Subtil si plin de cinism sau, sa zicem, un realism fara speranta este eseul lui Victor Ivanovici \u201eO elita \u00een vremea \u00absurparii cetatilor\u00bb\u201c publicat \u00een \u201eViata Rom\u00e2neasca\u201c (1-2\/ 2012). Subiectul sau doar pretextul eseului este Bildungsromanul lui Ion Vianu, \u201eAmor intellectualis. Romanul unei educatii\u201c (Polirom, 2011). Ce modele a avut generatia lui Ion Vianu, Matei Calinescu si ceilalti tineri straluciti ca ei? Modelele lor educationale \u2013 scrie V. Ivanovici \u2013 apartin unei elite prigonite si sunt, toate, niste \u201etati revocati\u201c: Tudor Vianu, monseniorul Vladimir Ghika si Edgar Papu. Primul dintre ei \u201enu a putut lasa mostenire fiului sau o credinta dintre acelea care se marturisesc prin martiriu: singurele \u00een stare sa contracareze forta brutala ce ruina cetatile si zdrentuia onoarea oamenilor.\u201c Al doilea, un \u201etata-sf\u00e2nt\u201c, legendarul monsenior Vladimir Ghika, el \u00eensusi plin de credinta, n-a gasit \u00eentr-un discipol \u201epoate nepregatit\u201c receptorul ideal: \u201eEsecul monseniorului a \u00eensemnat deci revocarea \u00eenca unui model patern.\u201c Vine la r\u00e2nd al treilea model sau \u201efigura parinteasca\u201c, Edgar Papu, care \u201eocupa locul tatalui-copil\u201c: \u201eCazul respectiv e poate cel mai complex (si mai ambiguu) din c\u00e2te \u00eenregistreaza autorul la rubrica \u00abtatilor revocati\u00bb, av\u00e2nd c\u00e2te ceva din primii doi. Dintre cei mai straluciti comparatisti rom\u00e2ni, elev si colaborator al lui T., Papu avea, ca si magistrul, radacini evreiesti si la fel ca acesta s-a crestinat. A devenit \u00eensa catolic, convertit de Vladimir Ghika, pe care l-a si urmat pe calea martiriului\u201c. \u201eD\u00e2ndu-i-se sansa supravietuirii\u201c \u2013 scrie cu o siguranta cezarica V. Ivanovici \u2013 Edgar Papu s-ar face \u00eensa vinovat de a nu fi stiut \u201esa-si onoreze, la maturitate, rectitudinea tineretii\u201c si urmeaza un sir de afirmatii grave, acuzatoare, lipsite de suport si, \u00een orice caz, de masura. Chiar reprosul ca nu s-a stiut folosi de \u201esansa supravietuirii\u201c care i s-a dat (!) este, cum sa spun, neavenit si jignitor: desi \u00eesi declina formal \u201einsolenta de a-l judeca\u201c, \u00eesi ia curajul de a-l acuza, \u201ecu tristete\u201c, ce-i drept, de \u201ecoruptie\u201c! Accentul patimas din punerea la zid a regretatului Edgar Papu strica enorm eseului si tulbura echilibrul judecatii transform\u00e2ndu-l pe marele savant \u00eentr-un \u201eins\u201c de ocara: \u201eNu a fost \u00abanexarea\u00bb suava a lui T. \u2013 scrie V. I \u2013 ci caderea fatala a unui ins \u00een mreje \u00eempletite din teroare si din adulatie. Mai rau: pentru a-l captura Organele s-au aplicat (!) sa \u00ab\u00eentoarca\u00bb, transform\u00e2ndu-le \u00een momeala, tocmai naivitatea si entuziasmul acestuia… Reteta a fost \u00eencununata de un succes deplin, si astfel Papu, dezarmat si manipulat, a sf\u00e2rsit prin a da acoperire de prestigiu \u00abprotocronismului rom\u00e2nesc\u00bb pe care cei de v\u00e2rsta mijlocie si-l amintesc, de buna seama, drept doctrina oficioasa a national-comunismului ceausist \u00een domeniul politicii culturale. Nu este aici locul nici momentul sa recapitulez continutul acelei delirante \u00abteorii\u00bb, nici sa cartografiez caile labirintice pe care Edgar Papu a ajuns sa o conceapa si adopte\u201c. Formularea din urma sufera de echivoc: a conceput si faurit Edgar Papu, pe cai