\u201ePentru mine, regizorul-cheie al perioadei nu a fost nici Lars von Trier, nici Michael Haneke, ci Roland Emmerich, maestrul filmelor de m\u00e2na a doua de la Hollywood\u201c, scrie Toby Young intr-un articol recent din \u201eThe Telegraph\u201c despre obsesiile apocaliptice din primul deceniu al secolului XXI. \u201eIn doua filme, The Day After Tomorrow si 2012, Emmerich a dat o expresie puternica dorintei ad\u00e2nc inradacinate a publicului pentru extinctie\u201c, comenteaza eseistul.<\/p>\n
Toby Young crede ca, de c\u00e2te ori a fost proorocita o catastrofa globala care nu s-a int\u00e2mplat, in primii zece ani ai secolului XXI, de la eroarea Y2K din sistemele de calcul la terorism si la incalzirea globala, locuitorii lumii occidentale au fost, in mod paradoxal, teribil de frustrati de esecul profetiei. \u201eAtacurile de panica au fost pentru douamiisti (termenul e o referire ironica la cei care se temeau de eroarea Y2K) ceea ce cocaina a fost pentru anii ’90: au reprezentat invazia de adrenalina a alegerii\u201c, scrie Young. Si adauga: \u201eDaca ultimii zece ani au avut o trasatura distinctiva, aceea a fost ca le-a permis oamenilor sa dea o expresie deplina t\u00e2njirii lor dupa haos, una dintre cele mai intunecate dorinte ale inconstientului. A fost deceniul in care apetitul oamenilor pentru distrugere a devenit aproape de neostoit\u201c.<\/p>\n
Unul dintre domeniile in care acest pesimism s-a manifestat din plin a fost Internetul. \u201eContrapunctul acestei furtuni au fost noile tehnologii, o alta trasatura distinctiva a deceniului\u201c, scrie Toby Young. \u201eIn anii saizeci, Harold Wilson a vorbit despre \u00abcaldura alba a acestei revolutii\u00bb, insa ritmul schimbarilor tehnologice a crescut exponential in anii 2000, ca si cum ar fi fost accelerat chiar de Large Hadron Collider. Rar s-a int\u00e2mplat sa treaca o saptam\u00e2na fara ca un nou gadget sa acapareze imaginatia publicului \u2013 fie ca a fost consola PlayStation, iPod-ul, telefonul BlackBerry, consola Xbox sau iPhone-ul \u2013, iar Internetul a dominat cultura populara in acelasi fel in care o facuse muzica in anii ’70, televiziunea in anii ’80 si filmele in anii ’90. La suprafata, Internetul a fost un avantaj imens al epocii, permit\u00e2ndu-le oamenilor sa obtina carti mai usor (prin Amazon), sa cumpere lucruri de m\u00e2na a doua mai ieftin (pe eBay) si sa descarce ultimul album printr-un click de mouse (prin iTunes)\u201c.<\/p>\n
Totusi, arata Young, dincolo de ovatiile cu care a fost primit Internetul, acesta a fost int\u00e2mpinat si cu foarte mult scepticism. \u201eEste versiunea pentru mediul digital a legii lui Newton: pentru fiecare actiune ce sarbatoreste sosirea unei noi inventii va exista intotdeauna o reactie egala si de sens opus\u201c, scrie eseistul. El insira o serie de titluri panicarde din ziare: \u201eCum folosirea Facebook-ului va poate creste riscul de a va imbolnavi de cancer\u201c sau \u201eCum computerele pot dauna viitorului copiilor dvs… distrug\u00e2ndu-le creierele\u201c sau \u201eFolosind aceasta fotografie, reporterul nostru s-a dat drept o fetita de 15 ani pe MySpace \u2013 unul dintre site-urile folosite de milioane de adolescenti. In c\u00e2teva ore a devenit tinta unui pedofil. C\u00e2t de sigur e copilul dvs?\u201c.<\/p>\n
O alta falsa apocalipsa, arata Young, a fost criza economica mondiala; desi ea a avut consecinte neplacute la scara globala, aceasta criza nu a condus, totusi, la o a doua mare recesiune economica si, la sf\u00e2rsitul lui 2009, economiile Statelor Unite, a Japoniei si a Germaniei au revenit pe crestere. Si profetii apocalipsei se incapat\u00e2neaza sa nu vada jumatatea plina a paharului: in ciuda unor reality show-uri deplorabile, precum \u201eBig Brother\u201c, primul deceniu al secolului a fost, se pare, judec\u00e2nd dupa succesul unor seriale precum \u201eLost\u201c si \u201eThe Sopranos\u201c, epoca de aur a televiziunii britanice.<\/p>\n
Explicatia lui Young e ca anxietatea anilor \u201890, teama omenirii in prag de mileniu s-a revarsat si peste anii 2000, otravind atmosfera acestora: \u201ePopulatia lumii astepta, cu o bucurie prost ascunsa, echivalentul de secol XX al meteoritului ce a dus la disparitia dinozaurilor\u201c. Din pacate, arata eseistul, \u201eceea ce ar fi trebuit sa fie o perioada fericita \u2013 poate cea mai fericita din istorie \u2013 a devenit una destul de mizera. In primii 10 ani ai secolului XXI, omenirea a fost cuprinsa de un vis febril in care si-a vazut lumea distrusa din nou si din nou\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u201ePentru mine, regizorul-cheie al perioadei nu a fost nici Lars von Trier, nici Michael Haneke, ci Roland Emmerich, maestrul filmelor de m\u00e2na a doua de la Hollywood\u201c, scrie Toby Young intr-un articol recent din \u201eThe Telegraph\u201c despre obsesiile apocaliptice din primul deceniu al secolului XXI. \u201eIn doua filme, The Day After Tomorrow si 2012, Emmerich… Cite\u0219te mai mult »\u201eThe Telegraph\u201c – Primii 10 ani ai secolului XXI. Apetitul pentru apocalipse<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[251],"class_list":["post-1092","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-international"],"views":3144,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1092","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1092"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1092\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1092"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1092"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1092"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}