{"id":11021,"date":"2012-03-08T17:47:18","date_gmt":"2012-03-08T15:47:18","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=11021"},"modified":"2012-03-08T17:47:40","modified_gmt":"2012-03-08T15:47:40","slug":"poezia-hi-fi","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/poezia-hi-fi\/","title":{"rendered":"Poezia hi-fi"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>RazvanTupa, <em>poetic. cerul din delft si alte corpuri romanesti<\/em>, Casa de Editura Max Blecher, Bucuresti, <\/strong><br \/>\n<strong>2011, 98 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p><em><strong>Exista destule semnale ca douamiismul ar putea fi intr-adevar ultima generatie literara de la noi. Sau, mai exact spus, ultima care se mai serveste de modalitatile de legitimare generationista. Intr-o panoramare aproape exhaustiva a volumelor aparute in 2011 (\u201ePoezie 2011. Ordinea poetica si dezordinea poeziei\u201c, www.poetic.ro), Razvan Tupa enumera c\u00e2teva dintre argumentele unui mic \u201edezghet\u201c de doctrina in poezia rom\u00e2neasca. Au disparut in sf\u00e2rsit, observa el putin profetic, dar corect, infruntarile dintre grupuri, incr\u00e2ncenarile canonice, sacrificarea s\u00e2ngeroasa a precursorilor. Majoritatea douamiistilor, aflati la a doua sau la a treia carte, au luat-o intr-adevar pe cont propriu. Unii dintre ei chiar fac eforturi sistematice de a se reinventa, astfel inc\u00e2t orizontul startului comun tinde sa dispara in intregime.<\/strong><\/em><br \/>\n<strong>Mediatorii<\/strong><br \/>\nMai mult, c\u00e2teva dintre numele sonore ale fostei generatii douamiiste isi manifesta deschis vointa de a depasi vechile categorii generationiste si disponibilitatea egala fata de toate directiile poeziei de azi, mai vechi sau mai noi. Ceea ce ar suna numaidec\u00e2t a slogan, daca n-am avea deja c\u00e2teva dovezi c\u00e2t se poate de concrete in acest sens. Antologiile tematice rom\u00e2nesti (Claudiu Komartin, Radu Vancu, \u201eCele mai frumoase poeme din 2010\u201c) sau straine (\u201eColonia poetica\u201c \u2013 traduceri din poezia suedeza de azi), anuarele poetice menite sa retina nu at\u00e2t grupari, c\u00e2t afinitati si tendinte, sunt mai importante dec\u00e2t ne dam seama imediat. Simplul fapt ca poetii sunt grupati conform unor afinitati generale si nu inghesuiti in vreo casuta generationista devine simptomatic pentru o mutatie de viziune asupra poeziei. Aceste initiative merita, cu siguranta, continuate si incurajate in masura in care schimba insusi cadrul de dezbatere si de evaluare a fenomenului poetic.<br \/>\nApoi, c\u00e2tiva \u201efosti\u201c douamiisti au devenit un fel de mediatori culturali capabili deja sa creeze emulatie. Institutul si editura Max Blecher, conduse de Claudiu Komartin, cu tot cu \u201ePoesis International\u201c, au devenit institutii credibile in descoperirea unor tineri talentati si in trierea cu discernam\u00e2nt a consacratilor. Din cadrul cenaclului de poezie al lui Radu Vancu \u201eZona noua\u201c, vizibil la suprafata publica deocamdata printr-o buna antologie, asteptam sa debuteze in volum c\u00e2teva nume promitatoare. Nu e de neglijat in inlaturarea prejudecatilor generationiste nici boemul club de lectura clujean \u201eNepotul lui Thoreau\u201c, patronat de poetul Stefan Manasia. Astfel inc\u00e2t in amintitul bilant Razvan Tupa e in drept sa invoce, cu rol de concluzie, \u201erestabilirea poeziei ca domeniu al comunicarii interpersonale si sociale\u201c sau \u201eresurectia responsabilitatii poetice individuale\u201c.<br \/>\nDe altfel, Razvan Tupa e si el un important \u201emediator\u201c al literaturii recente. Artizan al \u201ePoeticilor cotidianului\u201c, un cadru extrem de modern de dezbatere a poeziei, Tupa e totodata unul dintre cei mai constiinciosi arhivari ai fenomenului. Nu o data, el iese cu placere din pielea de poet (cum prea putini scriitori de la noi o fac, din pacate) pentru a comenta, cu instrumente de critic literar, cele mai importante aparitii in domeniu. Blogul lui e deja o platforma credibila in masurarea temperaturii lirice de azi intruc\u00e2t imbina atentia analitica cu seriozitatea si buna-credinta colegiala. Ceea ce impresioneaza la Razvan Tupa e urbanitatea absoluta a tonului si reticenta fata de orice tip de emfaza. Cel mai fin gestionar al poeziei actuale e in acelasi timp un tip relativist, modest, putin preocupat de jocurile de putere simbolica.