{"id":11038,"date":"2012-03-08T18:09:04","date_gmt":"2012-03-08T16:09:04","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=11038"},"modified":"2012-03-08T18:09:21","modified_gmt":"2012-03-08T16:09:21","slug":"c-stere-si-actiunea-sa-in-basarabia-anului-1906-iv","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/c-stere-si-actiunea-sa-in-basarabia-anului-1906-iv\/","title":{"rendered":"C. Stere si actiunea sa \u00een Basarabia anului 1906 (IV)"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Evenimentele din Rusia sunt \u00eensa \u00een genere urmarite cu atentie. Dupa ucazul imperial din 6 august, ce anunta constituirea \u00een cur\u00e2nd a Dumei imperiale cu rol doar consultativ, \u201eAdevarul\u201c acorda spatii largi recrudescentei miscarilor revolutionare, precum si replicilor reactiunii. La 27 august 1905 informa pe larg despre \u201emasacrele de la Chisinau\u201c, apoi despre cele din Ungheni Rusi, Ismail si alte localitati, \u00eendeobste caracteriz\u00e2ndu-le ca pogromuri organizate de politia rusa. (Trimitea chiar la 24 octombrie \u00een nordul \u201eguberniei\u201c \u2013 tinuturile Balti, Chisinau \u2013 pe reporterul Uhrynovski.)<\/strong><\/em><br \/>\nDar tot ziarul lui Const. Mille face intempestiv, la 1 septembrie 1905, o interventie \u00een \u201echestiunea Calmutki\u201c. \u00cen ziua respectiva (nr. 5 764), editorialul \u201eZemstwoul din Basarabia si guvernul rom\u00e2n\u201c, semnat A.W., aducea stirea conform careia \u201econsiliul de ministri a fost sesizat de cererea zemstwoului Basarabiei de a i se recunoaste dreptul de mostenire a doua mosii din Rom\u00e2nia\u201c. Dupa un \u201eistoric\u201c al \u201eafacerii\u201c si precizarea cadrului legal, care interzicea strainilor sa detina proprietati rurale \u00een Rom\u00e2nia, gazetarul arata ca \u201ede mai bine doua luni de zile avocati influenti de la noi staruiesc din rasputeri pe l\u00e2nga guvernul rom\u00e2n sa impuna consiliului de ministri si sanctiunei regale acordarea autorizarei\u201c. Editorialul se \u00eencheia cu avertismentul adresat guvernului, ca, pe aceasta cale, \u201es-ar putea ca tot teritoriul rom\u00e2n sa fie stap\u00e2nit de particulari straini\u201c.<br \/>\nInterventia primeste o replica foarte prompta din partea \u201eVointei nationale\u201c, care, la 2 septembrie, da la iveala articolul \u201eZemstwoul din Basarabia si \u00abAdevarul\u00bb\u201c. Ironiz\u00e2nd \u201estrigatul de alarma\u201c al ziarului \u201eindependent\u201c, cu care de altfel se afla \u00eentr-o permanenta si violenta polemica, oficiosul liberal condus de Ioan Nadejde observa ca \u201ezemstwoul e organ electiv al rom\u00e2nilor din Basarabia\u201c si ca \u201evenitul mosiilor testate trebuie sa serveasca la crearea si \u00eentretinerea unei scoli de agronomie pentru taranii basarabeni\u201c, ceea ce justifica acordarea autorizarii. (Articolul se \u00eencheia cu sugestiva locutiune: \u201eSapienti sat!\u201c)<br \/>\nNici \u201eAdevarul\u201c nu \u00eent\u00e2rzie cu raspunsul si la 3 septembrie da un alt editorial \u2013 \u201e\u00abVointa nationala\u00bb si zemstwoul din Basarabia\u201c \u2013, \u00een care afirma ca \u201eafacerea are alt caracter dec\u00e2t cel national, e pur si simplu o afacere de mostenire\u201c, ca \u201ezemstwoul e eminamente rusesc\u201c, iar scoala preconizata \u201enu va fi rom\u00e2neasca, ci va servi scopuri pur rusesti\u201c. Ca atare, considera ca ar fi fost mai bine ca \u201evenitul sa fie folosit pentru o scoala agronomica \u00een Rom\u00e2nia, unde sa fie primiti taranii basarabeni\u201c. Evident, ziarul