{"id":11067,"date":"2012-03-08T18:26:31","date_gmt":"2012-03-08T16:26:31","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=11067"},"modified":"2012-03-08T18:27:42","modified_gmt":"2012-03-08T16:27:42","slug":"oameni-si-institutii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/oameni-si-institutii\/","title":{"rendered":"Oameni si institutii"},"content":{"rendered":"

Cu o eclatanta diversitate tematica si stilistica isi rasfata cititorii excelenta revista \u201e22\u201c. In numarul de fata (9\/ 2012) revista Grupului pentru Dialog Social publica fragmente dintr-o dezbatere cu tema \u201eFundatia Academia Civica. Recuperarea istoriei recente\u201c, organizata in colaborare cu Asociatia Ziaristilor Independenti. La r\u00e2ndul ei, dezbaterea face parte dintr-o serie de int\u00e2lniri petrecute sub genericul \u201eRom\u00e2nia \u2013 tema de cugetare. Oameni si institutii\u201c. De fapt, subiectul major dar implicit al unor asemenea dezbateri este unul traditional si, am putea zice, secular. De la Titu Maiorescu incoace se stie ca Rom\u00e2nia este tara formelor fara fond: se vorbeste enorm si incontinent, se propun vrute si nevrute cu o inventivitate ce nu ne lipseste, se adopta intr-una forme si institutii noi si c\u00e2t mai noi de actiune si educatie civica, politica si culturala, dar, ca prin minune, a treia zi dupa entuziasmul si efervescenta inaugurarii noile forme si institutii se topesc iar fondul dispare ca un fum: oamenii uita, institutiile pier ori se prefac in opusul lor. De aceea, titlul dezbaterii anuntate este el insusi major si de o actualitate eterna: \u201eOameni si institutii\u201c. Rareori s-a int\u00e2mplat ca oamenii respectiv intelectualii sa persevereze iar institutiile sa dainuiasca. Dupa 1989 istoria formelor fara fond a continuat dupa tiparul traditional. Exceptiile n-au facut dec\u00e2t sa intareasca regula. Iar exceptiile se pot numara pe degetele de la o m\u00e2na: \u201eoameni-institutii\u201c ai ultimilor peste 20 de ani pot fi considerati cu adevarat intelectuali precum Ana Blandiana si Romulus Rusan, Augustin Buzura, Eugen Simion. Nu int\u00e2mplator primii trei dintre ei sunt ardeleni: cu o tenacitate specifica intelectualului ardelean deloc inclinat sa lase de izbeliste ceea ce a inceput (pesemne ca si incapat\u00e2narea Mesterului Manole e de sorginte ardeleneasca) acesti mari intelectuali ai nostri n-au \u201elansat\u201c doar proiecte, ci s-au identificat p\u00e2na la sacrificiu de sine, cu cele c\u00e2teva mari proiecte care au capatat chip distinct si eficienta concreta in ultimele doua decenii. Exemplul lor, patriotic in sensul adevarat si curat al cuv\u00e2ntului, se opune scepticismului ad\u00e2nc iscat si consolidat de istoria \u201eformelor fara fond\u201c ca trasatura negativa a specificului national rom\u00e2nesc. S-au opus acestei nenorocite traditii si au devenit ei insisi \u201einstitutii\u201c ale memoriei nationale: Ana Blandiana si Romulus Rusan cu Academia civica si institutiile aferente, Augustin Buzura cu Fundatia Culturala Rom\u00e2na, Eugen Simion cu colectia Opere Fundamentale, Academia Rom\u00e2na \u2013 Fundatia Nationala pentru Stiinta si Arta. Sunt \u201eoameni-institutii\u201c in urma carora ram\u00e2ne un patrimoniu cultural si memorial inestimabil. Ce-au facut si ce fac in fond acesti mari intelectuali rom\u00e2ni? Confirma prin exemplul personal o veche vorba rom\u00e2neasca: \u201eomul sfinteste locul\u201c. Cum au facut acest lucru? In cuvinte a caror simplitate si modestie a sacrificiului nu mai au nevoie de niciun comentariu o spune Ana Blandiana: \u201eCred ca nu as fi inceput nimic daca as fi inteles de la inceput ca fiecare idee este o cusca in care intri si din care nu mai poti iesi.\u201c Nici Mesterul Manole n-a mai putut iesi din \u201ecusca\u201c in care a intrat incep\u00e2nd sa-si zideasca manastirea. Compromis printr-o prea lunga supralicitare in epoca incheiata cu 1989 cuv\u00e2ntul \u201ectitorie\u201c se reincarca de sens: se cuvine reabilitat si intors cui il merita.
