{"id":10987,"date":"2012-03-08T16:35:27","date_gmt":"2012-03-08T14:35:27","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=10987"},"modified":"2015-01-15T16:56:30","modified_gmt":"2015-01-15T14:56:30","slug":"desantul-stalinist-si-desantul-globalist","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/desantul-stalinist-si-desantul-globalist\/","title":{"rendered":"Desantul stalinist \u015fi desantul globalist"},"content":{"rendered":"

Demult, pe vremea Raposatului, circula un blestem cumplit: \u201eDar-ar Dumnezeu sa traiesti numai din salariu!\u201c Cine si-ar fi putut imagina ca, dupa mai bine de doua decenii de la Revolutie, salariile, oricum foarte mici, vor fi reduse? Si sunt at\u00e2t de reduse inc\u00e2t, pentru multi, mizeria socialista de odinioara pare\u00a0 o placuta amintire. Oric\u00e2t ar parea de ciudat, uneori mi se face dor de golanii si de\u00a0 analfabetii de odinioara care furau doar niste whisky sau c\u00e2teva cartuse de Kent si nu mari bucati din tara.\u00a0 Caci hotii de acum au ajuns sa-i v\u00e2nda nu numai bogatiile, ci si istoria, traditiile si miturile. Nu stiu daca lucrul acesta tine de v\u00e2rsta\u00a0 ori de experienta dar, oricum, de un timp nu\u00a0 mai privesc inapoi cu m\u00e2nie,\u00a0 pentru ca nici nu stiu c\u00e2t de inapoi sa privesc, p\u00e2na unde si in ce veac sa ma opresc. Pentru ca manierele epocii de piatra si ale celor care au urmat-o, g\u00e2ndirea si practicile de atunci se regasesc in int\u00e2mplarile ce au loc, azi, sub ochii nostri.<\/strong><\/em>
\nInainte de toate, insa, nu am absolut nici un motiv sa ma m\u00e2ndresc cu vreo victorie postrevolutionara c\u00e2ta vreme, daca ar candida,\u00a0 Ceausescu ar c\u00e2stiga alegerile din primul tur, cu un procent umilitor pentru noi. Chiar si pentru mine, care l-am iubit doar trei zile in timpul invaziei din Cehoslovacia.
\nFireste, nu este suficient sa ai mers biped, infatisare umana si un act de identitate pentru a te socoti om. Fiinta aparuta sub ochii nostri, fara sensibilitate si fara ratiune, iresponsabila, dar implicata in toate c\u00e2te\u00a0 se int\u00e2mpla in aceste zile, apartine unei specii aparte, creata de ura, nepasare si ignoranta. Ea nu ucide direct, ci cu ajutorul bolilor, a saraciei si a nepasarii ; iar in ravagiile pe care le produce trebuie incluse suferintele victimelor, umilinta\u00a0 si chemarea mortii.
\nImi amintesc foarte bine, de exemplu, ca in ultimul deceniu al epocii de aur, multi bolnavi de cancer, pentru a-si atenua durerile ingrozitoare care le insoteau drumul spre moarte, apelau la cei ce se aflau intr-o stare mai grava dec\u00e2t ei, ori la familiile sau apartinatorii acestora, in speranta ca vor putea cumpara citostaticele si fiolele de morfina ramase neutilizate Astazi, ma urmaresc ca un cosmar demonstratiile actualilor bolnavi, dar si chipurile celor ce saptam\u00e2nile trecute zaceau neputinciosi sub uriasele zapezi ce le acopereau casele de chirpici astept\u00e2nd o salvare precum bolnavii de cancer\u00a0 morfina. Context in care, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t presedintele isi tempera durerea fata de supusi\u00a0 d\u00e2ndu-se cu saniuta,\u00a0 sintagma superuzata \u2013 \u201emodernizarea Rom\u00e2niei\u201c imi parea un fel\u00a0 de injuratura din mahalaua in care ne-au adus golanii si nerusinatii politicii rom\u00e2nesti.
\nEste foarte limpede ca zapezile vor fi urmate de inundatii, dupa care vine seceta, si asa mai departe. Pentru majoritatea populatiei din acele zone, variantele nu sunt prea numeroase: ram\u00e2i la mila semenilor, fugi in alta tara sau mori! Statul rom\u00e2n se limiteaza doar la a oferi titluri si functii pentru a avea cu ce se fali nulitatile nationale. Sigur, din c\u00e2nd in c\u00e2nd, imi\u00a0 mai vine sa strig ori sa urlu, desi\u00a0 am avut destul timp sa invat ca, dupa o lunga convietuire cu ele, lumea le imprumuta obiceiurile si manierele. Asa se face ca, intr-o tara in care aproape toti urla si ameninta, insa nimeni, sau aproape nimeni, nu-si recunoaste vreo vina, nu-mi ram\u00e2ne dec\u00e2t sa fac ce pot mai bine: sa scriu, sa strig, adica, in felul meu si cu mijloacele pe care, inca, le mai stap\u00e2nesc. Indiferent daca sunt sau nu sunt auzit. Nu-mi mai amintesc asociatia care m-a trimis la celebra piesa a lui John Osborne, Look Back in Anger, dar\u00a0 privind inapoi, la degradarea din acesti ultimi ani, imi dau seama ca nici m\u00e2nia, si nici dispretul nu acopera ceea ce vad si ce simt. Caut\u00e2nd adevarul, dreptatea, dar si diverse motive pentru a-mi intretine speranta, mi-a fost dat sa descopar, in spatele acestora sau dincolo de ce se vedea imediat, zadarnicia.