liberal n-a ramas dator, fac\u00e2nd sa se remarce, pe de o parte, ilegalitatea solutiei, imposibilitatea de a o pune \u00een practica (\u00eentruc\u00e2t mosiile \u00een cauza erau deja \u00een posesia unui fin al defunctului) si, pe de alta, faptul ca ziarul advers era \u00een fond cointeresat material \u00een \u201eafacere\u201c tocmai de un \u201esupus strain\u201c. \u201eAdevarul\u201c contraataca, apoi, \u00eentr-o notita, arat\u00e2nd ca e preferabil ca mosiile sa revina unui \u201esupus strain\u201c, rom\u00e2n prin nastere, dec\u00e2t unei institutii rusesti. Polemica se termina astfel cu un avantaj sensibil de partea ziarului \u201eindependent\u201c. Argumentele sale impresionasera \u00een primul moment si pe redactorii liberalului \u201eSecolul\u201c, care intervin, cer\u00e2nd sa se dea numele \u201eavocatilor influenti ce staruiesc pe l\u00e2nga guvern\u201c, lucru pe care \u201eAdevarul\u201c \u00eel face cu promptitudine, \u00een 2 septembrie, dezvaluind ca \u201eunul din avocati e d. C. Stere, fost deputat!\u201c. Ziua urmatoare, liberalul \u201eL&#8217;Ind\u00e9pendance roumaine\u201c (nr. 8922, p. 1) gazduia o scrisoare deschisa a lui C. Stere, care, la gestul ziarului condus de Const. Mille (\u201e\u00abl&#8217;Adevarul\u00bb me \u00abd\u00e9nonce\u00bb comme \u00e9tant l&#8217;avocat du \u00abzemstwo\u00bb\u201c), declara ca nu vede niciun inconvenient ca publicul sa stie acest lucru, \u00eentruc\u00e2t \u201esilt a l&#8217;honneur de d\u00e9fendre \u201een vertu d&#8217;une procuration en r\u00e8gle\u201c les int\u00e9r\u00eats de la province dans laquelle il est n\u00e9\u201c, si ca regreta \u201eles proc\u00e9d\u00e9s d&#8217;une presse \u00abind\u00e9pendante\u00bb qui se livre \u00e0 des attaques sans autres objectif que de retarder encore plus la solutions \u00e0 intervenir et l&#8217;espoir de sp\u00e9culer sur la \u00absituation politique\u00bb des avocats\u201c.<br \/>\nScrisoarea este comentata si ea de ziarul lui Const. Mille, \u00een treacat (la rubrica \u201einformatiuni\u201c), \u00een 4 septembrie. Pe marginea impresiei lasate de scrisoare (\u201ed. Stere are aerul de a se pl\u00e2nge s\u2026t ca l-am fi \u00abdenuntat\u00bb ca e avocatul zemstwoului Basarabiei\u201c), gazetarul \u201eAdevarului\u201c declara ca n-a facut dec\u00e2t sa satisfaca cererea \u201econfratelui\u201c \u201eSecolul\u201c si atragea atentia ca \u201einteresele provinciei \u00een care sepistolierult s-a nascut nu se potrivesc deloc cu interesele zemstwoului rusesc, care i-a dat procura\u201c. Mai departe, comentatorul parea sa disculpe \u00eentr-o masura pe cel \u201edenuntat\u201c, a carui \u201esituatie de avocat, de opozant s\u2026t si de basarabean a fost \u00een realitate speculata de zemstwoul Basarabiei, care a simtit ca sub platforma nationalismului s-ar putea face o buna afacere \u00een Rom\u00e2nia\u201c. Evident, \u00eensa, ipostaza de unealta, de persoana ce se lasa \u201especulata\u201c nu era nici ea prea flatanta pentru C. Stere!<br \/>\n\u201eAfacerii\u201c \u00eei consacra o nota si primul numar al \u201eBasarabiei\u201c, despre care, cum am spus, \u201eAdevarul\u201c afirma, la 25 septembrie, ca aparuse cu trei saptam\u00e2ni \u00eenainte, deci pe la \u00eenceputul lunii respective. \u201eHebdomadarul\u201c s-a rezumat sa puna o serie de \u00eentrebari institutiei de la Chisinau: \u201e\u00centrebam pe zemstwo, oare cu banii mosceniti de la un boier rom\u00e2n se vor \u00eentretine scoalele muscalesti!? Oare repausatul boier rom\u00e2n, c\u00e2nd a scris si subscris testamentul sau \u2013 de dorul rusoficarii ssict moldovenilor din Basarabia s-a \u00eengrijit!? Sunt niste mosii pe care i-a ssic!t moscenit zemstwo, chiar dincolo de Prut, oare taranii rom\u00e2ni de pe acele mosii vor munci pentru a aduna bani albi, care vor servi a rusofica pe moldovenii din Basarabia!?