{"id":10921,"date":"2012-03-01T13:53:31","date_gmt":"2012-03-01T11:53:31","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=10921"},"modified":"2012-03-01T13:55:38","modified_gmt":"2012-03-01T11:55:38","slug":"pornind-de-la-recensamantul-din-2011-o-intreprindere-demografico-statistica","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/pornind-de-la-recensamantul-din-2011-o-intreprindere-demografico-statistica\/","title":{"rendered":"Pornind de la recensamantul din 2011. O \u00eentreprindere demografico-statistica"},"content":{"rendered":"

Acum, c\u00e2nd am avansat pe drumul \u201emodernizarii\u201c la statutul de colonie FMI, Institutul National de Statistica (INS) a dat publicitatii o parte din datele de la recensam\u00e2ntul desfasurat \u00een noiembrie 2011. Din comunicatul de presa din 2 februarie 2012 aflam ca populatia stabila a Rom\u00e2niei este de 19 042 936 locuitori. Cu peste 4 milioane de locuitori mai putin fata de cifra \u00eenregistrata la 1 iulie 1989, la acea data fiind \u00eenregistrati oficial 23 151 564 locuitori (\u201eAnuarul Statistic\u201c, 1990, p. 56). Procentual, asta se traduce printr-o scadere cu aproximativ 18% a populatiei tarii \u00een 22 de ani de capitalism si democratie. Prin urmare, populatia scade cu aproape 1% \u00een fiecare an, o cifra de-a dreptul neverosimila, nici \u00een vremurile ciumei negre (bubonice) europenii neconfrunt\u00e2ndu-se cu asa ceva; \u00eentre 1300 si 1450, pierderile demografice erau estimate la mai mult de o treime din populatie, procente mari de peste 60% \u00eenregistr\u00e2ndu-se \u00een tarile Europei de nord (cf. Massimo Livi BACCI, \u201ePopulatia \u00een istoria Europei\u201c, Polirom, Iasi, p. 96). Prin urmare, capitalismul postcomunist rom\u00e2nesc are aceeasi forta distructiva demografica precum ciuma bubonica, chiar superioara ei. Este si asta o dare de seama despre evolutia rom\u00e2neasca postcomunista. <\/strong><\/em>
\nMai aflam din amintitul comunicat de presa ca \u00een orase \u00eesi au domiciliul 10 054 milioane de persoane (52,8%), iar \u00een comune 8 989 milioane (47,2%). \u00cen privinta urbanizarii, cifrele de acum si cele din 1989 sunt similare (53,2% a fost procentul urbanizarii la 1 iulie 1989), de unde rezulta ca depopularea Rom\u00e2niei s-a produs fara discriminare, deopotriva din mediul rural si din cel urban, chiar cu un usor spor \u00een favoarea oraselor, daca este sa luam \u00een calcul faptul ca dupa 1989 procesul declararii unor comune drept orase a continuat fara oprelisti, \u00een pofida oricarei logici demografice, \u00eencalc\u00e2ndu-se si cele mai elementare criterii de selectie. Aceasta obsesie rom\u00e2neasca, de urbanizare fortata, a fost caracteristica si \u00een comunism, dar si \u00een postcomunism. Sa dam un singur exemplu important: un criteriu definitoriu pentru ca o localitate sa fie admisa \u00een categoria oraselor \u00eel reprezinta procentul populatiei ocupate \u00een agricultura. De la Friedrich Ratzel \u00eencoace, majoritatea autorilor si-au construit definitia orasului pornind de la tipul de activitate din interiorul orasului, \u00een opozitie fata de sat (cu functia sa agricola). Jacqueline Beaujeu-Garnier si Georges Chabot \u00eei citeaza pe Ahlman si W. William-Olsson, acestia neincluz\u00e2nd \u00een categoria oraselor asezarile omenesti \u00een care toti locuitorii au aceeasi ocupatie, \u00een acest caz excluz\u00e2ndu-se din categoria urbana acele asezari preponderent agricole. Acest criteriu demografico-urbanistic nu reprezinta un impediment pentru administratiile autohtone, asa \u00eenc\u00e2t vom putea vedea pe tabloul urban rom\u00e2nesc orase-sate precum Stefanesti, Valea lui Mihai, Flam\u00e2nzi (\u00een 1907 aici facea polenta explozie, acum satul a fost ridicat la rang de oras), Ianca, Faurei, \u00censuratei, Pogoanele, Fundulea, Murfatlar, \u00centorsura Buzaului, Racari, Bechet, Dabuleni (taranii cultivatori de legume si pepeni pe nisipurile din sudul Olteniei, acum si muncitori zilieri \u00een ritm medieval pe c\u00e2mpiile Europei de Vest, sunt considerati de sistemul birocratic-administrativ rom\u00e2nesc oraseni cu acte \u00een regula). Lista desigur poate continua, am selectat c\u00e2teva fake-uri de orase b\u00e2jb\u00e2ind pe lista judetelor p\u00e2na la litera D (Bechet si Dabuleni apartin judetului Dolj).