\nInainte de Revolutie, am cunoscut numerosi oameni de mare calitate: unii abia iesisera din inchisori, altii se g\u00e2ndeau cum sa ridice noi baricade sau cautau sa-mi explice coordonatele unei lumi care ni s-ar potrivi. Pe unii i-au dobor\u00e2t v\u00e2rsta si bolile, altii s-au pierdut in apele Dunarii incerc\u00e2nd sa fuga in Iugoslavia, altii au imbatr\u00e2nit prin diverse lagare occidentale, iar cei mai multi au uitat ideile pentru care luptasera. Printre grevistii din Valea Jiului sau din Brasov, in Cluj, in zilele Revolutiei, printre cei ce inaintau cu teama in urma unui steag mare, alb, spre militarii de care ne despartea mai putin de o jumatate de piata, am int\u00e2lnit numerosi concetateni care meditasera indelung la soarta tarii, fiind, atunci, gata sa moara pentru libertatea ei. Nu stiu ce li s-a int\u00e2mplat, unde sunt, in ce moment al jalnicei perioade posdecembriste li s-a risipit orice urma de ideal si de ce, din toate promisiunile pe care ni le-am facut in acele nopti tulburi ale Revolutiei, nu s-a ales nimic? Cum au putut sa renunte at\u00e2t de usor la libertate si sa se lase inselati de prostii si de lichelele arogante care, azi, au ajuns sa stap\u00e2neasca\u00a0 tara cu autoritate? Si totusi,\u00a0 Piata Universitatii, iata, a izbucnit neasteptat, intr-un moment c\u00e2nd lumea parea ca renuntase la orice speranta, c\u00e2nd organizatorul demonstratiei pensionarilor din Pitesti, ramas singur in fata prefecturii, devenise un fel de simbol al neputintei si lasitatii generale. In Piata sunt oameni cu carte, decisi sa mearga p\u00e2na la capat deoarece\u00a0 cunosc foarte bine ora istoriei la care ar trebui sa ne aflam. Ii privesc seara de seara la televizor si ma intreb, nelinistit, ce vor mai inventa smecherii nationali pentru a-i alunga de acolo. Din pacate, si de asta-data memoria se grabeste sa-mi ofere lectiile pe care ar trebui sa le cunoasca oricine, si anume ca,\u00a0 la putin timp dupa orice izb\u00e2nda, apar lasii, lichelele si veleitarii, ca p\u00e2na la urma, victoria nu apartine invingatorilor. Nu am nici o indoiala ca avem si noi, rom\u00e2nii, dreptul la o exceptie, prin urmare, ma incapat\u00e2nez sa cred in ea, desi mi-e imposibil fie si numai sa banuiesc c\u00e2t va mai dura lungul film\u00a0 cu activisti ignoranti si cinici, cu criminali si analfabeti,\u00a0 inceput imediat dupa ultimul razboi si cu creaturile pomenite in rolurile principale. Sigur este insa ca,\u00a0 in ciuda numeroaselor episoade penibile, ce se repeta intocmai, nu da semne ca s-ar apropia de final. Caci, asa cum spuneam si alteori, in spatiul nostru geografic se afla nu numai diverse izvoare de ape minerale \u2013 aproape jumatate din resursele Europei \u2013,\u00a0 ci si unul aparte, important doar pentru noi: de demiurgi, reformatori si visatori brutali cu alergie la carte si la educatie, in general. Negresit, s-ar putea vorbi si de un izvor nesecat de lichele, deoarece acestea sunt inspaim\u00e2ntator de numeroase, de sufocante si cotropesc orice urma de lumina,\u00a0 precum matasea broastei fata unui lac linistit. Din pacate, in acest spatiu spiritual si geografic, ele exista dintotdeauna, dar acum\u00a0 isi dau adevarata masura \u2013 intr-un climat g\u00e2ndit si intretinut\u00a0 de reformatori si de alte asemenea spirite,\u00a0 mult prea mari pentru un popor mic si nerecunoscator. Istoria ne arata ca demiurgii nostri o sf\u00e2rsesc intotdeauna fie la modul cel mai violent cu putinta, fie in ridicol, in timp ce lichelele merg mai departe pentru a se aseza la umbra celui ce va urma si care, la r\u00e2ndul lui, va fi impins in fata iar apoi\u00a0 sacrificat in numele lor. Si asa mai departe, caci asemenea filme nu au, se subintelege, un final complicat: ori-ori si cam at\u00e2t, insa anumite episoade se pot repeta la nesf\u00e2rsit, deosebirea fiind doar de nuanta. Spre exemplu,\u00a0 inainte ca razboiul ultim sa se fi terminat, \u201eMarea noastra sora de la Rasarit\u201c