materiale respect\u00e2nd cerinte ideologice. Dar Virgil Ierunca a insistat asupra acestei exemplaritati, din nevoia de a propune o personalitate care nu evita sa pronunte adevarul, chiar daca \u00een forme \u00eencifrate. Simetriile livresti si rugozitatile lexicale indicate de Nicolae Manolescu se regasesc \u00eenasprite la initiatorul \u201eAntologiei rusinii\u201c, care a sugerat, prin unele antinomii, atacul \u00eendreptat contra contemporaneitatii represive: \u201eChipul de altadata al lumii (\u00abcel fara de ruina si miscare\u00bb, s\u00abOmul cu compasul\u00bb, n. m.t) e vitriolat acum de o demonie domnitoare. De unde dinamica dizgratiei si deriziunii \u2013 inedita \u2013 \u00een poezia lui Stefan Aug. Doinas. Trecerea \u2013 cutremuratoare trecere \u2013 de la acel da mitic de p\u00e2na la acest nu actual, \u00eenvestitor de blasfemii punctate, ni se anunta din chiar balada singuratica, ce deschide cartea numind-o. Baladescul anterior al poetului \u2013 inundat de t\u00e2lcuri senine \u2013 nareaza (liric) de data aceasta ironia, apostrofa si invectiva. Ieri, \u00abMistretul cu colti de argint\u00bb: un adevarat ritual al zilei; acum \u00abV\u00e2natorul ssic!t cu soim\u00bb, ritualul noptii cazute si decazute. Balada rasturnata ce deschide cartea ca prolog al \u00eempotrivirii este, de fapt, un manifest de constiinta\u201c.
\n\u00cen preajma v\u00e2rstei a treia, Stefan Aug. Doinas a radicalizat limbajul \u00eentregii poezii subversive. Prizata ca autonomista de neomodernisti (fara a ignora sagetile la totalitarism), blamata de protocronisti pentru carentele lirice, laudata de exilul rom\u00e2nesc pentru intransigenta, aceasta literatura ram\u00e2nea, \u00een esenta, tot o strategie politica, fateta pozitiva a fenomenului generalizat de \u00eenglobare a scrisului de catre administratia comunista. S-ar spune ca ne confruntam cu o poezie veritabil patriotica, numai ca structurile pe care le pune \u00een actiune sunt valide exclusiv sub dictatura. Esopismul sublima si suplinea lipsuri afective si materiale. Semnele constituisera o retea care concura cu limba de lemn. Pentru cititori, conta noul set de clisee si conventii. Identitatea lor se construia dupa cartile protestare. Era si aceasta o modalitate discreta de a face politica. Se stabilise o paritate \u00eentre curajul de a scrie si cel de a \u00eentelege printre r\u00e2nduri. Iar Doinas devenise figura tutelara a acestei relatii, deoarece, probabil, oferea cele mai multe iluzii.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Ne\u00eencadrat \u00een P.C.R., stigmatizat de o \u00eencarcerare politica de un an, orator aproape ne\u00eentrecut, tactician desav\u00e2rsit, maestru al poeziei sibilinice, Stefan Aug. Doinas si-a arogat, dupa 1975, rolul de calauza a breslei. Numeroasele trimiteri la masurile discretionare, la c\u00e2ntaretii regimului, la \u00eengradirea drepturilor \u201econstitutionale\u201c l-au avansat, \u00een preajma lui 1981 (anul ultimei Conferinte Nationale a… Cite\u0219te mai mult »\u201eEuropa Libera\u201c si Stefan Aug. Doinas<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[5287,6729,1875],"class_list":["post-11127","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-europa-libera","tag-c-n-s-a-s","tag-stefan-aug-doinas"],"views":2243,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11127","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11127"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11127\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11127"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11127"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11127"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}