Furtunoasa, spectaculoasa, \u00een mai multe sensuri si sub mai multe aspecte, a fost ceea ce Nicolae Mecu numeste \u201eodiseea receptarii\u201c \u201eIstoriei literaturii rom\u00e2ne de la origini p\u00e2na \u00een prezent\u201c a lui Calinescu, \u00een perioada dintre 1941, c\u00e2nd a aparut, si 1947; odisee precedata de \u201eprelungirea puseurilor denigratoare viz\u00e2nd mai ales monografiile Eminescu si Creanga, izbucniri agrementate cu reminiscente din repertoriul de acuzatii la adresa \u201eCartii nuntii\u201c: \u201eerotism\u201c, \u201eimoralitate\u201c, \u201epornografie\u201c\u2026\u201c Campanie urmata, as adauga eu, de punerea sub obroc p\u00e2na la \u00eenceputul anilor ’80 cam din aceleasi motive pentru care fusese atacata \u00een perioada la care se refera studiul lui Nicolae Mecu. Si \u00een aceasta privinta, se vadeste ca destinul \u201eIstoriei\u201c lui Calinescu este unic \u00een cultura rom\u00e2neasca. Din cauza confuziei planurilor, a criteriilor de apreciere si, mai grav, a confuziei punctelor de vedere \u2013 ce pune sub semnul \u00eentrebarii \u00eensasi inteligenta atacatorilor \u2013, a amestecului esteticului cu etnicul si ideologicul, s-a ajuns p\u00e2na acolo \u00eenc\u00e2t aceasta singulara Carte a cartilor sa fie judecata \u2013 constata Nicolae Mecu \u2013 \u201eaproape sub semnul codului penal\u201c. Cu totul neobisnuit, tin\u00e2nd seama si de factura monumentalei lucrari, receptarea \u2013 remarca autorul volumului \u201eG. Calinescu fata cu totalitarismul\u201c \u2013 \u201ea depasit cu mult granitele literaturii, transform\u00e2ndu-se \u00eentr-un scandal public de nivel national si convoc\u00e2nd \u00een perimetrul dezbaterilor, pe l\u00e2nga profesionistii disciplinei, o legiune de neaveniti. Ca fapt de sociologie literara si de istorie a mentalitatilor, lucrul acesta nu poate fi trecut cu vederea, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t \u00eemprejurarile istorice au lasat urme si \u00een comentariile criticilor de meserie\u201c. Comentarii ce denota nu o data fie opacitate, fie dogmatism, fie ipocrizie, rea credinta sau inadecvare la subiect. Nu pot sa nu-mi amintesc \u00een acest context de ceea ce-mi spunea \u00eentr-un interviu Alexandru Paleologu, cu c\u00e2tiva ani \u00eenainte de reeditarea \u201eIstoriei\u201c lui Calinescu, dupa patru decenii de la aparitia primei editii la Fundatiile Regale: \u201ecriticile aduse de Serban Cioculescu \u00een epoca sunt de o precizie si de o justete fara de replica. Numai ca \u00een urma acestor critici at\u00e2t de juste opera ram\u00e2ne \u00een picioare, pentru ca ea avea alta motivatie dec\u00e2t cea pentru care a fost atacata, si anume ea e o mare opera literara, o mare constructie epica (\u2026) O Istorie \u00eentreaga de la origini p\u00e2na \u00een prezent, cum a dat Calinescu, este o \u00eentreprindere eroica\u2026 si c\u00e2nd spun asta ma refer la sensul clasic de epopee. Istoria lui Calinescu e o epopee a spiritului rom\u00e2nesc \u00eencorporat \u00een literatura. Ea \u00eencepe cu o invocatie care s-ar putea asemana cu: \u201eC\u00e2nta zeita\u2026\u201c. Cam asa suna prefata si \u00eenceputul acestei formidabile carti\u201c. O carte formidabila, o epopee ce a cazut, asa-zic\u00e2nd, pe un teren nepregatit cultural si mental, iar politic, total neprielnic, de fapt ostil. Cu c\u00e2t \u00eenaintam \u00een timp, sentimentul unei dramatice defazari \u00eentre spiritul calinescian si epoca, epocile \u00een care i-a fost dat sa se produca e din ce \u00een ce mai puternic.
