{"id":11124,"date":"2012-03-15T15:39:10","date_gmt":"2012-03-15T13:39:10","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=11124"},"modified":"2012-03-15T15:39:27","modified_gmt":"2012-03-15T13:39:27","slug":"corsetul-medicul-si-talia-de-viespe","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/corsetul-medicul-si-talia-de-viespe\/","title":{"rendered":"Corsetul, medicul si talia de viespe"},"content":{"rendered":"

\u201eMulte domnisoare, la etatea c\u00e2nd corpul cresce, par sa fie foarte desolate, caci cu toata speranta ce au avut \u00een corset si cu toata staruinta ce au pus ca sa se str\u00e2nga zilnic, spre a obtine corp subtire, vad cu parere de rau cum corpul cresce si se \u00eengroase continuu; dar spiritul femeei e destul de inventiv, reteta e gasita: poarta corsetul si \u00een timpul noptei si spre a opri \u00eengrasarea man\u00e2nca regulat c\u00e2teva lam\u00e2i pe zi sau bea ceva otet. Resultatul e superb: candidata sigura la tuberculoza. (\u2026) <\/strong><\/em>
\nE o coincidenta fericita pentru femei ca cheia si clanta usei e cam \u00een nivelul mijlocului. C\u00e2te din dame, atunci c\u00e2nd bona nu e libera, sau c\u00e2nd doamna nu are destula forta, nu se servesc de clanta usei ca sa str\u00e2nga mai tare sireturile corsetului. \u00cen asemenea cazuri, forta de tractiune constatata prin dinamometru poate sa treaca peste 30 kg. Deci nu e lucru de mirat ca uneori sireturile corsetului se rup si doamnele o stiu, cazul acesta e foarte des. Aceasta forta de compresiune influenteaza fiecare organ \u00een parte si \u00een general \u00eentreg organismul, modific\u00e2nd corpul din punct de vedere estetic, deplas\u00e2nd si alter\u00e2nd structura si functiunea organelor.\u201c
\n\u201eSuflarea rom\u00e2neasca\u201c si\u2026 corsetul<\/strong>
\nJurnalele din primavara anului 1899 acordau spatii ample unui subiect cel putin insolit: conferinta doctorului Dimitrie Gerota, tinuta la Craiova si Bucuresti, cu scopul proclamat de a le determina pe femei sa renunte la corset. Gestul nu este singular \u00een epoca, dar marcheaza un moment de cotitura din cel putin doua puncte de vedere: prin impactul avut asupra practicilor vestimentare ale burghezei rom\u00e2ne, pecetluind \u00een acest fel forta presei ca vehicul de transmitere si propagare a ideilor, dar si prin legitimarea specialistului \u2013 \u00een cazul de fata, medicul \u2013 drept singura persoana \u00eendreptatita sa vorbeasca \u00een spatiul public despre subiecte delicate, daca nu de-a dreptul tabu. Aceasta a doua componenta ne intereseaza aici, \u00eentruc\u00e2t semnificatiile ei cunosc reverberatii si \u00een prima.
