{"id":1096,"date":"2010-01-20T23:31:32","date_gmt":"2010-01-20T21:31:32","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=1096"},"modified":"2015-01-15T17:31:55","modified_gmt":"2015-01-15T15:31:55","slug":"marturisire","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/marturisire\/","title":{"rendered":"M\u0103rturisire"},"content":{"rendered":"

Nu mi-au placut niciodata sarbatorile. Uneori \u00eemi spuneam ca nu le suport pentru ca ma scoteau din ritm, ma obligau sa fac pauza tocmai c\u00e2nd credeam ca mi-am gasit cadenta, cuvintele \u00eendelung cautate sau chinuitoarea prima fraza a unui roman pe care, de cele\u00a0 mai multe ori, o p\u00e2ndeam saptam\u00e2ni \u00eentregi. Oricum, nu ma puteam integra \u00een ritmuri ce nu mi se potriveau, \u00eemi erau straine, nu stiam sa simulez, sa-i conving pe altii ca m-am contaminat de bucuria, gravitatea sau \u00eempacarea lor. Mimam totul cu destula st\u00e2ngacie, iar\u00a0\u00a0 disconfortului sufletesc i se adauga si sentimentul de vinovatie, c\u00e2nd descopeream ca\u00a0 le transmiteam trairile mele confuze si celor apropiati. <\/strong><\/em><\/p><\/blockquote>\n

Sigur este ca, orice sarbatoare mi se parea impusa si tot ce era impus ma revolta si ma silea sa fac invers. Merg\u00e2nd pe firul acestei \u201emaladii\u201c ajung foarte departe, la noptile de cosmar din copilarie c\u00e2nd, \u00een ciuda interdictiilor, \u00eendepartam de pe geamuri perdelele acelea negre, de camuflaj, obligatorii \u00een vreme de razboi. Pe atunci, nu ma g\u00e2ndeam la consecintele pe care le-ar putea avea gestul meu,\u00a0 dar nici mai t\u00e2rziu, dupa ce viata mi-a aratat toate chipurile ei sumbre, n-am acordat prea mare importanta instinctului meu de conservare. Stiam ca \u00een fata logicii orice act de curaj paleste si moare. Dar, \u00een aceeasi masura, eram convins ca \u00eentotdeauna ceva ram\u00e2ne \u00een afara calculelor si acest ceva fara nume devenea punctul meu de sprijin. Chiar daca pierdeam, eram multumit ca am \u00eencercat, ca am mers p\u00e2na la capat. Ca din numeroasele drumuri care duc spre adevar, spre cunoastere, am strabatut unul. \u00cenca unul. Sigur este ca, sarbatorile mele sunt alcatuite din asemenea \u00eencercari despre care, p\u00e2na la urma, nici n-ai cu cine sa vorbesti si nici nu stii ce sa explici. O fraza buna, o nuanta a unei trairi abia descoperite, o pagina izbutita, ba chiar si c\u00e2te o carte aparuta la timp fac parte dintre sarbatorile mele intime, sunt jaloanele unui drum care nu stiu si nu simt prea bine unde duce si c\u00e2t va mai dura, dar sunt absolut sigur ca a \u00eenceput exact in urma cu cincizeci de ani. Nu \u00eemi dau seama c\u00e2t din nisipul ce mi s-a dat a mai ramas \u00een mereu pomenita clepsidra, dar am avut timp sa ma conving\u00a0 ca, asa cum spune \u00eenteleptul asiatic, cel ce calareste un tigru, nu se mai poate da jos niciodata… Iata, a trecut o viata de la debutul meu \u00een literatura, o viata de c\u00e2nd m-am catarat pe spinarea teribilei feline. Parca \u201ese sparie g\u00e2ndul\u201c, vorba cronicarului. Sigur, \u201eevenimentul\u201c este important doar pentru mine, dar pentru prima oara dupa multi ani, niste texte vechi mi-au produs un moment de deruta: \u201eDoamne, chiar o jumatate de secol! Ce-am crezut si ce a iesit?\u201c\u00a0 O jumatate de secol de c\u00e2nd scriu mereu si mereu acelasi roman. De c\u00e2nd, ca gazetar, ma simt dator sa remarc aceleasi dureroase defecte ale semenilor nostri si ale lumii pe care au creat-o. De c\u00e2nd, ca om de formatie stiintifica, m-am straduit sa spun numai si numai adevarul, asa cum l-am vazut si trait, asum\u00e2ndu-mi deseori riscuri enorme despre care n-am vorbit niciodata. Pentru ca nu aveam nevoie nici de mila si nici de aplauzele patriei. Trei decenii \u2013 de la debut si p\u00e2na la Revolutie \u2013, m-am simtit foarte util. Nu spun ce cred astazi, dar