Punctul de plecare al nuvelei \u201eLa hanul lui M\u00e2njoala\u201c, (\u201eGazeta sateanului\u201c 1898, 5 febr.; in vol. \u201eMomente\u201c, 1901 si \u201eNuvele, povestiri\u201c, 1908), \u201eremarcabila prin clarobscurul misterios\u201c (G. Calinescu), s-ar afla intr-o \u201esuperstitie populara\u201c (\u201eDictionarul literaturii rom\u00e2ne\u201c I, 1979, 164). Naratiune la persoana int\u00e2i, \u201eLa hanul lui M\u00e2njoala\u201c povesteste o int\u00e2mplare traita de personajul-narator, Fanica, un \u201et\u00e2nar curatel si obraznic, mai mult obraznic dec\u00e2t curatel\u201c, cum se caracterizeaza el insusi, pornit, spre seara, calare, catre Popestii-de-sus, unde il astepta viitorul sau socru, pocovnicul Iordache. Pe drum se opreste la un han cunoscut prin partea locului, tinut acum de vaduva lui M\u00e2njoala, coana Marghioala, sub a carei administratie hanul cunoaste o deosebita prosperitate. Calatorul este bine primit de stap\u00e2na hanului, care il ospateaza cum se cuvine. In ochii t\u00e2narului calator, coana\u00a0 Marghioala apare a fi \u201efrumoasa, voinica si ochioasa\u201c. \u201eNiciodata de c\u00e2nd o cunosteam \u2013 si o stiam de mult \u2026- niciodata nu mi se paruse mai placuta\u201c. Mai ales il atrag ochii femeii: \u201eStrasnici ochi ai, coana Marghioalo!\u201c, zice el de mai multe ori. Dar, in afara confortului extraordinar al locului (\u201eMulte odai curate si odihnite am vazut in viata mea, dar ca odaia aceea\u2026 Ce pat! ce perdelute! ce pereti! ce tavan! toate albe ca laptele. Si abajurul si toate cele lucrate cu iglita in fel de fel de fete \u2026 si cald ca subt o aripa de closca\u2026 si un miros de mere si gutui\u2026\u201c), pe parcursul sederii la han se int\u00e2mpla o serie de lucruri stranii. Mai int\u00e2i, t\u00e2narul observa absenta icoanelor (\u201eAm vrut sa m-asez la masa si, dupa obiceiul apucat din copilarie, m-am intors sa vaz incotro e rasaritul, sa ma-nchin. M-am uitat cu bagare de seama de jur imprejur pe toti peretii \u2013 nici o icoana.\u201c). Apoi, c\u00e2nd isi face dupa cuviinta, semnul crucii, de sub masa se aude \u201eracnetul\u201c unui cotoi, pe care, crede povestitorul, il calcase din gresala \u201ecu potcoava cizmei\u201c. La fel, la plecare, fac\u00e2nd acelasi semn crestinesc, aude iar un \u201evaiet de cotoi\u201c: \u201eAm zis: hi! la drum! si mi-am facut cruce; atunci, am auzit bine usa bufnind si un vaiet de cotoi. Gazda mea stia ca nu o mai vaz, intrase degrab in caldura si apucase pe cotoi cu usa, desigur. Afurisit cotoi! se tot v\u00e2ra printre picioarele oamenilor\u201c. Pornit la drum noaptea, pe furtuna, calatorul are o stare de disconfort, pe care o pune pe seama bauturii. Caciula sa, pe care, inainte de plecarea de la han, femeia \u201eo tot inv\u00e2rtea si-o rasucea\u201c, i se pare ca il \u201estr\u00e2nge de cap ca o menghinea\u201c. O scoate si o pune \u201ela obl\u00e2nc\u201c. C\u00e2nd si-o asaza din nou pe cap, \u201es\u00e2ngele incepe iar sa-mi arza peretii capului\u201c. Calul se impleticeste, \u201eparca bause si el\u201c. In \u201elumina cetoasa\u201c \u2013 excelenta imagine plastica! \u2013 in calea t\u00e2narului dezorientat apare un ied: \u201eE o caprita mica neagra; aici merge, aici se-ntoarce; arunca din copite; pe urma se ridica-n doua picioare, se repede cu barbita in piept si cu fruntea inainte sa-mpunga, si face sarituri de necrezut si mehaie si fel de fel de nebunii\u201c. Prezenta micului animal sperie calul, care nu vrea sa mai inainteze. Confuz, nelinistit, calatorul invoca din nou Divinitatea si face semnul crucii. Aude din nou un tipat si iedul, pe care il luase in desagi, pe cal, dispare in noapte. P\u00e2ndarul de la coceni, Gheorghe, pare sa fi recunoscut imediat \u201eidentitatea\u201c vietatii care se pierde in negura noptii: \u201e- Tiu! Ta-ta! Uciga-te toaca, duce-te-ai pe pustii!\u201c. Revenit la han, t\u00e2narul Fanica este primit cu bratele deschise de hangita, care il opreste cu un gest energic sa mai repete semnul crestinesc de inchinaciune: \u201e- Cucoana Marghioalo! at\u00e2t am putut sa zic, si vr\u00e2nd sa multumesc lui Dumnezeu ca m-a scapat cu viata, am dat sa ridic dreapta spre frunte. Cocoana mi-a apucat repede m\u00e2na si, d\u00e2ndu-mi-o in jos, m-a luat cu toata puterea in brate\u201c.
