Citite in paralel, cele doua serii de texte \u2013 scrierile lui I. L. Caragiale si povestirea la persoana I din raspunsurile la chestionarele lui B. P. Hasdeu \u2013 prezinta o serie de similitudini frapante, desi fiecare indica limpede apartenenta la sfera literaturii culte, scrise, \u201ede autor\u201c si, respectiv, la aceea a literaturii populare, orale si anonime.
\nNuvela \u201eLa hanul lui M\u00e2njoala\u201c se deschide cu un monolog interior in care personajul-narator face mental traseul de la locul unde se afla p\u00e2na la hanul lui M\u00e2njoala\u00a0 (\u201eun sfert de ceas\u201c) si de acolo p\u00e2na-n Popesti (\u201eunul si jumatate, fac doua si jumatate…Acu sunt sapte trecute: al mai t\u00e2rziu p\u00e2na la zece, sunt la pocovnicu Iordache\u201c) si relateaza intr-un scurt flash-back istoria recenta a hanului caruia, in ultimii ani, de c\u00e2nd il gospodarea vaduva hangiului, ii mergea foarte bine: \u201e…acuma era hanul M\u00e2njaloaiei \u2013 omul murise de vreo cinci ani… Zdravana femeie! ce a facut, ce a dres, de unde era c\u00e2t p-aci sa le v\u00e2nza hanul c\u00e2nd traia barbatu-sau, acuma s-a platit de datorii, a dres acaretul, a mai ridicat un grajd de piatra, si inca spun toti ca trebuie sa aiba parale si bune\u201c. Mai mult, rememoreaza si o istorie cu hoti care incercasera sa pradeze hanul si care fusesera pedepsiti prin interventia unor forte necunoscute: \u201eP\u00e2na sa-mi treaca toate astea prin minte, am sosit\u201c. Intoarcerea in trecut se deruleaza pe o secventa limitata de timp (\u201eun sfert de ceas\u201c), care il aduce in prezent.
\nPovestirea populara incepe cu o pseudo-formula, tipica acestui tip de naratiune, cu prezentarea povestitorului-personaj si cu fixarea spatiala a naratiunii: \u201eEram dorobant (calaras); ma trimisese zapciu de la Cioroiu (Roset) unde era taftu (subprefectura) la Facaieni, unde sedea un mare prochietar, un boier mare, ca sa-i duc o stafeta. Plec\u00e2nd eu colea-n murgu serii de la Cioroiu, am mers asa pe noapte din sat in sat p\u00e2n-am ajuns dincolo de Fetesti. Cum am iesit din sat si-am cercat la deal, am dat de niste r\u00e2chi (prapastii) care tin de-acolo p\u00e2n aproape de Cegani. In dreptul r\u00e2chilor de la Stelnica, ma pomenii c-o dihanie de baiatu, numa d-un cot de mare si c-o caciula d-alea mocanestile, c\u00e2t o banita de mare, indesata p\u00e2na la umeri\u201c. \u201eBaiatul\u201c incearca in fel si chip sa-l impinga pe calator in \u201er\u00e2chi\u201c (‘r\u00e2pi’, ‘prapastii’). Acesta isi struneste calul, sper\u00e2nd sa scape astfel de incomodul tovaras de drum, dar acesta apare din nou l\u00e2nga el, transformat int\u00e2i intr-o \u201echirighita d-alea rosii de scoghieste porumbu\u201c . Intruparea diavolului in aceasta pasare nu este atestata expres, dar alegerea ei nu pare a fi int\u00e2mplatoare, cotofana (tarca, chirighita) purt\u00e2nd unele conotatii malefice, pastrate, poate, din fondul indo-european unde ea \u201eera numai o aparitie infernala si o prezenta de rau augur (vezi A. de Gubernatis, 1874, II, p. 272-274, M. Leach, 1949, II, 663)\u201c (Mihai Coman, \u201eMitologie populara rom\u00e2neasca II Vietuitoarele vazduhului\u201c, Editura Minerva, 1988, p. 72). In mentalul popular rom\u00e2nesc, pasarea detine calitati apotropaice: \u201eprinsa si rastignita pe gard, ea apara de intruziunea duhurilor rele, deoarece ‘spiritul necurat nu se poate invoi cu tarca, se teme de d\u00e2nsa’ (S. Fl. Marian 1883, II, p. 60)\u201c, dar si conotatii