atunci scriam cu at\u00e2ta \u00eend\u00e2rjire, de parca numai de mine ar fi depins aflarea adevarului despre una din cele mai jalnice dictaturi. La un moment dat, erau mai multe cenzuri, cinci\u00a0 sau sase, dar\u00a0 ma simteam pregatit sa le \u00eenfrunt, \u00eenvatasem psihologia cenzorilor si, \u00een plus, ma \u00eempacasem cu g\u00e2ndul ca timpul necesar pentru tiparirea unei carti este, de multe ori, mai lung dec\u00e2t cel de care aveam nevoie pentru scrierea ei. Nu putini cititori se \u00eentrebau nedumeriti: \u201eDumneavoastra de ce vi se da voie si noua nu? Daca as pune pe o pancarta niste fraze din cartile dumneavoastra, ne-ar aresta. Pe dumneavoastra de ce nu va aresteaza?\u201c<\/p>\n

\u00cen realitate, nimeni nu \u00eencercase sa vada ce s-ar \u00eent\u00e2mpla la o adica, dar\u00a0 existenta cenzurilor si a organelor represive era o convingatoare scuza pentru lasi si ticalosi, a caror sam\u00e2nta rodeste astazi mai bine ca oriunde \u00een minunatul nostru areal geografic si spiritual. Dupa Revolutie au aparut ca din pam\u00e2nt niste nimeni care au \u00eenceput sa ne explice cum a fost cu cenzurile si cu Securitatea, cum am suportat noi, rom\u00e2nii,\u00a0 frica si suferinta. \u00cen paranteza fie spus, si oric\u00e2t ar parea de ciudat, securistii voluntari de astazi sunt, \u00een multe cazuri, mai vigilenti si mai brutali dec\u00e2t \u00eenaintasii lor. Condamna \u00een devalmasie. Viii si mortii sunt \u00eentinsi pe patul lui Procust din putina lor minte, au devenit brusc colaborationisti, indiferent de valoarea operei. Tot asa procedasera dupa razboi parintii si bunicii lor. Ca sa existi trebuie sa gasesti adversari foarte importanti, de preferinta morti sau ca sa nu poata reactiona. Pe atunci, Eminescu, Creanga, Caragiale n-au \u00eenteles rolul clasei muncitoare si nu i-au prevazut aparitia ca forta revolutionara…Pe nesimtite, ieri ca si acum, scriitorii fara carti, filozofii fara vreo idee filozofica, politicienii fara\u00a0 ideologie au sufocat spatiul respirabil al tarii. Practicile comunismului primitiv de dupa razboi mai au mladite bine \u00eenfipte \u00een roditorul nostru pam\u00e2nt at\u00e2t de generos cu buruienile de tot felul. P\u00e2na si aroganta nemernicilor de atunci este astazi copiata\u00a0 \u00een detaliu. Sigur, au existat \u00eentotdeauna luptatori adevarati, eroi, dar si caricaturi ale acestora. M-am uitat, \u00een cele c\u00e2teva zile \u201elibere\u201c de sf\u00e2rsit de an, peste \u00eensemnarile facute cu multi ani \u00een urma pe cartile lui Soljenit\u00een, Zaharov sau ale Nadejdei Mandelstam si, amintindu-mi de luptele eroilor nostri nationali cu comunismul disparut prin moarte naturala, dar si de ceilalti combatanti \u00eempotriva crizei, am avut dintr-o data imaginea lumii \u00een care traim. \u00cen 12\u00a0 ianuarie 1990, Partidul Comunist Rom\u00e2n a fost scos \u00een afara legii. La doua decenii de la acel moment, luptatorii \u00eempotriva lui \u00eel mai tin \u00een viata, mai ales pentru ca imaginatia lor nu le ofera alte surse de trai, mai lucrative. C\u00e2t despre omul simplu, saracia l-a \u00eenvatat\u00a0 sa se plieze dupa puternicii clipei, sa nu-si puna \u00eentrebari si sa nu conteste autoritatea celor ce \u00eei dau ordine, chiar daca stie ca acestia nu au dreptate. \u00cen zilele\u00a0 de dupa Revolutie, \u00een centrul Capitalei exista o inscriptie care a facut cariera; \u201eSpatiu liber de comunism!\u201c\u00a0 Acum, mult mai convingatoare ar fi una: \u201eSpatiu liber de morala, de cultura si de demnitate\u201c. M\u00e2ine, dupa semnele care apar zi de zi, ar putea fi si un \u201eSpatiu liber de democratie\u201c, at\u00e2ta doar ca nimeni nu se va \u00eenghesui sa scrie pe vreun banner un asemenea adevar. Cu trecerea timpului, lumea s-a obisnuit sa g\u00e2ndeasca \u00een cliseele impuse de niste pigmei spirituali pe care frica sau lasitatea generala i-au transformat \u00een autoritati, judecatori si politisti de circulatie a ideilor \u00eentr-un spatiu\u00a0 \u00een care libertatea si democratia sunt \u00een situatia de a esua din nou. Sa fie departe vremea c\u00e2nd ni se va spune ca nu ne meritam conducatorii? Pe vremea Raposatului circula o gluma \u00een care un condamnat la sp\u00e2nzuratoare se \u00eentreba nedumerit: \u201eNi se da si sapun, sau trebuie sa-l aduc de acasa?