\nAsadar, cum a ajuns medicul la rascrucea dintre secolele al XIX-lea si XX sa fie \u00eenvestit cu o asemenea forta simbolica? De ce el si nu preotul ale carui atributiuni le preia \u00eentr-o anumita masura? Raspunsul nu trebuie cautat prea mult. Cum ar fi putut discuta omul lui Dumnezeu despre vesminte sau despre misterele corpului fara a adopta un ton vehement, vituperant? Si mai avea oare el vreo \u00eenr\u00e2urire asupra burghezei? Spre deosebire de discursul axat pe rusine si pacat practicat de preot, medicul are cel putin avantajul ca vorbeste despre fapte concrete si ca nu prevesteste pedepse aplicate de o entitate din afara, ci de suplicii pe care omul si le aplica singur. Prin urmare, remediul ar trebui sa vina tot de la el. Individul este \u00een acest fel pus fata \u00een fata cu geografia propriului trup, pe care se presupune ca \u00eel poate modela asa cum doreste. Improbabila m\u00e2ntuire fagaduita de Viata de Apoi a fost \u00eenlocuita cu dovada stiintifica, discursul medical fiind el \u00eensusi ajustat \u00een functie de mai multe componente (subiect, public etc.). Astfel, a propune o conferinta despre efectele daunatoare ale corsetului \u00eenseamna \u00een primul r\u00e2nd a vorbi despre trupul feminin, despre anatomia acestuia, \u00eenseamna a explora un univers diferit de cel masculin si, din acest motiv, nelinistitor. De altminteri, specialistul \u00eesi ia precautii de la bun \u00eenceput \u00eentr-o fraza care ilustreaza magistral raporturile ambigue dintre acceptabil si inacceptabil, dintre decenta si indecenta, pudoare si impudoare specifice epocii: \u201eDaca un barbat \u00eentr-o conversatie cu o domnisoara ar pronunta cuv\u00e2ntul de t\u00e2ta, domnisoara ar rosi si ar califica pe acel barbat ca indecent sau mojic; dar tot aceeasi domnisoara, poate tot \u00een aceeasi zi, se duce seara la bal cu pieptul jumatate desfacut si cu mamelele expuse la privirea a sute de barbati si acea domnisoara nu mai roseste, nu se mai jeneaza fiindca asa e moda\u201c.\u00a0 Gasim concentrat \u00een aceste c\u00e2teva r\u00e2nduri un complicat cod vestimentar care traduce legatura tulbure, enigmatica dintre sexe, legatura mijlocita de moda. Dezvaluirea si \u00eenvaluirea nu sunt bune sau rele \u00een sine, ci numai pentru ca respecta sau transgreseaza anumite norme. Ne putem \u00eentreba pe buna dreptate de ce femeile puteau sa-si expuna decolteul seara \u00een spatiul public, dar nu si ziua \u00een amiaza-mare. Acest mister s-ar putea explica prin ambivalenta diurn-nocturn. Ziua, femeile puteau fi mult mai greu de supravegheat, pe c\u00e2nd seara erau invariabil \u00eensotite la evenimentele mondene la care participau (baluri, serate, spectacole) de barbati. Codul vestimentar sofisticat era fara doar si poate \u00een avantajul barbatilor, permit\u00e2ndu-le sa exercite un control subtil, dar cu at\u00e2t mai eficient, asupra partenerelor de viata. Nu trebuie exclusa din ecuatie nici placerea perversa a exhibarii si, din nou, nu trebuie sa aruncam vina numai asupra femeii. Barbatii erau la fel de dornici sa arate ceva din trupul femeii care le apartinea, dar numai at\u00e2t c\u00e2t sa le fie satisfacuta vanitatea de a poseda si de a se afisa cu un asemenea trofeu.
\nDar de ce tocmai corsetul si de ce (abia) acum? Pentru a \u00eentelege mai bine miza si impactul celor doua conferinte ale doctorului Gerota trebuie sa facem o scurta incursiune \u00een timp. Se pare ca actul de nastere al acestui obiect vestimentar a fost semnat, c\u00e2ndva pe la \u00eenceputul secolului al XV-lea, de Isabela de Bavaria, care a avut ideea de a-si coase pe sub rochie, \u00een jurul taliei, oase de balena. Un secol mai t\u00e2rziu, Caterina de Medici aduce aceasta moda din Italia \u00een Franta. De atunci, piesa vestimentara devine tot mai cunoscuta si mai purtata, \u00een compozitia acesteia intr\u00e2nd nu numai oasele de balena, ci si lemnul si fierul. Cele aproape cinci secole de existenta a corsetului contribuie la creionarea si apoi la cristalizarea unui anumit canon de frumusete definit prin sintagma talie de viespe sau silueta \u00een forma de S. \u00cenainte de orice, este necesar sa vedem ce intra \u00een compozitia corsetului: un dril greu \u2013 adica un fel de tesatura asemanatoare cu serjul, groasa si confectionata din bumbac \u2013, nenumarate armuri rigide, din fier sau din oase de balena, prinse \u00een adevarate lanturi \u00eentarite, iar \u00een fata balene din fier prevazute cu agrafe. At\u00e2t de r\u00e2vnita silueta \u00een forma de S era obtinuta prin str\u00e2ngerea corsetului cu ajutorul unor mici orificii asezate pe spate, \u00een mijloc. \u00cen acest fel, se obtineau o talie foarte fina, un piept si un posterior proeminente.
