Stau cu telefonul la ureche, ramasa paf!
\nAm vorbit cu Silvana Depounti.
\nSilvana nu e de fapt o persoana. E un personaj. Care \u00eesi asteapta doar scriitorul. P\u00e2na atunci, scrie ea \u00eensasi poezii. In doua limbi, \u00een rom\u00e2na si greaca. Printre altele. Fiindca Silvana creste cai in Kefalonia. Da lectii de calarie pe insula. Este arbitru la concursuri nationale si internationale. Silvana culege maslinii si face ulei. Ea traduce literatura rom\u00e2na \u00een greaca pentru edituri din Atena.
\nTraieste pe insula. Cu marea la picioare. Din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd apare prin Atena. \u00cen vizita la barbatul ei, muzician \u00een orchestra Operei Nationale.
\nA plecat din Rom\u00e2nia pe c\u00e2nd avea vreo 20 de ani. Dupa un concurs de calarie la Istanbul, unde luase un premiu. S-a oprit o vreme \u00een Grecia. Destul ca sa se marite si sa nasca o fata. Apoi a plecat singura \u00een Canada. Si-a scos dupa ea familia din Rom\u00e2nia. Dar, spre deosebire de parintii ei, n-a reusit sa se adapteze \u00een nord. S-a \u00eentors pe Mediterana.
\nDe cur\u00e2nd a predat unei edituri traducerea unui volum al lui Steinhardt. Si o sun s-o \u00eentreb c\u00e2nd apare cartea.
\nVorbim de una, de alta. \u00cei spun ca am vazut un film documentar, la Muzeul Benaki. Despre anul 1922, care \u00een istoria grecilor se mai numeste si anul \u201emarii catastrofe\u201c.
\nDocumentarul prezenta imagini ale refugiului celor mai mult de un milion si jumatate de greci de pe malul turcesc. Smirna ardea \u00een spatele lor, casa dupa casa, strada dupa strada, toate cu iesire la tarm. Aerul devenise de nerespirat, Sufocati, cei de pe mal se aruncau \u00een mare. Marea era plina de vapoare grecesti si europene. Care aveau \u00eensa ordinul sa nu primeasca pe punte refugiati. Astfel \u00eenc\u00e2t acestia, c\u00e2nd se apropiau de vase, erau stropiti de echipaje cu jeturi de apa fiarta. Este o scena pe care n-am s-o uit niciodata si am s-o povestesc tuturor. Asa cum i-am povestit-o Silvanei, la telefon.
\n\u201eLa ce ne referim noi oare c\u00e2nd rostim cuv\u00e2ntul umanism? o \u00eentreb. C\u00e2nd vorbim despre Europa, leaganul umanismului\u2026 Si asa mai departe?\u201c
\n\u201eEi, lasa asta, spune Silvana. Umanismul este o trasatura strict individuala\u201c.
\nAsa ca ma lasa paf.
\nPrin meserie si, probabil, si prin vocatie. ma ocup de \u201e-isme\u201c. Si cum a spune ca \u201ete ocupi\u201c de asa ceva suna ca dracu, si, oricum, \u00een cazul meu neadevarat, am sa rectific: ma fram\u00e2nt \u00een sinea mea sa le dau de capat.
\nSi iata ca vine Silvana, de la cai si de la masline (nu Hegel, nu Heidegger!), acum vine deci Silvana Depounti din insula Kefalonia si rosteste un adevar suprem: \u201e-ismele\u201c, de fapt nu exista. Exista oameni cu o structura umanista. Umanismul, cu aplicabilitate la o multime, e un nonsens.
\nPai, daca e asa\u2026 atunci ce? Atunci cum?<\/p>\n
Exista o structura individuala, \u00eencerc sa duc \u00een sinea mea g\u00e2ndul ei mai departe. O anume structura individuala, \u00eenclinata spre bine sau spre rau.
\nDe unde i s-o fi aratat acest lucru, at\u00e2t de simplu, Silvanei? De la valul care se sparge de tarm? De la coama cailor \u00een alergare? De la culoarea grea a uleiului de masline? Din cartea lui Nicu Steinhardt?
\nChiar daca pare desav\u00e2rsit, argumentul ei nu acopera \u00eensa realitatea. Fiindca omul e fiinta de grup. Si \u00een orice grup exista Puterea. Care, sa credem, depinde pur si simplu pe m\u00e2na cui \u00eencape? Nu. Puterea nu se manifesta de capul ei, nici macar \u00een cele mai perfecte dictaturi. Puterea e sustinuta. Puterea reprezinta, de fapt, grupul. Si grupul este, tocmai ca structura umana, eterogen. Grupuri de buni si grupuri de rai nu exista, dec\u00e2t \u00een basme.
