{"id":11044,"date":"2012-03-08T18:12:37","date_gmt":"2012-03-08T16:12:37","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=11044"},"modified":"2012-03-08T18:12:58","modified_gmt":"2012-03-08T16:12:58","slug":"de-ce-flaut","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/de-ce-flaut\/","title":{"rendered":"De ce flaut?"},"content":{"rendered":"

Se spune ca la botezul meu se anuntasera patru ursitoare din cele patru zari, purtate de cele patru v\u00e2nturi. Nici p\u00e2na astazi insa nu s-a aflat motivul\u00a0 pentru care trei dintre ele nu au mai ajuns: n-au avut v\u00e2nt prielnic, n-au avut toaletele gata la timp, n-au avut stare sau, pur si <\/strong><\/em>
\nsimplu, n-au cutezat sa intre in biserica, fiind alergice la fum de lum\u00e2nare. A ajuns numai cea care, spre uimirea tuturor, mi-a ursit:… ffffffflaut! <\/strong><\/em><\/p>\n

Botez
\nffffffflaut!
\nv\u00e2nt si ursitoare
\nv\u00e2nt si ursitoare
\nffffffflaut!
\nal treilea ochi
\nargint lacrimeaza
\nursind si iar ursind
\nffffffflaut!
\nparinti de straja
\nsemn si nimb
\nursind si iar ursind
\nfffffflaut!
\nsi preotul
\nsi ingerul
\nfffffflaut!<\/p>\n

sc\u00e2ncetul a sarutat m\u00e2na
\nsi aripa
\nusurat
\nflaaaaauuuuuuut
\nSi totusi, intrebarea: de ce flaut? revine insistent pe buzele tuturor: prieteni, melomani, ziaristi, sau simpli curiosi.\u00a0 De-abia acum inteleg ca planul ursitoarei\u00a0 prinsese viata odata cu pl\u00e2nsul sughitat st\u00e2rnit de apa rece din cristelnita.\u00a0 Mie, ocrotit p\u00e2na atunci la s\u00e2nul cald al mamei, pl\u00e2nsul acela-mi paruse tare strident\u2026\u00a0 nu-mi auzisem vocea inainte at\u00e2t de penetranta. Dar pentru parinti si invitati fusese primul meu recital. Apoi, c\u00e2nd am deprins mersul biped,\u00a0 duhul cel bun ma indemna sa fredonez intruna melodioare fel si fel. Iar un prieten apropiat al casei, care ma carase o luna-ntreaga in spinare pe plaja de la \u201e2 Mai\u201c, beneficiind in tot acest timp de \u201erecitalurile\u201c mele vocale, a\u00a0 insistat pe l\u00e2nga ai mei sa-mi speculeze urechea muzicala si sa-mi angajeze o profesoara de pian \u2013 ca tot il aveam in casa \u2013 spre a nu-mi rata vocatia. Am inceput asadar sa studiez pianul la v\u00e2rsta de cinci ani, dar nu pentru ca mi-as fi dorit-o eu neaparat, ci pentu ca mama a inteles, la r\u00e2ndul ei, ca aveam datele necesare ca sa ajung muzician. Dintre toate instrumentele, pianul este cel care poate revela, asemenea globului de clestar, datele solistice ale copilului, chiar de la v\u00e2rste fragede; in acelasi timp, ii poate oferi satisfactii imediate, caci orice melodie fredonata este usor de reprodus la pian, spre bucuria odraslei si a paritilor.\u00a0 Astfel ca inceputul pare unul fericit, in timp ce vioara, spre exemplu, descurajeaza in primii ani, pentru ca sunetul frumos e mult mai greu de obtinut, se int\u00e2mpla t\u00e2rziu, dupa ani de studiu. A nu se crede insa ca studiul pianului inseamna o bucurie continua. In general, copilului ii este greu in primii ani de scoala sa isi asume un program foarte riguros, care implica, pe l\u00e2nga lectiile obisnuite, c\u00e2teva ore de studiu la instrument\u2026 instrumentul ales de parinti! E greu sa tot repeti cu insistenta dificile si agasante exercitii de agilitate, in timp ce iti auzi prietenii bat\u00e2nd cu pasiune mingea in fata blocului. Cei care au insa puterea de a renunta la copilarie merg mai departe pe drumul sinuos al cizelarii artistice. Asa am procedat si eu, numai ca sensibilitatea, ba chiar fragilitatea mea psihica in fata \u201eprobelor de foc\u201c ale examenelor trimestriale, au determinat-o pe mama sa aleaga pentru mine, atunci c\u00e2nd s-a putut, un alt instrument. Flautul!