\nTalia lui Venus si talia de viespe <\/strong>
\nDe la bun \u00eenceput, marcarea a doua idealuri de frumusete are menirea de a \u00eenclina balanta \u00eentr-o anumita directie. Talia lui Venus nu este o sintagma aleasa la \u00eent\u00e2mplare, ci pentru ca serveste de minune demonstratiei medicului. \u00cen fond, omul de la sf\u00e2rsitul secolului al XIX-lea \u2013 si cu at\u00e2t mai putin omul obisnuit \u2013 nu stia prea multe despre viata cotidiana a \u00eenaintasului sau roman. Importanta \u00een argumentatie era comparatia cu o perioada c\u00e2t mai \u00eendepartata \u00een timp si, \u00een consecinta, idealizata. Talia lui Venus era idealul, culmea la care, raport\u00e2ndu-se, medicul scotea \u00een evidenta nimicnicia, precaritatea prezentului. Frumusetea venusiana era voluptuoasa, naturala, bine facuta, se desfasura \u00een deplin acord cu legile firii. Talia de viespe, \u00een schimb, era blamabilul ideal de frumusete al epocii, un tipar \u00een care toate femeile voiau sa se \u00eencadreze. Iar pentru realizarea acestui deziderat nici o suferinta nu era prea mare. Ceea ce omite medicul sa pomeneasca \u00een laborioasa lui expunere este ca tema suferintei \u00een numele frumusetii, controlul si violenta asupra propriului trup sunt vechi de c\u00e2nd lumea. \u00centr-o varianta a basmului \u201eCenusareasa\u201c, una dintre surorile vitrege \u00eesi taie din picior pentru ca acesta sa \u00eencapa \u00een condur. Un avatar al acestei scheme arhetipale este chinul la care \u00eesi supuneau chinezoaicele picioarele, obicei milenar care este condamnat si respins exact \u00een aceeasi perioada cu stradaniile depuse de medicii din spatiul occidental pentru a le determina pe femei sa se descotoroseasca de corset.
\nAsadar, c\u00e2teva secole bune femeile au purtat aceasta odioasa piesa vestimentara fara ca vreun barbat sa protesteze, sa fie \u00eengrijorat pentru sanatatea partenerei de viata sau a pruncului pe care aceasta \u00eel purta. Abia \u00een a doua jumatate a secolului al XIX-lea se \u00eenregistreaza primele semne firave ale schimbarii, totul culmin\u00e2nd \u00een pragul secolului al XX-lea, c\u00e2nd mutatia este ireversibila. Mai multi factori participa \u00eentr-o proportie mai mare sau mai mica, dar sinergic, la aceasta rasturnare de mentalitate cu repercusiuni \u00een cascada de-a lungul \u00eentregului secol trecut. Cea care impune regulile jocului este stiinta. Fie ca vorbim de ultimele descoperiri stiintifice sau inventii tehnice, fie ca ne raportam la specialist ca la un fel de \u201eDumnezeu laic\u201c, cert este ca asistam pe tot parcursul secolului al XIX-lea la o frenezie a descoperirilor si inventiilor a caror forta destructiva oamenii vremii nu o percepeau. Aceasta fuga \u00eenainte a culminat cu Primul Razboi Mondial (sau Razboiul cel Mare), adevarat moment de ruptura paradigmatica.