\nFascinat de ochii hangitei si inc\u00e2ntat de calda ei ospitalitate, t\u00e2narul revine de mai multe ori la han, de unde, in cele din urma, este luat cu forta de viitorul sau socru, dus la un schit sa se vindece si casatorit cu fiica mai mare a pocovnicului Iordache. Asezat la casa lui, ginerele este solicitat sa povesteasca int\u00e2mplarea de la hanul lui M\u00e2njoala, pentru care socrul sau are propria lui explicatie: \u201ePocovnicul o tinea intr-una ca in fundul caciulii imi pusese cocoana farmece si ca iedul si cotoiul erau totuna\u2026 \u2013 Ei as! Am zis eu. \u2013 Era dracul asculta-ma pe mine. \u2013 O fi fost \u2013 am raspuns eu \u2013 dar daca e asa, pocovnice, atunci dracul te duce, se vede, si la bune\u2026- Int\u00e2i de duce la bune, ca sa te apuce, si pe urma stie el unde te duce \u2026 \u2013 Da dumneata\u00a0 de unde stii? \u2013 Asta nu-i treaba ta, a raspuns batr\u00e2nul; asta-i alta caciula!\u201c
\nO \u201eistorie\u201c asemanatoare contine si povestirea \u201eLa conac\u201c (\u201eGazeta sateanului, 1900, 5 martie; in vol. \u201eMomente\u201c,1901 si \u201eNovele, povestiri\u201c,1908). Naratiune la persoana\u00a0 a treia, \u201eheterodiegetica\u201c, \u201eLa conac\u201c are in centrul ei tot un barbat t\u00e2nar, trimis de tatal sau, cu o suma de bani, sa-i plateasca boierului datoria pentru mosia tinuta in arenda. Pe drum, t\u00e2narul este ajuns de un barbat, calator si el, \u201eun roscodan grasuliu, cu fata vioaie;\u2026 numai at\u00e2ta ca e sasiu, si c\u00e2nd se uita drept in ochii t\u00e2narului, ii face asa, ca o ameteala, ca un fel de durere la apropietura spr\u00e2ncenelor\u201c. Ca si in \u201eLa hanul lui M\u00e2njoala\u201c, c\u00e2nd, trec\u00e2nd pe l\u00e2nga o biserica, t\u00e2narul face semnul crestinesc al crucii, il aude pe \u201etovarosul\u201c sau, \u201eramas c\u00e2tiva pasi inapoi, r\u00e2z\u00e2nd grozav\u201c si constata ca acesta a disparut: \u201eIntoarce capul. Tovarosul nicaieri\u2026Mare minune!\u2026 Unde a putut pieri?\u2026 a intrat in pam\u00e2nt?\u201c. Cei doi se reint\u00e2lnesc la han, un \u201etopos\u201c perfect ales de Caragiale pentru acest tip de istorisiri, man\u00e2nca si beau din belsug, dupa care negustorul mai v\u00e2rstnic il invita pe t\u00e2nar la o partida de carti. Intre jucatori, si unchiul t\u00e2narului, \u201eneica Dinca, unchiul, frate bun cu taica flacaului nostru\u201c. Acesta tempereaza elanul de jucator incepator, nepriceput, al nepotului sau, care, impins de forta nevazuta a insotitorului sau, joaca inainte si pierde toti banii. O ultima ispitire a \u201esasiului\u201c, care il impingea catre furt, poate chiar catre crima, este anulata prin gestul reflex al sfintei cruci: \u201e- Doamne! Doamne! suspina el si cu dreapta-si facu cruce. Atunci un zgomot strasnic se aude\u2026 Flacaul se-ntoarce-n loc. E bezna-n-prejuru-i, si nicaieri ochiul luminos al tovarosului. T\u00e2narul se moleseste din toate incheieturile si se prabuseste pe prispa\u201c. Dimineata, unchiul intelept, care c\u00e2stigase la jocul de carti, ii restituie suma pierduta, ii da in plus c\u00e2tiva lei sa aiba de m\u00e2ncare si ii atrage atentia sa nu mai joace cu oameni experimentati si, mai ales, ii striga din urma: \u201e- Ia seama, ca te ia dracul daca te mai iei dupa el, natararule!\u201c