\nTrebuie sa spun ca, dupa parerea mea, unul dintre marile defecte ale scolii rom\u00e2nesti de muzica este impunerea de performante de la v\u00e2rste foarte fragede, adica de la sase \u2013 sapte ani. Esti aruncat in v\u00e2ltoarea examenelor si a concursurilor pentru a satisface de fapt orgoliul profesorilor, dornici sa culeaga lauri prin intermediul fragililor lor discipoli. In fapt, copiii acumuleaza o multime de frustrari pentru ca, de cele mai multe ori, concursurile, chiar si examenele, sunt departe de a fi obiective. Se urmaresc interese de moment, iar copiii sufera ingrozitor. Cu timpul insa se obisnuiesc, dar cu ce pret! Un suflet tabacit si resemnat. Si\u00a0 mai rau de at\u00e2t e faptul ca, fort\u00e2ndu-se performanta, se ard anumite etape necesare in evolutia tehnica si artistica a copilului, iar repercusiunile acestui tip de educatie pot deveni, mai t\u00e2rziu, catastrofale: depresii, renuntari, debusolari… o cariera ratata. Asa cum exista acuzatia de malpraxis in domeniul medical, tot asa ar trebui inventat un sistem care sa puna sub acuzatie felul in care foarte multi profesori isi fac meseria, pentru ca o buna parte dintre elevii ce-si incredinteaza intreaga lor personalitate acestor pretinsi dascali ajung peste ani niste ratati. Eu am reactionat la impulsurile negative pe care le simteam cu fiecare examen sau concurs: cu o saptam\u00e2na inainte nu mai dormeam noaptea, in ziua cu pricina tremuram, ma lua cu lesin si nu vroiam sub niciun chip sa intru in sala de tortura: profesori sobri, fete severe, voci seci, sau soapte continue iti creau un disconfort teribil pe toata durata interpretarii s.a.m.d. Ca sa nu pierd at\u00e2tia ani de educatie muzicala, odata ajuns in clasa a V-a \u2013 implinisem deja zece ani -,\u00a0 mama s-a g\u00e2ndit, cum spuneam, ca era mai bine sa schimb instrumentul. Se vehicula ideea ca la instrumentele de suflat competitia e mai suportabila, iar pretentiile mai rezonabile. Nu a tinut cont de dorinta mea \u2013 trompeta sau percutie \u2013 si bine a facut. Desigur, pentru un pusti de zece ani, fascinat de muzica de jazz (aveam in casa, procurate din strainatate, o serie de discuri cu concerte memorabile de jazz) cele doua instrumente pomenite erau tentante. Au existat insa doua argumente puternice in decizia pe care mama a luat-o pentru mine: vecinii \u2013 o trompeta sau o baterie ne-ar fi fost fatale in blocul in care locuiam la acea vreme (ori, poate, am fi ramas singuri, ceea ce nu mi-ar fi convenit deloc, pentru ca aveam foarte multi prieteni de joaca) \u2013 si, argumentul suprem: in comparatie cu orice alt instrument de suflat sau percutie, flautul este acela care poate oferi o cariera solistica (repertoriu urias, sunet de invidiat, rol solistic in cadrul orchestrei, lesne de asociat cu alte instrumente, poate prelua mult din repertoriul viorii, confectionat din metale nobile: argint, aur sau platina). Doar ca teoria conform careia lucrurile sunt mai simple in zona instumentelor de suflat a fost infirmata la scurta vreme: copil pasionat, aruncat din nou in v\u00e2rtejul