\nCare este rolul vesmintelor \u00eentr-un asemenea tablou amplu si complex? Oric\u00e2t de ciudat sau scandalos ar putea parea pentru unii, vesm\u00e2ntul, textura, forma, dimensiunea acestuia sunt tot at\u00e2tea elemente care prevestesc mutatiile sociale si comportamentale de mai t\u00e2rziu. Din aceasta perspectiva, corsetul este deosebit de important. Obiect vestimentar de supliciu, el trebuie citit mai ales prin prisma a ceea ce pe atunci \u00eenca le lipsea femeilor: libertate a miscarilor, iesire de sub tirania privirii masculine, o alta reprezentare a propriului trup, explorare a propriei feminitati. Prin ricoseu, conferinta doctorului Gerota ne ofera prilejul nesperat de a vedea cum se raportau barbatii la misterul feminin.
\nVanitatea? Un substantiv care <\/strong>
\nnu se declina la fel pentru barbati <\/strong>
\nsi pentru femei<\/strong>
\nCeea ce frapeaza de la bun \u00eenceput \u00een argumentatia medicului este disproportia care defineste raportarea la cele doua sexe. Doctorul Gerota pomeneste \u00een c\u00e2teva r\u00e2nduri ca si barbatii poarta corset, dar o face en passant, ca si cum ar fi un detaliu nesemnificativ.
\nDupa ce recunoaste ca exista si reprezentanti ai sexului tare care poarta corset, medicul se lanseaza \u2013 cu armele omului de stiinta \u2013 \u00eentr-o ofensiva voit educativa, civilizatoare, din care femeia nu poate iesi dec\u00e2t vinovata, raspunzatoare pentru toate caznele la care si-ar supune propriul trup \u00eentr-un fel de razboi autoflagelator, mutilant, nimicitor. Daca barbatii poarta la r\u00e2ndul lor corset \u00eenseamna ca sunt la fel de cocheti, de vanitosi ca jumatatile lor. Numai ca din pledoaria medicului nu rezulta ca ar fi asa. Vanitatea este un substantiv care nu se declina la fel pentru barbati si pentru femei. \u00cen aceeasi perioada, jurnalista Laura Vampa reechilibreaza balanta, afirm\u00e2nd raspicat: \u201eSunt si barbati cocheti tot at\u00e2t c\u00e2t sunt si femeile si \u00eentrebuinteaza aceleasi artificii de gateala ca si ele, \u00eencep\u00e2nd de la corset si sf\u00e2rsind cu peruca sau parul canit\u201c.
\nDe altfel, textele epocii care au impact \u00een r\u00e2ndul publicului (cele jurnalistice \u00eendeobste) asaza \u00eentreaga responsabilitate a educatiei copiilor pe umerii femeilor. Ele sunt chemate sa fie mame bune, iubitoare, sa se lase eclipsate, sa-si puna viata \u00eentre paranteze ori de c\u00e2te ori vine vorba de viitorul odraslelor, deci al tarii. Tatal este \u00eentotdeauna absent. Educatia se face fara el. \u201eMomentele si schitele\u201c lui Caragiale ilustreaza la modul exemplar absenta figurii paterne care sa fixeze limite, sa stabileasca norme. Toate sotiile isterice, adulterine, excesiv de ocrotitoare cu odraslele lor sunt asa pentru ca sunt ele \u00eensele tratate de soti fie ca niste obiecte, fie ca niste copii. Nici macar aventurile cu alti barbati nu mai sunt asa de blamabile daca le \u00eenscriem \u00eentr-un timp \u00een care societatea le condamna pe femei, de foarte tinere, unui parcurs existential previzibil.
