{"id":10936,"date":"2012-03-01T14:05:21","date_gmt":"2012-03-01T12:05:21","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=10936"},"modified":"2012-03-01T14:06:11","modified_gmt":"2012-03-01T12:06:11","slug":"partituri-fara-frontiere","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/partituri-fara-frontiere\/","title":{"rendered":"Partituri fara frontiere"},"content":{"rendered":"

Kjell Espmark, \u201eB\u00e9la Bart\u00f3k\u00a0 contra celui de-al Treilea Reich\u201c<\/em>, traducere de Angela Martin, Iasi, Editura Polirom, 2012.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

\u201eDar or fi av\u00e2nd chiar at\u00e2ta putere c\u00e2teva masuri <\/strong>
\nale unui cvartet de coarde inc\u00e2t sa opreasca un tanc?\u201c <\/strong>
\n(Kjell Espmark, \u201eB\u00e9la Bart\u00f3k\u00a0 contra celui de-al Treilea Reich\u201c)<\/strong><\/em><\/p>\n

Se spune ca, atunci c\u00e2nd vorbesc armele, muzele tac. Fara sa-si propuna sa sustina contrariul, scriitorul suedez Kjell Espmark demonstreaza, in romanul sau, \u201eB\u00e9la Bart\u00f3k contra celui de-al Treilea Reich\u201c, ca, cel putin uneori, fortei armelor si amenintarilor de orice fel li se poate raspunde prin puterea artei. In cazul de fata, a muzicii \u2013 in care\u00a0 compozitorul B\u00e9la Bart\u00f3k a crezut de-a lungul intregii sale vieti. Nascut in anul 1881, in Imperiul Austro-Ungar (la S\u00e2nnicolau Mare de astazi), Bart\u00f3k este considerat, alaturi de Franz Liszt, unul dintre creatorii muzicali reprezentativi pentru spatiul cultural maghiar si, deopotriva, un nume de referinta in domeniul etnomuzicologiei. Iar prin pasiunea constanta pentru ritmurile folclorice din estul Europei, fie ca e vorba despre cele maghiare, slovace sau rom\u00e2nesti, B\u00e9la Bart\u00f3k a reusit sa depaseasca inchistarea si sa spiritualizeze frontierele politice ale epocii sale, st\u00e2rnind furia nationalistilor din diverse tari, dar innoind in mod fundamental arta componistica a vremii. Chiar dupa ce este acuzat pe fata de tradare nationala de catre unii conationali pentru omagiul public pe care il aduce muzicii populare rom\u00e2nesti, Bartok nu-si va trada convingerile si va continua sa sustina infratirea popoarelor intr-o Europa cladita pe baze noi, idee careia i-a ramas mereu fidel. Caci, dupa cum afirma Kjell Espmark (cel care, in paranteza fie spus, il enumera, asemenea lui Gabriel Garc\u00eda M\u00e1rquez, pe B\u00e9la Bart\u00f3k la loc de cinste printre preferintele sale literare), intr-una din recent publicatele sale convorbiri cu Angela Martin (aparute sub titlul \u201eConfidente\u201c, la Editura Curtea Veche, 2011), \u201edin muzica lui transpare un raspicat \u00abNon serviam\u00bb s\u00abNu voi sluji\u00bbt.\u201c Iar atitudinea sa de opozitie clara fata de cel de-al Treilea Reich il plaseaza, alaturi de Thomas Mann, nu numai printre marii creatori ai secolului XX, ci si printre marile constiinte ale veacului, dovada in plus, daca mai era nevoie, a credintei sale nu doar in puterea transfiguratoare a artei, ci si in datoria artistului de a spune adevarul; cu orice riscuri.
