{"id":11091,"date":"2012-03-15T15:06:32","date_gmt":"2012-03-15T13:06:32","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=11091"},"modified":"2012-03-15T15:07:48","modified_gmt":"2012-03-15T13:07:48","slug":"un-sfat-neadecvat","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/un-sfat-neadecvat\/","title":{"rendered":"Un sfat neadecvat"},"content":{"rendered":"

Sa revenim la un episod politic oarecum depasit: asa-zisa eroare a Bucurestiului de a avea un punct de vedere propriu si diferit de al majoritatii \u00een problema drepturilor minoritatii rom\u00e2nesti din Serbia. Unii au interpretat demersul diplomatic reactiv si inoportun. Vom vedea imediat daca au dreptate. Altii au intervenit cu jumatate de gura si au \u00eempartit dreptatea \u00een doua parti inegale. Un fel de da, dar… De ce este at\u00e2t de reprobabil ca Bucurestiul sa-si apere \u2013 c\u00e2t mai poate \u2013, interesele \u00eendreptatite istoric? Vrem o Rom\u00e2nie supusa, fara sira spinarii? Este simplu sa o avem. Am mai disparut, cum spunea filozoful, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd din istorie. Le reamintesc celor care doresc o Rom\u00e2nie ortodoxa politic, un fel de politically correct, ca ar mai fi c\u00e2te ceva de neacceptat. De exemplu, pierderea onoarei de a fi noi \u00eensine. C\u00e2nd am aderat la Uniunea Europeana nu ni s-a pus conditia sa nu mai fim rom\u00e2ni. Sau poate nu stim noi. Pornind de la premisa ca nu am pierdut acest drept, cred ca Bucurestiul a fost \u00eendreptatit sa aiba o pozitie proprie, asa cum s-a \u00eent\u00e2mplat la Bruxelles, \u00een problema apararii drepturilor rom\u00e2nilor din Serbia. Si tot \u00eendreptatit \u2013 desi prea t\u00e2rziu \u2013, a fost sa spuna public Belgradului ca este nevoie sa-si corecteze la timp politica fata de minoritatea rom\u00e2neasca.<\/strong><\/em>
\nRom\u00e2nia nu a contestat demersul Serbiei de a deveni candidata la aderarea la Uniunea Europeana. Nici nu a conditionat acceptarea demersului. Din contra. A folosit o practica comunitara pentru a fi observate la timp eventualele neregularitati \u00een respectarea normelor general admise membrilor si candidatilor. Una dintre norme este asigurarea drepturilor minoritatilor. Si noi am fost confruntati cu aceasta exigenta \u00een perioada candidaturii. Bucurestiul a atras la timp atentia ca Belgradul ignora (trebuie adaugat: de mult si deliberat) conditia minoritatii rom\u00e2ne din Voivodina si Valea Timocului. De ce s-ar face o exceptie? Cui i-ar folosi? Acel da, dar… dupa care urmeaza tot felul de sfaturi este neavenit. Cineva, expert \u00een politici europene, a spus ca, desi avem dreptate, nu suntem oportuni pentru ca, ridic\u00e2nd obstacole \u00een calea aderarii Serbiei, am putea face astfel jocul Moscovei. Adica: tactica presiunii asupra Serbiei a fost buna, zice dumnealui, dar sa nu facem din asta o obsesie politica pentru ca sa nu facem jocul Moscovei de a \u00eentretine \u201eo gaura neagra\u201c \u00een Europa prin obstructionarea primirii Serbiei \u00een Uniunea Europeana. \u00centelept ar fi sa ne pliem, \u00eentelegem din declaratiile expertului \u00een politici europene. Adica sa fim cuminti si sa renuntam la \u00eenca un drept. Specialistul venea din Kosovo si ne dadea si alte sfaturi peste care trec. Din pacate, nu este singurul care confunda planurile: dreptul Rom\u00e2niei sa foloseasca reglementarile comunitare pentru a cere normalizarea conditiei rom\u00e2nilor din Serbia si, respectiv, interesul Moscovei pentru a mentine o \u201egaura neagra\u201c \u00een Europa (accept\u00e2nd ca lucrurile stau asa). Arghezi ar fi spus: una zicem si alta fumam. Ciudata abordare! Speriati de un joc politic (care ar putea