\u201c<br \/>\nProvocata de aceasta nota a \u201ehebdomadarului\u201c gruparii din jurul lui Zamfir C. Arbore sau, cum sustine C. Stere, de \u201esupusul strain\u201c, interventia \u201eAdevarului\u201c pe marginea \u201eafacerii Calmutki\u201c a determinat \u2013 anunta victorios acesta \u2013 scoaterea \u201edosarului\u201c de pe ordinea de zi a guvernului.<br \/>\nOricum, atentia tuturor era captata de \u00eencordarea relatiilor dintre Rom\u00e2nia si Grecia, relatii care sunt de facto rupte la sf\u00e2rsitul lui septembrie 1905, dar si de \u00eencheierea Pacii de la Portsmouth, \u00eentre Rusia si Japonia (la 23 august\/5 septembrie 1905), precum si de recrudescenta miscarilor revolutionare \u00een Rusia, care obliga \u00een cele din urma pe Tarul Nicolae II sa semneze Manifestul imperial din 17\/30 octombrie. \u00cen acest context, \u201eAdevarul\u201c arata aceeasi atitudine oscilanta. Astfel, el gazduieste articole, precum cel din 21 octombrie, al lui Const. Mille, intitulat \u201eTraiasca libertatea!\u201c, \u00een care e salutata victoria obtinuta de revolutionari, ori amplul interviu \u201eMarea Revolutie Ruseasca\u201c, acordat de C. Dobrogeanu-Gherea lui B. sB. Branisteanut (\u00een n-rele 5 820-5 825, din 28 octombrie-2 noiembrie 190512)), dar si ca altul, \u201eFocul la fruntarii\u201c, din 26 octombrie 1905, iscalit A.B., \u00een care se cerea, din nou, politicienilor din Rom\u00e2nia \u201esa deschida bine ochii\u201c, caci \u201eFocul e la granitele tarii si varsa sc\u00e2ntei peste colibele de stuh ale taranilor nostri!\u201c<br \/>\n\u00cen schimb, cam \u00een aceeasi vreme, mai precis la 18 octombrie (nr. 1 873), \u201eSecolul\u201c da la iveala o notita intitulata \u201eRom\u00e2nii din Basarabia\u201c, \u00een care reaminteste de formarea, dupa \u201euciderea lui Theodosiu\u201c, a \u201ecomitetului de nobili, compus din 30 persoane\u201c, comitet ce si-a continuat lucrarea si \u201ezilele acestea a dat un manifest catre populatiunea rom\u00e2na\u201c. \u00cen acesta erau fixate \u201etintele miscarii\u201c (\u201e1. Basarabia apartine rom\u00e2nilor; 2. Administratia si justitia, serviciul religios si instructia \u00een scoli se face \u00een limba rom\u00e2na; 3. Rom\u00e2nii sa faca serviciul militar \u00een Basarabia\u201c) si se cerea ca \u201etoti rom\u00e2nii trebuie sa lupte cu cinovnicii, cazacii si spionii rusi\u201c.<br \/>\nMult mai t\u00e2rziu vor veni stiri despre \u00eentemeierea, la 30 octombrie 1905, asadar la numai doua saptam\u00e2ni dupa Manifestul Imperial, a unei societati culturale \u201emoldovenesti\u201c, av\u00e2nd \u00een frunte pe maresalul nobilimii din judetul Chisinau, P.V. Dicescu. C. Stere va vorbi despre ea \u00een \u201ecorespondentele\u201c sale din ianuarie-februarie 1906, \u00eensa cu putine detalii. Ceva mai mult aflam dintr-o scrisoare trimisa de mai sus amintitul Gh. V. Madan lui Ion Bianu la 29 noiembrie 1906. (Vezi Constantin Mohanu, \u201eGh.V. Madan \u00ab&#8230; sa lupt pentru cauza rom\u00e2neasca \u00een Basarabia\u00bb\u201c, \u00een \u201eManuscriptum\u201c, nr. 1-4, 1992. Originalele se pastreaza la BAR, fond I. Bianu.) Expeditorul anexase un statut al societatii si o \u00abInformatiune I\u00bb si-l ruga pe destinatar \u201esa o dea spe cea din urmat sa fie publicata \u00een ziare\u201c. Acolo se spunea: \u201eAceasta societate a fost \u00eenfiintata \u00een octombrie anul trecut (1905); fac parte din societate toti fruntasii rom\u00e2ni din Basarabia: C. Kiriac, decanul avocatilor; consilierul de stat G. Soare; Al. Grupensky sKrupenskit; protopopiii: I. Baltag si N. Lasco etc. Iar ca presedinte are pe domnul Pavel Dicescu, maresalul nobilimei din jud. Chisinau si membru \u00een consiliul Imperial (&#8230;) Societatea este aprobata de guvernul rus.