\nCu toate aceste exemple de \u201eurbanizare\u201c rom\u00e2neasca, trebuie sa admitem ca orasele Rom\u00e2niei si-au sporit mult populatia \u00een intervalul 1930-1989, de la un procent al urbanizarii de 20% \u00een interbelic ajung\u00e2ndu-se la peste 50% \u00een 1989 .<\/p>\n

Ram\u00e2ne acest fapt important de retinut, Rom\u00e2nia interbelica avea un procent al urbanizarii similar Belgiei la 1500 (cu aproape 400 de ani \u00een urma), Olandei la 1600, Angliei si Tarii Galilor la 1800 (J. De Vries, \u201eEuropean Urbanization, 1500-1800\u201c, Harvard University Press, Cambridge \u201eMass.\u201c, 1984, citat de Massimo Livi Bacci, \u201ePopulatia \u00een istoria Europei\u201c, Polirom, Iasi, 2003, p. 46). Sintagma \u201eeternii tarani ai istoriei\u201c (C. Noica) nu era una fara acoperire. Dar Rom\u00e2nia interbelica nu arata deplorabil doar la capitolul urbanizare. Si alti indicatori descriau elocvent si succint starea de atunci:
\na) mortalitatea infantila a fost \u00een 1930 de 17,56%, o cifra \u00eenspaim\u00e2ntatoare, din 100 de copii nascuti vii, \u00een primul an de viata mureau aproape 18 (\u201eAnuarul Demografic al Rom\u00e2niei\u201c, 2005, p. 200), cu un maxim de 21,9%\u00a0 \u00een judetul Falciu – anul 1937 (\u201eAnuarul Statistic\u201c, 1938, p. 112), o cifra similara Europei vestice la jumatatea mileniului al doilea, deci cu sute de ani \u00een urma. Cauzele acestei situatii sunt multiple si tin de nivelul general economic, care influenteaza igiena privata si pe cea publica, de progresul medical \u00een general. Secolul XX este acela al revolutiilor medicale, trei asemenea momente importante marc\u00e2nd veacul trecut. Prima revolutie medicala a \u00eensemnat stap\u00e2nirea bolilor infectioase, cea de-a doua este cea a tratarii bolilor cardiovasculare, ultima este cea a luptei \u00eempotriva cancerului (Traian Rotariu, \u201eDemografie si sociologia populatiei. Fenomene demografice\u201c, Polirom, Iasi, 2003, p. 162). Toate aceste progrese medicale au \u00eensemnat si progrese \u00een reducerea generala a mortalitatii, inclusiv \u00een reducerea mortalitatii infantile. \u00cen Rom\u00e2nia, toate acestea \u00eesi au \u00eenceputul dupa anul 1945. Este o realitate faptul ca masurile epidemiologice pentru combaterea bolilor infectioase au fost luate \u00een perioada comunismului autohton (Larisa Ionescu-Calinesti, \u201eSperanta de viata \u00een Rom\u00e2nia\u201c, \u00een Le Monde diplomatique – editia rom\u00e2na, anul II, nr. 10, ianuarie 2007, p. 14), ceea ce a generat o scadere a mortalitatii infantile. \u00cen cei 40 de ani de comunism, valorile mortalitatii infantile se reduc, ajung\u00e2nd la o valoare medie pe tara de 26,9\u2030 (o diminuare de aproape 7 ori, de la 18% la 26,9\u2030). \u00cen Europa, \u00een perioada dintre 1950-1970, multe tari coboara sub pragul de 20\u2030 (Islanda, Norvegia, Suedia, Danemarca, Finlanda, Irlanda, Franta);