negative: \u201ede obicei ea ‘isi da in petec’, face ceva gresit, excesiv, nedorit: gesturile ei agaseaza, supara, st\u00e2rnesc m\u00e2nia\u201c (Cf. Mihai Coman, op. cit., p. 72-73). Povestitorul popular retine tocmai acest aspect din comportamentul pasarii-diavol: \u201eDaca vazu ca baiatu n-a putut sa-ni faca nimic, s-a facu d-odata o chirighita d-alea rosiile de scogheste porumbu si incepu sa se bage pe sub burta calului si sa-i sara pe l\u00e2nga cap p\u00e2n partea dinspre c\u00e2mp, ca sa ma dea in r\u00e2chi\u201c. A treia infatisare pe care o ia \u201ebaiatu\u201c este aceea de \u201ep\u00e2nza alba si lunga\u201c care \u201ese-ndesa tot in cal ca sa-l dea-n r\u00e2chi; calu sarea tot spre c\u00e2mp. Si m-a gonit astfel p\u00e2na-aproape de Cegani. (…) C\u00e2nd era aproape sa intru in Cegani auzii si cocosii c\u00e2nt\u00e2nd. Atunci ini vini nie-n g\u00e2nd c-a fost ugica-l toaca si-mi adusei m\u00e2na de-ni facui cruce\u201c. C\u00e2ntatul cocosilor si semnul sfintei cruci sunt cele doua remedii impotriva fortei malefice a dracului.
\nIn a doua \u201emiscare\u201c a povestirii personale, diavolul i se arata subprefectului sub forma unui ied \u201ealb ca zapada\u201c pe care functionarul public il ia in caleasca si incepe sa-l m\u00e2ng\u00e2ie, zic\u00e2ndu-i: \u201eIedu, tati, ied! O sa te duca tata acasa si o sa-ti dea tata lapte, sa te faca mare\u201c. Aceeasi infatisare caprina ia dracul si in nuvela lui I. L. Caragiale: \u201eIn adevar, la c\u00e2tiva pasi inaintea calului zaresc o mog\u00e2ldeata mica sarind si topaind … Un dobitoc!… Ce sa fie? … Fiara? … E prea mica… Pun m\u00e2na pe revolver; atunci auz un\u00a0 glas de caprita … (…) C\u00e2tiva pasi … si iar sta (calul \u2013 n.n. N.C.) sforaind … Iar caprita … (…) C\u00e2tiva pasi … Iar caprita (…) E o caprita mica neagra; aci merge, aci se-ntoarce; arunca din copite; pe urma se ridica-n doua picioare, se repede cu barbita-n piept si cu fruntea-nainte sa-mpunga, si face sarituri de necrezut si mehaie si fel de fel de nebunii. (…) e un ied negru foarte dragut, care se lasa bl\u00e2nd sa-l ridic de jos\u201c. Desi pare a fi un simplu amanunt, culoarea iedului nu poate sa nu ne retina atentia: in povestirea populara \u201eun ied alb ca zapada\u201c, in nuvela lui Caragiale \u201eo caprita mica neagra\u201c.
\nDin punct de vedere naratologic sunt de facut iarasi c\u00e2teva observatii sumare. In \u201eLa hanul lui M\u00e2njoala\u201c autorul (cunoscut, scriitorul I. L. Caragiale) creeaza un personaj-narator (\u201econu Fanica\u201c) care, in sectiunea introductiva a naratiunii, este diferit de actorii diegezei (Cf. G\u00e9rard Genette, \u201eFigures III\u201c, 1972, apud Jean-Michel Adam \u2013 Fran\u00e7oise Revaz, \u201eAnaliza povestirii\u201c. Traducere de Sorin P\u00e2rvu, Institutul European, 1999, p. 88-92), pentru ca, de la sosirea la hanul cu pricina p\u00e2na spre sf\u00e2rsit, sa se identifice cu eroul int\u00e2mplarii, povestirea derul\u00e2ndu-se la persoana I, N(aratorul)=actorul diegezei, fiind chiar eroul, personajul principal al naratiunii, situatie numita \u201eautodiegetica\u201c (Idem). In final, in simetrie perfecta cu secventa initiala, personajul-povestitor relateaza, la persoana a III-a, ceea ce aflase, \u201eintr-o noapte limpede de iarna\u201c, de la un \u201eispravnicel care sosea cu cumparatorul de la oras: arsese p\u00e2na-n pam\u00e2nt hanul lui M\u00e2njoala ingrop\u00e2nd pe biata cocoana Marghioala, acu h\u00e2rbuita, subt un morman urias de jaratic\u201c.