\nSimple coincidente<\/strong>
\nRevista \u201e22\u201c unde s-au publicat fragmente din dezbaterea de la care am pornit nu este dedicata doar memoriei trecutului mereu p\u00e2ndit de pericolul de a fi ingropat in uitare, ci si o vie publicatie a actualitatii. In primul r\u00e2nd o actualitate politica, de care se ocupa in editorialul sau filozoful Andrei Cornea: \u201eSentimentul rom\u00e2nesc al protestului\u201c. Premisa editorialului este aceasta: \u201eDaca cineva s-a g\u00e2ndit cum sa mai discrediteze Parlamentul Rom\u00e2niei, nici o metoda nu ar fi fost mai potrivita dec\u00e2t \u201eprotestul\u201c opozitiei\u201c. Editorialistul pune \u201esentimentul rom\u00e2nesc al grevei\u201c si al \u201eprotestului\u201c alaturi de celebrul \u201esentiment rom\u00e2nesc al fiintei\u201c despre care scria Noica in 1978, st\u00e2rnind reactia ironica a lui Cioran intr-o replica intitulata \u201eSentimentul paraguayan al fiintei\u201c. Zeflemeaua actuala intra, cum vedem, intr-o companie ilustra si care lustruieste, vr\u00e2nd-nevr\u00e2nd, actualitatea politica a respectivului \u201eprotest\u201c sau \u201egreva\u201c sau ce-o mai fi ea. Daca si cum se potriveste, ca nuca-n perete, ori se leaga Noica si \u201esentimentul rom\u00e2nesc al fiintei\u201c de actuala opozitie parlamentara e treaba cititorilor sa decida. Altceva mi-a atras atentia. De c\u00e2teva zile incoace cutiile postale ale cetatenilor bucuresteni sunt umplute dis-de-dimineata cu niste fituici demascatoare, tiparite pe o h\u00e2rtie costisitoare \u2013 ce mai: curate \u201eturnatorii\u201c anonime \u2013 la adresa celebrului \u201esentiment rom\u00e2nesc al grevei\u201c de care se ocupa si dl Andrei Cornea in editorialul sau din \u201e22\u201c. Simple coincidente \u2013 am putea zice cu titlul unei piese a regretatului Paul Everac. Coincidenta poate st\u00e2rni oarecari nedumeriri, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t exista o anumita unitate de stil si de g\u00e2ndire intre editorial si respectivele fituici din cutiile postale. In ele cetatenii posesori de cutii postale pot citi ca \u201eParlamentarii (cutare si cutare) au intrat in greva de lux. Nu vor sa munceasca, dar vor sa primeasca: indemnizatii, masini, cazare la hoteluri, sume forfetare si diurne. In total \u2013 zice fituica din cutiile postale \u2013 parlamentarii, care va sa zica, \u201egrevistii\u201c, cheltuiesc din banii statului 1,4 milioane de euro lunar! At\u00e2t te costa pe tine, rom\u00e2nul de r\u00e2nd, sa ii intretii pe deputatii si senatorii care prefera sa faca greva, dec\u00e2t sa-si faca treaba in Parlament. Ei fac greva de lux pe banii tai!