\nNicolae Mecu evoca si analizeaza atacurile, unele \u00eentr-un limbaj incredibil, la care a fost supus Calinescu. Un titlu dintr-o publicatie ieseana, adica din orasul unde Calinescu elaborase \u201eIstoria\u201c si aproape tot ce este v\u00e2rf \u00een \u00eentreaga sa opera, suna de-a dreptul sinistru: \u201eProfanare scelerata sau act de dementa. Cazul Calinescu\u201c. Dar ceea ce intereseaza, fireste, este cum a fost primita Istoria \u00een lumea literara. Nicolae Mecu consemneaza ca prima \u201econtributie critica\u201c apartine romancierului si harnicului publicist Dan Petrasincu, autorul unui serial consacrat \u201eIstoriei\u201c. Dupa si dincolo de c\u00e2teva laude cam exaltate, el vede \u00een cele din urma mai clar si mai nuantat lucrurile, afirm\u00e2nd ca \u201eIstoria\u201c lui Calinescu este \u201eun mare roman cu personagii nenumarate, \u00eentins \u00een spatiu si timp istoric cunoscut, plin de lumini si de umbre noi, un roman al culturii rom\u00e2nesti, pe care d. Calinescu l-a scris c\u00e2nd cu penita de otel a bijutierului, c\u00e2nd cu condeiul geometric al arhitectului care vede monumental\u201c. Dan Petrasincu \u00eesi \u00eencheie comentariul cu o observatie pertinenta: \u201eCartea unui om de mare talent, de mare competenta si de mare ambitie. C\u00e2t timp autorul n-are de polemizat dec\u00e2t cu mortii, rezultatul e sclipitor. Cu c\u00e2t se apropie de epoca noastra, autorul \u00eencepe sa-si utilizeze din ce \u00een ce mai fals forta de creatie si analiza de valoare. Principiile generale, estetice, sunt cele juste, numai aplicarea lor la imediat are de suferit\u201c. \u00cen consecinta, cartea \u201enu va putea ram\u00e2ne dec\u00e2t ca o creatie, dar nu ca un \u00eendreptar\u201c. Cei preocupati de canon ar putea ricana ca factorul creatie e aici un neajuns. Dar Calinescu nu a scris si nici nu a avut \u00een intentie (o atesta si corespondenta cu editorul sau Al. Rosetti) sa scrie un \u00eendreptar sau un manual de literatura. E superfluu de a mai spune ca o asemenea miza, altminteri importanta, utila, mai ales utila, nu era de anvergura lui.
\nO atentie pe masura acorda Nicolae Mecu comentariilor criticilor profesionisti. Serban Cioculescu credea a-l fi prins pe Calinescu \u00een \u201edelict de logica\u201c. Alegatiile lui sunt otioase si de multe ori, cum ar fi zis Maiorescu si contemporanul nostru Al. Paleologu, nu sunt \u00een chestie. Ele cad ca nuca \u00een perete si ascund, destul de inabil, umorile criticului poreclit \u201eSerban cel Rau\u201c. Cioculescu va reveni \u00eensa \u00een timp asupra subiectului si oarecum se va revizui Nicolae Mecu semnaleaza ameliorarile unor opinii formulate de acesta la cald, modul cum \u201e\u00eesi depaseste sensibil reactiile umorale din primele articole\u201c, \u00eenc\u00e2t va scrie, e drept parca rup\u00e2ndu-si din suflet, ca \u201eIstoria\u201c confratelui sau \u201eram\u00e2ne o carte fermecatoare pentru lectorii avizati si inutila prin definitie, ca orice opera de arta\u201c. Un alt critic de prim plan, Vladimir Streinu, s-a pronuntat \u00een cadrul unei anchete, pendul\u00e2nd \u00eentre aprecierea ca \u201eIstoria\u201c e \u201eo lucrare de romancier foarte dotat, care a reusit sa dea moliciuni plastice chiar celor mai \u00eenghetate valori ale culturii noastre\u2026, admirabil c\u00e2nd se apuca sa toarne viata \u00een c\u00e2te o mumie literara\u201c si remarci din care nu lipsesc expresii ca \u201eproasta crestere