{"id":10957,"date":"2012-03-01T14:27:34","date_gmt":"2012-03-01T12:27:34","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=10957"},"modified":"2012-03-01T14:27:59","modified_gmt":"2012-03-01T12:27:59","slug":"un-compozitor-contemporan-indragostit-de-muzica-secolelor-trecute","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/un-compozitor-contemporan-indragostit-de-muzica-secolelor-trecute\/","title":{"rendered":"Un compozitor contemporan \u00eendragostit de muzica secolelor trecute"},"content":{"rendered":"

Eugen Wendel in dialog cu Ion Bogdan Stefanescu<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

<\/strong><\/p>\n

Caption \u2013 Eugen Wendel, un compozitor discret, ce compune o muzica plina de rafinament, reusind sa creeze o lume sonora desprinsa dintr-un suport real de cunostinte \u00een domeniul acusticii.<\/p>\n

Ion Bogdan Stefanescu: D-le Eugen Wendel, cum era pe vremea studiilor dumneavoastra \u00een Rom\u00e2nia?<\/p>\n

Eugen Wendel: Am prins niste ani mai grei, imediat dupa razboi, c\u00e2nd \u00eenvatam\u00e2ntul muzical \u00een Rom\u00e2nia era abia \u00een formare. Aveam \u00eensa \u00een familie un bunic, violonist amator, asa ca am \u00eenceput mai \u00eent\u00e2i studiul viorii. Apoi am trecut la pian, fara intentia de a ajunge un profesionist al instrumentului. Abia la 14 ani m-am hotar\u00e2t ca acesta este drumul pe care vreau sa merg \u00een viata. Era destul de t\u00e2rziu. A trebuit sa studiez foarte serios, sa-mi completez cultura muzicala \u00een afara \u00eenvatam\u00e2ntului oficial. Influentat de sfaturile celor din jur, la momentul \u00een care trebuia sa aleg facultatea am apucat un drum mai sigur, aparent laturalnic, dar \u00een fapt de mare folos muzicii: am intrat la Facultatea de Electronica din cadrul Politehnicii, unde exista o sectie de audio-frecventa care se ocupa direct cu problemele legate de muzica (\u00eenregistrari, acustica spatiilor \u00eenchise precum sali de concert sau studiouri de \u00eenregistrari, sonorizare). Diploma mea am realizat-o \u00een domeniul constructiei de studiouri muzicale.<\/p>\n

I.B.S.: Foarte interesant. La vremea aceea se putea studia asa ceva, iar acum ducem o acuta lipsa de specialisti \u00een acest domeniu. Cei care \u00eesi doresc sa studieze inginerie de sunet, acustica etc., iau drumul strainatatii.<\/p>\n

E.W.: Mai t\u00e2rziu mi-am si pus \u00een practica, efectiv, cunostintele, fiindca, angajat fiind la Electrecord, singura casa de discuri existenta \u00een tara la vremea respectiva, s-a pus problema construirii unui studio, iar aceasta sarcina mi-a revenit mie. A iesit onorabil.<\/p>\n

I.B.S.: Dar ce se \u00eent\u00e2mplase cu acea hotar\u00e2re de la 14 ani?<\/p>\n

E.W.: E drept, simteam ca nu puteam trai fara muzica. Pe atunci, \u00een \u00eenvatam\u00e2ntul de stat aveai dreptul doar la o singura facultate, asa ca a trebuit sa obtin o aprobare speciala pentru a doua facultate si m-am \u00eenscris la Conservator, continu\u00e2ndu-mi totodata munca \u00een studiourile Electrecord.<\/p>\n

I.B.S.: Practic erati un pionier \u00een domeniu la vremea aceea.<\/p>\n

E.W.: Este adevarat. Nu exista vreun specialist care sa fi avut studii \u00een ambele domenii.<\/p>\n

I.B.S.: Din pacate, la noi nu exista \u00een cadrul Universitatii de Muzica o sectie care sa pregateasca maestri de sunet.<\/p>\n

