{"id":11054,"date":"2012-03-08T18:18:54","date_gmt":"2012-03-08T16:18:54","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=11054"},"modified":"2012-03-08T18:19:18","modified_gmt":"2012-03-08T16:19:18","slug":"cartea-%e2%80%9espiristilor%e2%80%9c","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cartea-%e2%80%9espiristilor%e2%80%9c\/","title":{"rendered":"Cartea \u201espiristilor\u201c"},"content":{"rendered":"

O forma de respect pentru omul cu stiinta de carte \u2013 asta este, \u00een esenta, volumul \u201eAmintiri din scoala\u201c, publicat de cur\u00e2nd de Editura National, un produs colectiv al promotiei 1966 a liceului Spiru Haret din Bucuresti.<\/strong><\/em>
\nSenzatia este at\u00e2t de coplesitoare poate si din cauza faptului ca ne-am cam dezobisnuit de mult s-o traim. Si asa ne apare dintr-odata firescul eveniment si ajungem sa ne minunam si sa ne scuipam \u00een s\u00e2n la \u00eent\u00e2lnirea cu normalul.<\/strong><\/em>
\nNoi, cei din diaspora rom\u00e2neasca din Grecia, o numim pur si simplu \u201ecartea lui Bruno\u201c. Fiindca Bruno Gheorghievici, compatriotul nostru si unul dintre \u201espiristi\u201c, este cel care ne-a vorbit pentru prima data despre acest proiect. Si tot el a fost cel care, acum c\u00e2teva luni, ne-a pus volumul pe masa. S-a implicat cu tot sufletul sa-l publice si toti cei care am citit cartea am ajuns la concluzia ca merita s-o faca.<\/strong><\/em>
\nVolumul foie?te de \u201epersonaje\u201c si este inteligent conceput: discutii \u00eentre fostii elevi despre profesorii scolii, discutii \u00eentre membrii acelei promotii despre relatiile lor colegiale si despre prietenii, fise bio-bibliografice, \u00eent\u00e2lniri dupa terminarea liceului, alumni \u00een tara si-n afara tarii. Iar la sf\u00e2rsitul lecturii, care nu treneaza nici o secunda, ajungi sa dai paginile \u00eenapoi ca sa urmaresti evolutia \u201epersonajului\u201c sau sa mai citesti o data o formulare sau alta a celor care au pus de comun acord condeiul sa scrie o cronica. Fiindca aceasta este cartea, o frumoasa cronica, a unei perioade de 60 de ani.
\nO generatie. Un colt de lume. Un Bucuresti cu strazile lui. Apoi un Toronto cu strazile lui. Sau un New-York cu strazile lui. O Rom\u00e2nie a anilor 60. O Rom\u00e2nie \u00een care se asteptau de sute de intelectuali de elita \u201eformularele mici\u201c sau \u201eformularele mari\u201c. O Rom\u00e2nie a lui 1989. O Suedie a anilor 2000. Dar si o Nigerie a anilor 2000. Plecari si \u00eentoarceri. Marile firme ale lumii din care nu lipsesc numele de specialisti scoliti \u00een Rom\u00e2nia. La un moment dat un nume \u00eencadrat \u00een chenar negru. Un necrolog publicat \u00een engleza de un ziar de peste ocean\u2026 Scrisori peste scrisori. Reuniuni la care participa si copiii. Apoi si nepotii. Si peste toate\u2026 climatul de respect pentru stiinta de carte, indus la Liceul Spiru Haret.
\nTare ciudat este modul cum, pe parcursul cronicii, \u201espiristul\u201c care scrie si despre care se scrie devine personaj. Si \u00eenca mai ciudat felul este cum fiecare personaj, scriind despre el sau despre altii, devine scriitor. Ajungi chiar sa te \u00eentrebi ce anume este mestesugul scrisului, citind pagini semnate de oameni de toate profesiile, la care \u00eensa nici macar o singura data fraza nu este schioapa ori verbul bleg.
\nCitesti astfel 300 de pagini despre felul cum se formeaza pe parcursul anilor de scoala nucleul tare al intelectualitatii unei tari. Despre faptul ca un asemenea nucleu nu poate aparea fara un model formativ, care \u00eenseamna deopotriva calitate intelectuala si calitate morala.
\nStarea de bine pe care ti-o induce citirea cartii vine cred si de la faptul ca este o pilda de generozitate si de solidaritate umana. \u00centre copertele ei apar g\u00e2ndurile c\u00e2torva zeci de intelectuali, unii ramasi \u00een tara, foarte multi plecati \u00eensa pe parcursul anilor si activ\u00e2nd cu remarcabile rezultate profesionale \u00een lume. Dupa ce ne-am obisnuit \u00eensa \u00een ultimele decenii cu intelectualul care-si p\u00e2ndeste colegul cu cutitul \u00een dinti, sa-l defaimeze c-a fost, ca este sau c-o sa fie\u2026, dupa ce am asistat la at\u00e2tea scandaluri cu \u201evictime\u201c sau \u201ecalai\u201c dintre oamenii pentru care nu s-ar fi cuvenit sa avem dec\u00e2t stima pentru prestatia lor intelectuala, iata ca apare o carte la care \u00eeti vine sa spui cu uimire: \u201euite, dom’le, astia se pare ca se iubesc \u00eentre ei!\u201c Si \u00eesi manifesta acest sentiment nu numai c\u00e2nd deapana amintiri duioase, despre \u00eenvatatorul cu vocatia apostolatului, despre profesorii de rom\u00e2na sau de limbi straine care (se vede!) i-au \u00eenvatat sa se exprime si sa exprime g\u00e2ndul oric\u00e2t ar fi el de subtil, despre maestri de la care au \u00eenvatat stiintele exacte, astfel \u00eenc\u00e2t mai mult de jumatate au devenit matematicieni, fizicieni si ingineri pe cinci continente. Nu numai atunci dovedesc ei c\u00e2t de atasati sunt unii de altii, c\u00e2nd povestesc despre jocurile din curtea scolii, despre felul cum se tachinau, despre sotiile adolescentei. Solidaritatea se manifesta si \u00een situatiile de o importanta existentiala majora, cum ar fi ajutorul acordat \u201espiristului\u201c despre care tocmai ai auzit ca a emigrat, \u00een primele lui zile, c\u00e2nd e nauc, fara identitate, fara casa si fara bani. Sau, si mai tulburatoare, solidaritatea intelectuala pe care o manifesta o fiziciana cu studentii ascunsi \u00een casa ei la revolutie, c\u00e2nd afara \u00eenca mai treceau camioane peste trupurile colegilor lor. De altfel, paginile scrise de acest extraordinar om de stiinta despre felul cum a trait intelectualul rom\u00e2n revolutia cred ca sunt printre cele mai cutremuratoare marturii cu care ne-am putea confrunta noi, cei la acel moment aflati \u00een afara tarii. Felul cum povesteste aceasta femeie faptul ca a doua zi, plec\u00e2nd la serviciu a calcat \u00een s\u00e2nge si a dus dupa ea, pe bulevard, urmele \u00eenchegate n-am sa-l uit niciodata!<\/p>\n