fi adevarat), ma refer la cel al Moscovei, ni se cere \u00eenca un sacrificiu. Sa-l facem, suntem sfatuiti, pentru ca sa nu tulburam linistea Uniunii Europene. Sfatul este, de fapt, un repros. \u00cenca un repros nedrept. Primo: nu cerem pentru prima data Belgradului respectarea rom\u00e2nilor \u00een tara vecina. Am facut-o cu delicatete, pe cai diplomatice, de mult. Belgradul nu a reactionat niciodata corect la aceasta solicitare, nici macar \u00een timpul marii \u00eencuscriri care \u00eei facea pe unii sa creada ca singurul prieten dintre vecini ar fi Iugoslavia de ieri. Nu este locul sa intram \u00een dosarele istoriei pentru a demonstra ca lucrurile nu stau chiar asa. C\u00e2nd Iugoslavia era copilul rasfatat al Occidentului, ne privea de sus. \u00cen schimb, dupa dezmembrarea Iugoslaviei, \u00een plin razboi pentru Kosovo, Bucurestiul a avut grija sa nu se alature celor care au \u00eencercat sa foloseasca dificultatile Belgradului pentru a reclama autonomia unei provincii pe motive etnice. Stiu ce spun. Secundo: nu am cerut si nu cerem Belgradului nimic \u00een afara normelor europene. Din contra, fata de aceste norme si reglementari, cerintele Bucurestiului sunt minimale: recunoasterea dreptului rom\u00e2nilor din Voivodina si Valea Timocului de a fi ceea ce sunt si de a avea scoli si biserici. A cerut Bucurestiul autonomia regiunilor cu populatie compacta rom\u00e2neasca? Nu. Revendicam teritoriile locuite de acesti rom\u00e2ni? Nu. Pretindem imperativ universitati separate \u00een limba rom\u00e2na? Nu. Ne batem ca \u00een tinuturile locuite de comunitatile rom\u00e2nesti limba rom\u00e2na sa fie declarata limba oficiala? Nu. Solicitam dreptul rom\u00e2nilor de a avea un parlament local? Nu. Urmarim ca acele tinuturi cu comunitati de rom\u00e2ni sa se regionalizeze? Nu. Atunci ce ni se reproseaza? Ce rost au sfaturile sa nu facem jocul Moscovei, mari-doamne, \u00een acest context? Noi am cerut respectarea drepturilor minoritatii rom\u00e2nesti de a \u00eenvata \u00een limba pe care o vorbesc acasa sau de a asculta slujba religioasa \u00een graiul pe care \u00eel \u00eenteleg mai bine? \u00cen toata aceasta tevatura unii au gasit prilej bun sa huleasca \u00eenca odata diplomatia rom\u00e2neasca. Nu este performanta! N-o fi, dar sa ni se demonstreze acest lucru. Sa nu ne facem \u2013 mai ales daca suntem de la un centru de politici europene \u2013, ca nu stim ca politica noastra externa nu se mai tocmeste numai la Bucuresti de c\u00e2nd Rom\u00e2nia este membra a NATO si a Uniunii Europene. Bucurestiul si diplomatia at\u00e2t de hulita a Rom\u00e2niei au cerut autoritatilor s\u00e2rbesti sa nu-i mai boteze pe rom\u00e2ni vlahi fara macar sa-i \u00eentrebe daca le place asta. Nu i-a \u00eendemnat pe rom\u00e2nii din Serbia sa revendice biserici s\u00e2rbesti, ci ar vrea sa i se permita sa-i ajute sa-si ridice biserici \u00een satele lor. Nu pretinde ca \u00een scolile lor, daca vor fi acceptate, copiii rom\u00e2nilor sa nu se amestece cu copiii s\u00e2rbilor. Nu este aici nimic deosebit, nu este ceva care iese din reglementarile internationale sau din \u00eentelegerile cu alti vecini ai nostri. Juridic si nu numai, aceste solicitari nu au nici un raport cu jocul Moscovei de a mentine \u201eo gaura neagra\u201c \u00een Europa prin \u00eempiedicarea aderarii Serbiei la Uniunea Europeana. Politic? Sa asigure logistica anihilarii acestui joc cei care pot. Logica ar cere mai multe explicatii sau mai multa rigoare. Sa presupunem ca ar exista o legatura \u00eentre cerinta Bucurestiului si jocul Moscovei. \u00cesi imagineaza cineva ca sacrific\u00e2nd \u00eenca o data drepturile rom\u00e2nilor din Serbia vom reusi sa \u00eempiedicam strategia Moscovei?