\nDar sa revenim la conferinta doctorului Gerota si sa vedem care erau armele prin care acesta \u00eencerca sa le convinga pe femei de efectele nefaste ale corsetului. Asociind cuv\u00e2ntul cu imaginea, specialistul arata ca \u00eentelegea foarte bine ca stradaniile sale nu vor fi nicicum fructificate daca nu sunt dublate de unul dintre cei doi poli principali ai procesului de persuasiune: placerea sau dezgustul. Nu este \u00eent\u00e2mplator ca alege a doua varianta. Astfel, el construieste un adevarat esafodaj retoric prin care mame sau fiice sunt \u00eenvinovatite pentru toate relele provocate de corset. Tulburator este ca pe parcursul complexului proces argumentativ medicul nu \u00eesi pune nici macar o clipa \u00eentrebarea cum traiau, cum au trait barbatii alaturi de aceste femei pe care \u2013 textul o marturiseste cu asupra de masura \u2013 corsetul le deforma \u00eentr-o asemenea masura. Femeia reprezentata \u00een discursul medical pare mai degraba un monstru. Stranie aceasta dedublare masculina: pe de o parte, femeia cu talie de viespe, m\u00e2ndrie a barbatului si emblema a potentei lui sociale, pe de alta parte, un trup contorsionat, mutilat pe care \u00eel tinea \u00een brate si care trebuia sa-i ofere urmasi. Probabil ca indiferenta, nepasarea barbatului se explica prin ambiguitatea unei societati care propovaduia casatoria pentru reproducere. Placerea era ilicita, trebuia cautata \u00een alta parte. Prin urmare, trupul sotiei, misterul lui, suferintele acesteia nu existau.
\nFemeia arbore<\/strong>
\n\u00cen expunerea lui, medicul Dimitrie Gerota acorda o pondere semnificativa imaginilor. Majoritatea lor cartografiaza diferite parti ale trupului femeiesc si surprind printr-un caracter frust-?tiintific. Cele doua adjective nu sunt aglutinate \u00eent\u00e2mplator, \u00eentruc\u00e2t concentreaza efectul dorit de conferentiar: repulsia. Este de la sine \u00eenteles ca \u00eentr-o societate care a ridicat pudoarea la rang de virtute, de valoare exponentiala, cum este societatea burgheza din secolul al XIX-lea, ar fi fost cu neputinta ca trupul sau parti ale trupului femeiesc sa fie prezentate \u00een spatiul public altfel dec\u00e2t sub umbrela unui pretins scop nobil si stiintific. Pe parcursul demonstratiei, medicul aminteste \u00een mod constant ca imaginile au valoare ilustrativa si experimentele au fost facute pe cadavre sau pe schelete. Aliata specialistului este tehnica prin ultima ei descoperire: razele lui R\u00f6ntgen. Putem masura distanta care ne separa de sf\u00e2rsitul secolului al XIX-lea prin punerea \u00een ecuatie a acestei inventii. Daca razele X sunt pentru noi o banalitate, mentalul omului de acum peste o suta de ani era cu desav\u00e2rsire bulversat. Iar nelinistea apar?inea ambelor sexe, chiar daca din motive diferite. Barbatii constatau cu uimire ca femeile sunt diferite, dar nu radical diferite de ei. Cunostintele tot mai complexe de anatomie si fiziologie pun \u00een evidenta complexitatea functiei de reproducere, iar descoperirea legilor fecundarii nu mai sustine mentinerea femeii \u00eentr-un tipar arhaic, milenar. La fel, \u00eenflorirea etnologiei si a sociologiei schimba datele problemei: se constata ca \u00een societatile primitive, traditionale femeile munceau cot la cot cu barbatii si ca, \u00een consecinta, erau egalele acestora prin forta fizica sau a mintii. Pe de alta parte, misterele creierului \u00eencepeau sa fie si ele dezlegate. Organizarea cerebrala a celor doua sexe nu era diferita. Probabil ca ilustrarea cea mai plastica a acestei schimbari de paradigma ne este oferita de celebra disputa dintre Titu Maiorescu si Sofia Nadejde. Misoginul Maiorescu le vede \u00een continuare inferioare pe femei, incapabile sa iasa din spatiul domestic si, \u00een consecinta, sortite sa fie dependente de barbati. Dovada? Stiinta o afirma raspicat: creierul femeii e mai mic dec\u00e2t al barbatului. Oponenta lui \u00eel \u00eenvinge cu propriile arme: creierul femeii are dimensiuni mai reduse deoarece si trupul ei e mai mic. Sa notam spaima barbatului de a-si pierde rolul, pozitia, \u00eent\u00e2ietatea.