ne-a trimis pe tancuri, pe l\u00e2nga tancuri, cu avioane si cu \u201etrenurile fratiei\u201c, un escadron de profesori de teroare, umilinta si crima, iar in schimbul ideologiei pe care eram obligati sa ne-o insusim, ei se ingrijeau ca tot ce producea solul si subsolul nostru sa ajunga la eliberatori sub forma de datorii de razboi, datorii ce trebuiau insotite obligatoriu si de dragostea noastra: \u201eDu-te pasare-n zbor lin\/La fereastra lui Stalin\/ Si-i spune ca noi muncim,\/Planul sa-l indeplinim\u2026\u201c Desigur, profesorii pomeniti venisera sub incapatorul drapel al internationalismului proletar, care, astazi, in zodia libertatii si a reformelor vorbite dar nu facute, si in limbajul foarte utilizat al acestor zile, s-ar traduce, fara sansa de a gresi prea grav, prin\u00a0 globalizare. Pe atunci, lumina venea de la Rasarit, acum, ea vine de la celalalt licurici, din Apus, dar rezultatele nu sunt prea diferite. Nu ne-a reusit comunismul, dar globalizarea isi face simtita prezenta. \u201eProfesorii\u201c pomeniti, tanchistii sau desantul stalinist si-au dovedit in scurt timp eficienta: au luat din fabrici sau de la sate oameni fara nici o pregatire, dar cu ambitii mai mari dec\u00e2t si-au imaginat chiar creatorii lor, le-au dat pistoale, masini, frazele ce trebuiau rostite in diverse imprejurari, paltoane de piele si listele cu cei sortiti Canalului, lagarelor de munca, inchisorilor, umilintei si mortii. Pentru a le face o vaga legatura cu alfabetul si cu cartea, in general, partidul a\u00a0 infiintat facultatile muncitoresti care tineau loc de scoala primara, liceu si facultate la un loc, caci pe la noi, prin Ardeal, taranii\u00a0 erau convinsi ca singurii analfabeti din sat erau cei ce venisera sa forteze colectivizarea. Mai t\u00e2rziu, dupa ce \u201esocialismul a invins definitiv la orase si sate\u201c, activistii au renuntat la pistoale, la paltoanele de piele, acele Willis-uri negre au fost inlocuite cu pobede si volgi, pentru a se transforma intr-un soi de vatafi care fortau si supravegheau industrializarea tarii. Stalin a murit, au murit de batr\u00e2nete si urmasii sai, fostii tovarasi de lupta, dar indemnurile sale, si practicile, au ramas valabile. Bunaoara, mi-e imposibil sa uit modul in care sintetizase un taran din Maramures ultimul Congres al Agriculturii: \u201eS-au inscris multi la cuv\u00e2nt, unii au zis : Asa si asa; alti, dimpotriva, au zis: Si asa si asa! P\u00e2na la urma, a venit unul mic si nervos care a zis: Numa asa. Si asa a si ramas!\u201c Acum, cel care zice \u201eNuma asa!\u201c este la fel de nervos, de statura mijlocie si chel. Pentru a fi tot mai in pas cu vremea, activistii si-au procurat diplome adevarate, dar nu studiind, ci intimid\u00e2nd prin functiile pe care le aveau. Diplomele erau necesare caci la orizont\u00a0 se profila\u00a0 societatea socialista multilateral dezvoltata si comunismul, iar viziunea era mult mai generoasa, cum de altfel scria si un fost coleg de-al meu care, la colectivizarea unor localitati din vestul Transilvaniei, contribuise nu numai cu pistolul, ci si cu versul mobilizator: \u201eSa fii rom\u00e2n, maghiar, evreu,\/Tu sa te unesti mereu!\u201c Din pacate, in ultimul deceniu prerevolutionar, a invins saracia : \u201eNu mai am gr\u00e2u de coliva,\/Ca l-am dat la colectiva. \/Mi-au luat si paiele\/ Si-am ramas cu c\u2026!\u201c. De unit am reusit sa ne unim, pentru foarte scurt timp, abia in zilele Revolutiei, dupa care, au aparut zeci de partide, de toate orientarile posibile si imposibile. Tara a ramas tot in seama activistilor sa conduca folosind metodele predecesorilor, at\u00e2ta doar ca acestea au devenit mult mai dure. Vechii activisti avusesera inteligenta ca la nivelele 2 si 3 sa aduca specialisti adevarati, oameni cu carte, pe c\u00e2nd cei de azi se ingrijesc doar ca subalternii, de jos p\u00e2na sus, sa aiba aceeasi culoare politica. Altfel, au v\u00e2ndut cam tot ce au construit predecesorii lor, au schimbat