Nu sunt bucuresteanca, lucru pe care nu stiu sa-l fi regretat vreodata. Si totusi\u2026 ajunsa la facultate \u00een Bucuresti, nu pot sa spun ca n-am simtit din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd o usoara marginalizare, ca n-am avut constiinta ca alaturi de mine existau niste grupuri cu biografiile legate cu mii de fire indestructibile, ale copilariilor si adolescentelor petrecute \u00eempreuna. Si mai ales marcate de o anume aspiratie, insuflata de modele intelectuale comune. Acum, dupa ce am terminat de citit cartea, cred ca despre ei era vorba, despre \u201espiristi\u201c.
\nNu stiu daca, dupa aceasta carte, am sa ma mai pot vreodata desparti de ei, desi nu apartin grupului. Dar simt nevoia parca sa-i \u00eent\u00e2lnesc. N-am mai vorbi despre cei de la \u201eSpiru Haret\u201c, fiindca, din pacate, despre ei cartea se pare c-a spus tot ce era de spus. Dar, \u00eent\u00e2lnindu-i pe undeva, pe unul dintre cele cinci continente, stiu c-am avea despre ce sa vorbim. Despre lume. Si despre viata.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

O forma de respect pentru omul cu stiinta de carte \u2013 asta este, \u00een esenta, volumul \u201eAmintiri din scoala\u201c, publicat de cur\u00e2nd de Editura National, un produs colectiv al promotiei 1966 a liceului Spiru Haret din Bucuresti. Senzatia este at\u00e2t de coplesitoare poate si din cauza faptului ca ne-am cam dezobisnuit de mult s-o traim.… Cite\u0219te mai mult »Cartea \u201espiristilor\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-11054","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":4305,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11054","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11054"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11054\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11054"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11054"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11054"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}