\nFemeile erau speriate pentru ca erau dintr-o data expuse privirii celuilalt \u00eentr-un mod brutal si indecent. Tocmai ele, care \u00eenvatasera lectia milenara a ascunderii, a secretului, a rusinii si pacatului. Calatoria \u00een interiorul trupului femeiesc facuta \u00een fata a mii de ochi are drept miza o alta reprezentare a femeii. Nu mai e faptura plina de mister, ci un conglomerat de viscere, de intestine. Imaginarul este rasturnat. Sa nu uitam ca la Belle \u00c9poque a fost si perioada c\u00e2nd a zari printre faldurile rochiei glezna unei femei crea o tulburare enorma printre barbati.
\nAmbiguitatea epocii transpare din acest limbaj dublu: a nu vedea nimic, a ghici si, mai ales, a lasa fr\u00e2u liber fantasmelor; de cealalta parte, a vedea trupul femeiesc disecat, dar cu desav\u00e2rsire lipsit de viata. Mutatia provocata de privirea medicului este mult mai puternica dec\u00e2t aceea a Judecatii de Apoi. Pentru ca, la urma urmei, femeia nu e niciuna dintre cele doua ipostaze, ci o alcatuire mult mai complexa \u00een care carnea si spiritul merg \u00eempreuna, fiecare av\u00e2nd \u00eent\u00e2ietate \u00eentr-un moment sau altul.<\/p>\n

\u00cen reprezentarea alegorica propusa de medic femeia apare zugravita aidoma unui copac ale carui radacini sunt: MODA(cele doua radacini principale, situate la st\u00e2nga si la dreapta, cei doi piloni pe care se \u00eenalta trupul femeii); IMITATIA; COCHETARIA; NECUNOASTEREA IGIENEI; VANITATEA; LIPSA DE GUST ARTISTIC. Sa fie oare aceasta \u00eensiruire de cusururi apanajul exclusiv al femeii? Raspunsul nu poate fi dec\u00e2t negativ, iar dovezile \u00een acest sens tin \u00een primul r\u00e2nd de bun-simt. Imitatia si vanitatea sunt trasaturi umane general-valabile, constante antropologice, iar distributia acestora \u00een functie de sexe tine de misterul creatiei. Acelasi lucru s-ar putea spune despre cochetarie. Cu necunoasterea igienei si lipsa de gust artistic ne situam la alt nivel care tine de conditionarile sociale. Gustul artistic se cultiva, iar igiena se \u00eenvata. Ambele pot fi \u00eenglobate \u00eentr-un singur cuv\u00e2nt: EDUCATIE.
\nSecolul al XIX-lea a fost un secol falocentric prin excelenta, un secol \u00een care barbatul a impus si a dispus. Desi femeia este plasata \u00een centrul reprezentarii, trebuie sa fim atenti la detalii. Cel care \u00eei str\u00e2nge talia este un omulet, deci tot un barbat. Un mic geniu rautacios care face tot ce vrea din aceasta femeie-marioneta. Ea este creatia lui. Mizeaza pe asa-zisele slabiciuni ale acesteia: moda, imitatia, cochetaria, vanitatea si o manipuleaza. Iar oamenii cel mai usor de manipulat sunt cei needucati si cei tinuti \u00een stare de dependenta.