\nPornind de la toate aceste amanunte, Kjell Espmark (nascut in 1930, la Str\u00f6msund, poet, prozator si critic literar, membru al Academiei Suedeze si al Comitetului Premiului Nobel pentru Literatura) nu incearca, in romanul sau aparut in anul 2004, sa alcatuiasca o simpla monografie despre Bart\u00f3k, nici sa scrie o biografie mai mult sau mai putin magulitoare a acestuia si nici sa aduca in fata cititorilor un document(ar) stiintific. Caci, proced\u00e2nd oarecum asemanator ca si in romanele sale anterioare, \u201eUitarea\u201c (2003) sau \u201eCalatoria lui Voltaire\u201c (2006), autorul\u00a0 recompune, in\u00a0 textul de fata, ax\u00e2ndu-se doar pe momentele esentiale, evolutia in plan artistic a extraordinarului muzician, dar si sinuoasa sa devenire personala, plina de incercari, de suisuri si de cobor\u00e2suri. Totul e plasat pe fundalul unei Europe fram\u00e2ntate, in perioada interbelica si in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, nemiloasa conflagratie care il va si determina pe compozitor ca, in cele din urma, sa plece in Statele Unite ale Americii. Si chiar daca romanul acesta a fost publicat abia in urma cu c\u00e2tiva ani, autorul a marturisit nu o data fascinatia si admiratia pe care le-a nutrit pentru Bart\u00f3k, pentru opera sa si pentru luarile lui de pozitie, mai cu seama dupa ce l-a cunoscut si \u201eca politician al artei\u201c, ca sa repetam sintagma lui Espmark insusi (in 1974 a fost facut public, iar in 1981 acesta a aparut si in limba suedeza, un amplu dosar al activitatilor sale din timpul razboiului). Va rezulta de aici, pentru inceput, poemul \u201eB\u00e9la Bart\u00f3k impotriva celui de-al Treilea Reich\u201c, care anticipeaza din punct de vedere tematic romanul cu acelasi titlu pe care Espmark avea sa-l scrie dupa mai bine de doua decenii. In plus, interventia lui B\u00e9la Bart\u00f3k la Conferinta de pace din 1931 a Ligii Natiunilor, precum si scrisoarea de protest a acestuia, in care cerea sa fie admis la expozitia de la D\u00fcsseldorf despre muzica decadenta ca \u201eevreu voluntar\u201c \u2013 remarcabila reactie si uluitor act de implicare civica in conditiile discutarii de pe pozitii extremiste a puritatii ariene sunt elemente de natura a trasa c\u00e2teva repere ale imaginii unui compozitor care a stiut, atunci c\u00e2nd a fost cazul, sa coboare in agora, av\u00e2nd curajul si taria de a-si sustine punctele de vedere intotdeauna umaniste intr-un asemenea mod inc\u00e2t, chiar daca nu a facut armele sa taca definitiv, a reusit, cel putin, sa-i puna pe g\u00e2nduri pe cei care le m\u00e2nuiau.
\nDesigur, momentul cel mai tensionat si cu implicatiile cele mai profunde din intregul roman al lui Espmark este confruntarea lui Bart\u00f3k cu Goebbels si modul in care aparent fragilul artist reuseste sa se impuna, prin credinta nestramutata in adevarul artei, pe de o parte, si in convingerile sale pacifiste, pe de alta. Iar ceea ce in cazul multor autori s-ar fi putut lesne transforma in schema simplista a unei dispute ideologice lipsite de viabilitate estetica devine, la Kjell Espmark, studiu psihologic de mare finete, completat si de amanuntul \u2013 deloc int\u00e2mplator in contextul dat \u2013 al unei noi dimensionari pe care scriitorul suedez o da consacratei teme a visului si universului oniric in ansamblu. Astfel, Bart\u00f3k nu este idealizat, compozitorul nu e nici pe departe prezentat ca un erou perfect, fara frica si fara pata, el are \u2013 si va pastra mereu \u2013 retinerile si temerile inerente unei astfel de atitudini.<\/p>\n

Dar nu va ezita, cu toate acestea, sa-si mentina decizia de a nu colabora cu regimul nazist in niciun fel, nici macar prin simpla prezenta a numelui sau pe afisele concertelor care primeau aprobari din partea noilor autoritati. Insa \u201ein Europa incepe sa se faca seara, o seara scindata intre un cuv\u00e2nt gol si o bezna groasa\u201c, iar Bart\u00f3k realizeaza asta si e prefect constient de implicatiile intunericului si ale fortelor acestuia. Si de faptul ca \u201edoar cel care pleaca de aici se mai poate intoarce.\u201c De aceea, va decide sa plece, in ciuda riscurilor. Nu sa fuga, ci sa plece \u2013 tocmai pentru a pastra vie macar posibilitatea mult visatei reveniri; desi este \u201esf\u00e2siat intre o disperare abstracta, a instrainarii, si o muzica aspra ramasa nescrisa, intr-un bagaj care trebuie sa-si urmeze propria cale. Poate ca vor trece ani p\u00e2na sa-l gaseasca.\u201c Romanul se incheie astfel, caci acesta e, practic, ultimul moment in care B\u00e9la Bart\u00f3k se simte acasa, chiar daca se afla deja in exil. Dar in Europa inca mai putea fi acasa, pe c\u00e2nd in America, la New York, unde va ajunge, nu va reusi niciodata sa se adapteze unor ritmuri si unui mod de viata pe care le va percepe ca fundamental straine.