indenegabila\u201c, \u201elipsa de respect\u201c, b\u00e2rfeli vechi\u201c. Mai detasat, E. Lovinescu considera ca lucrarea e \u201ecea dint\u00e2i istorie estetica si deci critica\u201c, iar Pompiliu Constantinescu, si el detasat si comprehensiv, scrie: \u201eInteligenta subtila, perceptie critica fina, sensibilitate mobila si talent plastic abundent, d. G. Calinescu este at\u00e2t de dotat, \u00eenc\u00e2t se foloseste \u2013 simultan sau succesiv \u2013 de marile sale \u00eensusiri, oferindu-ne cel mai atractiv spectacol din critica noastra de astazi\u2026 Criticul este un artist inimitabil, care-si alege coltul de preferinta de unde scriitorul poate sa apara acoperit de umbre sau de lumina solara; obisnuit cu tehnica lui, p\u00e2na la sf\u00e2rsit \u00eencepi sa-i adopti punctele de vedere, \u00eentr-at\u00e2t este de personal, de ingenios si de insinuant; numai un cititor neinteligent sau ipocrit nu va recunoaste ca, oric\u00e2te divergente intime ar rascoli vasta panorama a istoriei literelor noastre, caleidoscopic \u00eenfatisata de d. Calinescu, ne impune prin excelenta si felurimea \u00eensusirilor sale at\u00e2t de personale\u201c. O caracterizare ce pare sa confirme, ceea ce enuntase principial Mihail Ralea \u00een cronica sa din \u201eRevista rom\u00e2na\u201c, noiembrie-decembrie 1941, si anume ca despre \u201eIstoria\u201c lui Calinescu \u201etrebuie vorbit cu pudoare, cu seriozitate si cu spirit liber\u201c, nu neaparat dupa criterii didactice, metodologice, morale etc. \u2026 \u00cen opinia lui Ralea, trebuie luat \u00een considerare \u00een primul r\u00e2nd ceea ce \u00eel particularizeaza pe autor: \u201efarmecul talentului si temperamentului sau\u201c.
\nAs mai retine doar opinia unuia dintre, pe atunci, tinerii fosti discipoli ai lui Calinescu la Universitatea din Iasi \u2013 Adrian Marino, care, asa cum remarca Nicolae Mecu, nu ezita sa alature numelui lui Calinescu epitetul \u201erenascentist\u201c si sintagma \u201eom universal\u201c si sa afirme ca acestea \u201evor deveni simple locuri comune\u201c. A prevazut bine. Ce n-a prevazut \u00eensa este faptul de a fi devenit poate cel mai \u00eenversunat detractor al lui Calinescu. Dar despre Marino, fata de care Nicolae Mecu mi s-a parut a fi prea tolerant, va mai veni vorba.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Furtunoasa, spectaculoasa, \u00een mai multe sensuri si sub mai multe aspecte, a fost ceea ce Nicolae Mecu numeste \u201eodiseea receptarii\u201c \u201eIstoriei literaturii rom\u00e2ne de la origini p\u00e2na \u00een prezent\u201c a lui Calinescu, \u00een perioada dintre 1941, c\u00e2nd a aparut, si 1947; odisee precedata de \u201eprelungirea puseurilor denigratoare viz\u00e2nd mai ales monografiile Eminescu si Creanga, izbucniri… Cite\u0219te mai mult »G. Calinescu fata cu totalitarismele (II)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[30,6525,604],"class_list":["post-10940","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-g-calinescu","tag-nicolae-mecu","tag-totalitarism"],"views":1693,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10940","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10940"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10940\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10940"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10940"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10940"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}