\nDiscursul medical se apleaca exclusiv asupra cauzelor, fara a \u00eencerca sa ad\u00e2nceasca problematica si sa depisteze cauzele profunde. \u00cen fond, demonstratia doctorului D. Gerota nu vorbeste dec\u00e2t despre puterea barbatilor asupra femeii. Putere cu at\u00e2t mai redutabila cu c\u00e2t este legitimata de imperativele epocii. Nu barbatul este vinovat pentru \u00eencercarea disperata a femeilor de a se conforma canonului de frumusete, ci moda, vanitatea, cochetaria, oricine altcineva. Or, situatia era mult mai ambigua si mai complexa dec\u00e2t credem. Numeroasele studii de istoria modei pe care le-am citit sau chiar reclamele gasite de noi \u00eensine \u00een revistele de moda arata ca acest obiect vestimentar devenit subiect de studiu medical era o afacere extrem de profitabila. Sa \u00eenchidem ochii \u00een fata acestui aspect comercial \u00eenseamna sa trunchiem adevarul. Dupa cum s-a afirmat de nenumarate ori, la Belle \u00c9poque marcheaza \u00eenceputul epocii consumeriste peste tot \u00een lumea occidentala, dar si la noi, \u00eentruc\u00e2t de la proclamarea Rom\u00e2niei drept regat \u00een 1881 si p\u00e2na la debutul Primului Razboi Mondial sincronizarea cu Europa apuseana a fost satisfacatoare. Iar a vinde un corset \u00eensemna a vinde un vis, a oferi femeii pasaportul pentru o viata mai buna. Ne aflam \u00een fata unei ambivalente: discursul medical denunta consecintele nefaste ale corsetului, \u00een vreme ce imaginarul publicitar urmareste si are un impact c\u00e2t se poate de concret: eficienta comerciala. Prin urmare, nu ar fi gresit sa citim \u00een antagonismul discurs medical \u2013 imaginar publicitar expresia unui razboi cr\u00e2ncen, de uzura care avea drept c\u00e2mp de bataie trupul femeii. Medicina si comertul nu sunt \u00eenca prietene la sf\u00e2rsitul secolului al XIX-lea, dar vor \u00eenvata \u00een cur\u00e2nd sa coopereze. Sa punctam deocamdata existenta acestor adversari \u00eenversunati angrenati \u00eentr-o lupta, c\u00e2nd dreapta, c\u00e2nd sub centura, nepriceputi la \u00eenceput \u00een arta negocierii si a compromisului, dar pe care o vor rafina pe tot parcursul secolului XX. \u00cen lucrarea \u201eCristalizarea opiniei publice\u201c, Edward L. Bernays \u2013 considerat fondatorul relatiilor publice \u2013 povesteste la un moment dat cum se construieste o buna strategie de marketing. Raspunsul lui, dat cu aproximativ un secol \u00een urma, i-ar revolta pe unii, i-ar face sa tagaduiasca pe altii, dar cu siguranta pune si astazi pe g\u00e2nduri: o buna strategie de marketing are ca temelie crearea unei nevoi sau, dupa caz, discreditarea, nimicirea uneia vechi si \u00eenlocuirea cu una noua. Pe firul acestei logici, Barnays a cladit campanii de promovare sau discreditare, fac\u00e2nd istorie \u00een c\u00e2teva momente cheie pentru evolutia mentalitatii occidentale. Bunaoara, campaniile pro-tabac vazute ca semn de emancipare a femeii sau acelea duse pentru abandonarea corsetului vizeaza renuntarea\/respectiv dob\u00e2ndirea unor deprinderi noi, fiind parte a unui proces de manipulare extrem de subtil, pe alocuri pervers. Merita aici sa pomenim ca unul dintre simbolurile emanciparii feminine \u2013 fumatul \u00een spatiul public \u2013 a fost apoi vehiculat drept strategie de a slabi, pentru a sf\u00e2rsi, odata cu progresele din domeniul medical, prin a fi repudiat, considerat la fel de nociv precum corsetul la sf\u00e2rsitul secolului al XIX-lea. O dovada \u00een plus ca nu obiectele \u00een sine conteaza, ci discursurile \u00een care sunt ambalate si v\u00e2ndute.