\nInsa Kjell Espmark nu scrie doar un roman despre climatul politic si \/ sau social al Europei de la inceputul razboiului mondial, ci, procedeaza, p\u00e2na la un punct, urm\u00e2nd stralucitul model impus de Thomas Mann in \u201eDoctor Faustus\u201c si pe care paranteza fie spus, Jos\u00e9 Saramago demonstrase, la r\u00e2ndul lui, ca si\u00a0 l-a insusit perfect, in \u201eMemorialul m\u00e2nastirii\u201c. Mai exact, \u201eB\u00e9la Bart\u00f3k contra celui de-al Treilea Reich\u201c devine si un foarte reusit exemplu de poetica muzicala. Fara sa fie obositor sau exagerat de doct \u2013 efortul de documentare al autorului, intotdeauna evident, este cumva ascuns in spatele naturaletii si ritmului alert al actiunii din anumite fragmente \u2013 textul de fata urmeaza, in punctele esentiale, modelul unei naratiuni muzicale, in linia deschisa de Igor Stravinski al carui nume (ca, de altfel, si al lui Claude Debussy, Franz Liszt sau Wagner, ca sa ne oprim la aceste exemple) este invocat nu o data pe parcursul evolutiei artistice a lui Bart\u00f3k. Iar in str\u00e2nsa relatie cu acest aspect trebuie pus si modul in care autorul trateaza tema timpului si formele acestuia: cartea in discutie e, implicit, si un soi de \u201eBildungsroman\u201c, cititorul av\u00e2nd in fata, e adevarat ca fara respectarea cronologiei, traseul formarii artistice si personale a ilustrului compozitor. Se stie, de la Henri Bergson incoace cel putin, ca timpul se scurge intr-un mod variabil, dupa dispozitia intima a individului si dupa evenimentele care-i afecteaza constiinta. Iar fenomenul muzical este inimaginabil in afara celor doua elemente care-l definesc, dupa cum afirma Igor Stravinski in \u201ePoetica muzicala\u201c, sunetul si timpul; \u201eartele plastice ni se infatiseaza in spatiu, insa muzica se intocmeste prin succesiune in timp. Muzica presupune inainte de toate o anumita organizare a timpului.\u201c Nevoia de organizare si permanenta raportare a muzicii la axa temporalitatii este evidenta si in romanul lui Espmark, caci drumul vietii protagonistului este pus mereu in legatura cu evolutia sa muzicala. Astfel, de la romantismul creatiilor de inceput si de la inr\u00e2urirea pe care muzica lui Richard Strauss o are asupra sa, interesul lui B\u00e9la Bart\u00f3k se va muta catre ritmurile folclorice est-europene, in acest sens compozitorul desfasur\u00e2nd o vasta activitate de pionierat in cercetarea de teren. Epoca insasi favoriza interesul pentru specificul national ignorat p\u00e2na atunci, iar Bart\u00f3k a stiut cum sa utilizeze, transpun\u00e2ndu-le la nivelul propriei sale creatii, ritmurile populare pentatonice, pe urmele lui Mihail Glinka si Antonin Dvor\u00e1k, cei care schitasera, inca din secolul al XIX-lea necesitatea identificarii unor izvoare noi de inspiratie in muzica populara. Stravinski considera ca cele doua principii esentiale in muzica sunt similitudinea si contrastul. Kjell Espmark stie prea bine acest lucru, astfel inc\u00e2t reuseste sa varieze intensitatile de ton si accentele din roman, cucerindu-si cititorul de la prima si p\u00e2na la ultima pagina. In plus, autorul sugereaza la tot pasul ca latura oarecum \u201ebiografica\u201c (despre care unii exegeti au vorbit c\u00e2teodata) a acestei carti\u00a0 nu e nicidecum un efect mimetic al realitatii istorice date, ci ia fiinta doar atunci c\u00e2nd tema eului int\u00e2lneste activitatea scrisului, \u201egraphia\u201c, si e completata de permanenta meditatie asupra trecutului. Espmark n-a ales, deci, sa practice, in \u201eB\u00e9la Bart\u00f3k contra celui de-al Treilea Reich\u201c, simpla aventura a scriiturii (inteleasa ca textualism postmodern), asemenea altor contemporani ai sai din spatiul cultural european si nu numai, ci a pornit de la convingerea ca doar prezenta in roman a unei constiinte mereu vii si lucide e de natura sa transforme existenta \u2013 niciodata pe cea strict si exclusiv personala \u2013 in literatura adevarata. Muzica, spunea invatatul chinez Sen’ma-Tsen, este ceea ce unifica. Acest semn tutelar al unitatii nu ia nastere insa niciodata fara cautare si truda. Iar credinta lui B\u00e9la Bart\u00f3k\u00a0 in adevarul muzicii sale \u2013 ca si in forta acesteia este, poate, cea mai buna dovada in acest sens. Caci doar asa partiturile (cel putin ele!) nu se vor mai lovi de frontiere arbitrare.<\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Kjell Espmark, \u201eB\u00e9la Bart\u00f3k\u00a0 contra celui de-al Treilea Reich\u201c, traducere de Angela Martin, Iasi, Editura Polirom, 2012.   \u201eDar or fi av\u00e2nd chiar at\u00e2ta putere c\u00e2teva masuri ale unui cvartet de coarde inc\u00e2t sa opreasca un tanc?\u201c (Kjell Espmark, \u201eB\u00e9la Bart\u00f3k\u00a0 contra celui de-al Treilea Reich\u201c) Se spune ca, atunci c\u00e2nd vorbesc armele, muzele tac.… Cite\u0219te mai mult »Partituri fara frontiere<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[7343,7342,7341,94],"class_list":["post-10936","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-bela-bartok-contra-celui-de-al-treilea-reich","tag-al-treilea-reich","tag-bela-bartok","tag-kjell-espmark"],"views":1547,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10936","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10936"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10936\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10936"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10936"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10936"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}