\nC\u00e2nd Rom\u00e2nia si-a depus candidatura de integrare \u00een NATO si de aderare la Uniunea Europeana ni s-a spus, iar noi am \u00eenteles ca trebuie, sa reglementam problemele cu vecinii. Era nu o recomandare, ci o conditie: nu veniti \u00een NATO si \u00een Uniunea Europeana cu diferendele voastre. Iar noi am \u00eenteles ca asa trebuie. \u00cen Tratatul \u00eencheiat de Rom\u00e2nia cu Ungaria \u00een 1996 si \u00een cel \u00eencheiat cu Ucraina un an mai t\u00e2rziu am acceptat reglementari generoase. \u00cen cazul celui cu Ucraina chiar sacrificii istorice, cum a recunoscut presedintele de atunci al Rom\u00e2niei. Sa nu intram \u00een dosarul politic al acestui episod \u2013 istoricii au \u00eendreptatirea sa-l examineze si sa-i dea interpretarea cuvenita \u2013 si sa ram\u00e2nem numai la problemele religioase (biserica) si de educatie (scoli) pentru rom\u00e2nii din Valea Timocului si din Voivodina. Nu a fost nici un moment \u00een care un politician rom\u00e2n sa spuna altceva dec\u00e2t ca sprijina demersurile de aderare ale Serbiei la Uniunea Europeana. Serbiei \u00eei cerem cu mult mai putin dec\u00e2t ni s-a pretins noua la prezentarea candidaturii la NATO si la Uniunea Europeana. Sa luam tratatele bilaterale \u00eencheiate cu vecinii nostri si sa vedem ce am acceptat. Tratatele cu Ungaria si cu Ucraina prevad ca partile contractante sa ia masuri pentru ca persoanele care fac parte din minoritati\u00a0 \u2013 rom\u00e2na, ungara, ucraineana \u2013, sa poata studia \u00een limba lor materna si sa aiba acces, la toate nivelurile si \u00een toate formele, conform nevoilor lor; sa aiba dreptul la lacasuri de cult. Atunci, cu Ungaria si cu Ucraina, Bucurestiul a reactionat oportun. Acum, cer\u00e2nd cu mult mai putin, de ce am irita lumea?! Reglementarea drepturilor minoritatilor are paradigme diferite? Pentru drepturile minoritatilor pot fi aplicate doua masuri? Rom\u00e2nia nu a reglementat problemele drepturilor minoritatilor numai cu vecinii ei. \u00cen 1993 a semnat un tratat cu Polonia iar un an mai \u00eenainte, la 21 aprilie 1992, semnase cu Republica Federala Germana un \u201eTratat de cooperare prieteneasca si parteneriat \u00een Europa\u201c. Din acesta sa retinem numai aspectele apropiate subiectului rom\u00e2nilor din Serbia. Iata ce prevede, \u00eentre altele, tratatul rom\u00e2no-german: \u201epersoanele apartin\u00e2nd minoritatii germane \u00een Rom\u00e2nia au \u00eendeosebi dreptul \u2013 individual sau \u00eempreuna cu alti membri ai grupului lor \u2013, la libera exprimare, la mentinerea si dezvoltarea \u00een continuare a identitatii lor de limba. Rom\u00e2nia s-a angajat sa protejeze identitatea acestor persoane si sa sprijine promovarea ei prin masuri concrete, \u00een special prin crearea conditiilor favorabile pentru functionarea scolilor si institutiilor culturale de limba germana din zone \u00een care traiesc membri ai acestui grup\u201c. Tratatul privind \u00eentelegerea, cooperarea si buna vecinatate \u00eentre Rom\u00e2nia si Republica Ungara, semnat la Timisoara, la 16 septembrie 1996, prevede ca, \u201epentru a proteja si promova identitatea lingvistica (si etnica, culturala, religioasa) a minoritatii rom\u00e2ne \u00een Ungaria si ungara \u00een Rom\u00e2nia, cele doua parti vor pune \u00een aplicare, cu angajamente juridice, prevederile documentelor ONU, OSCE si Consiliului Europei (numite \u00een anexa) care definesc drepturile acestor persoane, exercitate individual sau \u00een comun cu alti membri ai grupului lor, de a exprima liber, pastra si dezvolta