{"id":10926,"date":"2012-03-01T13:57:06","date_gmt":"2012-03-01T11:57:06","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=10926"},"modified":"2015-01-15T16:56:40","modified_gmt":"2015-01-15T14:56:40","slug":"%e2%80%9enoi-luptam-nu-gandim%e2%80%9c","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/%e2%80%9enoi-luptam-nu-gandim%e2%80%9c\/","title":{"rendered":"\u201eNoi lupt\u0103m, nu g\u00e2ndim\u201c"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Urmarind pasiunile \u2013 \u00een oarecare masura at\u00e2tate, desigur \u2013 st\u00e2rnite de prezenta fugitiva a locotenentului Alexandru Gheorghe sau Gheorghe Alexandru \u00een Piata Universitatii, ma g\u00e2ndesc ce tsunami mondial ar fi st\u00e2rnit Afacerea Dreyfus daca exista internetul. Tema\u00a0 zbuciumarii publicului e oarecum diferita, dar exista si un element comun. \u00cen ambele cazuri, dilema vinovatiei sau nevinovatiei \u2013 \u00eentotdeauna ispititoare ca refugiu pentru spaima Judecatii de Apoi \u2013 este colorata strident cu existenta unui obiect. Nu e nici capodopera artistica, nici bijuterie faimoasa, nici corp ceresc cu urme de viata. E un produs de serie, foarte foarte de serie, haina numita uniforma.<\/strong><\/em><br \/>\nExplicabil. De-a lungul vremurilor, vederea uniformei militare \u00een actiune s-a asociat cu starile umane extreme, cu disperarea ori cu ultima speranta, s-a identificat cu soarta, a modelat istoria si, inerent, a inspirat copios artele. Ca tema de succes, n-a \u00eent\u00e2rziat sa produca si creatori specializati care, la r\u00e2ndul lor au hiperbolizat totul, de la c\u00e2mpurile de bataie p\u00e2na la pasmanteria \u00eembracamintii cazone. Chiar daca oameni de cultura remarcabili au abordat si aspectele non-eroice ale militariei, teme cum ar fi r\u00e2vnita vitejie, nobilul patriotism, \u00eenduiosatorul av\u00e2nt al jertfei de sine au lansat modele, au impus virtuti subestimate-n civilie si au sacralizat elementele exterioare, scenografice ale ostirii. Pitorescul asigurat al parazilor si rutina educatiei traditionale desav\u00e2rsira arhetipologia.<br \/>\nLucrurile nu au evoluat numai conform logicii intrinseci a sistemului, ea \u00eensasi \u00eentortocheata de vreme ce trebuie sa tina \u00een fr\u00e2u frica de moarte si remuscarea de a ucide. Suplimentar, dinspre lumea civila s-au insinuat interese si temeri. Pe civili i-a preocupat mai ales echilibrul dificil dintre abnegatia si docilitatea celor \u00eenarmati sau, mai brutal spus, dintre cultivarea dorintei de a fi carne de tun si descurajarea dorintei de a fi si altceva.<br \/>\nS-a cristalizat astfel un fel de cultura \u2013 \u00een sensul larg al termenului \u2013 a militarismului bine controlat. Formula ei e simpla ca formula apei: doua\u00a0 parti disciplina si o parte uniforma, iar cei doi atomi ai disciplinei sunt ierarhia si ordinul. Faimosul principiu cazon ordinul nu se discuta, se executa consacra pe sleau lasarea la vatra a g\u00e2ndirii proprii.<br \/>\nProbabil ca \u00een conditii de lupta fara asta nu se poate. Dar ce te faci cu armata baltind \u00een plictiseala ei pe timp de pace? Democratia moderna, ca panaceu universal al tuturor riscurilor si slabiciunilor sociale, a gasit solutia: armata nu se implica \u00een politica. Indiscutabil corect. Dar tot democratia se poticneste ca o mireasa \u00een frumoasa-i trena de drepturi si libertati. \u00cen numele altor principii de necontestat, recunoaste categoriilor cu acces interzis la implicarea \u00een politica, \u00eentre care se afla si armata, dreptul de vot. Daca pentru magistrati, care oricum actioneaza independent si dupa propria constiinta, optiunea electorala nu e o problema, \u00een cazul militarului, care nu asculta dec\u00e2t de ordin, se naste o problema. Cum sa voteze universal, egal, direct si \u2013 atentie! \u2013 secret, daca nu primesti ordin?!