{"id":11032,"date":"2012-03-08T18:05:31","date_gmt":"2012-03-08T16:05:31","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=11032"},"modified":"2012-03-08T18:05:52","modified_gmt":"2012-03-08T16:05:52","slug":"despre-o-regina-numita-vitoria-si-un-roman-ca-o-partida-de-sah","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/despre-o-regina-numita-vitoria-si-un-roman-ca-o-partida-de-sah\/","title":{"rendered":"Despre o Regina numita Vitoria si un roman ca o partida de sah"},"content":{"rendered":"

Timpul statu.<\/strong><\/em>
\n\u201eBaltagul\u201c<\/strong><\/em>
\nSahul este crud: trebuie sa fii pregatit sa omori oameni.<\/strong><\/em>
\nNigel Short<\/strong><\/p>\n

\u201eBaltagul\u201c de Mihail Sadoveanu detine, cred, doua recorduri despre care nu se prea vorbeste: este primul thriller din literatura rom\u00e2na (1930), prin asta duc\u00e2nd literatura rom\u00e2na \u201e\u00een r\u00e2ndul lumii\u201c, si este romanul scris \u00een cel mai scurt timp imaginabil pentru acest gen: 17 zile, ceea ce, trebuie sa recunoastem este mai mult dec\u00e2t o performanta.
\nRomanul debuteaza foarte sugestiv cu o imagine menita sa confere cititorului sentimentul unei lumi rotunde, perfecte, \u00een care toate elementele \u201ese tin\u201c, \u00een care tous les sons se r\u00e9pondent, dupa formula inspirata a autorului \u201eFlorilor raului\u201c. Acesta este nu doar un univers coerent \u00een toate elementele si articulatiile sale, este astfel din vremuri imemoriale. At\u00e2t de stravechi, suntem informati, \u00eenc\u00e2t duce la facatorul tuturor celor vazute si nevazute. \u201eDomnul Dumnezeu, dupa ce a alcatuit lumea, ne spune Sadoveanu, a pus r\u00e2nduiala si semn fiecarui neam.\u201c Aceasta prima fraza a romanului seamana, prin ton, gravitate si semnificatie, cu o trimitere la \u201eGeneza\u201c. Lumea pe care ne-o propune Sadoveanu este, prin urmare, o lume a r\u00e2nduielii, a r\u00e2nduielii superioare faptuite de \u00eensusi Creator.
\nAceasta stare de lucruri este pusa \u00een lumina nu doar de autor ci si de actori. Iata ce crede Vitoria Lipan: \u201e… toate urmau ca pe vremea lui Boerebista, craiul nostru cel de demult; stap\u00e2niri se schimbasera, limbile se prefacusera, dar r\u00e2nduielile omului si ale stihiilor staruisera\u201c; sau nevasta negustorului David, apropiata a Vitoriei: \u201e… toate cele de pe lumea asta au nume, glas si semn\u201c etc. Ferma credinta \u00een armonia lumii este prin ea \u00eensasi datatoare de speranta ca vinovatul va fi gasit. Trebuie doar sa te iei dupa \u201esemne\u201c \u2013 ceea ce si face Vitoria \u2013 pentru a ajunge la el.
\nEchilibrul acestei lumi guvernate de ordinea suprema a lui Dumnezeu este pus \u00een cauza, \u00eentr-o buna zi, de o crima abominabila, cu iz mioritic; respectiv, doi ciobani \u00eel ucid pe un confrate pentru a-i lua oile. \u00cen virtutea aceleiasi r\u00e2nduieli ceresti amintite mai sus, criminalul se cere dovedit si pedepsit, pentru a reda acestei lumi, at\u00e2t c\u00e2t se poate, \u00eentr-o asemenea situatie, echilibrul si sensul original. Vitoria stie ca, daca Nichifor este mort, ea \u00eenapoi nu-l mai poate aduce \u2013 de-ar fi posibil un asemenea drum, Nichifor l-ar face si singur; ce poate ea sa faca este doar ce se cere oricarei sotii iubitoare: sa-l caute, sa-l gaseasca si-l puna \u00een morm\u00e2nt, dupa obiceiul stramosesc; adica s-i stea alaturi p\u00e2na la capat. Numai asa si-ar gasi linistea, at\u00e2t Nichifor, c\u00e2t si Vitoria.