\u201c Deocamdata, acest personaj \u00eesi pune o alta \u00eentrebare: \u201eMai avem mult p\u00e2na va trebui sa ne platim si\u00a0 locul de munca?\u201c O cauza a fost subliniata \u00eenca de Rousseau \u201eUrasc supunerea, spunea g\u00e2nditorul, pentru ca e sursa tuturor relelor\u201c. Sigur, lumea nu este cum am dori sa fie. \u00cesi are ritmurile si cautarile ei care nu coincid \u00eentotdeauna cu ale noastre. De cele mai multe ori, \u00eei place sa se lase mintita pentru a nu fi obligata sa-si asume raspunderea. Alteori nu \u00eesi da seama ca o data cu votul \u00eesi vinde la un pret de nimic si viitorul. Dar la noi, viitorul este o notiune de care, \u00een realitate, nimeni nu este preocupat. M\u00e2ine? Vom vedea m\u00e2ine!\u00a0 Oricum, dupa cinci decenii privesc un film pe care l-am mai vazut de c\u00e2teva ori.\u00a0 Tot un rai al impostorilor si diletantilor, \u00eensa mult mai mare, mai consolidat. Doar chipurile sunt altele si, desigur, \u00eembracamintea. \u00cen paralel, ca si atunci, un alt teritoriu, imens, al celor care nu \u00eenteleg ce li se \u00eent\u00e2mpla. Sau nu vor sa \u00eenteleaga. Totuna. Ma re\u00eent\u00e2lnesc cu aceleasi \u00eentrebari, dureri si spaime la care, \u00een urma cu o jumatate de secol, credeam ca exista solutii, raspunsuri. Si astazi ma \u00eencapat\u00e2nez sa cred acelasi lucru, \u00eensa stiu prea bine ca raspunsurile le gasesc doar cei ce le cauta. Din nefericire, noi asteptam, ca \u00eentotdeauna, sa ni le dea altii. Totusi, exista si frumuseti pe masura durerilor si spaimelor noastre: lumina pe care speram ca o vom vedea si \u00een dimineata urmatoare, iarba, florile, agitatia copacilor, \u00eend\u00e2rjirea apei si mai ales mesajele celor ce si-au pus \u00eenaintea ta aceleasi \u00eentrebari si au descoperit aceleasi raspunsuri. Iata, din \u00eent\u00e2mplare, c\u00e2teva versuri din Borges, citate \u00een dialogul sau cu Willis Barnstone: \u201eCartile mele, care nu stiu de existenta mea,\/ fac parte din mine la fel ca acest chip\/ cu t\u00e2mple carunte si ochi obositi\/ pe care degeaba \u00eel caut \u00een orice oglinda\/ si \u00een zadar \u00eemi tot trec palmele gaunoase.\/ Ma g\u00e2ndesc \u00eentruna \u00een amaraciunea mea\/ ca vorbele esentiale\/ ce ma definesc stau \u00eentre acele pagini\/ care nu stiu cine sunt, nu \u00een cele ce am scris.\/ Mai bine asa. Vocile mortilor vor putea\/Sa-mi sopteasca mai departe \u00een ureche.\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Nu mi-au placut niciodata sarbatorile. Uneori \u00eemi spuneam ca nu le suport pentru ca ma scoteau din ritm, ma obligau sa fac pauza tocmai c\u00e2nd credeam ca mi-am gasit cadenta, cuvintele \u00eendelung cautate sau chinuitoarea prima fraza a unui roman pe care, de cele\u00a0 mai multe ori, o p\u00e2ndeam saptam\u00e2ni \u00eentregi. Oricum, nu ma puteam… Cite\u0219te mai mult »M\u0103rturisire<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[4,419],"class_list":["post-1096","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-editorial","tag-revolutia-89"],"views":2089,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1096","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1096"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1096\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1096"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1096"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1096"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}