\nIn ambele naratiuni, personajele v\u00e2rstnice \u2013 po(l)covnicul Iordache si unchiul Dinca \u2013 detin cheia int\u00e2mplarilor si explica fara echivoc cauza comportamentului celor tineri \u2013 interventia diavolului. Pe linia oferita de autor merg si unii comentatori ai operei lui Caragiale care avanseaza chiar ideea de \u201esatanism caragialian\u201c. \u201eConceptul de satanism caragialian\u201c, observa pe buna dreptate Pompiliu Constantinescu, \u201enu depaseste conceptul folcloric; diavolul se-intrupeaza in om ca sa ne ispiteasca slabiciunile, ca in \u201eLa conac\u201c, sau in chip de animal, ca sint \u201eLa hanul lui M\u00e2njoala\u201c, el este duhul rau, ce ne tulbura subconstientul, scot\u00e2nd la suprafata anumite dorinti tainuite; rolul lui este accidental, surprinzator, scot\u00e2nd pe om din fagasul obisnuit al vietii, care, odata iesit din cercul magic al inr\u00e2uririi diavolesti, isi reia ritmul normal \u2026\u201c (Pompiliu Constantinescu, Satanismul lui I. L. Caragiale, \u201eRevista Fundatiilor Regale\u201c, anul XIII, nr. 2, febr. 1946, in Scrieri I, p. 158). Sursa folclorica a \u201esatanismului\u201c \u2013 cu sensul de \u201epovestiri cu diavoli\u201c \u2013 din scrierile lui I. L. Caragiale este evidenta: \u201eDiavolul este ispita, practica vrajitoriei este lucru blestemat, dupa cum diabolismul femeii, care sperie si pe dracul, este o observatie morala a poporului, condensata intr-un proverb si ilustrata printr-o delicioasa serie de int\u00e2mplari, in care Satana este deplin umanizat\u201c (Idem).
\nIntr-adevar, in imaginarul popular Diavolul, Dracul, Satana, numit si \u201enef\u00e2rtate\u201c, \u201euciga-l crucea\u201c, \u201euciga-l toaca\u201c, \u201enaiba, \u201eaghiuta\u201c, \u201enichipercea\u201c, \u201eimpelitatul\u201c etc. se poate preface in \u201ec\u00e2ine\u201c (191 de atestari), pisica (128 de atestari), capra, ied, tap (108 atestari), cal (m\u00e2nz) (38), iepure (34), bivol (33), porc (31), om (femeie, baiat, copil) (90 de atestari) (Cf. Ion Muslea \u2013 Ovidiu B\u00e2rlea, \u201eTipologia folclorului rom\u00e2nesc din raspunsurile la Chestionarele lui B. P. Hasdeu\u201c, 1970, p. 165-175). Constatam ca in cele doua povestiri comentate mai sus, I. L. Caragiale a selectat infatisarile diavolului cu cea mai mare frecventa in mentalul popular: pisica (cotoi), ied (capra) si om, \u201erosu\u201c (2 atestari), \u201ecu ochi mari\u201c (1), \u201emari si m\u00e2njiti\u201c (probabil \u201emijiti\u201c, la Caragiale \u201esasiu\u201c) (2), \u201eholbati\u201c (3) (Cf. Idem). De asemenea, in ceea ce priveste modalitatile de a ne apara de diavol, cel mai simplu si mai frecvent mijloc il constituie, din perspectiva crestina, rugaciunea si semnul crucii: \u201eContra dracilor se poate apara omul in mai multe chipuri. Mai int\u00e2i cu crucea si rugaciunea\u201c. De asemenea, insemnele crestine, bisericesti il tin pe diavol departe: \u201eDracul nu se asaza in casa unde este icoana si candela\u201c (Marcel Olinescu, \u201eMitologie rom\u00e2neasca\u201c s1944t, Editura Saeculum I. O., 2001, p. 28).