\u201c Se da si un exemplu, cu poza cu tot: \u201eEl este unul dintre chiulangii\u201c, iar dintr-o caricatura vedem cum trei grevisti de lux sug s\u00e2ngele poporului si stau ca niste paraziti in spinarea muncitorului de la strung, care trage din greu la saiba. In editorialul dlui Andrei Cornea citim: \u201eAcum, aceleasi \u201eelemente dusmanoase\u201c, cumparate de putere desigur, sustin ca actualul \u201eprotest parlamentar\u201c al opozitiei este o manevra josnica. Nu-i asa! E adevarat ca parlamentarii isi ridica salariile, desi lipsesc din plen si din comisii. E adevarat si ca ei continua sa stea pe banii natiunii la hotel. Li se varsa si indemnizatiile pentru diferite cheltuieli. Pot beneficia pe mai departe si de masinile de serviciu sau de bilete decontate. Totul e adevarat. Dar o fac in numele natiunii, pentru salvarea democratiei si a patriei primejduite…\u201c etc. etc. In rezumat: nu muncesc, dar primesc este mesajul comun al fituicilor anonime din cutiile postale si al editorialului scris de filozoful nostru in \u201e22\u201c. Din aceasta pura coincidenta nu putem trage dec\u00e2t o singura si sigura concluzie: am intrat, in fine, in Anul Caragiale!
\nAnul Caragiale<\/strong>
\nUn fragment savuros dintr-o carte in curs de aparitie semneaza in \u201e22\u201c Andrei Oisteanu: \u201eDespre \u00abtriunghiul sexual\u00bb la Caragiale si Slavici\u201c. Fragmentul e publicat cu ocazia, cum altfel?, Anului Caragiale. In acelasi numar si cu aceeasi dedicatie, Doina Papp isi intituleaza cronica teatrala \u201eEroi au fost, eroi sunt inca\u201c. Articolul analizeaza cu satisfactie maxima spectacolul cu O noapte furtunoasa la Teatrul \u201eMarin Sorescu\u201c din Craiova. Actiunea e plasata, regizoral, \u201ein gospodaria unui parvenit al mahalalelor care si-a facut vila in ulita cu c\u00e2ini si fara lampe gazoase, a inlocuit ulucile de la gard cu portile actionate electric, magazia cu rulota, matura cu aspiratorul, afis\u00e2nd acelasi ciocoism endemic. Chiriac calareste un motor de multi cai putere, Spiridon fumeaza iarba, iar Rica, poet liric si publicist, isi inregistreaza celebrul monolog pe reportofon. (…) Noaptea devine tot mai furtunoasa, iar \u00aboribila tragedie\u00bb invocata de Rica, simpla figura de stil. Furtuna acompaniata de miorlaitul m\u00e2telor in calduri e una a simturilor si e centrata pe amantl\u00e2c, pe amorul turbat dintre Veta si Chiriac, care mor de nerabdarea int\u00e2lnirii, nerabdare care se exprima la superlativ prin momentul c\u00e2nd Chiriac da buzna in patul Vetei cu motocicleta cu tot. (…) In dezabieul ei sexy, Cerasela Iosifescu joaca scena geloziei cu patos visceral, iar t\u00e2narul si trupesul Cristian Baicus \u2013 barbat de barbat \u2013 ii raspunde fara fasoane, chiar daca o ameninta ca-si da foc cu un bidon de benzina…\u201c Incendiu mare pe scena craioveana cu ocazia \u201eAnului Caragiale\u201c, inceput, cum vazuram, cu \u201egreve\u201c, \u201eproteste\u201c, \u201eincendii\u201c si curse de motocicleta calarite de \u201ebarbati de barbati\u201c.
