{"id":11047,"date":"2012-03-08T18:15:15","date_gmt":"2012-03-08T16:15:15","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=11047"},"modified":"2012-03-08T18:15:33","modified_gmt":"2012-03-08T16:15:33","slug":"blockbusteruri-sud-coreene-doua-filme-15-milioane-de-spectatori","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/blockbusteruri-sud-coreene-doua-filme-15-milioane-de-spectatori\/","title":{"rendered":"Blockbusteruri sud-coreene. Doua filme, 15 milioane de spectatori"},"content":{"rendered":"

Asiawood <\/strong><\/p>\n

Asia nu este doar cel mai \u00eentins continent al lumii, ci si cel mai fascinant, inovator si variat, dintre toate, din punct de vedere filmic. Din nefericire, majoritatea propunerilor demne de atentie ale cinematografiilor asiatice ajung la noi tardiv sau deloc. Aceasta rubrica \u00eesi propune sa remedieze inevitabilele lacune si sa stimuleze interesul pentru valorile cinematografice asiatice de ieri si de azi.<\/strong><\/em><\/p>\n

\u00centr-o cinematografie functionala, filmele de autor sau de festival sunt sustinute de o industrie eficienta, adica de filme de gen, cu succes comercial. Daca \u00een Rom\u00e2nia acesta pare un deziderat imposibil de atins, am putea \u00eenvata c\u00e2te ceva de la industria cinematografica din Coreea de Sud. De exemplu, la ei 2011 a fost un an-record, conform Consiliului Filmului Coreean (KOFIC), cu vreo 159 de milioane de bilete v\u00e2ndute (cu 8,7% mai multe dec\u00e2t \u00een 2010), care au generat o crestere a \u00eencasarilor de 7,4%, comparativ cu anul precedent. Mai mult, filmele coreene au acoperit 52% din piata, adica au batut blockbusterurile hollywoodiene (a fost prima data \u00een ultimii patru ani c\u00e2nd productia locala a obtinut peste jumatate din piata). Dintre titlurile locale, trei au adunat peste cinci milioane de bilete v\u00e2ndute (\u00een conditiile \u00een care un film rom\u00e2nesc este declarat de succes daca are vreo 20 000 de spectatori), clas\u00e2ndu-se si \u00eentre primele cinci din clasamentul total de box-office, alaturi de noile episoade ale francizelor americane \u201eTransformers\u201c si \u201eMission: Impossible\u201c. Va recomand aici primele doua filme din top, care au \u00een comun perspectiva subiectiva asupra istoriei tarii.
\nRazboiul sagetilor: superactiune \u00een stil Apocalypto<\/strong>
\nProductia sud-coreeana cu cele mai multe bilete v\u00e2ndute \u00een reteaua nationala de cinematografe (aproape 7,5 milioane) a fost \u201eChoi-jong-byeong-gi Hwal\u201c, film \u00eent\u00e2lnit sub trei titluri \u00een engleza: \u201eWar of the Arrows\u201c, \u201eArrow, the Ultimate Weapon\u201c si \u201eBow \u2013 The Ultimate Weapon\u201c. Regizorul-scenarist Kim Han-min se facuse cunoscut prin doua thrilleruri, \u201eParadise Murdered\u201c (2007) si \u201eHandphone\u201c (2009), \u00eenainte de a realiza acest film istoric. De fapt, \u201eWar of the Arrows\u201c este nu at\u00e2t un film istoric (\u00een genul serialelor coreene difuzate de TVR), c\u00e2t un film de actiune (sau de \u201esuperactiune\u201c, cum etichetau filmele cu Schwarzie, Stallone sau Van Damme videotecile rom\u00e2nesti, aparute ca ciupercile dupa ploaie \u00een primii ani ’90). Dat fiind ca vreo doua treimi din film cuprind scene de urmarire (fie \u201ecel bun\u201c \u00eei urmareste pe \u201ecei rai\u201c, fie \u201ecei si mai rai\u201c \u00eei urmaresc pe \u201ecel bun\u201c si ai lui), \u201eWar of the Arrows\u201c a fost comparat si cu \u201eApocalypto\u201c al lui Mel Gibson.