E.W.: \u00cen Germania exista centre speciale unde se studiaza aceasta profesie. Sunt doua astel de sectii numai \u00een Berlin, dar si \u00een Detmold, D\u00fcsseldorf sau M\u00fcnchen.<\/p>\n

I.B.S.: Am avut si eu ocazia sa imprim \u00een Germania, la Deutchlandfunk-K\u00f6ln, WDR si Hessicher Rundfunk \u2013 Frankfurt. Este o mare diferenta fata de ceea ce se \u00eent\u00e2mpla la noi, cu toate ca si Societatea Rom\u00e2na de Radio dispune de o aparatura foarte performanta. Oare ce se \u00eent\u00e2mpla?<\/p>\n

E.W.: \u00cen principiu, \u00eenregistrarile se fac fara deosebiri substantiale fata de cele traditionale, exceptie fac\u00e2nd mijloacele tehnice, care au evoluat foarte mult \u00een ultimul timp. De asemenea, s-a progresat enorm \u00een tehnica de emisie, pretentiile fiind foarte ridicate, mai ales \u00een cazul muzicii clasice sau contemporane. Lumea \u00eesi doreste sa asculte, chiar si \u00een masina, o calitate a \u00eenregistrarii si emisiei ei \u00een unda c\u00e2t mai fidela sonoritatii unei sali de concert, cu cei mai buni parametri acustici. Daca acesti parametri nu sunt realizati, se pierde interesul. Or marile institutii Radio nu \u00eesi permit sa piarda ascultatori. Este o afacere care necesita o enorma investitie \u00een plan tehnic si uman (crainicii sunt special scoliti, cu voci extraordinare, studiate \u00eendelung, voci care captiveaza atentia ascultatorilor), dar care, implicit, aduce si foarte multi bani. \u00cen primul r\u00e2nd \u00eensa conteaza calitatea.<\/p>\n

I.B.S.: Ce profesori ati avut \u00een facultate?<\/p>\n

E.W.: \u00cenainte chiar de a intra la sectia de compozitie am lucrat cu Aurel Stroe, cu care am continuat, \u00een Conservator, cursul de orchestratie. La compozitie l-am avut pe Tiberiu Olah.<\/p>\n

I.B.S.: Varul dumneavoastra, Cornel Wendel, actor si asistent la clasa d-nei Sanda Manu, la IATC, pe care l-am \u00eent\u00e2lnit la Stockholm, \u00eemi povestea despre serile fascinante de la Aurel Stroe, unde va \u00eent\u00e2lneati sa ascultati si sa comentati ultimele aparitii discografice cu muzica contemporana, care erau prohibite la vremea aceea.<\/p>\n

E.W.: \u00centr-adevar, Stroe era unul dintre cei care avusesera posibilitatea sa str\u00e2nga tot felul de informatii, greu de obtinut pe atunci. Dar sursa importanta era profesorul sau, Mihail Andricu, cel care a si initiat acel tip de \u00eent\u00e2lniri.<\/p>\n

I.B.S.: \u00cenainte de a pleca din Rom\u00e2nia vi s-a c\u00e2ntat muzica?<\/p>\n

E.W.: Destul de mult: muzica de camera, simfonica si vocal-simfonica, at\u00e2t \u00een Bucuresti c\u00e2t si prin celelalte centre muzicale din tara. A fost o activitate intensa, p\u00e2na la un moment dat c\u00e2nd a intervenit o schimbare radicala: pentru a ti se c\u00e2nta \u00een public o lucrare era obligatoriu sa obtii un aviz al Comisiei Simfonice din cadrul Uniunii Compozitorilor care, pe l\u00e2nga partitura, cerea si o \u00eenregistrare realizata \u00een urma primei auditii a lucrarii respective. Numai asa primeai aprobarea definitiva de a fi executata \u00een public. Acestea fiind conditiile, am prezentat comisiei de avizare o \u00eenregistrare a muzicii mele intitulata \u201eVissara\u201c, realizata cu mult entuziasm de catre formatia Musica Nova, muzica ce a st\u00e2rnit mari discutii, care au constituit \u00eenceputul unei alte ere pentru mine, ca si pentru alti colegi, \u00een special din generatia t\u00e2nara.<\/p>\n