\nNu trebuie sa vedem, \u00eensa, \u00een \u00eentreprinderea Vitoriei Lipan un act comun de razbunare, ci, mai degraba, o \u00eencercare de restituire a echilibrului lumesc tulburat printr-o fapta scelerata. Nici o clipa Victoria Lipan nu califica v\u00e2narea vinovatului de moartea sotului ei si pedepsirea lui drept un banal act de justitie \u00een sensul actului reparator \u00eenfaptuit de autoritati. Aici avem de-a face cu ceva mai profund, cu justitia strabuna, veche si ea de c\u00e2nd lumea, asa cum este mentionata nu odata \u00een textele sfinte, si care se traduce prin sintagma \u201eochi pentru ochi, dinte pentru dinte.\u201c Nicolae Florescu are, credem, dreptate c\u00e2nd afirma ca Vitoria Lipan devine o preoteasa a datoriei fata de legea nescrisa, dar esentiala, a mortii, mai mult dec\u00e2t o vestala a razbunarii.
\nLumea Vitoriei Lipan nu este tocmai perfecta, departe de asta; femeile (unele) nu sunt chiar icoane de pus \u00een altar \u2013 unele sunt pricinoase, laudaroase, iubitoare de lux, invidioase, dupa cum nici barbatii nu sunt fara cusur: ei se mai iau dupa pahar, se mai uita dupa fuste, \u00eesi mai bat nevestele \u2013 cum este si cazul lui Nichifor Lipan. Dar nimeni nu si-a luat un sf\u00e2nt ca sa traiasca cu el, iar femeia \u00eei este datoare omului ei iubire si \u00eengaduinta. Asa spune legea strabuna.
\nRomanul sadovenian are, fireste, o puternica tenta detectivistica, numar\u00e2ndu-se, cum am spus, printre primele thrillere din literatura rom\u00e2na. Asupra acestui aspect s-a insistat suficient. Lucrurile sunt \u00eensa ceva mai complicate. Vitoria Lipan nu este nici Sherlock Holmes, nici Maigret \u2013 ambele personaje (carora s-ar mai putea adauga si altele) plas\u00e2ndu-se \u00een afara chestiunii enigmistice. Ei nu sunt implicati intim, respectiv nu sunt motivati personal \u00een aflarea si pedepsirea vinovatului. At\u00e2t Sherlock Holmes, c\u00e2t si Maigret, Philip Marlowe etc. sunt, prin actele lor, mai aproape de \u00eenfaptuirea unui act de justitie institutional, impersonal, laic. Ei si-au facut o profesie din dezlegarea unor enigme cu iz politienesc. Fireste, ambii sunt interesati de dovedirea faptasului, dar interesul lor nu este unul strict moral, de ordin sentimental, oricum nu personal, ca \u00een cazul Vitoriei Lipan, care actioneaza din datorie; o datorie sacra fata de sotul ei, datorie izvor\u00e2ta din credinta \u00een si respectul fata de legile stravechi ale acestui pam\u00e2nt. Marea problema este aici ca fara aflarea si pedepsirea criminalului lumea \u00een care traieste Victoria Lipan si ai ei \u00eesi pierde sensul original, devine haos si lacas pentru raul diavolesc. Mai mult, reasezarea lucrurilor la locul lor se cere facuta nu de autoritati, ci, asa cum am spus, de \u00eensusi cel nedreptatit.
\n\u00centr-un fel, Vitoria Lipan este un vigilante, ea \u00eesi ia asupra-si raspunderea ducerii la capat a actului de justitie. Ea \u00eesi asuma aceasta responsabilitate nu din lipsa de \u00eencredere \u00een capacitatea autoritatilor de a face dreptate, cum se \u00eent\u00e2mpla \u00een cazurile clasice de vigilante, ci din datoria sf\u00e2nta fata de sotul ei. Este ceea ce reiese si din schimbul de vorbe dintre ea si Gheorghita: \u201e\u00abAdevarat este mama, ca eu ceva nu \u00eenteleg. De ce-am umbla noi caut\u00e2nd si n-am lasa slujba asta celor care-s platiti anume! Doar tara are r\u00e2nduieli, politisti si judecatori.\u00bb Vitoria \u00eei lepada raspuns cu dispret: \u00abCe am eu cu d\u00e2nsii? Eu am cu nacazul meu.\u00bb\u201c
\nExista, poate, tentatia ca Vitoria Lipan sa fie asemuita cu un personaj tragic din antichitatea elena, care-si urmareste victima p\u00e2na la moarte, \u00een chip de erinie. \u00centre un personaj dintr-o tragedie greaca si Vitoria Lipan este \u00eensa o diferenta esentiala: \u00een vreme ce personajele antice sunt animate, \u00een genere, de o personalitate dubla, de o personalitate secreta \u2013 vezi cazul lui Oedip \u2013 ignorata de personajul \u00een cauza (moira), si de una care corespunde propriei vointe, Vitoria Lipan are o personalitate simpla, \u00een sensul ca este total transparenta. Eroina noastra este pe deplin constienta, \u00een fiecare moment al actiunii ei, de fiecare pas pe care \u00eel face, de menirea ei pe lume. Nu exista doua Vitorii, una secreta si una \u201epublica\u201c; totul este la vedere, simplu, taios si necrutator precum baltagul acela, nou, nefolosit, sfintit, cu care \u00eesi face dreptate.