examenelor si al concursurilor de catre noul profesor, am parcurs mult prea repede etapele in care se deprind reflexele de suflat la acest instrument. Victoria lui era cu at\u00e2t mai mare cu c\u00e2t un copil cu doar c\u00e2teva luni de practica ajunsese sa participe la tot felul de activitati de profil. La auditiile de clasa nu se cuvenea sa ma prezint cu piese alese conform nivelului tehnic la care ma aflam, ci cu unele mult mai dificile. Eram tot timpul fortat sa demonstrez mai mult, sa fiu iesit din comun.<\/p>\n

4 Cu alte cuvinte, am ajuns destul de repede de unde plecasem, numai ca experienta anilor anteriori ma intarise, imi \u201etabacise\u201c sufletul, devenisem aproape imun la jocurile de culise, ba incepusem chiar sa ma imbat cu apa rece, sa cred ca sunt foarte bun. Tactica folosita in scoala de unii dintre membrii comisiilor de examinare era ca, la faimoasele auditii trimestriale, sa-l laude pe copil in fata parintilor, si mai ales pe profesorul acestuia, astfel inc\u00e2t parintele pleca ametit de bucurie si convins ca fiul sau se afla pe cele mai bune m\u00e2ini posible, ce trebuiau rasplatite. In felul acesta, domnii profesori se constituiau intr-o veritabila si impenetrabila casta, mai cu seama ca tot ei erau chemati sa alcatuiasca si juriile concursurilor nationale. Asadar: premii asigurate, confirm\u00e2nd progresul constant al propriilor elevi. Cu at\u00e2tea premii c\u00e2stigate si at\u00e2tea laude din partea celor din jur, nu-mi mai statea nimic in cale. Eram, clar, cel mai bun! Ursitoarea imi turnase mult talent in cristelnita, ba chiar adaugase si ceva noroc\u2026 numai ca acesta din urma avea sa se arate mult mai t\u00e2rziu. Din pacate, pentru o lunga perioada de timp, am incaput pe m\u00e2na unor profesori care nu au stiut sa-mi creeze reflexele corecte prin care talentul meu sa se poata manifesta fara efort. De multe ori aveam senzatia ca nu sunt in stare sa exprim complexitatea sentimentelor launtrice pe care muzica mi le trezea, si asta din cauza unor carente tehnice. Profesorul pe care l-am avut la scoala medie nu putea fi un model demn de urmat, caci nu l-am auzit niciodata c\u00e2nt\u00e2nd la flaut.\u00a0 Apoi, un altul, cu o buna experienta solistica, a reusit sa ma scoata din pasa proasta in care ma aflam, dar nu pentru mult timp. Lipsa lui de interes pentru evolutia tehnicilor instrumentului l-a facut sa piarda contactul cu lumea flautistica si, la un moment dat, solutiile sale s-au dovedit a fi depasite. Nu-mi ramasese dec\u00e2t sa ma zbat de unul singur, insa iata ca, intr-un moment de criza din care nu ma vedeam iesind cu nici un chip (pe vremea studentiei), o voce stranie mi-a soptit:
\nVocea
\n-Ce doresti?
\n-Un cal si o lumina
\n-Ia praful
\nde pe aripa fluturelui
\nvei fi cel mai frumos
\nvei fi
\n-Un cal si o lumina
\n-Caldura pietrei
\nslefuite
\npicurata cu sudoare
\nde lauri
\nvei fi
\ncel mai puternic
\nvei fi
\n-Un cal si o lumina!
\n-Razele stelei
\nin sase colturi
\nvei fi
\ncel mai intelept
\nvei fi
\n-Un cal si o lumina!
\n-Un cal si o lumina!
\n-Un cal si o lumina!