\u201c Urmau \u201ec\u00e2teva paragrafe din statutele societatii, acele privitoare la scopul ei: 1) Societatea se \u00eenfiinteaza pentru a contribui cu toate mijloacele la ridicarea nivelului cultural al moldovenilor din Basarabia si la studiarea c\u00e2t mai complecta a Basarabiei. De baza se ia convingerea ca instructiunea e cu putinta numai \u00een limba materna-moldoveneasca; limba rusa asemenea e obligatorie ca limba de stat. 2) Societatea e streina de orice tendinte politice. 3) Pentru ajungerea scopului sau, societatea are adunari periodice, redacteaza protocoale, referate, dari de seama; asemenea, comunicari si cercetari; alcatuieste expeditiuni savante, pentru a aduna si studia obiceiurile, c\u00e2ntecele, traditiunile; \u00eentemeiaza scoli permanente si duminicale, cursuri pentru adulti, lecturi populare, lectiuni publice si ajuta persoanele particulare \u00eentru aceasta.\u201c<br \/>\nGh.V. Madan nu a gasit de cuviinta sa retina din statut si titulatura exacta a societatii. Peste trei decenii, Gheorghe G. Bezviconi, \u00een lucrarea citata deja (vol. II, 1943, p. 104 si passim), o numeste \u201eSocietatea Basarabeana pentru ajutorarea \u00eenvatam\u00e2ntului poporului si studierea obiceiurilor tarii\u201c. Acelasi cercetator da o schita biografica a presedintelui ei, mention\u00e2nd ca s-a nascut \u00een 1837 si a decedat \u00een 1909, ca era doctor \u00een filosofie si \u201emagistru al artelor libere\u201c de la Universitatea din Heidelberg si ca fusese presedinte al zemstvei din Orhei (1869) si al Basarabiei (1873-1875), maresal al nobilimii din judetul Chisinau (1905-1908) si membru ales al Consiliului Imperial\u201c. Alegerea \u00een ultima functie pare sa fi avut loc chiar la sf\u00e2rsitul anului 1905, fiind, poate, chiar consecinta \u00eentemeierii Societatii.<br \/>\nDesi Gh. V. Madan declara ca societatea cuprinde pe \u201etoti fruntasii rom\u00e2ni din Basarabia\u201c, \u00eentre cei enumerati de el lipsesc \u201edvorenii\u201c ce l-au secondat pe maresalul Teodosiu. Se poate conchide, deci, ca sunt doua initiative diferite: cea de-a doua se marginea la c\u00e2mpul cultural, pe c\u00e2nd prima nazuia si la o afirmare \u00een c\u00e2mpul politicii. Se pune, \u00eensa, \u00eentrebarea daca pe acest ultim c\u00e2mp nu s-au facut cumva si alti pasi.<br \/>\nUn raspuns pare sa vina dintr-un articol aparut la 21 decembrie 1905 \u00een ziarul \u201eTara\u201c (anul III, nr. 903), care trecuse, \u00eentre timp, \u00een proprietatea lui Pavel Bratasanu, articol intitulat \u201eMiscarea nationalista din Basarabia\u201c si semnat Basarabeanu. Sub titlu se precizeaza: \u201eScrisoare originala de la un rom\u00e2n basarabean\u201c. Din ea aflam ca \u00een Basarabia ar fi existat, \u00een acel moment, doua partide \u201enationaliste\u201c moldovenesti: unul \u2013 \u201eT\u00e2narul partid nationalist din Basarabia\u201c, format de \u201etineri basarabeni, reveniti din \u00eenchisori \u00een urma amnistiei\u201c, cu o \u201evechime de sapte ani\u201c (!); celalalt \u2013 format \u00een toamna anului \u00een curs de nobilii