I.B.S.: Adica? Ce pericol putea sa constituie acea piesa pentru bunul mers al Uniunii Compozitorilor si al societatii socialiste \u00een curs de dezvoltare?<\/p>\n

E.W.: Era, de fapt, o comisie de cenzura. Ceausescu fusese \u00een China, de unde se \u00eentorsese profund impresionat de revolutia culturala a lui Mao, ale carei principii a dorit sa le introduca imediat \u00een Rom\u00e2nia. \u00cen muzica \u00eensa, ce criterii de interdictie puteai sa aplici? Au avut de suferit cei tineri, cu viziuni mai moderne, mai novatoare, care nu se \u00eencadrau \u00een linia traditionalista acceptata de forurile superioare de partid. \u00cen cazul lucrarii amintite, \u201eVissara\u201c…<\/p>\n

I.B.S.: S-au speriat de titlu!<\/p>\n

E.W.: Titlul n-ar fi fost chiar o problema, cu toate ca era compus prin alaturarea \u2013 chiar daca nu \u00een forma gramaticala corecta \u2013 a doua cuvinte latinesti: vis (putere) si ara,ae (altar). \u00cei intrigase \u00eensa pulsatia ritmica ce aparea la un moment dat, pentru ca pe parcurs sa dispara si sa reapara din nou, iar \u00een final sa devina dominanta, imagin\u00e2nd scurgerea obiectiva a timpului, fapt ce l-a determinat pe presedintele comisiei sa considere muzica mea ca fiind psihedelica.<\/p>\n

I.B.S.: Acum ati fi fost \u00een topul clasamentelor.<\/p>\n

E.W.: Acum, poate. Atunci \u00eensa erai \u00eenfierat. Interesant este ca cel care a stigmatizat compozitia mea avusese mult de suferit de pe urma regimului, dar, cu toate acestea, \u00eesi luase \u00een serios postura de judecator al istoriei muzicii. Chiar si Zeno Vancea a povestit ca, pe vreamea studiilor sale la Viena, a \u00eent\u00e2lnit un doctor care pretindea ca un sunet mai lung de \u201eun minut si treisprezece secunde\u201c (!) devine nociv sanatatii, or, la mine acel ostinato nu reprezenta un sunet, ci o succesiune de sunete, variate mereu timbral.<\/p>\n

I.B.S.: Si banuiesc ca nimeni nu v-a luat apararea.<\/p>\n

E.W.: Ba da, au existat si voci \u00een apararea lucrarii mele, dar din pacate au lipsit de la sedinta respectiva tocmai profesorii mei, Tiberiu Olah si Aurel Stroe. La prima evaluare a avut loc o \u00eentelegere: sa nu se ia o hotar\u00e2re, urm\u00e2nd ca lucrarea sa fie rediscutata \u00eentr-o alta sedinta; la aceasta \u00eensa au fost convocati \u00een mod special membri cunoscuti prin conceptia lor conformista.<\/p>\n

I.B.S.: Si iata cum compozitorul a \u00eembolnavit poporul!<\/p>\n

E.W.: O sa r\u00e2zi, dar Wilhelm Berger, care avea un copil handicapat, a confirmat teoria nocivitatii muzicii mele, sustin\u00e2nd ca nu respecta principiile terapiei muzicale.<\/p>\n

I.B.S.: Sa \u00eenteleg ca decizia comisiei a fost: s-a rezolvat, nu se poate!<\/p>\n

E.W.: Asta n-ar fi fost nimic. Problema s-a acutizat prin faptul ca nicio piesa pe care am prezentat-o de atunci \u00eenainte nu a mai fost acceptata, nici macar pentru o prima executie. \u201eSonanza\u201c, o muzica pentru violoncel solo, programata \u00eentr-un recital la Ateneu, a fost \u00eenlaturata de pe afis printr-o banderola neagra.<\/p>\n