<br \/>\nResping\u00e2nd aluziile ce s-ar putea face \u00een acest punct la sectiile de votare din cazarmi, care-si pierd actualitatea, sa retinem ca votul corect implica totusi un mic, foarte mic, c\u00e2t de mic, proces de chibzuinta. Cre\u00e2ndu-se precedentul, se nasc alte \u00eentrebari: c\u00e2t de mult, c\u00e2t de larg si c\u00e2t de ad\u00e2nc poate g\u00e2ndi militarul pe temele cetatii ca sa nu se implice \u00een politica?<br \/>\n\u00centrebarea a devenit de interes general prin initiativa locotenentului A.G. de la C\u00e2mpia Turzii. El se prezinta cu numele de Alexandru, Cristian Tudor Popescu, lu\u00e2ndu-l de urechi, \u00eel numeste Gheorghe. Oricum, trebuie sa remarcam ca p\u00e2na si numele alcatuit din doua prenume se potriveste destinului de victima anonima a unor mari \u00eenfruntari, iar Dl. Popescu, uliu al detaliilor, a ales reflex omonimia cu \u00eensusi patronul Armatei rom\u00e2ne.<br \/>\nA.G. s-a prezentat \u00een uniforma printre manifestantii din Piata Universitatii apoi, dupa ce s-a anuntat excluderea sa din armata, a aparut tot \u00een uniforma \u00een timpul unei dezbateri televizate a propriului caz. Interventia Domnului Popescu, si-n emisiune si prin rubrica sa, a dat \u00een clocot parerile si ipotezele, ofiterul fiind considerat de unii mucos, de altii erou. N-au lipsit cei care l-au considerat un mutant programat sa loveasca democratia, iar altii chiar ca potential complotist, stiut fiind ca \u00een unele tari africane loviturile de stat au fost date chiar si de sergenti majori. N-au lipsit inexactitati juridice majore, menite sa-l \u00eenfunde pe ofiter, cum ar fi alegatiile ca uniforma e proprietatea statului sau ca ofiterul nu poate parasi garnizoana fara aprobare (regula existenta pe vremea lui Ceausescu, de care Dl. Popescu ne-a eliberat cu m\u00e2inile goale).<br \/>\nPe noi ne intereseaza \u00eensa nu scenariul si scenografia acestor mici \u00eent\u00e2mplari, ci \u00eentrebarea esentiala: are sau nu voie militarul sa se g\u00e2ndeasca la treburile cetatii mai mult dec\u00e2t o data la patru ani, c\u00e2nd i se acorda minutul sau electoral? Prin a g\u00e2ndi \u00eentelegem si dreptul conex de a se exprima, altminteri discutia e de prisos.<br \/>\nDl. Popescu a oferit doua raspunsuri ce merita egala atentie.<br \/>\nPrimul ar fi ca armata (iar prin armata, toti adeptii cultului cazon \u00eenteleg si fiecare militar, \u00een individualitatea lui) se poate exprima \u00een cetate numai \u00een situatii de haos, cum ar fi \u00een Siria actuala sau \u00een Rom\u00e2nia din decembrie \u201889. Nu ni se spune \u00eensa cine apreciaza starea de haos. Ministrul Apararii? Consiliul Superior de Aparare a Tarii? Freedom House? Fantoma lui Silviu Brucan? Am acorda aceasta \u00eencredere editorialistilor, dar ei se contrazic pe fiecare situatie. Hai ca l-am alege pe cel mai inteligent si mai prob, adica pe Cristian Tudor Popescu, dar ne vor sari \u00een cap patimasii lui forumisti, care turbeaza daca nu-l bestelesc ori de c\u00e2te ori scrie ceva. Dupa ei, editorialistul s-a si pronuntat adesea ca tara e-n haos. Asadar, criteriul \u00eensusi este haotic.<br \/>\nNoroc ca, \u00een subsidiar, cum ar spune avocatii, C.T.P. accepta implicarea militarului \u00eentr-un protest public, dar sa o faca \u00een blugi si adidasi. Iata toata problema redusa p\u00e2na la urma la costumatie.