labirintice, \u201edeliranta teorie\u201c sau numai a \u201eadoptat-o\u201c? \u2013 autorul eseului nu ne lamureste sau pastreaza dinadins echivocul. \u00cen ambele situatii, fie titular al \u201eteoriei\u201c, fie doar obedient servitor al ei \u2013 e la fel de grav: nici \u201eamorul intelectual\u201c nici \u201eferventa-i credinta crestina\u201c nu i-au slujit la nimic savantului trecut \u00een cazarma ideologica a \u201enational-comunismului ceausist\u201c! \u2013 se \u00eentristeaza eseistul, fac\u00e2ndu-l pe Edgar Papu un fel de Iosif Chisinevski sau Leonte Rautu fara voie, un politruc servind, pe cai labirintice, comunismul si nationalismul rom\u00e2nesc renascut. \u00cen realitate, \u201eprotocronismul\u201c s-a nascut dintr-o carte erudita, \u201eDin clasicii nostri\u201c, pe care Edgar\u00a0 Papu a scris-o \u00een continuarea altora cu intentia vadita de a recupera analogii si filiatii ignorate sau \u201emoderniz\u00e2nd\u201c, uneori fortat, scriitori vechi dar nu \u00eenvechiti. I s-a facut si i se face marelui profesor si savant un proces de intentie ale carui ratiuni minimalizante ne scapa, daca nu punem la socoteala vechi resentimente identitare si confesionale precum si efecte \u00eent\u00e2rziate ale trecutelor lupte din culisele vietii literare de p\u00e2na \u00een ’89. Fapt e ca umbra norului radioactiv \u201eprotocronist\u201c acopera si \u00eennegreste artificial imaginea unui exemplar si luminos intelectual rom\u00e2n de anvergura europeana. Iesirea de sub acest nor radioactiv inexistent dar \u00eentretinut cu grija si pus \u00een seama eruditului convertit Edgar Papu este strict necesara, aidoma iesirii din soba fierbinte a frigurosilor varatici dintr-un celebru poem de Adrian Paunescu. Pentru o mai senina, comprehensiva privire asupra lui Edgar Papu e recomandabil sa recitim cu atentie opinia celui mai important critic al criticii din perioada postbelica, Mircea Martin, contemporan si el cu acest \u201etata revocat\u201c mai degraba \u201etap ispasitor\u201c de la care generatia sa din vremea \u201esurparii cetatilor\u201c a \u00eenvatat mult, inclusiv cum sa supravietuiasca fundamentalismelor de orice fel, de dreapta sau de st\u00e2nga: \u201eO istorie a literaturii si a culturii universale s-ar putea recompune din scrierile lui P., macar \u00een c\u00e2teva din marile ei momente si cu insistenta asupra unor spatii privilegiate, cum ar fi cel italian sau cel german. \u00cen orice caz, vechiul Weltliteratur, astazi cazut, se pare, \u00een desuetudine, dar la care un Tudor Vianu tinea \u00eenca, nu \u00eei este deloc strain lui P., ale carui comentarii la obiect sunt de at\u00e2tea ori \u00eenvaluite \u00eentr-un halou de analogii planetare. Cu toate ca cele mai multe lucrari ale sale se ocupa de fenomene literare sau artistice straine, referirile la literatura si cultura rom\u00e2na sunt permanente si firesti. Exemplele rom\u00e2nesti intervin mereu \u00een discutia de idei a autorului. Cantemir, Hasdeu, Br\u00e2ncusi, dar mai cu seama Eminescu servesc drept repere ale unei integrari a culturii rom\u00e2nesti \u00eentr-o problematica universala. Volumul \u00abDin clasicii nostri\u00bb (1977) lanseaza ideea unui \u00abprotocronism\u00bb rom\u00e2nesc, idee careia P. pare sa-i anexeze \u00eentreaga opera de exeget al literelor autohtone. Din pacate, aceasta opera a fost grabnic redusa la ideea cu pricina, reductie pagubitoare, caci, oric\u00e2t de caracteristic ar fi \u00abprotocronismul\u00bb, proiectul autorului este mult mai vast si mai