\nb) durata medie a vietii a fost \u00een 1933 de 42 de ani, o cifra similara Suediei sau Angliei la mijlocul secolului al XIX-lea. La acea vreme, valori similare tarii noastre aveau Polonia si Rusia Europeana (44 ani), tarile dezvoltate din spatiul european occidental av\u00e2nd o speranta de viata la nastere de peste 55 ani de\u00a0 (55 Italia, 69 Danemarca, vezi Ionescu T., Ursuleanu D., Ursuleanu I., \u201eStarea de sanatate la nastere si p\u00e2na la v\u00e2rsta de un an, posibile legaturi cu unele boli cronice la v\u00e2rsta adulta\u201c, Ministerul Sanatatii, Centrul de Statistica Sanitara si Documentare Medicala – CSSDM, Bucuresti, 2004, p. 17 si Larisa Ionescu-Calinesti, op. cit.). Progresul medical din perioada de dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, transpus \u00een scaderea generala a mortalitatii si mai ales a celei infantile, a facut sa creasca durata medie a vietii. \u00cen anul 1961 s-a depasit valoarea de 65 ani, \u00een perioada 1972-1974 ajung\u00e2ndu-se la 69 ani, valoare care se va mentine p\u00e2na \u00een 1989. Este un progres datorat \u00een primul r\u00e2nd cresterii economice generate de politica de industrializare, crestere economica ce va avea influenta asupra progresului medical si a conditiilor generale de locuit. O informatie suplimentara – astazi o durata medie a vietii similara Rom\u00e2niei interbelice o regasim \u00een tari din Africa subdezvoltata (Sierra Leone, ca exemplu de manual);
\nc) procentul mare al populatiei rurale, caracterul profund agrar al Rom\u00e2niei interbelice nu avea cum sa nu se repercuteze asupra gradului de scolarizare al populatiei. La sf\u00e2rsitul secolului al XIX-lea (1899), doar 22% din populatia de peste sapte ani se considera stiutoare de carte, 31 de ani mai t\u00e2rziu (1930) procentul depasind cu putin 50%. Cifrele din tabelul de mai jos sunt sugestive:<\/p>\n

Aproape 3 milioane de locuitori din Rom\u00e2nia Vechiului Regat erau analfabeti la 1930, majoritatea acestora provenind, evident, din mediul rural. \u00cen anul 1937, din totalul populatiei alfabetizate (de 8 213 592), majoritatea oamenilor (85,1%) aveau o educatie sumara, primara, procentul populatiei cu educatie universitara fiind extrem de mic (1,1%) – cf. \u201eEnciclopediei Rom\u00e2niei\u201c, volumul I, p. 164. \u00cen Europa vremii situatia era total diferita, procentaj similar Rom\u00e2niei sau chiar mai mic av\u00e2nd doar Grecia, Spania (procente similare tarii noastre), Portugalia si Rusia (procente inferioare Rom\u00e2niei). \u00cen Ungaria si Cehoslovacia, tari central-europene, procentul populatiei stiutoare de carte era mult superior Rom\u00e2niei din epoca regimului monarhic, chiar si Bulgaria av\u00e2nd un grad de alfabetizare mai ridicat (\u201eEnciclopedia Rom\u00e2niei\u201c, volumul I, p. 147). \u00cen perioada comunista, \u00een intervalul 1947-1989, cifra totala a populatiei scolarizate creste cu o ritmicitate constanta, astfel \u00eenc\u00e2t anuarele statistice din anii ’80 ai secolului trecut nici nu mai consemneaza date referitoare la gradul de alfabetizare a populatiei. \u00cen viziunea conducatorilor \u00eenvatam\u00e2ntului rom\u00e2nesc din perioada comunismului, scopul instructiei scolare nu consta \u00een ridicarea gradului de alfabetizare a populatiei (analfabetismul nu mai era o caracteristica a societatii rom\u00e2nesti), ci \u00een frecventarea de catre elevi a unei forme de \u00eenvatam\u00e2nt postgimnazial, fie ca era vorba de un \u00eenvatam\u00e2nt profesional sau liceal;