I.B.S.: Asta a fost motivul pentru care ati plecat?<\/p>\n

E.W.: A fost una dintre cauzele care m-au determinat sa-mi caut norocul \u00een alta parte a lumii, \u00een afara de aversiunea pe care o aveam pentru regimul de teroare din tara. Desi, ca sa fiu drept, trebuie sa recunosc ca \u00eenainte avusesem nenumarate ocazii prin care sa-mi verific posibilitatile, caci mi se c\u00e2ntasera o serie \u00eentreaga de lucrari. Pe de alta parte, am trait si experienta deosebit de interesanta a Electrecordului, singurul studio unde se faceau \u00eenregistrari de calitate pentru discuri.<\/p>\n

I.B.S.: Aveati, asadar, o baza profesionala consistenta. La ce v\u00e2rsta ati plecat?<\/p>\n

E.W.: Destul de t\u00e2rziu. Aveam vreo 38 de ani. Am \u00eent\u00e2mpinat mari greutati, pentru ca Germania adoptase o atitudine de totala respingere a oricarei manifestari care venea din blocul de Est. Am \u00eenceput prin a-mi asigura existenta ca inginer de sunet. Trebuia sa-mi \u00eentretin familia, careia i s-a permis sa vina \u00een Germania dupa doi ani si jumatate. Am lucrat un an la Deutchlandfunk, unul dintre posturile de radio din K\u00f6ln si apoi am trecut la Westdeutcher Rundfunk (WDR), care este, \u00een continuare, cel mai puternic din Germania. Din inginer de sunet am devenit apoi redactor muzical la sectia de muzica simfonica si opera, unde am activat mai bine de douazeci de ani. \u00cen ceea ce priveste activitatea componistica, am \u00eent\u00e2mpinat mari greutati si aici. Nu faceam parte din niciun grup, dar chiar si compozitorii tineri germani, aflati la \u00eenceput de cariera, nu puteau sa razbata fara recomandarea unor profesori cunoscuti, cu influenta. Adevarul este ca nici nu ma pricepeam sa-mi promovez creatia. Aici existau cu totul alte metode si criterii, care mie \u00eemi erau total necunoscute.<\/p>\n

I.B.S.: E destul de complicat, chiar st\u00e2njenitor, sa te promovezi singur: tu sa centrezi si tot tu sa dai cu capul.<\/p>\n

E.W.: Am avut \u00eensa rabdare. Dupa caderea Cortinei de Fier, am fost solicitat sa redevin membru al Uniunii Compozitorilor si Muzicologilor din Rom\u00e2nia.<\/p>\n

I.B.S.: Dar \u00een Germania sunteti membru GEMA?<\/p>\n

E.W.: Sigur ca da. \u00censa m-am bucurat ca m-au reprimit ai mei. GEMA reprezinta organizatia care se ocupa de urmarirea si onorarea drepturilor de autor, nu este o uniune de creatori, asa cum este UCMR. Exista alte asociatii profesionale, din care fac parte, \u00eencep\u00e2nd cu cea a compozitorilor (DKV), apoi sectia germana a SIMC, sau Societatea pentru Muzica Noua din K\u00f6ln (KGNM).<\/p>\n

I.B.S.: Si reusiti sa c\u00e2stigati din drepturi de autor? Sunteti c\u00e2ntat?<\/p>\n

E.W.: Sa stii ca \u00eenca ma consider activ. Am profitat din plin de posibilitatile de informare pe care le am aici si m-am mentinut continuu la curent cu toate tendintele muzicii noi, astfel ca muzica mea este c\u00e2ntata si astazi. Orice aparitie e contorizata de GEMA. Nu se \u00eent\u00e2mpla ca vreun organizator de concerte sa nu plateasca drepturile compozitorilor c\u00e2ntati. Sunt foarte multi cei care traiesc astfel.<\/p>\n

