{"id":11035,"date":"2012-03-08T18:07:23","date_gmt":"2012-03-08T16:07:23","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=11035"},"modified":"2012-03-08T18:07:56","modified_gmt":"2012-03-08T16:07:56","slug":"g-calinescu-fata-cu-totalitarismele-iii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/g-calinescu-fata-cu-totalitarismele-iii\/","title":{"rendered":"G. Calinescu fata cu totalitarismele (III)"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>\u00cencheiam comentariul de saptam\u00e2na trecuta cu o fugara referire la unul dintre discipolii lui Calinescu. Cei pe care istoria literara i-a retinut \u00een mod deosebit ca atare sunt din perioada ieseana a marelui critic, de altfel pentru el si implicit pentru cultura rom\u00e2neasca cea mai fecunda sub toate aspectele, desi relativ scurta \u2013 8 ani (1936-1944). Este vorba, se stie, de Al. Piru, Adrian Marino, G. Ivascu si G. Margarit, acesta din urma se pare cel mai stralucit, dar, din pacate, disparut prematur. Nicolae Mecu consacra un capitol distinct \u00een volumul \u201eG. Calinescu fata cu totalitarismul\u201c lui Al. Piru si Adrian Marino, \u00een calitatea lor de colaboratori ai lui Calinescu la ziarul \u201eNatiunea\u201c, gazeta de a carei pagina literara cei doi au raspuns p\u00e2na \u00een toamna anului 1947. Autorul include aici si cele patru scrisori ale lui Marino catre magistrul sau, expediate \u00een perioada 1946-1958, aflate \u00een patrimoniul Institutului \u201eG. Calinescu\u201c al Academiei, si, daca \u00eenteleg bine, publicate acum \u00een premiera. La \u00eenceputul anilor 80, Marino s-a opus publicarii lor, exprim\u00e2ndu-si ferm dezacordul \u00eentr-o epistola din martie 1982, adresata editorului. Ca orice istoric literar care se respecta, Nicolae Mecu reproduce si textul acesteia.<\/strong><\/em><br \/>\nNu numai portretul la tinerete pe care i-l creioneaza lui Adrian Marino, dar si portretul caricatural, \u00een stil de pamflet, pe care Marino i-l face lui Calinescu \u00een \u201eViata unui om singur\u201c ma determina sa ma opresc \u00een aceste \u00eensemnari la ceea ce scrie Nicolae Mecu despre autorul monografiei \u201eViata lui Alexandru Macedonski\u201c.<br \/>\nDin retrospectiva \u00eentreprinsa de Nicolae Mecu reiese ca Marino a publicat \u00een \u201eNatiunea\u201c microeseuri si articole ce \u00eel anuntau pe comparatist, pe hermeneut, pe teoreticianul si biograful ideii de literatura. C\u00e2t priveste literatura rom\u00e2na, aceasta l-a preocupat mai putin. Sunt semnalate \u201ec\u00e2teva consideratii consacrate poeziei \u00abtinere\u00bb\u201c ce nu \u00eel recomanda \u00eensa pe Marino ca pe un \u201ecritic de sustinere al generatiei care (biologic) era si a lui, ci mai degraba ca un adversar al ei. De altminteri, \u00absciziunea\u00bb \u00eentre generatii \u00eel irita, dupa cum \u00eel deranjeaza si vucabula poet \u00abt\u00e2nar\u00bb, convins fiind ca valoarea nu tine cont de criteriul generationist si ca marea literatura nu a fost scrisa de tineri\u2026 Dincolo de curente, grupari si mode, criticul crede \u00een valoarea ca atare\u201c. Principial, conceptia sa era corecta. Totusi, a afirma at\u00e2t de transant ca marea literatura nu a fost scrisa de tineri e prea mult si, \u00een definitiv, neadevarat. Exista numeroase exemple care \u00eel contrazic pe Marino. Dau la \u00eent\u00e2mplare unul: Mario Vargas Llosa a publicat la v\u00e2rsta de doar 27 de ani un roman \u2013 \u201eOrasul si c\u00e2inii\u201c \u2013 despre care critici de marca din diverse tari si culturi au afirmat aproape unanim ca este scris cu o m\u00e2na de maestru.