{"id":11118,"date":"2012-03-15T15:29:46","date_gmt":"2012-03-15T13:29:46","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=11118"},"modified":"2012-03-15T15:30:28","modified_gmt":"2012-03-15T13:30:28","slug":"experimentalism-fara-iesire","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/experimentalism-fara-iesire\/","title":{"rendered":"Experimentalism fara iesire"},"content":{"rendered":"

Octavian Soviany, \u201eCinci decenii de experimentalism\u201c<\/em> vol. I-II, Editura Casa de Pariuri Literare, Bucuresti, 2011.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

\u00cen introducerea antologiei \u201eCinci decenii de experimentalism. Compendiu de poezie rom\u00e2neasca actuala\u201c, scuzele modeste ale lui Octavian Soviany \u00een legatura cu legitimitatea teoretica a criticii practicate contrasteaza \u00een mod bizar cu discursul critic erudit. Dupa ce acuza prudent propria lipsa de \u201eprofesionalism\u201c si se recomanda drept un \u201esimplu autor si consumator de literatura, constient de faptul ca, uneori, \u00eencerc\u00e2nd sa faca, mai mult sau mai putin inspirat critica, face de fapt \u201epoezie\u201c si ca, vorbind despre cartile altora, vorbeste de fapt despre propriile sale obsesii\u201c, Octavian Soviany concepe o analiza teoretica bine pusa la punct asupra resurselor experimentalismului. C\u00e2nd vine \u00eensa vorba de critica aplicata c\u00e2mpului literar rom\u00e2nesc pe o axa cronologica de cincizeci de ani, Soviany devine, mai mult dec\u00e2t un purtator de pronosticuri si sentinte, un teoretician empatic, adica exact opusul a ceea ce \u00eesi impusese sa fie.
\nAutorul propune de la \u00eenceput luarea \u00een considerare a lucrarilor lui Marin Mincu (\u201eAvangarda literara rom\u00e2neasca\u201c si \u201eEseu despre textul poetic\u201c) drept cele mai bune repere \u00een studierea experimentalismului rom\u00e2nesc si prezinta sumar ideile centrale \u00een jurul carora se construiesc mecanismele de receptare a poeziei actuale \u00eempreuna cu diferentele esentiale \u00eentre avangarda interbelica si experimentele literare care au continuat miscarea: \u201eLucrarea de fata pleaca de la ideea ca, odata cu sf\u00e2rsitul anilor ’60\/ \u00eenceputul anilor ’70, se configureaza, \u00een context rom\u00e2nesc, o miscare poetica cu caracter experimentalist, care se \u00eendeparteaza de paradigmele modernismului, urm\u00e2nd modelul avangardelor interbelice\u201c. Astfel, avangarda pare ca \u00eesi asuma statutul ideologic bine definit, \u00een timp ce noul experiment acopera tot mai mult problematica estetica a poeziei \u00eentre nihilocentrism, \u201eg\u00e2ndirea slaba\u201c si \u201eontologia mortalitatii\u201c pe care le denunta Vattimo, modelul \u201eomului apocaliptic\u201c si revelatia hipermodernismului, unde Soviany surprinde bine resursele noii poezii \u00een modelul uman contemporan. Nu mai e vorba, deci, de curente filosofice consacrate, ci de depasirea acestora \u00een favoarea unei apropieri c\u00e2t mai verosimile de \u00eentelegerea naturii umane ca suma a transformarilor din ultimele cinci decenii, natura aparent haotica si indescifrabila. \u00cencercarea criticului este de a stabili cauzele si metodele prin care se poate traduce astazi poezia \u00een general, poezie ce \u00eesi permite sa construiasca orice fel de iluzie artistica prin oricare mijloace imaginabile. Nu e de mirare ca provocarea \u00eel determina \u00een cadrul discursului sa renunte la presupuneri riscante sau judecati de valoare categorice si sa adopte permanent constructii stilizate si rationamente tehnice.