identitatea lor lingvistica si, \u00een consecinta, dreptul lor de a crea si mentine propriile lor institutii, organizatii si asociatii educationale, culturale si religioase\u201c (Dr. Ion Diaconu, \u201eMinoritatile \u00een mileniul al treilea \u2013 \u00eentre globalism si spirit national\u201c, Bucuresti 1999, pag. 159). Aceleasi norme sunt retinute si \u00een Tratatul privind relatiile de buna vecinatate si cooperare \u00eentre Rom\u00e2nia si Ucraina, semnat la 3 mai 1997, la Constanta. Din motive de spatiu, evident, am dat in extenso numai prevederile privind drepturile la identitate lingvistica si religioasa, nu si pe cele politice. Dupa semnarea documentelor unele prevederi au fost extrapolate p\u00e2na la ridicol. Voi lua un exemplu mai \u00eendepartat de acele care ne sunt familiare. Iata-l: s-a ajuns ca o comunitate de c\u00e2teva sute de italieni veniti \u00een Rom\u00e2nia cu un veac \u00een urma sa aiba reprezentant \u00een parlament, iar parlamentarul respectiv nici nu stie limba italiana! Ca sa nu ram\u00e2nem doar la situatia reglementarilor noastre cu vecinii, voi reaminti ca tratate similare au \u00eencheiat Polonia cu Ucraina si Federatia Rusa \u00een 1992, Republica Slovaca cu Republica Ungara, \u00een 1995. Ceea ce ceream Serbiei nu numai ca nu era o noutate pentru Belgrad (discutiile sunt de pe vremea lui Nicolae Iorga, solutiile nu au venit niciodata), dar nu era cu nimic nou, dupa cum se vede, \u00een raport cu reglementarile internationale si europene. Si nici cu cele pe care le avem noi cu vecinii sau alte state din preajma noastra care au minoritati pe teritoriul lor. Bucurestiului i se reproseaza ca nu este activ \u00een politica externa. I se \u00eent\u00e2mpla rar sa vrea sa fie normal, nu neaparat activ, si atunci este suspectat de interese meschine sau de naduf inutil.
\nRom\u00e2nia nu s-a opus si nu se va opune aderarii Serbiei la Uniunea Europeana, ci vrea sa reaminteasca tarii vecine \u2013 si altora \u2013, ca o norma odata convenita trebuie sa fie respectata de toata lumea. Sfatul care i se da, anume sa \u00eenchida ochii la soarta rom\u00e2nilor din tara vecina este neavenit. Si este inadecvata \u00eentemeierea acestui sfat pe scenarii simulate \u00een laboratoare politice \u00een care nu se tine cont si de interesele Rom\u00e2niei. C\u00e2t despre\u00a0 reprosurile aduse Bucurestiului, acestea tin de ceea ce francezii numesc \u201ele mauvais esprit\u201c. Judecata cu t\u00e2fna premeditata, am spune noi.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Sa revenim la un episod politic oarecum depasit: asa-zisa eroare a Bucurestiului de a avea un punct de vedere propriu si diferit de al majoritatii \u00een problema drepturilor minoritatii rom\u00e2nesti din Serbia. Unii au interpretat demersul diplomatic reactiv si inoportun. Vom vedea imediat daca au dreptate. Altii au intervenit cu jumatate de gura si au… Cite\u0219te mai mult »Un sfat neadecvat<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[7411,7413,7412],"class_list":["post-11091","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-aderarea-la-ue-serbia","tag-diplomatie","tag-politica-externa"],"views":1388,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11091","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11091"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11091\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11091"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11091"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11091"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}