<br \/>\nRevenind, lui Marino nu-i plac poetii din asa-numita generatie pierduta: Mihail Grama si Mircea Popovici. Singurul care \u00eei atrage atentia, dar \u00eel recepteaza \u00eentr-o cheie minora, este Geo Dumitrescu, cu al sau faimos volum \u201eLibertatea de a trage cu pusca\u201c. \u00cen schimb, \u201ejudeca aproape entuziasmat\u201c un volum de poezie al lui Radu Teculescu, \u00eentruc\u00e2t ar fi \u201emai sensibil dec\u00e2t \u201eteribilii\u201c sai colegi de generatie\u201c. Simptomatic e modul cum \u00eel recepteaza Marino pe moralistul, eseistul, si mai ales pe \u201easpirantul la o terapeutica a singuratatii\u201c Petre Pandrea, autorul volumului \u201ePortrete si controverse\u201c.<br \/>\nO pondere importanta acorda Nicolae Mecu \u00een studiul sau articolelor teoretice ale lui Marino care, \u00een opinia sa, \u201ecircumscriu o viziune organica si unitara asupra literaturii, schit\u00e2nd si un program pe care \u00eel vor pune \u00een opera amplele lucrari de dupa 1970 ale savantului\u201c. Tot acum se vadesc tintele predilecte ale polemistului: provincialismul (pe care nu mi se pare a-l fi definit vreodata remarcabil sau convingator), foiletonismul, impresionismul, fragmentarismul, veleitarismul, amatorismul etc. Criticul de la \u201eNatiunea\u201c depl\u00e2ngea suficienta \u00een informatie, absenta monografiilor si vocatia efemerului. Acestea aveau sa constituie, de fapt, teme obsesive ale unui Marino inclement si, nu o data, nedrept. El depl\u00e2nge, de asemenea, lipsa din spatiul cultural autohton a ideologiei literare si a spiritului polemic, de care ar suferi mai ales foiletonistica, inclusiv cea a unor cronicari de prim plan ca Serban Cioculescu, Vladimir Streinu, caruia \u00eei mai reproseaza pretiozitatea si afectarea, sau Perpessicius. Calinesciana, cum bine apreciaza Nicolae Mecu, este conceptia criticului privind monografia si biografia literara. \u00cen articolul \u201eIdei despre biografie\u201c, el \u201eporneste, ne dam numaidec\u00e2t seama, de la conceptia calinesciana privind istoria literara ca \u00abstiinta inefabila si sinteza epica\u00bb, ca si de la modelul incontestabil al genului, \u00abViata lui Mihai Eminescu\u00bb\u201c. Marino admite ca biografia este un gen literar, si \u201eca orice gen literar, biografia este principial o opera de arta, produc\u00e2nd \u00een ordinea contemplatiei, emotii asemanatoare cu acelea date de un bun roman\u201c. Si \u2013 citeaza din nou Nicolae Mecu din amintitul articol \u2013 \u201eun biograf fara esprit de finesse, talent literar si de analiza interioara este un orb. Adevarata viata a eroului sau \u00eel desfide ironica, ram\u00e2n\u00e2ndu-i ermetica, \u00een ciuda asediului laborios de texte si documente\u201c. \u00cen fine, e de relevat ideea \u201econsubstantialitatii\u201c biografului si personajului sau pe care o postuleaza autorul \u201eVietii lui Alexandru Macedonski\u201c, care, conform propriilor evocari din \u201eViata unui om singur\u201c, nu ar fi fost chiar pe gustul lui Calinescu, cu alte cuvinte, teoria ca teoria, dar mai greu e cu practica\u2026 Oricum, teoreticianul are perfecta dreptate c\u00e2nd afirma ca \u201escriind biografia artistului pentru care simti afinitati obscure, \u00een realitate \u00eeti compui propria biografie\u201c. Asertiunea aceasta ne apare ca cel mai mare elogiu adus, indirect, lui<br \/>\nG. Calinescu, autorul a doua capodopere ale genului, ai caror eroi sunt nimeni altii dec\u00e2t Eminescu si Creanga. \u201eViata lui Mihai Eminescu\u201c a fost \u00eent\u00e2mpinata cu entuziasm de Ibraileanu, criticul de la \u201eViata Rom\u00e2neasca\u201c vaz\u00e2nd \u00een ea cel mai impunator si mai durabil monument ridicat Poetului.