I.B.S.: Prin natura functiilor pe care le-ati detinut: cea de inginer de sunet si cea de redactor muzical la WDR, presupun ca ati \u00eent\u00e2lnit o serie de mari muzicieni.<\/p>\n

E.W.: Numarul muzicienilor pe care i-am \u00eent\u00e2lnit \u00een decursul timpului este foarte mare si greu de \u00eensiruit aici. As cita doar c\u00e2tiva compozitori, cum ar fi Karlheinz Stockhausen, Mauricio Kagel, Helmut Lachenmann, Edison Denisov, Alfred Schnittke sau Gyorgy Kurtag, printre altii. Am avut ocazia sa cunosc si multi interpreti; toate au fost \u00eent\u00e2lniri memorabile pentru mine.<\/p>\n

I.B.S.: Ce muzica ascultati?<\/p>\n

E.W.: \u00cen general, \u00een muzica clasica, romantica si contemporana sunt destul de bine informat, bine\u00eenteles si datorita activitatii pe care am avut-o la WDR. Am participat la foarte multe festivaluri europene, ca trimis al Radioului. Marea revelatie a constituit-o \u00eensa muzica barocului si a secolelor de dinainte. Actualmente se realizeaza nenumarate \u201eprime (re)auditii\u201c ale acestei muzici.<\/p>\n

I.B.S.: Noutati vechi!<\/p>\n

E.W.: Pentru noi asa sunt. Probabil ca au fost celebre la vremea lor, dar au \u201edormit\u201c sute de ani prin cine stie ce arhive, pentru a fi descoperite de cur\u00e2nd. Asa l-am descoperit pe H\u00e4ndel, care p\u00e2na acum ceva vreme se c\u00e2nta cu orchestre mari, cu o tehnica moderna ce nu este \u00een spiritul muzicii lui. La acea vreme se facea muzica \u00een grupuri restr\u00e2nse, cu anumite principii de interpretare bine stabilite, care s-au descoperit abia \u00een ultimii zeci de ani. Acelasi lucru s-a \u00eent\u00e2mplat si cu genii precum Monteverdi sau Vivaldi. Muzica lor este acum la mare moda. Pe vremuri, nu numai \u00een Rom\u00e2nia, chiar si aici, acest tip de muzica era introdusa pe post de umplutura \u00een programele marilor orchestre, dominate de muzica clasica sau romantica. \u00cen general constituiau momente de plictiseala, dupa care asteptai sa se \u00eent\u00e2mple ceva serios. De fapt, interpretarea acestei muzici trebuie sa fie la fel de serioasa, mai cu seama ca, ascult\u00e2nd-o, descoperi mereu ceva nou. G\u00e2nditi-va numai la Gesualdo da Venosa, un compozitor cu o biografie controversata \u2013 si-a omor\u00e2t nevasta \u2013 din a carui muzica razbat aceste angoase si stari explozive. Muzica acelei perioade pare o muzica moderna, noua, de o intensitate coplesitoare chiar si astazi; ma \u00eentreb cum va fi fost receptata atunci. Ma surprinde parerea unora care o considera monotona. Chiar si Stravinski era de parere ca odata ce ai ascultat un concert de Vivladi, le stii pe toate. Ori eu, ascult\u00e2ndu-le, nu pot sa spun ca exista doua miscari care sa semene \u00eentre ele, \u00een ciuda mijloacelor aparent limitate: doar c\u00e2teva instrumente, aceleasi, adeseori. O asemenea fantezie cred ca este unica.<\/p>\n

I.B.S.: \u00centr-adevar, aceasta muzica abia acum este bine mediatizata si ne ofera surprize \u00eenc\u00e2ntatoare; iar din punct de vedere al tehnicii de interpretare s-a ajuns, folosindu-se instrumente de epoca, la un nivel realmente spectaculos. Se c\u00e2nta astazi dupa principiile epocii respective, principii preluate din diversele scrieri descoperite prin arhive sau chiar poduri de case. Am vazut ca Jordi Saval a imprimat un CD cu muzica lui Dimitrie Cantemir.<\/p>\n