\n\u00cen prologul filmului, care ne ofera de la bun \u00eenceput o imagine socanta (o copila e pe punctul de a fi sf\u00e2siata de un c\u00e2ine \u00eenfricosator), tatal junelui Nam-yi, un ne\u00eenfricat ofiter militar, \u00eei cere cu limba de moarte fiului sau sa \u00eesi protejeze sora mai mica, pe Ja-in, p\u00e2na ce \u00eesi va da si el ultima suflare. Cei doi copii sunt adapostiti \u2013 si adoptati \u2013 de un vechi prieten si tovaras de arme al tatalui lor. Ne aflam \u00een 1623, anul \u00een care a ajuns la putere, printr-o lovitura de stat, regele Injo. Putem deduce, din faptul ca tatal celor doi copii a fost executat ca tradator al patriei, ca el era loial vechiului rege, Gwanghaegun, trimis \u00een exil pe Insula Jeju.
\nDupa 13 ani, Nam-yi (interpretat acum de Park Hae-il din \u201eThe Host\u201c sau \u201eMoss\u201c), ajuns un iscusit v\u00e2nator cu arcul, dar si un om foarte blazat, si Ja-in (Moon Chae-won din multiubitul \u2013 inclusiv la noi \u2013 serial \u201eThe Princess’ Man\u201c \/ \u201eIubitul printesei\u201c) locuiesc \u00een continuare cu tatal lor adoptiv. Fratele lor vitreg, Seo-gun (Kim Moo-yeol), doreste s-o ia de sotie pe frumoasa Ja-in, pe care o iubea de mult, si, \u00eenainte de a-si \u00eentreba parintele, \u00eei cere \u00eencuviintarea lui Nam-yi. Furios la \u00eenceput, acesta se convinge, prin lupta, ca Seo-gun va avea grija de sora sa la fel cum avusese el, asa ca accepta. \u00cen ziua nuntii, Nam-yi pleaca singur \u00een lume, convins ca si-a \u00eencheiat misiunea…
\nDar soarta face ca \u00een aceeasi zi sa \u00eenceapa a doua invazie manciuriana \u00een Chosun. Printul Dorgon, cu sprijinul marelui general Shinta al temutei armate Qing, patrunde \u00een forta pe teritoriul coreean, fara a putea fi oprit de nimeni (sau cel putin asa pare, p\u00e2na c\u00e2nd intra \u00een actiune eroul nostru…). Istoria spune ca, \u00een acel tragic an 1636, regele Injo a fugit pe Insula Ganghwa, las\u00e2ndu-si tara de izbeliste, \u00een calea ostilor invadatoare (Chosun a devenit stat tributar fata de Dinastia Qing\/Machu), iar, pe l\u00e2nga nenumaratii morti, vreo 500 000 dintre supusii sai au fost luati prizonieri\/sclavi si pusi sa marsaluiasca \u00een lanturi.
\nDe aici va \u00eenchipuiti ce urmeaza. Dupa ce scapa de un grup de dusmani, gratie agilitatii si dibaciei sale la tras cu arcul, Nam-yi revine acasa, dar \u00eesi gaseste tatal adoptiv mort. \u00cen acest timp, sora sa si sotul ei, separati, sunt ostateci ai trupelor manciuriene. Nam-yi pleaca imediat sa-i salveze, iar luptele pe care el le poarta p\u00e2na la a-si atinge telul \u00eel impun ca pe un erou legendar, cel mai \u00eendem\u00e2natic si viteaz arcas din Chosun.
\nNam-yi nu lupta \u00een primul r\u00e2nd pentru tara (de aceea, \u201eWar of the Arrows\u201c nu are patriotismul declamator al altor productii istorice) si nicidecum pentru ca \u00eei place violenta (\u201eUcisul nu este scopul arcului meu\u201c, declara el \u00een fata unui adversar \u00eenvins), ci pentru a-si scapa sora, caruia \u00eei devenise al doilea tata, prin vrerea parintelui lor mort (\u00een paranteza fie spus, mama fratilor nici nu apare, nici nu este pomenita nicaieri \u00een film). \u00cen al doilea r\u00e2nd, \u201enegativii\u201c manciurieni dovedesc mult mai multe calitati dec\u00e2t ne-am astepta: camaraderie, curaj, tenacitate, onoare si respect pentru oponentii care li se dovedesc egali. Altfel spus, Kim Han-min, la fel ca multi alti cineasti coreeni ce au abordat recent subiecte istorice, nu are o perspectiva maniheista asupra personajelor sale, prezent\u00e2ndu-le ca pe niste fiinte vii, cu bune si rele. Sugestiv e si faptul ca, desi toti actorii sunt coreeni, mai bine de jumatate din film se vorbeste \u00een dialectul manciurian, adica \u00eentr-o limba aproape disparuta (se pare, \u00eensa, ca subtitrarile nu i-au \u00eempiedicat pe spectatorii coreeni sa dea valma la acest film).