\nSadoveanu, se stie, a fost un mare pasionat de sah, aspect asupra caruia, credem, nu s-a insistat suficient; si mai ales nu corespunzator, \u00een relatie cu creatia sa literara. Prozatorul a fost apropiat de sah \u00eenca din copilarie. Ulterior, el s-a dedat frecvent acestui joc al mintii, fie cu colegii de redactie ai \u201eVietii Rom\u00e2nesti\u201c fie la cafeneaua \u201eTraian\u201c. Mai t\u00e2rziu, s-a implicat oficial \u00een miscarea sahista de la noi, ca redactor al publicatiei \u201eRevista Rom\u00e2na de Sah\u201c si, mai mult, ca presedinte al Federatiei Rom\u00e2ne de Sah (1926-1929 si 1950-1958).
\n\u00cen noianul de reflectii despre sportul mintii, putine revela at\u00e2t de fara menajamente caracterul dur al jocului de sah cum o face observatia marelui maestru britanic Nigel Short: \u201eSahul este crud: trebuie sa fii pregatit sa omori oameni\u201c. Desigur, aceste cuvinte dramatice trebuie luate cum grano salis, niciodata o partida nu a avut ca miza viata unui om \u2013 except\u00e2nd, poate, \u00eentr-un roman. Dar esenta nu este mai putin aceasta: sahul este un exercitiu spiritual teribil de crud. Sadoveanu nu a cunoscut sentinta lui Short \u2013 marele maestru britanic fiind un jucator din zilele noastre \u2013, dar asta nu \u00eenseamna ca autorul \u201eBaltagului\u201c nu era constient, ca practicant al sahului, de acest adevar. Oricine a \u00eent\u00e2rziat \u00een fata tablei de sah, cum a facut-o Sadoveanu, a realizat acest element definitoriu al jocului pe 64 de patratele. Si nu o data, slabiciunea lui Sadoveanu fata de sportul mintii a razbatut si \u00een paginile sale literare, cum se \u00eent\u00e2mpla \u00een \u201eDivanul persan\u201c sau \u201eSoarele \u00een balta\u201c etc.
\nFara a avea pretentia ca am identifica o trasatura definitorie a personalitatii sadoveniene, sahul nu era unicul sau hobby care presupune cruzime. Daca \u00een cazul pescuitului se poate vorbi mai putin despre ferocitate, este greu sa privesti v\u00e2natoarea ca pe un sport inocent. \u00centr-una dintre povestiri, romancierul \u00eesi aminteste de sine, un baietandru, si de bucuria care i se citea \u00een ochii \u201ec\u00e2nd iesea \u00eent\u00e2ia oara cu pusca \u00een luncile Siretului… \u00cei lucea soarele \u00een ochi si i se rasfr\u00e2ngea \u00een suflet. \u00cen bucuria aceasta a luminii s-a spatiului se amesteca \u201eo hotar\u00e2re nedeslusita sa urmareasca si sa fulgere de departe vietatile salbatice care fug de om.\u201c Acest sentiment nu l-a parasit niciodata pe Sadoveanu. Lovinescu vorbeste nu tocmai \u00eent\u00e2mplator despre \u201esenzualism brutal si sanguin\u201c al multora dintre povestirile autorului \u201eBaltagului\u201c. El se regaseste si \u00een demersul Vitoriei Lipan: personajul este animat de o hotar\u00e2re de neclintit sa-l urmareasca si sa-l fulgere pe cel ce i-a omor\u00e2t sotul.
\nFireste, Sadoveanu ignora asertiunea lui Nigel Short, dar nu este exclus sa fi cunoscut, sau, oricum, sa fi subscris fara ezitare la afirmatia marelui Alexandru Alehin potrivit caruia, \u00een timpul unei competitii, un maestru de sah trebuie sa fie o combinatie dintr-un animal de prada si un calugar. La o privire mai atenta, aceste doua ipostaze \u2013 animalul de prada si calugarul (elementul spiritual) \u2013 se \u00eent\u00e2lnesc la Vitoria Lipan. Dupa cum, \u00een Vitoria Lipan se regaseste, \u00een cel mai \u00eenalt grad, v\u00e2natorul \u00een stare pura, haitasul, ucigasul, jucatorul de sah, \u00een ultima instanta.