\n-Vei fi
\nsunet de flaut
\nvei fi
\nAm zis!<\/p>\n

Capat\u00e2nd dintr-o data puteri miraculoase, am reusit sa ma desprind din caldura ocrotitoare a caminului, din mrejele iubitei si din boemia savuros practicata in semn de protest la tot ce ma inconjura. Anii ’90 au deschis portile spre alte lumi si confruntarea cu ceilalti a fost inevitabila. Am plecat sa studiez la Nisa cu Alain Marion, la Darmstadt cu Pierre-Yves Araud, la M\u00fcnchen cu Wolfgang Schultz, si atunci am realizat c\u00e2t de subreda era formatia cu care veneam din scoala, c\u00e2t de sarace argumentele si teoriile pe care se sprijinea in plan instrumental. Dar abia in 1994 norocul de care vorbeam mi-a sur\u00e2s cu adevarat. Am obtint o bursa pentru studiile de masterat in Statele Unite ale Americii, la Universitatea Illinois din Urbana-Champaign.\u00a0 Acolo l-am avut profesor pe Alexander Murray, flautist englez stabilit in America cu 30 de ani in urma. In tinerete fusese prim flautist al Filarmonicii londoneze si, printr-un mandat de patru ani, condusese, in postura de director general, redutabila institutie. Fusese si profesor la Conservatorul Regal din Amsterdam. Asadar, un adevarat muzician, trecut prin toate filtrele unei vieti profesionale foarte active. Tot el este si promotorul celebrei metode denumite \u201eAlexander technique\u201c, o modalitate infailibila de relaxare a trupului dupa orele epuizante de studiu. De la el am invatat enorm. Tot datorita lui l-am cunoscut pe Sir James Galway, idolul meu in materie de flaut inca din copilarie. Cu alte cuvinte, mi-am vazut visul cu ochii, am atins un ideal. E un sentiment foarte ciudat, care de multe ori chiar imi da frisoane. Am fost preluat de Sir Galway si destinul meu flautistic s-a schimbat de atunci: am inteles, urmarindu-l c\u00e2nt\u00e2nd, ce trebuia sa fac pentru a-mi indrepta defectele, am invatat ce trebuie sa cer de la instrument pentru ca acesta sa devina parte din mine, asemenea vocii umane. Lor le datorez aproape totul si \u2013 regret ca trebuie sa o spun \u2013 prea putin scolii rom\u00e2nesti.
\nSe cuvine sa mai amintesc alte doua nume de prieteni, adusi in viata mea probabil de acelasi noroc ursit odinioara; ei se numesc Takashi Saito si Hiroshi Aoki. Primul este tot flautist, profesor in Elvetia. L-am cunoscut la cursurile de vara tinute de Sir Galway. Din ’95 sutem prieteni. Chiar daca vorbim destul de rar, macar o data pe an tot ne int\u00e2lnim. Am c\u00e2ntat mult impreuna, avem si imprimari realizate pentru Societatea Rom\u00e2na de Radio (SRR). El a fost cel care mi-a cumparat din Japonia primul meu flaut Muramatsu, in schimbul caruia i-am oferit un set de tac\u00e2muri de argint, mostenire de familie (caci at\u00e2tia bani c\u00e2t valora flautul, nu aveam). A fost un cadou frumos pentru nunta surorii lui, la Tokio. Cu siguranta flautul fusese mult mai scump, dar un japonez, daca vrea sa te ajute, o face cu discretie, netin\u00e2nd cont de costurile materiale. Pe al doilea, Hiroshi Aoki, l-am cunoscut tot prin Sir Galway. Este cel mai important constructor de flaute din lume. El este creierul firmei Muramatsu. Dupa interpretarea mea din cadrul cursurilor de vara tinute de James Galway in Italia \u2013 pentru care am fost rasplatit cu premiul Clubului Liones, pentru cea mai buna interpretare \u2013 m-a asteptat cu un set de zece capete de flaut, invit\u00e2ndu-ma sa aleg pe oricare mi-l doream\u00a0 (piesele acelea, de fabricatie manuala, valorau sume enorme).