\nd) populatia ocupata \u00een principalele ramuri ale economiei a evoluat de la 78.2% si 7,2% populatie ocupata \u00een agricultura si respectiv industrie \u00een 1930 la valori de 38,1% – industrie si 27,5% – agricultura \u00een 1989 (\u201eAnuarul Statistic al Rom\u00e2niei\u201c, 1990, pp. 102-103). Comparatiile pot continua utiliz\u00e2nd si alti indicatori, spatiul nu ne permite o asemenea incursiune statistica.
\nDin tabloul statistic al Rom\u00e2niei interbelice si postbelice (comuniste) putem privi spicui si urmatoarele date: rom\u00e2nii s-au \u00eenscris masiv \u00een partidul comunist imediat dupa razboi (din oportunism?; fiecare \u00eesi poate imagina\/construi propriul raspuns), iar evaluarea regimului tot comunist, \u00een procente, ne arata ca cei care au o privire retrospectiva pozitiva asupra sa \u00eei depasesc pe cei ce \u00eel categorisesc drept unul negativ.<\/p>\n

Vorbind despre urbanizare, as putea fi socotit contradictoriu, pe de o parte afirm\u00e2nd ca orasele Rom\u00e2niei si-au sporit populatia, iar pe de alta parte spun\u00e2nd ca multe sate au fost declarate orase (\u00een comunism si \u00een postcomunism) fara sa \u00eendeplineasca cele mai elementare conditii. Pentru a argumenta urbanizarea din perioada 1945-1989, voi aduce \u00een sprijin c\u00e2teva date demografice elocvente. Sa luam, spre exemplu, ca baza de comparatie actualele resedinte de judet ale tarii noastre. Daca ne uitam pe dinamica acestora, vom observa c\u00e2teva aspecte importante. De exemplu, \u00een anul 1937 populatia urbana a judetului Olt a fost de 5% (un procent, trebuie sa admitem, ridicol), iar Slatina, orasul resedinta de judet, avea 11 155 locuitori (c\u00e2t un sat mai mare din ziua de azi). \u00cen 1989, Slatina ajunsese la 86 360 de locuitori. Miercurea Ciuc, o simpla asezare cu 5 mii de locuitori \u00een 1937, a ajuns la 49 de mii de locuitori \u00een 1989. Multe orase au ajuns sa \u00eesi \u00eenzeceasca populatia, cu Miercurea Ciuc exemplu concret, dar putem adauga aici si alte orase precum Suceava, R\u00e2mnicu V\u00e2lcea, T\u00e2rgu Jiu sau Pitesti. De altfel, \u00eenainte de 1945, doar doua orase (except\u00e2nd Bucurestiul) depaseau 100 000 de locuitori (este vorba de Iasi si Galati). Dupa 1989, numarul acestora ajunsese la 25, 7 dintre ele av\u00e2nd peste 300 000 de locuitori: Brasov, Cluj-Napoca, Timisoara, Craiova, Galati, Constanta si Iasi. Se poate spune ca orasele capata consistenta \u00een comunism fac\u00e2ndu-se abstractie de cele mai elementare norme de estetica urbana (cenusiul blocurilor facute la repezeala). Este drept, comunismul autohton nu a modificat structura tesutului urban din ratiuni ce tin de frumos, nu o viziune estetica de tipul miscarii city beautiful din America sf\u00e2rsitului de secol XIX le-a ghidat demersurile urbanistilor autohtoni; motivul a fost unul mult mai pragmatic, un efort de industrializare extrem de rapida si o inversare a raportului urban\/rural, ceea ce \u00eentr-un anumit sens a si reusit.