moldoveni, care, desi sunt \u00een proportie de 10% din nobilimea basarabeana, \u201evor sa joace un rol mai mare\u201c. \u00cen continuare, erau puse \u00een evidenta si alte diferente, din care se deduce ca simpatia autorului mergea catre cei tineri. Sintagma pe care o foloseste pentru acestia (\u201et\u00e2narul partid nationalist din Basarabia\u201c) ne da un indiciu pe baza caruia putem ghici \u00een Basarabeanu pe \u201ecorespondentul\u201c \u201eSamanatorului\u201c pomenit mai sus \u2013 Teodor Porucic. \u00centr-adevar, doar \u00een articolul acestuia \u201ePartidele politice din Rusia si miscarea nationala a rom\u00e2nilor din Basarabia\u201c se vorbeste de \u201et\u00e2narul partid nationalist rom\u00e2n\u201c, format din \u201etaranime, profesiile libere sliberalet si tineretul\u201c si \u201etin\u00e2nd\u201c de \u201epartidul constitutional democrat\u201c (cadetii). Relatiile \u00eembracau, de fapt, un caracter mai complex dec\u00e2t simpla subordonare, caci Teodor Porucic scria: \u201eLas\u00e2nd \u00eentregului partid constitutional-democrat apararea intereselor Basarabiei \u00een Duma Imperiala, \u00abT\u00e2narul partid nationalist rom\u00e2n\u00bb \u00eesi rezerva sarcina de a lucra direct \u00een popor pentru ridicarea nivelului cultural, economic si intelectual al rom\u00e2nilor din Rusia (nu numai al celor din Basarabia). Crearea de gazete rom\u00e2nesti, biblioteci, scoli nationale, conferinte etc. \u2013 aceasta e munca \u00abt\u00e2narului partid\u00bb. A lucra \u00een popor si a spune partidului constitutional-democrat ce vrea acest popor de la Duma Imperiala \u2013 iata rolul politic al t\u00e2narului partid.\u201c<br \/>\nArticolul din \u201eSamanatorul\u201c a prilejuit, cum am spus, o replica nimicitoare a lui C. Stere, \u00een \u201eViata rom\u00e2neasca\u201c, tocmai aparuta, la \u201eMiscellanea\u201c, sub pseudonimul colectiv Nicanor &amp; co. Punctul vizat \u00een aceasta replica era caracterizarea lui Pavel Crusevan drept \u201enationalist\u201c, \u00eensa, \u00een aceeasi masura \u00eel suparase pe directorul \u201eVietii rom\u00e2nesti\u201c afirmatia ca exista un \u201et\u00e2nar partid nationalist rom\u00e2n din Basarabia\u201c. (Revista ieseana \u00eei atragea atentia lui N. Iorga ca n-a raspuns nimic la sesizarea sa relativa la \u201eelucubratiile lui Teodor Porucic\u201c!) T\u00e2narul basarabean a \u00eenteles acest lucru si \u00eentr-un raspuns pe care, cu \u00eent\u00e2rziere premeditata, N. Iorga i-l publica \u00een \u201eNeamul rom\u00e2nesc\u201c (nr. 6, din 28 mai 1906), dupa ce aducea lamuriri cu privire la Crusevan, dar si la Dicescu (\u201ecare si el jupoaie pe taranii rom\u00e2ni tot asa de nemilos ca si reactionarul Sinadino\u201c si care se deosebeste de Crusevan \u201edoar prin antisemitismul salbatic al saceluiat\u201c), preciza: \u201e\u00centr-un mod destul de evident, am facut sa se \u00eenteleaga ca adevaratii aparatori ai cauzei nationale putem sa-i gasim aproape numai printre membrii partidului constitutional-democrat, al carui sef e cunoscutul Petru Struve. Zeci de mii de martiri ai cauzei libertatii poporului sunt \u00eenscrise \u00een r\u00e2ndurile acestui partid. Programul acestui partid \u00eel \u00eempartaseste si acel tineret rom\u00e2n din Basarabia, care pentru opiniile sale politice a fost exilat pe malul Oceanului Glacial, a fost trimes \u00een Manciuria si \u00een alte locuri. Acesti tineri n-au nimic comun cu salbaticul Crusevan sau d. Dicescu, sunt tovarasii mei de scoala, cu cari eu n-am \u00eentrerupt relatiunile de cea mai sincera prietenie. Ei s-au grupat \u00een jurul revistei \u00abObnovlionaia scola\u00bb, asupra careia un alt recenzent al \u00abVietii rom\u00e2nesti\u00bb face aluzii jignitoare. Unul din redactorii acestei reviste, Bivol, a obtinut permisiunea sa scoata un ziar rom\u00e2nesc \u00abLumina\u00bb.