\nCa o consecinta a celor discutate mai sus, ni se ofera aproape de la sine o ipoteza de lucru dintre cele mai tentante, si anume ca \u201eBaltagul\u201c este un roman g\u00e2ndit cu structura, dinamica, spiritul, \u00een ultima instanta, specifice unei partide de sah. Sadoveanu, cu siguranta, nu putea fi strain de o asemenea solutie. Mai \u00eent\u00e2i, sa precizam ca, \u00eentr-un fel, o partida de sah este o partida de v\u00e2natoare \u00een care se urmareste \u00eenfr\u00e2ngerea adversarului (v\u00e2natului), la modul generic, punerea regelui advers \u00een pozitie de mat \u2013 uciderea lui, cu alte cuvinte.
\nLa o privire mai atenta, \u00een economia romanului \u201eBaltagul\u201c identificam cu usurinta trei momente distincte corespunzatoare celor trei etape principale ale oricarei partide de sah: deschiderea, mijlocul, finalul. Observam, de asemenea, ca fiecare dintre cele trei momente este construit cu deosebita atentie: deschiderea \u2013 p\u00e2na la plecarea de acasa (cu toate pregatirile respective) \u2013 jocul de mijloc (dovedirea vinovatului, cu tot ce implica asta) si, \u00een fine, matul \u2013 pedepsirea vinovatului.
\nMai exista, \u00een fine, un element, esential, cel putin unul, deloc de ignorat, care apropie \u201eBaltagul\u201c de o partida de sah, si anume premeditarea. Al. Paleologu intuieste corect faptul ca Vitoria Lipan actioneaza potrivit unui plan pe care l-a croit \u00een mintea ei. Este greu sa minimalizezi asta. Nu insistam asupra calculului \u00een jocul de sah \u2013 tine de domeniul evidentei. Sa retinem \u00eensa, \u00een acest context, ca fiecare miscare a Vitoriei, din momentul \u00een care eroina porneste \u00een urmarirea ucigasului lui Nichifor p\u00e2na la pedepsirea lui poarta deopotriva semnul g\u00e2ndirii rece, al hotar\u00e2rii ferme de a face dreptate memoriei sotului ei. Astfel, fiece pas pe drumul pe care se angajeaza Vitoria aduce izbitor cu o mutare pe tabla de sah, apropiind-o inexorabil de tinta: pedepsirea ucigasului.
\nO remarca pe linia apropierii dintre romanul sadovenian si sah, sugerata mai sus, care ar putea sa para unora doar o speculatie: asa cum \u00een jocul de sah rolul principal \u00een transarea unei partide revine reginei, \u00een \u201eBaltagul\u201c rolul cel mai dinamic revine personajului feminin, nu \u00eent\u00e2mplator denumit… Vitoria, personaj care se comporta de la \u00eenceput p\u00e2na la sf\u00e2rsit ca o veritabila regina pe tabla de sah.
\nSi o ultima observatie: Vitoria Lipan, pentru a vorbi \u00een termeni pur sahistici, \u00eesi \u00eenvinge oponentul cu o enorma economie de mijloace, aplic\u00e2nd o strategie demna de un mare maestru al genului.
\nFara teama de a exagera, putem afirma ca \u201eBaltagul\u201c, romanul lui Sadoveanu, este nu doar o admirabila lectie de literatura, cu tot ce implica asta, dar si o splendida pledoarie, fie ea si indirecta, \u00een favoarea jocului de sah.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Timpul statu. \u201eBaltagul\u201c Sahul este crud: trebuie sa fii pregatit sa omori oameni. Nigel Short \u201eBaltagul\u201c de Mihail Sadoveanu detine, cred, doua recorduri despre care nu se prea vorbeste: este primul thriller din literatura rom\u00e2na (1930), prin asta duc\u00e2nd literatura rom\u00e2na \u201e\u00een r\u00e2ndul lumii\u201c, si este romanul scris \u00een cel mai scurt timp imaginabil pentru… Cite\u0219te mai mult »Despre o Regina numita Vitoria si un roman ca o partida de sah<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[7388,513],"class_list":["post-11032","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-baltagul","tag-mihail-sadoveanu"],"views":1896,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11032","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11032"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11032\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11032"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11032"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11032"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}