\nImpartialitate si obiectivitate<\/strong>
\nMarin Mincu spunea despre autor ca \u201eeste cunoscut, mai ales dupa 1989, ca un critic pe deplin format, aplicat \u00een primul r\u00e2nd asupra poeziei actuale, cu optiuni ferme si un stil intelectual alert\u201c. Stilul intelectual este, cu adevarat, una din trasaturile fundamentale ale criticii lui Soviany, fapt demonstrat nu numai de impresionantul exercitiu de idei care inaugureaza studiul recent, ci si de aerul \u00eenchis al discursului critic. Octavian Soviany refuza limbajul degajat sau fluiditatea discursului \u00een favoarea unei sterilitati tehnice. Desi ar putea suna destul de \u00eengrijorator, tocmai acest aspect \u00eei confera criticului specificitatea. Asemanarea \u00een stil cu Marin Mincu este mai mult dec\u00e2t evidenta, iar uneori p\u00e2na si judecatile de valoare (bine mascate de demersul teoretic) seamana p\u00e2na la confuzie, las\u00e2nd impresia de impartialitate si obiectivitate prin limbajul intelectualizat incurabil si tendinta de a oferi interpretari categorice \u00een dualitatea unei sentinte estetice: \u201ecaci \u00een viziunile lui Cezar Ivanescu extinctia este omniprezenta, ele sunt, \u00een concordanta cu orizonturile nihilocentrice ale experimentalismului, thanatofile si thanatocratice, iar moartea detine aici locul conferit de \u201efizicienii\u201c Greciei antice, aerului, apei sau focului, reprezinta principiul din care toate se nasc si \u00een care se \u00eentorc toate, matricea cosmica, \u00eenzestrata, asemenea indicei Kali\u201c.
\nE adevarat ca toate aceste modalitati retorice c\u00e2ntaresc la un moment dat \u00een defavoarea cursivitatii si a usurintei \u00een receptare, \u00eensa sunt o solutie practica pentru a lasa impresia unui studiu lucrat \u00een registre academice incontestabile. Intentiile sunt uneori aproape de neghicit \u00een demersul critic tocmai datorita tensiunii dintre interpretare secventiala, teorie literara si limbaj grandilocvent: \u201eOdata cu disiparea fantasmelor create de jocul liber al imaginatiei, actantul liric renunta, asa cum se poate vedea, la toate veleitatile sale faustice, fiind redus la dimensiunile eironului, care ia act de precaritatea propriei sale conditii, iar aventura vizionara tinde sa se transforme \u00een bufonada. Caci lirica lui Ursachi este produsul unei fiinte duale, al carei apetit demiurgic, preluat din retorica romantismului si a modernismului timpuriu e egalat doar de tendinta ei permanenta de a se autozeflemisi si de a-si denunta la tot pasul propria impostura\u201c.
\nCriteriul experimentalist<\/strong>
\nOdata cu trecerea la analiza optzecismului \u00eensa, critica devine mult mai consistenta \u00een judecata si \u00een aprecieri diferentiate. Problema care aparea p\u00e2na acum de fapt \u00een discutie este daca nu cumva miza lui Octavian Soviany se construieste \u00een jurul unei discutii critice aprinse sau a judecatilor de valoare categorice. \u201eCinci decenii de experimentalism\u201c se vrea, cel mai probabil, un studiu reprezentativ nu pentru relevanta axiologica a poetilor inclusi, ci pentru implicarea lor \u00een procesul poetic experimental. Este perfect normal ca modul de abordare sa fie at\u00e2t de tehnic si aplicat, tocmai pentru ca \u00eencearca sa exploreze importanta experimentului si subliniaza inovatia conceptuala sau stilistica pe care o aduc poemele. Astfel, Mircea Cartarescu este \u201ecel mai prestigios dintre poetii cotidianului, ce au meritul de a fi readus poezia cu picioarele pe pam\u00e2nt, eliber\u00e2nd-o din chingile lirismului metafizic si ale abstractionismului\u201c, iar Alexandru Musina este un \u201eteoretician al \u201erealismului senzorial\u201c si al \u201enoului antropocentrism\u201c s\u2026t cu un desav\u00e2rsit simt plastic\u201c. Cursivitatea compendiului