\u201c13)<br \/>\nDin expozeul lui Teodor Porucic se \u00eentelege \u00eensa ca, propriu-zis vorbind, nu exista \u00een teritoriul dintre Prut si Nistru un \u201et\u00e2nar partid nationalist\u201c (al fostilor sai colegi de scoala ramasi \u00een Basarabia), cum nu exista nici cel \u201ebatr\u00e2n\u201c. Nu erau dec\u00e2t simple grupari, alaturi de o alta sau poate de altele, toate destul de instabile si cu orientari diferite, daca nu chiar contrarii, c\u00e2ta vreme una (cea \u201et\u00e2nara\u201c) \u00eempartasea vadit idei nu doar narodniciste, ci chiar socialiste, precum cea a claselor antagoniste.<br \/>\nUn punct de vedere asupra acestei situatii e de gasit anterior \u00eentr-un editorial nesemnat, pe care \u00eel da la lumina ziarul bucurestean \u201eL&#8217;Ind\u00e9pendance roumaine\u201c la 30 noiembrie\/13 decembrie 1905 (nr. 9 005, p. 1) sub titlul \u201eBessarabie\u201c, editorial care, dupa Z. Ornea, ar putea sa-i apartina lui C. Stere. Din motive ce se \u00eenteleg lesne, biograful retinea doar finalul textului, consacrat rolului ce revine intelectualitatii rom\u00e2ne din Basarabia \u00een noua faza politica din Rusia, posterioara Manifestului Imperial din 17\/30 octombrie. \u00cen aceasta faza \u2013 \u201ede transformare, conduc\u00e2nd la o Rusie noua, \u00een care fiecare neam sracet se va dezvolta dupa geniul sau\u201c, sustine editorialistul, \u201erolul intelectualitatii rom\u00e2ne din Basarabia este trasat limpede s\u2026t ea trebuie sa se puna \u00een contact cu taranii, sa-si \u00eenalte spiritul la nivelul evolutiei istorice, sa propovaduiasca ordinea, pentru ca fructul politic ajuns la maturitate sa nu cada pe un c\u00e2mp devastat de rascoale taranesti sjacqueriest\u201c. Si asertiunea e reluata \u00een final: \u201eDatoria inteligentei rom\u00e2ne din Basarabia e sa se consacre astazi pastrarii neamului, cauzei civilizatiei si a ordinei.\u201c<br \/>\nIdeea \u201erolului\u201c si a \u201edatoriei\u201c ce revin intelectualitatii \u00een genere fata de poporul caruia \u00eei apartine se \u00eent\u00e2lneste, \u00eentr-adevar, \u00een scrisul lui C. Stere de p\u00e2na la aceasta data si se va \u00eent\u00e2lni si mai frecvent de acum \u00eencolo.<br \/>\n\u00censa si partea initiala a editorialului, oarecum fara legatura str\u00e2nsa cu restul, pledeaza pentru paternitatea viitorului teoretician al poporanismului. \u00cen speta, \u00een ea e abordata o problema de interes pentru Rom\u00e2nia, anume a pericolului reprezentat de masiva imigrare a evreilor din Rusia, ca urmare a pogromurilor de acolo.<br \/>\nAutorul textului, exprim\u00e2ndu-si compasiunea fata de cei care \u201e\u00eesi parasesc tara natala transformata \u00een infern de catre faradelegile huliganilor si ale bandelor negre\u201c, fata de \u201enefericitii pe care o soarta fatala i-a dezradacinat din tara lor\u201c, atrage atentia ca \u201eaceasta masa ce se mareste tot mai mult sf\u00e2rseste prin a cauza serioase nelinisti\u201c, dat fiind ca \u201edeja Moldova sufera de un exces de populatie saraca si fara ocupatie\u201c. Un mare pericol venea si din faptul ca mai erau si \u201efugari, care s-au strecurat sfaufil\u00e9t clandestin, fara voia autoritatilor, \u00een satele noastre si povestesc taranilor nostri despre expropriatorii spartageuxt rusi care se napustesc asupra proprietarilor incendiindu-le casele si jefuindu-le recoltele\u201c, povestiri care au \u201edeosebita putere de propaganda pentru capetele slabe\u201c.