{"id":10961,"date":"2012-03-01T14:30:36","date_gmt":"2012-03-01T12:30:36","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=10961"},"modified":"2012-03-01T14:31:16","modified_gmt":"2012-03-01T12:31:16","slug":"tinker-tailor-soldier-spy-si-razboiul-rece-al-pieselor-de-sah","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/tinker-tailor-soldier-spy-si-razboiul-rece-al-pieselor-de-sah\/","title":{"rendered":"Tinker, tailor, soldier, spy si razboiul rece al pieselor de sah"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Pornind, ca estetica, de la ultimul sau film Let the right one in, regizorul Tomas Alfredson isi aduna echipa si strabate de aceasta data, tar\u00e2murile englezesti cu o noua adaptare dupa romanul lui John le Carr\u00e9, Tinker, tailor, soldier, spy (Un spion care stia prea multe). Regizorul suedez trece dincolo de superficialitatea filmelor cu spioni, in care actiunea joaca un rol central, si isi creeaza filmul infiltr\u00e2nd accente retro, imagini profunde, aproape nostalgice, ce amintesc de cartile postale din anii &#8217;60.<\/strong><\/em><br \/>\nInceputul anilor &#8217;70. In timpul Razboiului Rece, veteranul spionajului englezesc, George Smiley (Gary Oldman), este nevoit sa preia operatiunea sefului sau care a murit, Control (John Hurt). Suspect\u00e2ndu-si toti colegii, Smiley porneste ancheta pentru a descoperi cine este agentul rus sub acoperire. Misiunea sa este una clara, cea de a demasca tradatorul, sau \u201ec\u00e2rtita\u201c cum o denumesc ei. Povestea se integreaza in tiparele clasice ale misterului si thrillerului, dar ascunde prin fiecare detaliu si subtilitate subiectul dramatic al filmului. Regizorul se distanteaza sever de modelul Sherlock Holmes, un personaj at\u00e2t de vivace si aproape fantastic, si isi urmareste propriul personaj, unul destul de puternic si inteligent, dar care are si un punct slab. Stilistica filmului denunta si atmosfera, in mod vizibil diferita fata de cea a filmelor clasice de gen. Personajele din tablourile lui Edward Hopper trec peste granita si se scufunda in realismul european, cu specific londonez, cu tentele fumurii, contrastate usor de culorii vii, dar sterse, aproape mucegaite si purtate prin busola timpului.<br \/>\nMisterul se prefigureaza inca de la inceput, prin simplul fapt ca regizorul deschide filmul cu un flashback care ne va urmari pe tot parcursul vizionarii. Secventa este filmata din mai multe perspective si unghiuri, devenind un portal prin intermediul caruia personajul va incerca sa afle adevarul. Glontele pe care il incaseaza agentul sub acoperire, Jim Prideaux (Mark Strong), suspenda momentul, pentru ca in cele din urma Smiley sa se intoarca \u00een acest punct, ori de c\u00e2te ori descopera informatii noi. Atmosfera e asemenea unui plonjeu rece si fumuriu, ad\u00e2nc brazdata de privirile oripilate ale femeii de la balcon, ce acopera strada.<br \/>\nPersonajele lui Tomas Alfredson isi croiesc drumul ca niste adevarati patrioti si joaca ferm, cu o atitudine distinsa. Fiecare personaj se ascunde sub mustatile timpului, sub cearcanele fumurii si sub lumina slaba din decorurile de interior. Fiecare pare imaculat, cunoaste lucruri misterioase cu precizia unui geniu nedescoperit. \u201eLumina\u201c care ii pune in valoare pe fiecare in parte este accentuata de multitudinea detaliilor vizuale prezente in film. La \u201emasa cavalerilor rotunzi\u201c personajele isi trag masca si se confrunta, fiecare in parte, cu vecinul de scaun. Acolo nu mai exista razboi, nu mai exista ierarhie sociala, ci doar judecata. Din acel moment, filmul devine un joc al nuantelor si al culorilor, ce reflecta at\u00e2t aspectele sociale, prin cadrele fotografice din interioare si exterioare, c\u00e2t si aspecte din viata personajelor. Fiecare scena se contopeste cu urmatoarea prin armonia sunetelor trecute prin filtrul retro, a miscarilor, a gesturilor si a detaliilor. Astfel, fiecare cadru finit devine unul infinit.<br \/>\nCu toate acestea, sunt anumite momente in care filmul ne baga in ceata specific londoneza. Multitudinea flashback-urilor ne face sa ne inv\u00e2rtim prin labirintul timpului, ne induce in eroare si, astfel, avem impresia ca, pe parcursul filmului, informatia se pierde. Suntem obligati sa ne pastram frustrarile in fata cadrelor pictate si apoi ne trezim ca vedem figura de ceara a spionului Smiley, care, de data aceasta, vorbeste, apoi un mic plonjeu in abis si totul e din nou neclar. Cu at\u00e2t mai bine, deoarece Smiley devine personajul central al filmului, intr-un anumit punct, iar problematica peliculei isi trage puterea tocmai din drama individuala a personajului. Atunci c\u00e2nd Smiley descopera ca sotia lui il insala cu Bill Haydon (Colin Firth), procesul de identificare a \u201ec\u00e2rtitei\u201c se accelereaza, si, spre surprinderea noastra, amantul sotiei sale e insusi tradatorul cautat. Ciudat este ca tocmai aceasta furie si aceasta dezamagire a eroului conduc intr-o maniera aproape suprarealista la rezolvarea misterului. Smiley ram\u00e2ne, ca barbatul din pictura lui Ren\u00e9 Magritte, contempl\u00e2nd tabloul adus in dar de Bill, invaluit in aceeasi lumina slaba si in aceleasi tuse putrezite. El trece treptat de la suspiciune la adevar.<br \/>\nTinker, tailor, soldier, spy parcurge un circuit proeminent al anilor 60-70, obtin\u00e2ndu-si incadratura retro din alte mari filme reprezentante ale perioadei de glorie a genului, spre exemplu, The Conformist al lui Bernardo Bertolucci. Camera isi face datoria, urmareste zbuciumarile si trairile personajelor, lu\u00e2ndu-si un aer de superioritate prin plonjeuri, miscari line, cadre lungi. C\u00e2nd misterul e elucidat, singurele care ram\u00e2n pe masa sunt fotografiile stravezii ale vremurilor demult apuse.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Pornind, ca estetica, de la ultimul sau film Let the right one in, regizorul Tomas Alfredson isi aduna echipa si strabate de aceasta data, tar\u00e2murile englezesti cu o noua adaptare dupa romanul lui John le Carr\u00e9, Tinker, tailor, soldier, spy (Un spion care stia prea multe). Regizorul suedez trece dincolo de superficialitatea filmelor cu spioni,&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/tinker-tailor-soldier-spy-si-razboiul-rece-al-pieselor-de-sah\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Tinker, tailor, soldier, spy si razboiul rece al pieselor de sah<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[150,83,7353],"class_list":["post-10961","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-cinema","tag-film","tag-regizorul-tomas-alfredson"],"views":1676,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10961","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10961"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10961\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10961"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10961"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10961"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}