\nTot acest repertoriu de credinte, practici si reprezentari ale dracului \/diavolului sunt valorificate magistral de I. L. Caragiale in scrierile sale \u201esatanice\u201c, adica despre contactele omului cu \u201eimpielitatul\u201c. Dar complexul acesta de credinte, nu superstitii cum se afirma adesea, constituie un fundal cu o remarcabila forta de generare narativa, inc\u00e2t nu e de mirare, desi lucrul nu a fost semnalat p\u00e2na acum1 , sa aflam o povestire personala despre int\u00e2lniri cu supranaturalul foarte asemanatoare, in datele ei esentiale, cu cele doua povestiri ale marelui scriitor.
\nPovestirea, culeasa de inv. Th. Theodorescu, din Lupsanu-Ialomita, la 10 XII 1884, cu peste un deceniu si jumatate inainte de aparitia nuvelelor lui I. L. Caragiale, contine doua nuclee narative, doua \u201emiscari\u201c, in terminologia lui V. I. Propp. In prima, povestitorul, \u201eun batr\u00e2n ca de vreo saptezeci de ani\u201c care ii \u201eafirma cu juram\u00e2nt\u201c culegatorului \u201eca a facut cunostinta cu dracul negresit\u201c, rememoreaza int\u00e2lnirea lui cu diavolul, \u201eo dihanie de baiatu, numa d-un cot de mare si c-o caciula d-alea mocanestile, c\u00e2t o banita de mare, indesata p\u00e2na la umeri\u201c. In a doua, pentru a scapa de bataia zapciului (\u201eunu conu Tudorachi Doicescu, un om al dracului; nu prea avea ochi de cumatra cu ai care n-asculta por\u00e2ncile lui; ii punea la nuiele si-i batea p\u00e2na t\u00e2snea s\u00e2ngele p\u00e2n camase, de tipa hiu din maica de n(m)ila lui ..\u201c \u2013 B. P. Hasdeu, \u201eLiteratura populara. Basme populare rom\u00e2nesti.\u201c Editie ingrijita de Lia Stoica Vasilescu, Editura \u201eGrai si Suflet \u2013 Cultura Nationala\u201c, 2000, p. 197-199; v. si B. P. Hasdeu, \u201eOmul de Flori. Basme si legende populare rom\u00e2nesti\u201c. Editie de I. Oprisan, Editura Saeculum I. O., 1997, sInt\u00e2lnirea cu dracult p. 261-263), reface, impreuna cu acesta si cu doi dorobanti, drumul de la Cioroiu (Roset) la Facaieni, ajung\u00e2nd \u201epe la miezul noptii \u2026 p\u00e2n dreptul r\u00e2chilor de la Stelnica\u201c, unde zapciul are el insusi experienta int\u00e2lnirii cu dracul, de data aceasta sub forma unui ied \u201ealb ca zapada\u201c \u2013 infatisare mai rara \u2013 pe care il ia in caleasca si il alinta, p\u00e2na c\u00e2nd i se atrage atentia ca-l tine in brate pe dracul: \u201e- Ce dracu au caii astia de trag asa g\u00e2f\u00e2ind, ma? \u2013 Ce sa aiba, cocoane, ii raspunsei eu mai vinindu-mi inima la loc, c-o sa scap de bataia ce-ni fagaduise c-o sa-ni dea c\u00e2nd am plecat de la taftu (subprefectura \u2013 n.n. N. C.), nu vezi dumneata ca tii pe dracu-n brate si el s-at\u00e2rna asa greu\u201c. Deconspirat, diavolul nu int\u00e2rzie sa-l suduie pe subprefectul violent, nestap\u00e2nit, reprezentant local al puterii, care, lasa sa se inteleaga povestitorul, era un strain, necunoscator al credintelor locului: \u201e- Ciocoi al dracului ce esti! Ai avut noroc c-ai fost cu oamenii astia, ca te lua dracu si-ti pleznea si caii, daca nu baga ei de seama\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Punctul de plecare al nuvelei \u201eLa hanul lui M\u00e2njoala\u201c, (\u201eGazeta sateanului\u201c 1898, 5 febr.; in vol. \u201eMomente\u201c, 1901 si \u201eNuvele, povestiri\u201c, 1908), \u201eremarcabila prin clarobscurul misterios\u201c (G. Calinescu), s-ar afla intr-o \u201esuperstitie populara\u201c (\u201eDictionarul literaturii rom\u00e2ne\u201c I, 1979, 164). Naratiune la persoana int\u00e2i, \u201eLa hanul lui M\u00e2njoala\u201c povesteste o int\u00e2mplare traita de personajul-narator, Fanica, un… Cite\u0219te mai mult »\u201eDracovenii\u201c si alte alea in proza lui I. L. Caragiale (I)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-10971","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara"],"views":4510,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10971","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10971"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10971\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10971"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10971"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10971"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}