<br \/>\n\u201eEste t\u00e2narul Marino un \u00abcalinescian\u00bb?\u201c e \u00eentrebarea pe care o pune Nicolae Mecu la finalul eseului sau. Desi, dupa publicarea monografiei \u201eViata lui Alexandru Macedonski\u201c, el a respins \u201edin ce \u00een ce mai radical si iritat eticheta aceasta\u201c, Nicolae Mecu constata totusi ca \u201emulte dintre liniile directoare ale operei de maturitate (opera esentialmente independenta de calinescianism) se afla in nuce \u00een cea de tinerete\u201c. Studiul \u00eentreprins \u00eel conduce la concluzia ca \u201et\u00e2narul Marino ram\u00e2ne si un calinescian. De la magistrul sau (dar, evident, pe o structura genuina prielnica influentei) a deprins imperativul creatiei majore, al constructiei solide, monumentale. Ca si maestrul sau, a cerut acest lucru scriitorilor din vremea sa si a creat el \u00eensusi o opera care impune si prin masivitate. T\u00e2narul Marino este, asemenea dascalului sau, un critic de gust clasic \u2013 tocmai \u00een sensul preferintei pentru ceea ce Croce, citat de el, numea \u00abperfetta poesia\u00bb \u2013, gust al creatiei solide, perene si situate dincolo de curente, metode, formule si mode. Conceptul de critica, si \u00een mod special cel de biografie literara, reprezinta o continuare originala a celui calinescian, dar numai ca nuanta, nu si \u00een esenta lui. \u00cen fine, stilul \u00eensusi al eseurilor lui din tinerete aminteste, uneori izbitor, de acela al lui Calinescu. Dar oric\u00e2te note de calinescianism am regasi \u00een scrisul t\u00e2narului Marino, acesta nu face figura unui epigon, ci a unui discipol creator. Care, ca orice discipol, dotat cu personalitate, \u00eesi paraseste la un moment dat modelul. De obicei printr-un paricid simbolic\u201c.<br \/>\nO concluzie ce \u00eemi \u00eentareste impresia ca textul despre Marino din volumul \u201eG. Calinescu fata cu totalitarismul\u201c \u2013 dat\u00e2nd din 1993 \u2013 a fost scris nu numai pe baza unei riguroase documentari, nu numai cu un remarcabil spirit analitic, ci si cu o anumita simpatie intelectuala, poate chiar admiratie, pentru savantul, dar si pentru omul Marino. Numai ca dupa lectura memoriilor acestuia aparute \u00eentre timp, sintagma \u201eparicid simbolic\u201c mi se pare \u2013 cum sa zic?! \u2013 prea\u2026 tandra.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>\u00cencheiam comentariul de saptam\u00e2na trecuta cu o fugara referire la unul dintre discipolii lui Calinescu. Cei pe care istoria literara i-a retinut \u00een mod deosebit ca atare sunt din perioada ieseana a marelui critic, de altfel pentru el si implicit pentru cultura rom\u00e2neasca cea mai fecunda sub toate aspectele, desi relativ scurta \u2013 8 ani&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/g-calinescu-fata-cu-totalitarismele-iii\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">G. Calinescu fata cu totalitarismele (III)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[7389,30,6525,604],"class_list":["post-11035","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-al-piru","tag-g-calinescu","tag-nicolae-mecu","tag-totalitarism"],"views":1696,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11035","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11035"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11035\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11035"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11035"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11035"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}