{"id":11095,"date":"2012-03-15T15:08:50","date_gmt":"2012-03-15T13:08:50","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=11095"},"modified":"2012-03-15T15:09:11","modified_gmt":"2012-03-15T13:09:11","slug":"evaluare-si-birocratizare","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/evaluare-si-birocratizare\/","title":{"rendered":"Evaluare si birocratizare"},"content":{"rendered":"

Evaluarea unei activitati, \u00een orice domeniu, este fireasca si necesara, cu conditia de a nu se transforma \u00een scop \u00een sine si a se impune pentru efectuarea ei operatii consumatoare de timp inutil. Primejdia birocratizarii, a transformarii ei \u00eentr-o operatie dominanta, ea transform\u00e2ndu-se din mijloc \u00een scop si \u00eentr-un mijloc de presiune, se manifesta \u00een ultimii ani si \u00eenca \u00eentr-un mod care ne poate st\u00e2rni mari \u00eengrijorari \u2013 mai ales c\u00e2nd se face prin metode neadecvate si de catre decidenti \u00eendepartati profesional de domeniile \u00een cauza. <\/strong><\/em>
\nImpunerea drept criteriu de baza a cantitatii si implicit recurgerea pentru aceasta si la totalizari, la care se ajunge si cu sprijinul masinilor de profil, nu sunt de acceptat ca mijloacele cele mai potrivite pentru a se ajunge la judecata dreapta! Nu stiu daca se va ajunge vreodata la a se conferi putere de apreciere umana unei masini, fie ea c\u00e2t de performanta. Totdeauna, acesteia \u00eei va lipsi \u00eenca ceva, un ceva pe care \u00eel putem greu defini, dar care fiinteaza si care \u2013 pe alt plan \u2013 poate explica acele puncte nodale \u00een evolutia stiintelor, acele sc\u00e2ntei ale unor momente \u00een care uneori au avut loc descoperiri ori s-au produs inventii. Calitatea si dreapta ei constatare reprezinta singurul criteriu fundamental, justificat si drept de apreciere. Fara \u00eendoiala trebuie avuta \u00een vedere si cantitatea, dar tin\u00e2ndu-se seama de neafectarea prin numar a calitatii!
\nTotalurile cantitative demonstreaza acumulari, dar nu atesta \u00een acelasi timp valoarea acestora, calitatea, contributia lor la mersul \u00eenainte \u00een domeniul respectiv, noul. Masurarea unor cantitati poate fi un indicativ \u00een multe privinte, dar nu mai ales pentru a fi apreciata ca unic si imuabil criteriu. Daca vrem ca aprecierea sa fie c\u00e2t mai aproape de realitate, nu ne putem margini la o simpla \u00eenregistrare a cantitatii. Prin masurarea acesteia, a unei ordini de marime, a unui numar, nu putem ajunge \u00een multe privinte la o apreciere finala limpede si dreapta. Nu orice poate fi schematizat si masurat si cu at\u00e2t mai mult neobisnuitul, noul, pasul \u00eenainte.
\nDar mai trebuie avut \u00een vedere un lucru, esential. Domeniile activitatilor s-au extins si se extind necontenit si aceasta \u00eentr-un ritm pe care umanitatea nu l-a mai cunoscut. Este ca un lant infinit, un pas \u00eenainte \u00eentr-un domeniu are consecinte si \u00een altele, poate fi un stimulent \u2013 si \u00een aceasta situatie dezvoltarea capata un ritm mai grabit; nu rareori, tocmai aceasta intensificare de ritm poate provoca si dezordine si chiar haos. Limite nu pot fi introduse. Necontenit g\u00e2ndirii umane trebuie sa i se asigure libertatea de afirmare si totodata \u00een aprecierea ei este necesara flexibilitate si judecarea ei larg comprehensiva si nepartizana.
\nCel mai bun criteriu de apreciere este cel de ansamblu, pornindu-se de la calitate si av\u00e2nd \u00een vedere firesc si cantitatea. \u201eJudecata\u201c trebuie facuta \u00eensa neaparat de un specialist de marca al domeniului \u00een cauza, cu deplina obiectivitate, evit\u00e2ndu-se supunerea schematica a subiectului unor modele fixe si imuabile si mai ales judecatii str\u00e2mte a unor necunoscatori. \u00cen aprecierea activitatii unei institutii sau a cuiva \u00een mod necesar trebuie avuta \u00een vedere necontenit \u00eentreaga sa activitate si sa nu aiba loc doar o apreciere \u201esectoriala\u201c. Pasul \u00eenainte poate presupune sau chiar impune acumulari prealabile de durata, ceea ce ar putea da uneori impresia falsa a unei stagnari, atunci c\u00e2nd acest proces de acumulare se desfasoara \u00een perioade mai lungi si c\u00e2nd \u00een operatia de apreciere nu se raporteaza necontenit \u00een etapa respectiva la \u00eentreaga activitate a institutiei sau persoanei \u00een cauza.
\nJudecarea unei activitati trebuie facuta necontenit prin vederea de ansamblu si sa nu fie cantonata doar la etapa si domeniul analizate. Dar la aceasta se mai adauga si necesitatea ca operatia sa nu fie supusa unor criterii str\u00e2mte sau, mai grav, inadecvate, ceea ce se reflecta, din pacate, \u00een aceste operatii de evaluare din ultima vreme. Este adevarat ca este vorba de o \u201emiscare\u201c mondiala, corelata si globalizarii, dar daca urmarim ceea ce se petrece \u00een alte tari, constatam ca aplicarea acesteia are loc nuantat, corect\u00e2ndu-se o globalizare fortata, nu doar \u00eentre spatii, dar si \u00een ceea ce priveste diversele domenii de activitate. Franta ar putea sa ne fie pentru aceasta si astazi, ca \u00een perioada de constituire si dezvoltare a Rom\u00e2niei moderne, un model!