\n\u201eWar of the Arrows\u201c este un film de actiune cu un ritm trepidant, dar si cu frumoase pasaje poetice. Kim Han-min alterneaza bine secventele dinamice (filmate uneori cu camera \u00een m\u00e2na) si cele \u00een slow motion, recurg\u00e2nd si la efecte speciale pe computer (cel mai bun exemplu de CGI \u00eel gasiti \u00een secventa cu tigrul). Duelurile cu arcul ne impresioneaza (si vizual, si sonor), iar cel din final ne emotioneaza. Nu ma mira deloc ca \u201eWar of the Arrows\u201c a mai fost comparat cu filmele lui Zhang Yimou sau cu \u201eRed Cliff\u201c al lui John Woo. \u00cen prima parte exista si momente comice, precum cele \u00een care Nam-yi, ametit, \u00eencearca sa se bata cu prietenii sai sau vomita peste Seo-gun (care initial pare cam tantalau). Actorii sunt foarte bine alesi, \u00een frunte cu Park Hae-il, care convinge fara sa \u00eentruchipeze un erou tipic, fara pata si prihana.
\nSunny: o incursiune \u00een trecut<\/strong>
\n\u201eSseo-ni\u201c \/ \u201eSunny\u201c este al doilea film scris si regizat de Kang Hyeong-cheol, venit la trei ani dupa comedia, care s-a bucurat de un urias succes, \u201eSpeed Scandal\u201c (film \u00eent\u00e2lnit si ca \u201eSpeedy Scandal\u201c sau \u201eScandal Makers\u201c). Lansat primavara trecuta, \u201eSunny\u201c a v\u00e2ndut aproximativ 7,37 milioane de bilete. Ulterior, a mai fost lansata pe marile ecrane coreene o versiune \u201eDirector’s Cut\u201c, putin mai lunga, incluz\u00e2nd c\u00e2teva secvente mai violente, care fusesera scoase din varianta comerciala de doua ore.
\nNa-mi (interpretata de Yoo Ho-jeong, actrita cunoscuta mai degraba din seriale) duce o viata linistita, dar monotona, alaturi de un sot darnic, \u00eensa mai mereu absent, si de o fiica cu probleme la liceu, dar secretoasa fata de mama ei. Vizit\u00e2ndu-si mama la spital, Na-mi \u00eesi redescopera o prietena despre care nu mai stia nimic de vreun sfert de secol. Numai ca Ha Chun-hwa (Jin Hee-kyung) sufera de cancer \u00een faza terminala, asa ca nu mai are prea mult de trait. Pentru ea, Na-mi porneste \u00een cautarea celorlalte cinci prietene cu care, \u00een liceul de fete Jindeok din anii ’80, alcatuiau gasca botezata \u201eSunny\u201c (dupa hitul compus de Bobby Hebb, preluat si de Boney M.), a carei lidera era Chun-hwa \u00eensasi.
\nMisiunea lui Na-mi presupune, dupa cum banuiti, o incursiune \u00een trecut, iar filmul este construit pe doua planuri temporale distincte, juxtapuse subtil (si gratie contributiei aduse de monteuza Nam Na-young). Astfel, cele sapte personaje principale feminine ale acestui film coral ne sunt prezentate la doua v\u00e2rste, \u00een deceniul noua si \u00een prezent. Trebuie spus ca anii ’80 au fost foarte dificili pentru coreeni. La sf\u00e2rsitul lui 1979, un presedinte autocrat (Park Chung-hee) a fost asasinat si \u00eenlocuit de un altul si mai rau (Chun Doo-hwan), ulterior responsabil pentru masacrul de la Gwangju din 1988. A fost o epoca de fierbere politica, cu numeroase demonstratii pro-democratie reprimate de autoritatile statului. Si totusi, cu mici exceptii, acei ani par \u00een film plini de culoare si de savoare, datorita \u00eencarcaturii nostalgice, \u00een timp ce prezentul e monocrom si tern.