<br \/>\nEste exact ce scria G. Ibraileanu, \u00een articolasul \u201eSituatie grava\u201c, pe care l-am mentionat la \u00eenceput si acest lucru, date fiind relatiile dintre criticul iesean si C. Stere, pledeaza o data mai mult pentru faptul ca \u201eBessarabie\u201c \u00eel are ca autor pe cel din urma.<br \/>\nRevenind \u00eensa la partea finala a editorialului respectiv, e de retinut un lucru semnifcativ. Dupa ce-si formuleaza punctul de vedere asupra situatiei din Rusia, \u00een care \u201econvulsia\u201c va mai dura, dar \u201ecoalizarea intereselor materiale va sf\u00e2rsi prin a reactiona\u201c si aceasta reactie va fi \u201e\u00een sensul veritabilei Magna Charta pe care o constituie ucazul imperial din 17 octombrie\u201c, adica \u00een sensul \u00eenfiriparii unei vieti politice c\u00e2t de c\u00e2t democratice, si dupa ce precizeaza rolul si datoria intelectualitatii basarabene, autorul strecoara si doua conditii noi. Mai \u00eent\u00e2i, demersurile trebuie sa-si \u00eencorporeze \u201epropovaduirea ordinii\u201c, singura \u00een stare sa asigure culegerea fructului c\u00e2t de mic. Si, \u00een al doilea r\u00e2nd, ele implica o anume colaborare cu cei aflati\/vazuti \u00eendeobste \u00een tabara opusa. \u201eCine \u2013 \u00eentreaba retoric editorialistul \u2013 daca nu proprietarul si intelectualii, va lua cuv\u00e2ntul pentru apararea intereselor nationalitatii rom\u00e2ne \u00een Duma Imperiala, unde at\u00e2tea neamuri sracest, polonezi, finlandezi, caucazieni, estonieni, lituanieni etc., vor \u00eenalta glasurile lor prin reprezentantii lor?\u201c ssubl. n.t<br \/>\nNegresit, \u00een esenta, si ideea din urma \u00eel indica drept autor pe C. Stere, care, cu 12 ani \u00een urma, aducea \u00een \u201eSocialistii si miscarea nationala\u201c o pledoarie pe c\u00e2t de bogata \u00een argumente, pe at\u00e2t de ardenta. De data aceasta, fiindca nu mai era vorba de o dezbatere de teorii, ci de relatii concrete, interumane, ea e lansata parca \u00een treacat, abia conturata, fara argumente si completari.<br \/>\nConchiz\u00e2nd \u00een acest sens c\u00e2t priveste paternitatea editorialului \u201eBessarabie\u201c, credem ca nu gresim prea mult daca afirmam ca el este primul pas \u00een cadrul actiunii convenite \u00een noiembrie 1905 \u00eentre fostul deputat iesean si Gheorghe Gr. Cantacuzino. Nu stim si nu vom sti p\u00e2na ce nu se va descoperi memoriul prezentat de cel dint\u00e2i primului ministru daca acesta cuprindea, pe l\u00e2nga considerentele asupra situatiei din Rusia14, proiectul mai mult sau mai putin detaliat al actiunii \u00een Basarabia, cu obiectivele sale, sau daca acest proiect a fost prezentat separat, \u00een scris sau doar oral, din motive de precautie, \u00een cadrul unei \u00eentrevederi neoficiale, informale, poate chiar \u00een casa lui Barbu Catargiu din strada Frumoasa nr. 32. (\u00centruc\u00e2t, cum am precizat, ginerele primului ministru era membru \u00een comitetul Bancilor populare, vizitarea lui de catre colegul liberal nu ar fi parut nimanui suspecta.)