<br \/>\n<strong>Reglajul fin al interioritatii<\/strong><br \/>\nInca de la inceput, de altfel, Razvan Tupa era interesat sa tematizeze si sa testeze, prin cartile sale, capacitatile \u201ecomunicationale\u201c ale poeziei intr-o perioada c\u00e2nd literatura si-a cam pierdut si la noi rolul in societate. Volumul de debut, \u201eFetis\u201c, dar mai cu seama \u201ecorpurile rom\u00e2nesti\u201c, experimentau modalitati de depasire a caracterului linear si literal al mesajului poetic din dorinta de a reconecta poezia la sensibilitatea tehnica de azi. Mirajul suprem al lui Razvan Tupa, testat ca atare in c\u00e2teva happening-uri, e poezia-video, capabila sa capteze intregul flux al realitatii si sa-l comunice eficient. \u201epoetic. cerul din delft si alte corpuri rom\u00e2nesti\u201c, recentul volum al poetului, vine din multe puncte de vedere in prelungirea cartilor anterioare. Noutatea de formula din \u201ecorpurile rom\u00e2nesti\u201c a ramas, in mai bine de cinci ani de la aparitie, fara imitatori. Astfel inc\u00e2t, reluata de insusi autorul ei azi, ea pare la fel de experimentala. Personalitatea poeziei lui Razvan Tupa provine din incercarea de asimilare a tehnicilor video in discursul literar. Definitorii pentru \u201epoetic. cerul din delft\u201c sunt decupajele fine de real, montajele inteligente, suprapunerile neasteptate de clisee. Tupa e un specialist in genul scurt al imaginii, de la clipul publicitar p\u00e2na la screen-shot-uri sau flash-uri. Daca la alti poeti ai cotidianului si ai \u201ebanalului\u201c impresioneaza culoarea detaliului, la Razvan Tupa importanta e mobilitatea si extensiunea privirii. E ca si cum, pentru a scruta realul, poetul devenit un cyborg sui generis ar purta permanent cu el o camera video de mare performanta. De aici, \u201eobiectivitatea\u201c privirii, lipsa oricaror stridente subiective, dar si simultaneitatea elementelor captate in \u201eframe\u201c-urile poetice. Lipsa in intensitate a \u201evocii\u201c lui Razvan Tupa se razbuna intr-o adevarata invazie de nuante.<br \/>\nN-as zice insa ca \u201ecerul din delft\u201c se suprapune viziunii din \u201ecorpuri rom\u00e2nesti\u201c. Daca volumul din 2005 facea proba unui poet care are senzatii de la obiecte \u2013 si mai putin de la oameni \u2013, cartea recenta dob\u00e2ndeste o viteza in plus de sensibilitate si de umanitate. Acolo Razvan Tupa mesterea la angrenajul complex al realului, aici el butoneaza reglajul fin al interioritatii. Pasiunile vatuite, trecute prin filtre, insa deloc eufemizate, compun un soi de film mut in care disperarea alterneaza cu momentele de iluminare. Doar ca totul e prezentat cu precizia unui ceasornicar gata sa descompuna logica microscopica a obsesiilor: \u201eun pic toate lucrurile\/ sunt din capul nostru\/ si asta nu e intotdeauna\/ cea mai fericita solutie\/ am vrea macar o data\/ sa int\u00e2lnim pe cineva\/ diferit de noi o alta persoana care\/ poate\u201c.<br \/>\nIn carcasa fiintei-cyborg a lui Razvan Tupa se ascunde in fond un miez delicat, aproape feminin, incapabil de a iesi la suprafata si de a se reconecta la lumea din jur. De aici, permanenta angoasa a defazarii fata de concret si\/sau prezent. Marturisirea ca \u201eniciodata nu o sa mai\/ fim asa siguri ca tot ce se poate\/ este sa fim aici\u201c exprima relatia c\u00e2t se poate de fragila, in conflict permanent, cu contingentul. Ecuatia cea mai valabila si mai subtila a poeziei lui Razvan Tupa, devenita vizibila abia in \u201epoetic. cerul din delft\u201c, rezida de altfel in amestecul de \u201etehnicitati\u201c si de ingenuitati. Fragmente directe precum \u201ese int\u00e2mpla sa vii cu toate\/ nuantele serii pe urmele tale\/ lovindu-ti oglinda retrovizoare\/ cu urmele zilei in care\/ nu o sa ne intoarcem niciodata\/ pentru ca niciodata nu o sa mai\/ fim asa siguri ca tot ce se poate\/ este sa fim aici\u201c demonstreaza ca, in pauzele dintre doua montaje, Tupa e un confesiv atasant.<br \/>\nPericolul care inca mai planeaza asupra acestei poezii provine din faptul ca descompunerea sentimentelor p\u00e2na la ultimul pixel risca, asa cum se int\u00e2mpla intotdeauna cu lucrurile privite prea de aproape, sa piarda din acuratete. Abia odata cu eliminarea urmelor de ermetism si intelectualism, in directia careia a facut deja salturi serioase, poezia lui Razvan Tupa va deveni cu adevarat relationala si comunicabila.<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>RazvanTupa, poetic. cerul din delft si alte corpuri romanesti, Casa de Editura Max Blecher, Bucuresti, 2011, 98 p. &nbsp; Exista destule semnale ca douamiismul ar putea fi intr-adevar ultima generatie literara de la noi. Sau, mai exact spus, ultima care se mai serveste de modalitatile de legitimare generationista. Intr-o panoramare aproape exhaustiva a volumelor aparute&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/poezia-hi-fi\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Poezia hi-fi<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[7379,7380,7381,7378],"class_list":["post-11021","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-poetic","tag-poezia-douamiista","tag-radu-vancu-zona-noua","tag-razvantupa"],"views":1860,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11021","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11021"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11021\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11021"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11021"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11021"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}