\u00a0 In felul acesta isi arata pretuirea fata de calitatile mele muzicale. Mai t\u00e2rziu, c\u00e2nd destinul meu parea rezolvat, totul a luat, brusc, o intorsatura dramatica: dupa o noapte de insomnie, urmata de o repetitie grea cu Orchestra Filarmonicii, m-am intors acasa fr\u00e2nt de oboseala; aveam mai multe flaute in m\u00e2na si nu mi-am dat seama ca cel mai valoros dintre ele, flautul Muramatsu, lipsea. Imi fusese furat. C\u00e2nd m-am dus sa declar furtul la politie, unul dintre angajati m-a intrebat suspicios: \u201eDe unde stiu eu ca era flautul dumneavoastra?\u201c… fapt care m-a determinat sa scriu firmei Muramatsu, inform\u00e2ndu-i pe de o parte despre furt, astfel inc\u00e2t in orice atelier din lume unde ar fi putut aparea instrumentul pentru o eventuala reparatie, sa se stie ca seria apartinea flautului meu; iar pe de alta, rug\u00e2ndu-i sa-mi trimita un act care sa confirme ca instrumentul imi apartinea. Am primit actul, dar am primit, totodata, si emotionanta veste ca boardul companiei hotar\u00e2se sa imi trimita un alt flaut in locul celui ce-mi fusese furat: acesta este cel mai mare premiu pe care l-am obtinut in viata mea. Un gest unic! Ingerul meu pazitor, Hiroshi Aoki, a fost acolo. Am mai primit cadou flaute si de la profesorul meu, Alexander Murray: flautul bas, flautul alto si cel piccolo. Dar surpriza cea mare a venit anul trecut, din partea Ancai, sotia mea, care mi-a daruit un senzational Muramatsu din aur de 18 K, pe care tot Hiroshi mi l-a confectionat, dupa o auditie de patru ore in care am incercat toate tipurile de flaute, din aur de 14, 18 si 24 K sau platina. Echipa Muramatsu a considerat ca cel de 18 K mi se potrivea cel mai bine si, cu toate ca in mod normal se asteapta mai bine de 2 ani pentru efectuarea comenzii, in cazul meu \u2013 gratie pretuirii de care ma bucur din partea lui Hiroshi Aoki \u2013 instrumentul a fost gata doar in 8 luni, astfel inc\u00e2t sa-mi parvina exact de ziua mea, pe 25 aprilie. Tot Anca a fost elementul-cheie intr-un alt episod legat de instrumentele mele, mai precis de cel care-mi fusese furat cu aproape 3 ani in urma: afl\u00e2nd ca un angajat al Orchestrei Radio, fost student de-al meu, vindea un flaut Muramatsu, s-a aratat interesata sa il cumpere si \u2013 surpriza! \u2013 am descoperit ca era vorba chiar de flautul meu. Entuziasmul nostru a fost at\u00e2t de mare inc\u00e2t i-am platit suma cu care pretindea ca il cumparase de la magazinul domnului Barbulescu \u2013 n-avea nicio factura \u2013 (mare atentie: acest domn vinde instrumente furate!), ba chiar inca si pentru reparatiile pe care sustinea ca i le-a facut. Mi s-a parut insa destul de ciudat ca baiatul acela sa nu fi stiut ca era vorba de flautul meu (caci un asemenea model nu mai avea altcineva in Rom\u00e2nia), cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t ma vazuse c\u00e2nt\u00e2nd cu el la lectiile pe care i le dadusem. Bineinteles ca am returnat imediat instrumentul firmei Muramatsu, in ciuda unor voci care ma indemnau sa-l pastrez. Cu siguranta insa Dumnezeu ii ajuta pe oamenii cinstiti. Nu int\u00e2mplator norocul m-a urmarit in toata cariera mea.
\nCum se vede, asadar, majoritatea flautelor pe care c\u00e2nt de mai bine de 20 de ani mi-au fost daruite. Asta da, noroc! (Caci, datorita pretului lor ridicat, pentru instrumentistii rom\u00e2ni aceste instrumente au fost, si sunt in continuare, de neatins). Eu, la r\u00e2ndu-mi, imi dau silinta sa le rasplatesc generozitatea si prietenia prin perseverenta muncii si calitatea interpretarilor mele, ca sa le demonstrez ca investitia lor a meritat.