<br \/>\nAsa cum rezulta din articolul \u201eBesserabie\u201c, principalul obiectiv imediat al actiunii proiectate este \u00eempacarea diverselor grupari rom\u00e2nesti dintre Prut si Nistru, ajutarea lor \u00een gasirea unei platforme comune, \u00een formarea unui partid national rom\u00e2n, precum cel existent \u00een Transilvania, dotat \u00een chip necesar cu un organ de presa, totul \u00een vederea luptei electorale anuntate pentru \u00eenceputul anului 1906. \u00cen acelasi scop, dar si \u00eentr-un orizont mai larg, era sprijinirea redesteptarii nationale a rom\u00e2nilor basarabeni, printr-un acces mai larg la cultura nationala. Aceste obiective le va urmari<br \/>\nC. Stere peste Prut \u00een cursul urmatoarelor sase luni si despre demersurile \u00eentreprinse \u00een atingerea lor informeaza scrisorile trimise de el lui Barbu Catargiu. \u00censa e foarte probabil ca, alaturi de ele, au mai fost si altele, conditionate de anumite conjuncturi. Poate chiar si cel utopic, fixat nu de rationalitatea omului politic, ci de afectivitatea fostului deportat siberian si a exilatului. (O urma a acestui obiectiv pare sa fie marturisirea, \u00eentr-una dintre scrisorile pomenite, a asteptarii unor rascoalele agrare, ce \u201enu mai pot \u00eent\u00e2rzia prea mult \u00een Basarabia\u201c, rascoale deplorate, cum s-a vazut, de cel ce-si asumase sarcina de mediator \u00eentre proprietari si \u201eintelighentia\u201c.)<br \/>\nCert este ca Gh. Gr. Cantacuzino nu a fost doar convins, ci entuziasmat de proiectul lui C. Stere. Conform unei marturii ulterioare, av\u00e2nd ca sursa pe cineva din preajma sa \u2013 ministrul justitiei Al. A. Badarau \u2013, \u201etimp de aproape trei luni de zile nu era consiliu de ministri \u00een care Nababul, cuprins de o adevarata obsesie, sa nu fi staruit pentru aducerea la \u00eendeplinire a cererii acestuia sa lui C. Stere, relativa la autorizarea zemstvoului din Basarabia ca mostenitort\u201c15 si, \u00een cele din urma, a determinat consiliul sa o acorde, \u00een ciuda avizului nefavorabil dat de expertul Misu Antonescu si de ministrul Ion Lahovary. Mai mult, \u00eenteleg\u00e2nd ca, \u00een ciuda autorizarii, \u201eafacerea Calmutki\u201c avea sa dureze, primul ministru a gasit (\u00een fondurile secrete aflate la dispozitia sa) resurse financiare pentru a facilita actiunea lui Stere, resurse al caror cuantum (100 000 de lei) se cunoaste din aceleasi epistole trimise lui Barbu Catargiu.<br \/>\nPornita astfel, actiunea lui C. Stere \u00een Basarabia, desfasurata pe jumatate, daca nu chiar mai mult, \u00een secret, poate fi totusi reconstituita \u00een etapele ei mari. Acest lucru \u00eel vom \u00eencerca altadata.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Evenimentele din Rusia sunt \u00eensa \u00een genere urmarite cu atentie. Dupa ucazul imperial din 6 august, ce anunta constituirea \u00een cur\u00e2nd a Dumei imperiale cu rol doar consultativ, \u201eAdevarul\u201c acorda spatii largi recrudescentei miscarilor revolutionare, precum si replicilor reactiunii. La 27 august 1905 informa pe larg despre \u201emasacrele de la Chisinau\u201c, apoi despre cele din&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/c-stere-si-actiunea-sa-in-basarabia-anului-1906-iv\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">C. Stere si actiunea sa \u00een Basarabia anului 1906 (IV)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[7236],"class_list":["post-11038","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-c-stere"],"views":2485,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11038","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11038"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11038\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11038"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11038"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11038"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}