\nBucurestiul Cultural<\/strong>
\nRevista complexa si cu functiuni multiple, \u201e22\u201c publica bilunar \u201eBucurestiul Cultural\u201c ajuns la numarul 111 in noua lui serie (redactor sef: Gabriela Adamesteanu). Atrag atentia in chip deosebit recenziile celor patru cronicari redutabili din acest numar: Paul Cernat saluta o monografie a lui Stefan Darabus in care e \u201ereabilitat\u201c industriosul scriitor profesionist Cezar Petrescu, pe nedrept subapreciat de critica traditionala, Bianca Burta-Cernat \u201ereabiliteaza\u201c si ea, intr-un chip stralucit, prezenta lumii rurale in romanul actual (in cazul special: \u201ePloile amare\u201c de Alexandru Vlad), Daniel Cristea-Enache analizeaza \u201eanatomic\u201c volumul de poezie \u201emotocicleta din lemn\u201c de Stefan Manasia, iar Bogdan Stanescu scrie o cronica subtila si atasanta despre \u201eAcasa, pe C\u00e2mpia Armaghedonului\u201c, romanul Martei Petreu fiind considerat \u201euna dintre primele trei carti de proza ale anului trecut\u201c. In fine, dar nu in ultimul r\u00e2nd, Gabriela Adamesteanu scrie o emotionanta cronica de carte despre \u201eFrontieristii. Istoria recenta in mass-media\u201c de Br\u00e2ndusa Armanca (Ed. Curtea Veche, 2011, editia a doua): \u201eBr\u00e2ndusa Armanca pune in evidenta in carte \u00abcel mai impresionant demers de presa menit sa descrie drama frontieristilor rom\u00e2ni initiat in 2005 de Jurnalul National\u00bb. Dunarea a fost, in acele timpuri, pentru rom\u00e2ni, zidul Berlinului.\u201c Demersurile jurnalistice au identificat cimitirele unde mormintele sunt tot mai uitate fiindca in ele au fost ingropati neidentificati: Cimitirul Poiana Stelei din Orsova, unde ajungeau mai ales cei inecati sau impuscati la trecerea Dunarii, Cimitirul din V\u00e2rciorova, Caras-Severin, despre care localnicii inca se tem sa vorbeasca fiindca au morminte de frontieristi, Cimitirul din Markovac, Voivodina, unde s-ar afla cei mai multi frontieristi impuscati de s\u00e2rbi, Cimitirul din Novi Sip, Serbia, unde s-ar afla 54 de morminte de rom\u00e2ni, fara nume, Cimitirul din Golubonije, Serbia, cu peste o suta de morminte de frontieristi, Cimitirul din Tekija, din Prahovo, Donji Milanovici din Kikinda, unde ajungeau cei impuscati la granita ce reuseau sa se t\u00e2rasca p\u00e2na pe teritoriul s\u00e2rbesc. Estimarea unui jurnal s\u00e2rbesc, Vecernje Novosti, era ca p\u00e2na in 1989 ar fi fost ucisi peste 2 000 de frontieristi rom\u00e2ni. Un capitol tragic, ca si necunoscut, al istoriei recente pe care cartea propusa de Gabriela Adamesteanu il scoate din nedreapta uitare.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cu o eclatanta diversitate tematica si stilistica isi rasfata cititorii excelenta revista \u201e22\u201c. In numarul de fata (9\/ 2012) revista Grupului pentru Dialog Social publica fragmente dintr-o dezbatere cu tema \u201eFundatia Academia Civica. Recuperarea istoriei recente\u201c, organizata in colaborare cu Asociatia Ziaristilor Independenti. La r\u00e2ndul ei, dezbaterea face parte dintr-o serie de int\u00e2lniri petrecute sub… Cite\u0219te mai mult »Oameni si institutii<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[2779,7068,217,7399,1141,7400],"class_list":["post-11067","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-andrei-cornea","tag-anul-caragiale","tag-augustin-buzura","tag-bucurestiul-cultural","tag-eugen-simion","tag-romulus-rusan"],"views":2261,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11067","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11067"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11067\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11067"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11067"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11067"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}