\nIn povestirea populara, strategia narativa este ceva mai simpla; in prima parte, naratorul (aflam abia in final ca-l chema Tudor: \u201eGhine ziceai tu, ma Tudore, ca te-ai int\u00e2lnit cu dracu, ieri noapte…\u201c) se identifica cu eroul int\u00e2mplarii (situatie de povestire autodiegetica), in timp ce in a doua parte el este doar martor si participant la int\u00e2mplarea zapciului de plasa (relatie homodiegetica).
\nIn cazul scriitorului este vorba de o strategie narativa asumata, de un construct epic elaborat, de o conventie narativa, de o \u201estrategie\u201c comunicationala subtila. Referindu-se la scrierile \u201eLa conac\u201c si \u201eLa hanul lui M\u00e2jnoala\u201c, Florin Manolescu, care pare sa se fi apropiat cel mai mult de sensurile lor de ad\u00e2ncime, scria: \u201eAmbele texte sunt perfect ambigue si in interpretarea lor poate fi vorba de o metafora a drumului, cu un sens general initiatic (ca in \u201ePovestea lui Harap Alb\u201c), sau de un sens fantastic, caci int\u00e2mplarile prin care trec eroii s-ar putea sa fie regizate de fortele infernului, mai presus de puterea noastra de intelegere. ‘Ochiul ciudat’ al roscovanului, aparitiile si disparitiile lui bruste, din \u201eLa conac\u201c, sau absenta icoanelor, caciula rasucita insistent de Marghioala si ‘jocul’ cotoiului, din \u201eLa hanul lui M\u00e2njoala\u201c, pot fi aparitii si coincidente int\u00e2mplatoare, din registrul normal al realitatii, dar si semne ale fantasticului, care face concurenta realitatii si ameninta sa-i smulga pe oameni din locul lor obisnuit. Replica finala din \u201eLa conac\u201c (\u201eIa seama, ca te ia dracul daca te mai iei dupa el, nataraule!\u201c) poate fi interpretata in sens propriu sau in sens aluziv, iar in finalul din \u201eLa hanul lui M\u00e2njoala\u201c, putem recunoaste, in plus, situatia tipica a unui joc de initiere in care ‘maestrul’ da de inteles ‘discipolului’ sau ca a trecut el insusi prin aceleasi experiente, ca orice bun educator\u201c (Florin Manolescu, op. cit., p. 185-186).
\nPovestitorul popular transmite o experienta traita, functia povestirii fiind aceea de a convinge auditoriul de realitatea int\u00e2mplarii \u2013 int\u00e2lnirea cu dracul. De aceea, cum rar se int\u00e2mpla in astfel de naratiuni personale populare, povestea este dubla, \u201eexperimentul stiintific\u201c la care eroul-povestitor din prima parte il supune pe zapciul Tudorachi Doicescu av\u00e2nd rolul de a valida propria experienta prin dovezi palpabile, altminteri greu de produs, c\u00e2nd omul are de-a face cu supranaturalul.
\nDaca finalitatea naratiunilor \u201esatanice\u201c (cu draci) ale scriitorului de literatura artistica I. L. Caragiale ar putea fi \u201eambiguizarea\u201c, amestecul inextricabil de planuri (real\/fantastic, sa zicem, in lipsa altei perechi mai potrivite), in povestirea personala populara, intentia este cert de dezambiguizare, de validare a experientei, de sustinere a existentei supranaturalului, in concretetea, in materialitatea lui de necontestat.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Citite in paralel, cele doua serii de texte \u2013 scrierile lui I. L. Caragiale si povestirea la persoana I din raspunsurile la chestionarele lui B. P. Hasdeu \u2013 prezinta o serie de similitudini frapante, desi fiecare indica limpede apartenenta la sfera literaturii culte, scrise, \u201ede autor\u201c si, respectiv, la aceea a literaturii populare, orale si… Cite\u0219te mai mult »\u201eDracovenii\u201c si alte alea in proza lui I. L. Caragiale (II)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[7394],"class_list":["post-11060","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-proza-lui-i-l-caragiale"],"views":4046,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11060","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11060"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11060\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11060"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11060"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11060"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}