\nPieptul, glezna si strip-tease-ul<\/strong>
\nDinamica \u00eenvaluirii si a dezvaluirii trupului femeiesc, pudoarea si impudoarea, strategiile de seductie, toate acestea si multe altele se repozitioneaza, capata noi semnificatii, sunt resemantizate. Probabil ca valorizarea cea mai spectaculoasa si mai trainica a corsetului este potentialul sau erotic. Si nu ne referim la el \u00een sine, ci la straturile de vesminte care \u00eel acopereau. Daca exista un element prin care putem caracteriza la Belle \u00c9poque din punctul de vedere al istoriei modei, acesta este privilegierea auzului \u00een detrimentul vazului. Vesmintele ascund, \u00eenvaluie si, cu c\u00e2t sunt mai multe, cu at\u00e2t mai mare este rezonanta lor. Matasea, satinul, texturile fine at\u00e2ta simturile, st\u00e2rnesc dorinta. Fosnetul unei rochii este o promisiune. O promisiune care nu va fi niciodata tinuta. Auzul este tot mai ascutit, vazul pus la grea \u00eencercare. Disproportie magistral ilustrata de raportarea, pe de o parte la glezna, pe de alta parte la piept. Ne referim, fireste, la felul de a se raporta al barbatilor la aceste parti ale trupului femeii. De ce oare reprezentantii sexului tare nu clipeau c\u00e2nd vedeau un piept voluminos si generos expus, dar erau pe punctul de a face un atac de cord c\u00e2nd \u00eentrezareau printre faldurile rochiei glezna unei femei? Un anumit Sigmund Freud, traitor \u00een aceeasi epoca, mai precis \u00een Viena sf\u00e2rsitului de secol XIX, ar citi aceasta ambivalenta \u00eentr-o anumita cheie. S\u00e2nii sunt \u00eenainte de orice materni, glezna e asociata partii inferioare a corpului si, prin urmare, contine un potential erotic exploziv. Ca este asa ne-o demonstreaza emergenta unui fenomen, exotic atunci, banal astazi: strip-tease-ul. Chiar daca denumirea provine din spatiul anglo-saxon si nu dateaza dec\u00e2t de pe la mijlocul deceniului al treilea al secolului trecut, realitatea este mult mai veche. Ea trebuie cautata tot la rascrucea dintre secolele al XIX-lea si al XX-lea, \u00een Franta. Celebrul french cancan \u00eesi trage seva si faima nu numai din ritmul saltaret si acordurile zgomotoase, vesele, ci si din felul \u00een care era dezvaluita partea inferioara a corpului femeii, parte ascunsa cu mare grija p\u00e2na atunci.
\nLiga barbatilor contra corsetului <\/strong>
\nConferinta doctorului Dimitrie Gerota se \u00eencheie apoteotic cu apelul pentru constituirea unei ligi contra corsetului. Nimic mai firesc, de vreme ce toate eforturile sale vizau lepadarea acestei piese vestimentare. Numai ca destinatarul nu era publicul feminin, ci acela masculin: \u201eTermin, apel\u00e2nd la toti cari tin la femee, ca sa formeze o liga \u00een contra corsetului, caci c\u00e2nd femeia va vedea ca barbatii nu mai iubesc corpuri \u00eencorsetate, de sigur ca nu se vor mai g\u00e2ndi sa poarte corset.\u201c Talentul oratoric, persuasiv al medicului este de netagaduit. Rasturn\u00e2nd demonstratia, am putea spune ca \u2013 de fapt \u2013 cauza si cheia pentru rezolvarea \u00eentregii problematici se afla \u00een aceste trei r\u00e2nduri care sf\u00e2rsesc conferinta si care ar fi trebuit sa o deschida. Dar unde sunt barbatii care nu mai iubesc trupurile \u00eencorsetate? Au reusit oare sa puna bazele acestei ligi? D-voastra ati auzit de asa ceva?<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u201eMulte domnisoare, la etatea c\u00e2nd corpul cresce, par sa fie foarte desolate, caci cu toata speranta ce au avut \u00een corset si cu toata staruinta ce au pus ca sa se str\u00e2nga zilnic, spre a obtine corp subtire, vad cu parere de rau cum corpul cresce si se \u00eengroase continuu; dar spiritul femeei e destul… Cite\u0219te mai mult »Corsetul, medicul si talia de viespe<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[6482,7425,7426],"class_list":["post-11124","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-moda","tag-stil","tag-talie"],"views":2144,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11124","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11124"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11124\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11124"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11124"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11124"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}