\nPe de alta parte, s-ar putea argumenta ca este fortata aceasta comparatie interbelic vs. comunism, \u00eentruc\u00e2t, daca nu s-ar fi stopat evolutia dintre cele Doua Razboaie Mondiale, Rom\u00e2nia ar fi evoluat tot \u00eentr-acolo, daca nu cumva cu mult mai bine. Nu stim cum ar fi evoluat Rom\u00e2nia postbelica \u00een alte conditii economico-sociale dec\u00e2t cele cunoscute. Stim \u00eensa cum a evoluat Rom\u00e2nia postcomunista, asa ca putem compara. Nu o sa amintim de coruptia si clientelismul electoral, de ruinarea industriei si agriculturii (\u00een SUA se finanteaza studii de sociologia irigatiilor, \u00een Rom\u00e2nia a fost mai facila abandonarea tuturor sistemelor de irigatii, oricum, \u00een conditiile unui climat temperat continental, nu poate fi nici vorba de secete \u00een C\u00e2mpia Olteniei, \u00een Baragan, Dobrogea sau Moldova, aici ploua din abundenta \u00een timpul verii, la ce ar mai fi bune sistemele de irigatii?). Ne vom opri doar la dinamica urbana, adica la descresterea demografica urbana, cifrele provizorii de la recensamintele postcomuniste fiindu-ne ghid.
\nCeea ce se prefigura la \u00eenceputul anilor ’90, adica scaderea populatiei oraselor si satelor pe fondul diminuarii natalitatii, consecinta a abrogarii legii interzicerii avorturilor si a descresterii economice, a continuat cu intensitate \u00een al doilea deceniu postcomunist. \u00cen 2011, datele statistice provizorii (\u00een fond definitive, nu se va schimba mai nimic fata de ce s-a publicat de catre INS \u00een noiembrie 2011) ne arta cum 25 de orase ce aveau \u00een 1992 peste 100 000 de locuitori si-au diminuat populatie drastic, cu procente variind \u00eentre 28,88% (un maxim pentru Piatra Neamt) si 4,29% (un minim pentru Cluj-Napoca) – vezi tabelul 4. Toate orasele industriale au avut de suferit, \u00een frunte cu Brasovul, Galatiul, Craiova, Braila, \u00eenchiderea marilor \u00eentreprinderi ce \u00eenglobau mii de muncitori constituind factorul principal al depopularii acestor centre. Desigur, si scaderea natalitatii a fost importanta, nu \u00eensa esentiala. Acesti doi factori (declinul industriei si bilantul natural negativ) sunt primordiali \u00een ceea a \u00eensemnat diminuarea fara precedent a populatiei din orasele (si din satele) rom\u00e2nesti (uit\u00e2ndu-va peste datele statistice, veti observa ca nici dupa Primul si cel de-al Doilea Razboi Mondial nu s-a \u00eenregistrat un asemenea recul de populatie). \u00cen unele cazuri (orase mici monoindustriale), falimentul industriei a dus chiar la \u00eenjumatatirea populatiei localitatii, un exemplu fiind orasul Corabia din judetul Olt, asezare ce avea \u00een 1989 aproximativ 30 de mii de locuitori, iar \u00een 2011 ajunsese la numai 14 mii, si asta \u00een conditiile \u00een care orasul a \u00eenglobat si comuna Celei, aflata \u00een imediata lui apropiere.