complex, fie si numai \u00een aplicatiile sale rom\u00e2nesti. De altfel, sugestii de natura \u00abprotocronista\u00bb a aruncat autorul \u00eenca \u00een \u00abPoezia lui Eminescu\u00bb (1971) sau chiar mai devreme \u00een \u00abCalatoriile Renasterii\u00bb (1967). Dar acolo, asemenea consideratii se pierdeau \u00een masa exegezei, fara niciun accent demonstrativ. Nici sectiunile operate \u00een operele \u00abclasicilor\u201c nostri nu-si datoreaza neaparat noutatea unghiului de vedere \u00abprotocronist\u00bb. Tipic ram\u00e2ne \u00eensa modul generos al autorului de a-si pune eruditia \u00een serviciul unor reabilitari. Nu toate \u00abanticiparile pe plan universal\u00bb relevate \u00een cuprinsul cartii pot fi \u00eensa acceptate ca atare si, \u00een plus, lipseste argumentul cel mai puternic \u00een favoarea tezei \u2013 avangarda rom\u00e2neasca. Pe de alta parte, credem ca protocronismul ar trebui conceput \u00eentr-o relatie de complementaritate (nu de opozitie) cu sincronismul, tocmai spre a evita o \u00eentelegere a lui \u00eengusta, ca un \u00eendemn la izolare autarhica si suficienta nationala. La P., orice asertiune capata nu numai accentul descoperirii ci si al unei anumite cautiuni ce decurge dintr-o certa investitie afectiva, dintr-o indiscutabila sinceritate. Nicio contradictie, la acest autor, \u00eentre inteligenta si inocenta, \u00eentre eruditie si candoare. Spun\u00e2nd despre el ca e mai degraba un disociator de idei si de forme dec\u00e2t unul de valori nu \u00eei reducem din importanta, ci doar \u00eei precizam locul \u00een galeria marilor critici rom\u00e2ni. Risipitor de sugestii \u00een fiecare pagina a sa, datator de idei uneori chiar prin contrazicerea pe care o provoaca, rasturnator de perspective \u00abprimite\u00bb, P., intelectual de anvergura europeana, ram\u00e2ne exemplar si prin modestia cu care refuza orice discurs autoritar. \u00cen toate scrierile sale se lasa recunoscuta o civilizatie a dialogului, semn al culturii traite si al raspunderii culturale asumate.\u201c (\u201eDictionarul esential al scriitorilor rom\u00e2ni\u201c, Ed. Albatros, 2000, p. 620). Acesta ar fi portretul lui Edgar Papu scuturat de zgura \u201enorului\u201c imaginar si eliberat de sub efectele simpliste ale unei cecitati critice de natura a-l preface pe marele intelectual de anvergura europeana \u00eentr-un biet edecar la ambarcatiunea propagandistica a doctrinei oficioase a national-comunismului ceausist. Dl Victor Ivanovici vorbeste despre nu stiu ce \u201ecai labirintice\u201c pe care ocultul si \u00eentortocheatul, dar \u201ecoruptul\u201c Edgar Papu ar fi ajuns sa conceapa ori sa adopte deliranta teorie pun\u00e2nd-o nemijlocit \u00een slujba doctrinei ceausiste \u00een domeniul politicii culturale. Aberanta prezumtie nu se probeaza \u00een litera si spiritul cartii de la care a pornit totul, \u201eDin clasicii nostri\u201c. Mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, cronicarul oficiosului de partid \u201eSc\u00e2nteia\u201c \u00eesi \u00eengaduia lejer sa formuleze serioase rezerve asupra \u201eimpreciziei autorului \u00een privinta primatului (protocronist!) \u00een cultura, desi tine de ordinul evidentei adevarul ca aici, spre deosebire de alte domenii, prioritatea nu schimba statutul valoric\u201c. Cum se poate ca abia \u201eelaborata\u201c pentru uzul activistilor, \u201edeliranta teorie\u201c sa si fie amendata \u00een oficiosul partidului care o patrona si chiar \u00een anul aparitiei respectivei carti purtatoare de \u201edoctrina\u201c?! Apel\u00e2nd la exemple concrete de dezacord, cronica \u201eSc\u00e2nteii\u201c se \u00eendoia de verosimilitatea unora: \u201enu putem crede, odata cu Edgar Papu, ca \u00abspiritul lui Neagoe Basarab de pe la 1500 seamana at\u00e2t de izbitor cu spiritul occidental de pe la 1600\u00bb; analiza textelor nu este edificatoare, citatele nu se supun ideii. Nu-l vedem pe Neagoe anticip\u00e2ndu-l pe Baltasar Gracian (\u00abhombre secreto\u00bb al barocului) c\u00e2nd \u00eel sfatuieste pe fiul sau sa se pazeasca de indiscretia slugilor \u00een chestiuni politice si diplomatice si, totodata, pe Cervantes (anume sfaturi catre Teodosie ar avea ceva \u00een comun cu cele pe care, peste o suta de ani, Don Quijote le dadea scutierului sau Sancho Panza…)\u201c. Erau, \u00een fine, semnalate excesele descoperitorului, \u201emodernizarile silite ca \u00een cazul \u00abScrisorii pierdute\u00bb, ale carei personaje, \u00een regimul \u00abantimastii\u00bb, ar fi eroii homerici din \u00abIliada\u00bb: aheii si Agamemnon, devenit Agamita, si Trahanache, si conservatorii…\u201c etc. Excesele si exagerarile marelui erudit nu erau \u201eprogramate\u201c \u00een directia\u00a0 \u00een care sunt trase de ne\u00eentelegerea sau reaua credinta a celor ce vor sa faca din Papu un \u201etap ispasitor\u201c; asertiunile savantului, inclusiv cele exagerate, capata, cum arata Mircea Martin, \u201esensul unei anumite cautiuni ce decurge dintr-o certa investitie afectiva, dintr-o indiscutabila sinceritate\u201c. Nimic mai mult, nici vorba de \u201ecapturare\u201c, \u201eanexare\u201c si \u201ecorupere\u201c \u00een vederea elaborarii acelei teorii de sustinere servila a national-comunismului ceausist. Continui sa nu \u00eenteleg de ce ar fi nevoie de m\u00e2na candidului Edgar Papu ca sa se scoata cu ea castanele \u00eencinse dintr-un foc ce nu-i al lui si pe care nu el l-a at\u00e2tat: autorii \u201edelirantei teorii\u201c scoase din protocronism si urcate \u00een trenul propagandistic al epocii sunt mai multi, iar Edgar Papu ram\u00e2ne doar \u201etapul ispasitor\u201c al acestei \u00eentreprinderi frauduloase: sau el este copilul aruncat din copaie odata cu apa murdara \u00een care a fost v\u00e2r\u00e2t. A murit curat, fara sa stie de zoaiele ramase \u00een urma…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Subtil si plin de cinism sau, sa zicem, un realism fara speranta este eseul lui Victor Ivanovici \u201eO elita \u00een vremea \u00absurparii cetatilor\u00bb\u201c publicat \u00een \u201eViata Rom\u00e2neasca\u201c (1-2\/ 2012). Subiectul sau doar pretextul eseului este Bildungsromanul lui Ion Vianu, \u201eAmor intellectualis. Romanul unei educatii\u201c (Polirom, 2011). Ce modele a avut generatia lui Ion Vianu, Matei… Cite\u0219te mai mult »Modelul tapului ispasitor<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[7407,7406,7408,5131,7405],"class_list":["post-11081","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-amor-intellectualis-romanul-unei-educatii","tag-viata-romaneasca","tag-edgar-papu","tag-ion-vianu","tag-victor-ivanovici"],"views":1904,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11081","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11081"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11081\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11081"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11081"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11081"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}