\nUn alt mare noroc in cariera mea flautistica a fost si int\u00e2lnirea cu Doina Rotaru, cea care mi-a fost profesoara de armonie si contrapunct inca de pe bancile scolii si care, in semn de apreciere, mi-a dedicat prima sa lucrare pentru flaut: \u201eLegenda\u201c \u2013 scrisa in 1984, an in care am si interpretat-o in prima auditie absoluta la Ateneul Rom\u00e2n. Acela a fost momentul in care s-a declansat in sufletul meu dragostea pentru muzica contemporana. De atunci si p\u00e2na astazi, am interpretat sute de lucrari ale compozitorilor rom\u00e2ni si aproape toate lucrarile (peste 30) pe care Doina Rotaru le-a compus pentru flaut. De fapt, tehnica mea flautistica a evoluat si datorita scriiturii sale, cu siguranta cea mai solicitanta si complexa din tot ceea ce s-a scris pentru acest instrument. Si vreau sa ii multumesc Doinei \u2013 nume predestinat, incarcat de simboluri \u2013 nu doar interpret\u00e2ndu-i cu daruire fiecare piesa, ci si intr-un alt mod:
\nDoina
\nDoinei Rotaru
\nDoooinaaaa
\nTrestiile suiera
\nLa portile visului
\nDooinaaaa
\nNimeni n-a-ndraznit
\nSa priveasca prin douazeci si
\npatru de vitralii
\nNici ceasul mult prea chibzuit
\nSa tulbure legenda
\nFerecata in templul de fum
\nDoar dorul trestiei inalte
\nCa un cristal\u00a0 marturisit
\nIn jocul de oglinzi
\nVestind argint si zbor de libelula
\nA-ntors privirea sarpelui spre coada
\nNumindu-l Uroboros
\nSi sunetul flaut se facu
\nSi Doooinaaaa doina<\/p>\n

Doina Rotaru a fost si cea care a \u201enasit\u201c colaborarea mea cu cei mai talentati interpreti rom\u00e2ni de muzica contemporana: pianistul Sorin Petrescu si percutionistul Doru Roman, fondatorii, alaturi de clarinetistul Emil Sain, ai trioului \u201eContraste\u201c. C\u00e2nd Emil Sain a hotar\u00e2t sa-si transfere destinul artistic pe tar\u00e2m spaniol, i-am luat locul in formatie, in anul 2000. Faptul ca am norocul sa dispun de intreaga familie a flautelor \u2013 piculina, flaut de concert, flaut alto si flaut bas \u2013 a facut nu doar posibila integrarea mea in aceasta echipa extraordinara, in care pretentiile din punct de vedere tehnic si artistic sunt la cea mai inalta cota, ci a contribuit si la imbogatirea repertoriului pe care il prezentam in toata lumea, in concertele noatre: cam 30 \u2013 40\u00a0 pe an.
\nDe ce flaut, asadar?… Pentru ca asa a fost sa fie. Pentru ca trebuia sa-i int\u00e2lnesc pe Alexander Murray, pe James Galway, pe Takashi Saito, pe Hiroshi Aoki, pe Doina Rotaru si\u2026pe Anca Vidaeff Stefanescu.<\/p>\n

Si daca inca indoiala
\nSau pur si simplu nepasarea
\nNu v-au dat ghes de scormonit
\nSau ati cascat de-at\u00e2t citit
\nEu va invit gonind sfiala
\nIn frac purt\u00e2ndu-mi reverenta
\nLa un concert de flaut argintat
\nCum n-ati mai auzit nici n-ati visat…
\nPe seara daca nu va este greu
\nV-astept cu drag la Atheneu<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Se spune ca la botezul meu se anuntasera patru ursitoare din cele patru zari, purtate de cele patru v\u00e2nturi. Nici p\u00e2na astazi insa nu s-a aflat motivul\u00a0 pentru care trei dintre ele nu au mai ajuns: n-au avut v\u00e2nt prielnic, n-au avut toaletele gata la timp, n-au avut stare sau, pur si simplu, n-au cutezat… Cite\u0219te mai mult »De ce flaut?<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-11044","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":2238,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11044","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11044"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11044\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11044"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11044"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11044"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}