<br \/>\nDin doua una: ori C.T.P., contrar aparentelor, da valoare la propriu zicalei tocite si nedrepte haina-l face pe om, ori pledeaza pentru o ostire de manechine decerebrate. Cea de a doua eventualitate ar trebui sa \u00eenspaim\u00e2nte, pentru ca o armata de mutanti e mai periculoasa pentru democratie dec\u00e2t una de hahalere. Situatia dedublarii \u00een functie de costumul purtat e schizofrenica: cum adica sa ai doua r\u00e2nduri de minti si de simtire, unul pentru veston si altul pentru helanca &#8230;<br \/>\nPentru limpezirea tuturor, si \u00een primul r\u00e2nd a nostalgicilor serviciului militar obligatoriu, poate ca ar fi mai bine sa se reg\u00e2ndeasca statutul civic al militarilor, posibilitatea de a se exprima individual ca membri ai comunitatii, regulile si limitele acestui drept. Desi armata s-a profesionalizat, deci disciplina nu mai reprezinta o restrictie de un an-doi, ci una pentru \u00eentreaga viata activa, spiritul cazon domina multe mentalitati ca pe vremea lui Mos Teaca sau a locotenentului Dub, cu care se confrunta mereu bietul cugetator Svejk. Motivatia capacitatii de jertfire s-a redus la maximum, locul sacrificiului corporal lu\u00e2ndu-l precizia tehnica. Dotarea trupelor se bazeaza tot mai putin pe curaj si tot mai mult pe arme sofisticate. Exceptie fac teroristii kamikaze, \u00eensa N.A.T.O. nu foloseste sinucigasi; dimpotriva, considera fiecare pierdere\u00a0 umana un esec. Competenta presupune oameni cu I.Q. ridicat, ori nu poti baga \u00een uniformele la vederea carora suspina Dl. Popescu orice t\u00e2mpit. Iar daca nu e t\u00e2mpit, nici nu-i poti stavili g\u00e2ndul. Exista oare ceva mai liber dec\u00e2t g\u00e2ndul (cu \u201eg\u201c mic) domnule Popescu?<br \/>\nEliberarea din dogmatism, pentru care-i multumim domnului Popescu, nu putea exclude emanciparea inclusiv a mintilor de sub chipiul uniformelor. \u00cen democratie nimeni nu poate monopoliza g\u00e2ndirea, nici macar liderii de opinie. Democratia nu se teme de controverse, iar fetisul petlitelor e prea de domeniul liricii de regiment ca sa poata tine loc de religie. La urma urmei, \u00een registrul patetic specific domeniului, am spune ca nu este nici rusinos, nici periculos, nici las daca omul din uniforma, educat \u00een spiritul sacrificiului suprem, are dreptul sa stie pentru ce, chiar pentru cine, trebuie sa fie gata sa moara.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Urmarind pasiunile \u2013 \u00een oarecare masura at\u00e2tate, desigur \u2013 st\u00e2rnite de prezenta fugitiva a locotenentului Alexandru Gheorghe sau Gheorghe Alexandru \u00een Piata Universitatii, ma g\u00e2ndesc ce tsunami mondial ar fi st\u00e2rnit Afacerea Dreyfus daca exista internetul. Tema\u00a0 zbuciumarii publicului e oarecum diferita, dar exista si un element comun. \u00cen ambele cazuri, dilema vinovatiei sau nevinovatiei&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/%e2%80%9enoi-luptam-nu-gandim%e2%80%9c\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">\u201eNoi lupt\u0103m, nu g\u00e2ndim\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[4,7334,7335],"class_list":["post-10926","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-editorial","tag-locotenentul-alexandru-gheorghe","tag-uniforma-militara"],"views":1625,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10926","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10926"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10926\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10926"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10926"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10926"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}