E.W.: Stiu despre el, dar nu l-am ascultat \u00eenca. De altfel, Jordi Saval este unul dintre initiatorii acestei maniere de interpretare. Sigur ca cel mai important si valoros adept al c\u00e2ntatului pe instrumente vechi ram\u00e2ne Nikolaus Harnoncourt.<\/p>\n

I.B.S.: Stiu ca sunteti un colectionar de muzica baroca (editii rare) si ca mergeti peste tot \u00een lume pentru a asculta interpretari de mare tinuta artistica.<\/p>\n

E.W.: Chiar astazi am venit de la Bruxelles, de la un astfel de concert, cu muzica de Johann Hermann Schein, un compozitor putin cunoscut, contemporan cu Monteverdi. A fost cantor la Thomaskirche din Leipzig cu 100 de ani \u00eenaintea lui Bach. Ei bine, am ascultat o selectie din cele 24 de madrigale sub titulatura de \u201eF\u00e2nt\u00e2nile lui Isaia\u201c, c\u00e2ntate cu niste voci \u00eengeresti, de o perfectiune coplesitoare. Si operele scenice ale lui Vivaldi (peste 90 la numar, dintre care s-au gasit p\u00e2na acum numai jumatate) au ramas necunoscute p\u00e2na de cur\u00e2nd. Au zacut \u00een arhive fiindca fratele lui a v\u00e2ndut toate partiturile ramase mostenire unui nobil al locului, care, la r\u00e2ndul lui, le-a \u00eempartit \u00eentre doi fii ai sai. Abia dupa a doua jumatate a secolului XX au fost preluate si scoase la lumina de Institutul din Torino. Toate aceste descoperiri au dus si la aparitia unor interpreti cu valente exceptionale.<\/p>\n

I.B.S.: Aveti interpreti preferati \u00een noianul acesta de intepretari \u00een stil, cu voci si instrumente baroce?<\/p>\n

E.W.: Simone Kermes este unul dintre v\u00e2rfurile interpretarii muzicii baroce. Are o voce de o frumusete rara, poseda o mare varietate timbrala si de expresie, stap\u00e2nind la perfectiune tehnica de c\u00e2nt, ne\u00eentrecuta \u00een coloratura. De altfel, a fost declarata interpreta anului de catre Academia de Disc, institutia care acorda premiile Echo Classic \u00een Germania. De asemenea, o c\u00e2ntareata de mare valoare este si Magadalena Kozena (printre altele, ea fiind sotia lui Simon Rattle, dar nu asta este calitatea ei esentiala). Apoi Karina Gauvin, Sandrine Piau, Patricia Petibon, Joyce di Donato, artisti exceptionali. De cur\u00e2nd, o colega \u2013 critic muzical activ \u00een Romania \u2013 mi-a marturisit, \u00een urma concertului cu \u201eAriodante\u201c (unul dintre v\u00e2rfurile absolute ale editiei de anul acesta a Festivalului Enescu), ca, dupa stiinta ei, spre muzica respectiva se orientau cantaretii \u201efara voce\u201c, care probabil \u00eesi gaseau \u00een acest tip de muzica un refugiu. De fapt, tocmai \u00een aceasta zona se afla cele mai valoroase voci, multe cu o tehnica de o perfectiune nemai\u00eent\u00e2lnita p\u00e2na acum. Sunt un fan al lui Giuliano Carmignola, cel mai extraordinar violonist pe care l-am auzit. Ascult foarte mult formatii precum Huelgas Ensemble, Le Po\u00e8me Harmonique, Nederlandse Bach Vereniging, Orchestra Barocca Veneziana etc. Recent am auzit, tot la Bruxelles, un concert cu lucrarea \u201eIl diluvio universale\u201c a unui compozitor sicilian din secolul XVII, Michelangelo Falvetti (de origine napolitana), de care nu stiam nimic p\u00e2na acum. Este o muzica formidabila. Nu aveam cunostinte despre muzica din Sicilia, sub dominatie spaniola la vremea respectiva. Interpretii sunt membrii unei formatii \u00eentemeiate de un muzician originar din Argentina, Leonardo Garc\u00eda Alarc\u00f3n, de 35 de ani, un mare talent, actualmente sef al unui cor de o deosebita valoare: \u201eChoeur de Chambre de Namur\u201c. \u00cen aceasta categorie, a muzicii corale vechi, se afla o serie de formatii de valoare exceptionala, cum sunt RIAS Kammerchor din Berlin, Collegium Vocale Gent, K\u00f6lner Kammerchor, dar si atele. De multe ori se alcatuiesc formatii remarcabile din solisti care reusesc sa se adapteze admirabil acestui mod de a c\u00e2nta, specific muzicii corale actuale, tocmai prin tehnica pe care o poseda, ajunsa la perfectiune.<\/p>\n