\nDe ani de zile, solicitarile pentru supunerea domeniilor umaniste unor criterii proprii si specifice n-au dus la corectarile asteptate, ceea ce provoaca legitime nemultumiri si poate avea grave urmari \u00een aceste domenii direct legate de problematica identitatii si fiintei locuitorilor acestei tari. Limba si istoria, spiritualitatea noastra se vad afectate si nedreptatite. A nu se lua \u00een consideratiie cartile sau a le situa pe nivele inferioare de apreciere, a se ignora unele categorii de contributii sau a le clasifica nu dupa ceea ce aduc nou si valoros, ci dupa criterii exterioare (de exemplu, dupa editura!), a nu tine seama de contributiile \u00een limba oficiala a statului si limba natiunii sau a le clasifica marginal fara a se lua \u00een considerare esentialul \u2013 continutul si modalitatea de expunere \u2013 nu poate duce la judecata dreapta!
\nTot at\u00e2t de grava este si \u00eencredintarea efectuarii unei operatii delicate, care presupune temeinice cunostinte \u00een domeniul dat, unor \u201eexaminatori\u201c care \u00een nu putine r\u00e2nduri se gasesc pe o treapta inferioara celor testati ori nu au suficienta experienta. O atare operatie ar trebui efectuata de elite, de v\u00e2rfuri ale domeniului analizat. De asemenea, pentru o operatie de acest fel, ca si pentru criteriile de apreciere, ele ar trebui sa fie decise \u00een instanta suprema de \u201ecel mai \u00eenalt for de stiinta si cultura\u201c, asa cum este definita prin lege Academia Rom\u00e2na, a carei consultare p\u00e2na \u00een prezent \u00een anumite domenii a fost doar formala sau… n-a existat! Totodata, \u00een privinta acestor analize ar fi firesc sa fie folositi specialistii valorosi fara a se aplica criterii de v\u00e2rsta, stiinta \u201eneexpir\u00e2nd\u201c dec\u00e2t odata cu disparitia celui \u00een cauza si cu at\u00e2t mai mult c\u00e2nd este vorba de membri ai \u00eenaltului for amintit.
\nDar cel mai important lucru este de a feri stiinta de supunerea ei unei plase birocratice sufocante, care afecteaza grav justetea unor aprecieri, le da un caracter formal si are ca rezultate judecati de valoare \u00eendepartate de realitate. Nu trebuie uitat nici timpul pierdut \u00een efectuarea unor materiale pretinse si care nu se justifica \u00een aceasta complicata operatie, prin care cei \u00een cauza sunt supusi pregatirii a diverse materiale \u201ejustificative\u201c evaluarii. O operatie de apreciere simpla se transforma din mijloc \u00een scop afect\u00e2nd fara \u00eendoiala, prin timp pretios consumat inutil, mersul \u00eenainte. Cui servesc atari operatii? Un specialist adevarat, bun cunoscator al domeniului, poate judeca limpede din cunostintele sale si dintr-o competenta examinare, fie si succinta, masura \u00een care institutia \u00een cauza sau persoana analizata contribuie la progresul domeniului \u00een cauza sau doar misca niste h\u00e2rtii! Totul este ca o astfel de operatie sa nu se faca cu necunoscatori sau slab cunoscatori si cu persoane lipsite de experienta necesara.
\n\u00cen ceea ce priveste Academia Rom\u00e2na, din pacate \u00een ultima vreme nu s-a mai avut \u00een vedere unul din rolurile ei de seama. Ea nu este doar o institutie-ornament, unde \u201eda bine\u201c ca \u00een aula ei sa fie organizate o manifestare sau alta, ci este o uzina creatoare, at\u00e2t prin activitatea si realizarile membrilor ei, c\u00e2t si a retelei ei de institute de cercetare si munca de calitate a cercetatorilor acestora. Pe l\u00e2nga faptul ca, \u00eenca de la \u00eentemeierea ei, cu un veac si jumatate \u00een urma, autoritatile de stat si politice i-au garantat libera activitate si nesupunerea ei imixtiunilor, prin lege i s-a conferit dreptul la activitate neat\u00e2rnata si o pozitie de v\u00e2rf \u00een ierarhia stiintifica si culturala a tarii. Dar cum se \u00eempaca acest lucru cu supunerea institutelor ei umaniste \u2013 esentiale pentru cultivarea limbii si istoriei tarii \u2013, ca si a publicatiilor ei periodice unui atare proces, de care traditional ar trebui scutita, respect\u00e2ndu-se neat\u00e2rnarea ei si pozitia ei ierarhica, ca si unor grile din afara complexului ei specific si unor \u201eexaminatori\u201c, de asemenea? De ce este supusa acestui joc \u00een buna masura artificial si \u00een orice caz umilitor pentru un atare for? Nu este vorba de a pretinde privilegii, ci de o apreciere justa a capacitatilor si contributiilor, una din conditiile de baza ale unui mers \u00eenainte.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Evaluarea unei activitati, \u00een orice domeniu, este fireasca si necesara, cu conditia de a nu se transforma \u00een scop \u00een sine si a se impune pentru efectuarea ei operatii consumatoare de timp inutil. Primejdia birocratizarii, a transformarii ei \u00eentr-o operatie dominanta, ea transform\u00e2ndu-se din mijloc \u00een scop si \u00eentr-un mijloc de presiune, se manifesta \u00een… Cite\u0219te mai mult »Evaluare si birocratizare<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-11095","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":1306,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11095","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11095"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11095\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11095"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11095"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11095"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}