pobedele\u00a0 si daciile cu mercedesuri. Ei, in buna traditie comunista, striga ca sunt saraci lipiti, in vreme ce familiile lor au devenit foarte bogate. Mai mult, isi cumpara c\u00e2te diplome,\u00a0 masterate\u00a0 si pitipoance doresc pentru ca tara, practic, a devenit un spatiu al nimanui, o adunatura de triburi conduse dupa cum ii taie capul pe liderii acestora, trecatori, de care nimeni, din visatul Occident, nu mai are nevoie nici macar ca slugi ordinare. Crimele vechilor activisti comunisti au fost c\u00e2t de c\u00e2t evaluate, pe c\u00e2nd ale anticomunistilor de azi isi asteapta r\u00e2ndul si nu am nicio indoiala ca sunt mult mai grave, mai numeroase. Si de neiertat. Am prea multe argumente in sprijinul ideii\u00a0 ca acestia stiu\u00a0 foarte bine ce fac si ca nu prostia ii m\u00e2na in lupta, ci ura, nerusinarea si lipsa de caracter. Caci au atentat la fibra intima a fiintei nationale desfiint\u00e2nd si comas\u00e2nd mai bine de doua mii de scoli, las\u00e2nd fara instructie peste 350 de mii de copii, elimin\u00e2nd din carti tot ce leaga un popor de traditie si de drumul lui prin istorie. Au desfiintat spitale, ajutoare de orice fel, condamn\u00e2nd la moarte\u00a0 nu numai sutele de mii de bolnavi, nu numai cancerosii si bolnavii cronici, ci v\u00e2rsta ultima, prin\u00a0 saracie si umilinta. Si inca ceva: 48% din populatia Rom\u00e2niei traieste la tara, dar copiii celor ce alaltaieri se chemau tarani, ieri colectivisti iar azi fermieri, nu au nici o sansa sa urmeze studii inalte, desi marea majoritate a oamenilor nostri de valoare sunt fii sau nepoti de tarani. Acum, aproape orice speranta, in stiinta, in cultura etc., ia drumul universitatilor occidentale, tara ram\u00e2n\u00e2nd pe mai departe la cheremul activistilor. Multi intelectuali au fost cumparati la pret de nimic. Odata cu Revolutia au aparut anticomunistii creati si organizati tot de fostii comunisti, at\u00e2ta doar ca anticomunismul este o masca,\u00a0 asa cum este Anonimous pentru\u00a0 hackerii de azi. Ei traiesc laud\u00e2nd contra-cost si suport\u00e2nd, la r\u00e2ndul lor, laudele voluntarilor care, doritori de glorie ieftina, ii urmaresc precum puricii blana unui c\u00e2ine. Se intelege de la sine ca stiu sa-si negocieze pretul deoarece fac parte din \u201esocietatea civila buna\u201c si traiesc mereu cu valizele pregatite pentru a sari in barca altui sarac in laude si in admiratie.\u201c Ei exista pentru ca tacem, si tacem pentru ca stim ca o vor sf\u00e2rsi in ridicol, ca at\u00e2tia altii inaintea lor.
\nDar alte sentimente trebuie sa ne incerce pe noi. Spun asta g\u00e2ndindu-ma la raspunsul pe care l-a dat o profesoara c\u00e2nd a fost intrebata de ce a venit in Piata Universitatii: \u201eAm venit aici pentru ca mi-e rusine…\u201c<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Demult, pe vremea Raposatului, circula un blestem cumplit: \u201eDar-ar Dumnezeu sa traiesti numai din salariu!\u201c Cine si-ar fi putut imagina ca, dupa mai bine de doua decenii de la Revolutie, salariile, oricum foarte mici, vor fi reduse? Si sunt at\u00e2t de reduse inc\u00e2t, pentru multi, mizeria socialista de odinioara pare\u00a0 o placuta amintire. Oric\u00e2t ar… Cite\u0219te mai mult »Desantul stalinist \u015fi desantul globalist<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[4,12603,3106,7362,7360],"class_list":["post-10987","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-editorial","tag-modernizarea-romaniei","tag-perioada-comunista","tag-politca-romaneasca","tag-rditorial"],"views":2225,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10987","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10987"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10987\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10987"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10987"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10987"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}