I.B.S.: Aceasta pasiune pentru muzica veche si-a pus amprenta \u00een vreun fel asupra creatiei dumneavoastra?<\/p>\n

E.W.: Tot ce s-a creat la acea vreme si evolutia din urmatorii 200 de ani este inimitabil. \u00cen muzica mea, plec de la ideea unui sistem bazat pe seriile de armonice, principiu fundamental \u00een acustica, privind formarea sunetului muzical. Intervalele obtinute nu mai sunt reproductibile \u00een scriitura traditionala si trebuie gasite posibilitati de a le preciza intonatia. Este vorba \u00een acest caz de un sistem microtonal. Sigur ca ceva care te impresioneaza at\u00e2t de mult intra, \u00een mod inevitabil, \u00een context, \u00een atmosfera pe care o imaginezi. Mai degraba mi se spune ca muzica mea suna rom\u00e2neste. Nu stiu ce \u00eenseamna asta exact, dar probabil ca, odata ce te-ai nascut pe aceste meleaguri, se imprima ceva \u00een fiinta ta si se realizeaza subconstient anumite conexiuni. Acest sistem al armonicelor de care vorbeam, precum si anumite ritmuri pe care le folosesc, exista si \u00een muzica populara rom\u00e2neasca.<\/p>\n

I.B.S.: Dar atunci c\u00e2nd compuneti, o faceti pentru anumiti interpreti si formatii, adica scrieti la comanda, sau o faceti pur si simplu?<\/p>\n

E.W.: \u00cen decursul activitatii mele am urmat ambele cai. Am colaborat deseori cu instrumentisti interesati sa foloseasca tehnici speciale si ca urmare sa obtina lucrari adecvate \u00een acest sens. Alteori, interpretii sau anumite ansambluri de camera mi-au solicitat lucrari deja scrise. \u00cen general am urmarit sa concretizez anumite idei personale si sa folosesc sistemele personale, melodice, ritmice sau de alta factura, verific\u00e2nd \u00een acest fel valabilitatea lor.<\/p>\n

I.B.S.: Ce se \u00eent\u00e2mpla cu piesele care nu au fost c\u00e2ntate la momentul la care le-ati conceput, si abia mai t\u00e2rziu ati avut ocazia sa le ascultati \u00een prima auditie? Mai reveniti asupra lor sau nu?<\/p>\n

E.W.: Dupa o prima auditie, alteori chiar dupa mai multe, \u00eentreprind modificari \u00een partitura, \u00een asa fel \u00eenc\u00e2t ea sa corespunda imaginii pe care o am la momentul respectiv. Pot face chiar modificari substantiale, \u00een conexiune cu experienta dob\u00e2ndita si cu evolutia g\u00e2ndirii si tehnicii mele componistice. \u00cen alte situatii, dupa un timp mai \u00eendelungat, se \u00eent\u00e2mpla sa pierd imaginea exacta din momentul scrierii partiturii respective, si atunci nu mai intervin.<\/p>\n