\nSi de-aici \u00eencolo, mai urmareste daca poti \u201eindividualul\u201c. De aici \u00eencolo \u00eencepe sminteala.<\/p>\n
Povestea asta \u00eensa, cu \u201e-ismele\u201c care (dupa Silvana) sunt de fapt fantezii, fiindca structurile umane sunt individuale, ma obsedeaza.
\nSi asa cum se \u00eent\u00e2mpla de fiecare data atunci c\u00e2nd cauti raspunsuri, viata \u00eemi pune pe masa elementele necesare.
\nCitesc un articol al unui profesor din diaspora rom\u00e2neasca, despre opiniile unui om de stiinta nobelist. Care spune ca, daca acceptam teoriile evolutioniste, \u00eenseamna ca partea de animalitate a speciilor anterioare s-a pastrat \u00een AND-ul uman. Unde era sa se duca? Ea primeaza la unul mai mult, la altul mai putin, \u00een functie de structura genetica.
\nMai dau peste interviul unui mare om de stiinta din diaspora greceasca, profesor la o universitate americana axata pe cercetare. Si grecul vorbeste mult despre chirurgia genetica. Spune ca vom putea, oper\u00e2ndu-l de gene, sa-i schimbam omului caracterul. Sa \u00eel facem cum? Cine va decide ce trebuie taiat si ce trebuie lasat? Dupa care model? Dupa cel al structurii \u201eindividuale\u201c a chirurgului? Sau a parintilor? Sau a celor cu bani, care pot sa achite asemenea operatii? Intram \u00eentr-o ceata profunda. Umanismul? Pai daca are acoperire doar \u00een individual\u2026
\nSi-asa, din \u00eendoiala \u00een \u00eendoiala si din \u00eentrebare \u00een \u00eentrebare, dau peste un alt articol (scris de niste oameni de stiinta indieni emigrati \u00een America, daca nu ma \u00eensel). Despre Neuronul Gandhi sau \u201eneuronul oglinda\u201c.
\nArticolul vorbeste despre o anume localizare fiziologica, \u00een creierul uman, a empatiei. Savantii spun ca exista persoane care, datorita unei anumite localizari \u00een creier, pe baze fiziologice deci, a unui neuron anume, al empatiei, fac transfer de durere. Ei sunt deci mai sensibilizati, prin \u00eensasi structura lor fiziologica, de la natura.
\nPai tocmai astia or fi cei care (\u00eemi spun, traduc\u00e2nd constatarea \u00een limbajul meseriei mele), nu pot dormi noaptea, daca pe pragul lor un om moare de foame. Altii, mai saraci \u00een neuronul Gandhi, dorm de rup patul sub ei. Ba chiar, daca cineva le tulbura somnul, scot si pistolul. Empatia? Nu se \u00eencurca cu ea.<\/p>\n
Mai ram\u00e2ne, desigur, de gasit \u00een acest puzzle, locul ideii de Dumnezeu.
\nSi pentru ca ea este mult prea departe, chiar si \u00een cazul celor mai actuale si mai subtile cercetari, poate ca ar fi bine sa ne oprim cu \u00eentrebarile la cei care vorbesc \u00een numele lui. La cei care ne promit fericirea si \u00eesi asuma si rolul de-a ne \u00eendrepta catre ea. Conducatorii de grup adica, propovaduitorii, oamenii \u201eismele\u201c-lor.
\nOare ce se va \u00eent\u00e2mpla daca, \u00eentr-o zi, stiinta va ajunge at\u00e2t de departe \u00eenc\u00e2t, \u00eenainte de a fi lasati sa vorbeasca, sa li se masoare neuronul Gandhi?<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Stau cu telefonul la ureche, ramasa paf! Am vorbit cu Silvana Depounti. Silvana nu e de fapt o persoana. E un personaj. Care \u00eesi asteapta doar scriitorul. P\u00e2na atunci, scrie ea \u00eensasi poezii. In doua limbi, \u00een rom\u00e2na si greaca. Printre altele. Fiindca Silvana creste cai in Kefalonia. Da lectii de calarie pe insula. Este… Cite\u0219te mai mult »Neuronul Gandhi<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-10954","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":1470,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10954","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10954"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10954\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10954"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10954"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10954"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}