\n\u00cen planul trecut al povestii, personajele, chiar daca destul de idealizate, sunt bine caracterizate, prin trasaturile lor esentiale. Na-mi este nou-venita timida, st\u00e2njenita de accentul ei provincial si dornica de a se integra, mimetic, \u00een noul mediu. Chun-hwa este un lider natural, drept si onest. Plinuta Jang-mi este obsedata de frumusete, de ochi mari si pleoape duble. Jin-hee este regina \u00eenjuraturilor creative. Geum-ok \u00eembina lecturile cu bataile. Bok-hee se viseaza Miss. Iar Su-ji este frumoasa rece, aroganta si taciturna. \u00cen prezent, cu 25 de ani mai v\u00e2rstnice, aceste personaje se confrunta cu probleme complet diferite, \u00een familie sau la serviciu. Cele 14 actrite au fost foarte bine alese de catre Kang Hyeong-cheol. La acest capitol, trebuie s-o mentionez si pe Shim Eun-gyung (adolescenta Na-mi), care, la numai 17 ani, are deja un portofoliu impresionant, cu roluri \u00een filme precum \u201eHansel and Gretel\u201c, \u201ePossessed\u201c, \u201eThe Quiz Show Scandal\u201c sau \u201eRomantic Heaven\u201c, si promite sa devina un star al cinematografiei coreene.
\nRegizorul-scenarist dovedeste o maturitate remarcabila \u00een alternarea planurilor narative si a registrelor dramatice, precum si \u00een revelarea semnificatiilor universale ale povestii sale despre prietenie si iubire. Kang Hyeong-cheol stie foarte bine c\u00e2nd \u2013 si cum \u2013 sa ne amuze sau sa ne emotioneze, determin\u00e2ndu-ne sa empatizam cu personajele de pe ecran, dar fara a renunta complet la realism. Din film se pot desprinde c\u00e2teva secvente antologice: prima alunecare \u00een trecut a lui Na-mi, suprapunerea unei batai \u00eentre gastile rivale peste \u00eenfruntarea dintre protestatari si politisti (cu acompaniamentul neasteptat al unui hit Modern Talking, \u201eTouch by Touch\u201c) sau momentul \u00een care baiatul de care pustoaica Na-mi s-a amorezat o ia prin suprindere si \u00eei asaza castile sale pe urechi (iar coloana sonora, excelenta, se \u00eembogateste cu un c\u00e2ntec greu de uitat). Foarte atent la detaliile semnificative (cum sunt hainele si accesoriile personajelor) si la referintele culturale, Kang Hyeong-cheol nu se abtine sa ironizeze trupele K-pop, precum Girls’ Generation ori Fin.K.L., sau siropoasele K-dramas, pe care le devoreaza mama lui Na-mi si, totodata, toti cei din spitalul ei.
\n\u201eSunny\u201c este un model de film comercial, care a reunit spectatori coreeni din mai multe generatii (de la cei care copilareau \u00een anii ’80 p\u00e2na la adolescentii de azi), dar care \u2013 la fel ca si \u201eWar of the Arrows\u201c \u2013 poate fi gustat si de rom\u00e2ni. Uneori comic, alteori dramatic, \u201eSunny\u201c suprinde cu tandrete nostalgica procesul ireversibil de maturizare, \u00eendemn\u00e2ndu-ne sa devenim si noi, la fel ca Na-mi si Chun-hwa, protagonisti ai propriilor vieti.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Asiawood Asia nu este doar cel mai \u00eentins continent al lumii, ci si cel mai fascinant, inovator si variat, dintre toate, din punct de vedere filmic. Din nefericire, majoritatea propunerilor demne de atentie ale cinematografiilor asiatice ajung la noi tardiv sau deloc. Aceasta rubrica \u00eesi propune sa remedieze inevitabilele lacune si sa stimuleze interesul pentru… Cite\u0219te mai mult »Blockbusteruri sud-coreene. Doua filme, 15 milioane de spectatori<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[150,7392],"class_list":["post-11047","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-cinema","tag-filme-sud-coreene"],"views":1785,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11047","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11047"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11047\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11047"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11047"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11047"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}