I.B.S.: Cum era perceput Enescu \u00een generatia dumneavoastra?<\/p>\n

E.W.: Pentru generatia mea a fost un etalon. Pentru multi muzicieni rom\u00e2ni el era un zeu, intangibil. Din pacate nu acelasi lucru se \u00eentampla \u00een afara granitelor, unde muzica lui nu e perceputa cu acelasi interes. Am \u00eencercat \u00een multe r\u00e2nduri sa-i promovez muzica \u00een emisiunile de la radio sau prin contactul cu anumiti dirijori carora le-am dat partituri si \u00eenregistrari. Din nefericire, cu exceptia lui Lawrence Foster, datorita caruia cel putin opera \u201eOedip\u201c a fost reluata de mai multe institutii de opera din lume, ceilalti au ramas foarte rezervati fata de creatia enesciana.<\/p>\n

I.B.S.: Aveti compozitori preferati ai secolului XX?<\/p>\n

E.W.: Nu pot sa spun ca opera integrala a vreunui compozitor ma convinge total, dar exista lucrari de referinta pentru istoria muzicii. Am o atractie speciala pentru muzica lui Giacinto Scelsi, un compozitor original de la bun \u00eenceput. A creat un sistem microtonal, ajung\u00e2nd p\u00e2na la optimi de ton, ceea ce constituie \u00eensasi esenta muzicii lui. Scrie o muzica foarte intensa, care se petrece \u00een jurul unui singur sunet, fapt care a facut ca multe dintre lucrarile lui sa ajunga a fi \u00eentelese si c\u00e2ntate \u00een prima auditie abia dupa 25 sau chiar 30 de ani de la momentul crearii lor.<\/p>\n

I.B.S.: Timpul ne preseaza. Ne aflam \u00een cabina mea, dupa concertul trio-ului \u201eContraste\u201c din cadrul Festivalului \u201eMusic und heute\u201c, de la Aachen, unde v-am interpretat lucrarea \u201eTriaul\u201c. Din pacate trebuie sa plecam chiar acum spre Baden-Baden, pentru ca m\u00e2ine avem repetitie dis-de-dimineata, cu acelasi program din seara aceasta, adica va c\u00e2ntam din nou.<\/p>\n

E.W.: Va multumesc foarte mult pentru tot ceea ce faceti \u00een favoarea mea si a muzicii rom\u00e2nesti, \u00een general. \u00cen seara aceasta m-am simtit extraordinar. Cred ca a fost cea mai buna varianta de p\u00e2na acum a piesei mele. O asemenea atmosfera si un nivel tehnic si interpretativ at\u00e2t de performant se asculta foarte rar.<\/p>\n

I.B.S.: Sa ne fi apropiat oare de nivelul ansamblurilor baroce pe care le iubiti at\u00e2t de mult?<\/p>\n

E.W.: Cu siguranta. A fost un regal artistic. Mai bine vin si eu cu voi la Baden-Baden. Chiar as vrea sa mai ascult o data acest recital.<\/p>\n

I.B.S.: Atunci, sa ne revedem la Baden-Baden, sanatosi si voiosi!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Eugen Wendel in dialog cu Ion Bogdan Stefanescu   Caption \u2013 Eugen Wendel, un compozitor discret, ce compune o muzica plina de rafinament, reusind sa creeze o lume sonora desprinsa dintr-un suport real de cunostinte \u00een domeniul acusticii. Ion Bogdan Stefanescu: D-le Eugen Wendel, cum era pe vremea studiilor dumneavoastra \u00een Rom\u00e2nia? Eugen Wendel: Am… Cite\u0219te mai mult »Un compozitor contemporan \u00eendragostit de muzica secolelor trecute<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[7351,7352],"class_list":["post-10957","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-compozitor-contemporan","tag-interviu-cu-eugen-wendel"],"views":1742,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10957","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10957"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10957\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10957"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10957"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10957"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}