\nCe politici a adoptat statul rom\u00e2n confruntat cu asemenea probleme de o importanta capitala? Pai, \u00een primul r\u00e2nd, i-a invitat ceremonios pe rom\u00e2ni sa plece din tara, daca nu se multumesc aici, \u00een orasele noastre postindustriale, orase suferind de o crasa lipsa de locuri de munca. \u00cen al doilea r\u00e2nd, ca tot daduse natalitatea semne de \u00eenviorare odata cu politicile ce o stimulau, din vechea legislatie, s-a hotar\u00e2t, extrem de pripit, ca este o risipa inutila de bani acordarea unei indemnizatii de crestere a copilului timp de doi ani, asa ca s-a mers pe o formula mai restrictiva, economisirea de bani av\u00e2nd drept consecinta scaderea si mai mare a bilantului natural al populatiei (un singur an indemnizatie, daca stai doi ani acasa sa-ti cresti copilul risti sa fii dat afara de la serviciu). Da, natalitatea este \u00een scadere \u00een majoritatea tarilor europene, inclusiv \u00een Vestul bogat, dar acolo se compenseaza cu un bilant migratoriu pozitiv, ceea ce nu este cazul nostru; la noi, bilantul total al populatiei este negativ pe ambele paliere, cel natural (natalitate-mortalitate) si cel migratoriu (emigranti-imigranti). Este mai mult dec\u00e2t probabil ca \u00een viitor ne vom confrunta cu aceleasi tipuri de probleme: scaderea populatiei, migratia creierelor (mii de medici parasesc Rom\u00e2nia anual; s-a facut vreun calcul care sa ne arate cam c\u00e2t a costat instructia acestor medici, din copilarie si p\u00e2na la rezidentiat, si pierderea datorata faptului ca ei vor profesa \u00een alte tari, sau este un calcul stupid si nu trebuie nicicum facut?), migratia m\u00e2inii de lucru ieftine (mii de tarani rom\u00e2ni muncesc \u00een conditii medievale \u00een Spania si Italia, mergeti si ascultati-le povestile, cele mai multe sunt cutremuratoare), degradarea conditiilor sociale \u00een tara (delicventa juvenila, prostitutie, sexualitate la minori; anul trecut, 260 de minore cu v\u00e2rste \u00eentre 13 si 15 ani din judetul Vaslui au dat nastere la copii).
\nSunt probleme extrem de grave, iar guvernele par a fi opace la chestiuni de o importanta primordiala. Singura solutie ram\u00e2ne la \u00eendem\u00e2na cetateanului; el, constient de puterea lui (puterea celor fara de putere), poate fi \u00een stare sa impuna agenda publica. Interesele comunitatii vor fi respectate numai atunci c\u00e2nd fiecare se va implica activ \u00een bunul mers al societatii \u00een ansamblu. Pentru ca, asa cum se exprima, foarte nimerit, N. Chomsky, istoria ne \u00eenvata ca drepturile nu \u00eei sunt oferite, de la sine, omului, drepturile sunt cucerite.<\/p>\n

 <\/p>\n

Text publicat <\/em><\/strong>
\nsi pe platforma Criticatac<\/em><\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Acum, c\u00e2nd am avansat pe drumul \u201emodernizarii\u201c la statutul de colonie FMI, Institutul National de Statistica (INS) a dat publicitatii o parte din datele de la recensam\u00e2ntul desfasurat \u00een noiembrie 2011. Din comunicatul de presa din 2 februarie 2012 aflam ca populatia stabila a Rom\u00e2niei este de 19 042 936 locuitori. Cu peste 4 milioane… Cite\u0219te mai mult »Pornind de la recensamantul din 2011. O \u00eentreprindere demografico-statistica<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[7333,3542,7332,7330,7331],"class_list":["post-10921","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-conditii-de-locuire","tag-populatie","tag-progresul-medical","tag-recensamantul-din-2011","tag-urbanizare-fortata"],"views":1673,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10921","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10921"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10921\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10921"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10921"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10921"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}