se traduce acum tocmai prin sintaxa evenimentelor literare. Permanenta re\u00eentoarcere la primii poeti ai experimentalului devine tot mai incitanta (\u201elipsite de luxuriantele cromatice si de efectele de lumina \u00abspeciale\u00bb din lirica lui Dimov, viziunile lui Viorel Muresan sunt dominate de invazia negrului si a umbrei ca si de obsesia materiilor tenebroase\u201c; \u201efara tehnicismul unui Bogdan Ghiu, Stratan creeaza sugestia unei lumi devorate de cuvinte\u201c). Referitor la \u201ePoezia rom\u00e2na actuala\u201c a lui Marin Mincu, Octavian Soviany spunea ca \u201eorice antologie este expresia unui anumit gust si al unui anumit mod de a percepe poezia\u201c, deci cautarea unei alte motivatii interne dec\u00e2t dorinta autorului de a-si stabili propriile reguli de organizare a poeziei rom\u00e2nesti contemporane ar fi total inutila. Cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t reperele teoretice si discutia pe marginea experimentalismului sunt un c\u00e2stig important pentru critica momentului. Stilul analitic prin excelenta se regaseste si \u00een al doilea volum, centrat pe curentele recente. E vizibila aici o schimbare de atmosfera. Discursul capata mai multa siguranta pe domeniile nouazecistilor si ale douamiistilor, desi granitele ideologice sunt tot mai greu de trasat. Daca intoxicarea cu repere ale g\u00e2ndirii occidentale a fost o regula a clasificarii formelor conceptuale p\u00e2na la poezia anilor ’90, acum Octavian Soviany se vede nevoit sa revigoreze tonul erudit, prefer\u00e2nd pronosticuri timide si analize empirice: \u201eoricum, mai convingatoare dec\u00e2t \u00een volumul de debut, poeta face, cu \u00abTinuturile sudului\u00bb, un pas important spre maturizarea artistica\u201c (Andrei Rotaru), \u201edeocamdata, \u00abUn anotimp \u00een Berceni\u00bb se integreaza organic \u00een lirica de p\u00e2na acum a autorului, iar schimbarea de voce e destul de timida\u201c (Claudiu Komartin), \u201eunul din campionii de necontestat ai promotiei sale\u201c (Stefan Manasia).
\n\u201eCinci decenii de experimentalism\u201c este, asadar, un exercitiu de analiza concreta a experimentului. At\u00e2t \u00een plan teoretic, c\u00e2t si aplicat, studiul reuseste sa \u00eesi atinga mizele de a nu judeca prematur un fenomen literar \u00eenca greu de definit, categorisit si \u00eendosariat \u2013 si care se pare ca e departe de a-si fi consumat toate resursele. Salutam si noi, pe urmele lui Marin Mincu, \u201eprezenta benefica\u201c a lui Octavian Soviany\u00a0 \u00een \u201eat\u00e2t de ciudata stirpe a literatilor actuali!\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Octavian Soviany, \u201eCinci decenii de experimentalism\u201c vol. I-II, Editura Casa de Pariuri Literare, Bucuresti, 2011.   \u00cen introducerea antologiei \u201eCinci decenii de experimentalism. Compendiu de poezie rom\u00e2neasca actuala\u201c, scuzele modeste ale lui Octavian Soviany \u00een legatura cu legitimitatea teoretica a criticii practicate contrasteaza \u00een mod bizar cu discursul critic erudit. Dupa ce acuza prudent propria… Cite\u0219te mai mult »Experimentalism fara iesire<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[7423,4458,4665],"class_list":["post-11118","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-cinci-decenii-de-experimentalism","tag-octavian-soviany","tag-poezie-romaneasca-actuala"],"views":2144,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11118","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11118"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11118\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11118"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11118"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11118"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}