{"id":10917,"date":"2012-03-01T13:49:45","date_gmt":"2012-03-01T11:49:45","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=10917"},"modified":"2012-03-01T13:50:53","modified_gmt":"2012-03-01T11:50:53","slug":"optiunile-lui-assad","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/optiunile-lui-assad\/","title":{"rendered":"Optiunile lui Assad"},"content":{"rendered":"

Se face tot mai \u00eentuneric si mai greu pentru dictatorii care \u00eenca au ramas la putere, sa supravietuiasca si sa-si continue politica de oprimare. \u00cen acest context, e o mare rusine ca Organizatia Natiunilor Unite nu reuseste \u00eenca sa se impuna ca o forta fara de echivoc \u00een promovarea democratiei, a combaterii efective a genocidului. Ma refer la imposibilitatea Consiliului de Securitate de a aproba o rezolutie \u00eempotriva situatiei din Siria, din pricina vetoului exprimat de Rusia si China, dictaturi, la r\u00e2ndul lor, mai mult sau mai putin voalate. Recenta Declaratie a Natiunilor Unite care condamna crimele fortelor guvernamentale din Siria si \u00eel responsabilizeaza pe Assad are caracterul non-binding, adica nici o valoare practica si, pe l\u00e2nga faptul ca nu modifica nimic, da satisfactie Chinei, Rusiei, lui Assad \u00eensusi si, probabil, Iranului. <\/strong><\/em>
\nDar, cu sau fara Natiunile Unite si sterila Liga Araba, situatia lui Assad nu e deloc de invidiat, iar optiunile lui \u00eencep sa se restr\u00eenga rau de tot, asa cum arata recent cunoscutul analist politic Moises Naim de la El Pais. Se vorbeste mult despre optiunile la dispozitia democratiilor mondiale pentru a opri masacrul din Siria, dar mult mai putin despre optiunile pe care le mai are Assad.
\nNi-l putem imagina pe s\u00e2ngerosul dictator reflect\u00e2nd la posibilitatile sale \u00een vreme ce priveste doua fotografii extrem de semnificative, ambele de anul trecut. Una este portretul frumoasei sale sotii, Asma, \u00eentr-un material extrem de elogios al revistei Vogue; cealalta \u00eenfatiseaza cadavrul lui Muhammar Gheddafi. Prima este, fara \u00eendoiala, amintirea unei vieti cu alternative pe care astazi nu le mai are. Cea de-a doua \u00eei arata, neiertator, care ar putea sa-i fie, mai devreme sau mai t\u00e2rziu, destinul. Speranta \u2013 simbolizata de poza din Vogue \u2013 ca Assad ar fi putut sa se distanteze si sa reformeze dictatura brutala a tatalui sau, nu o mai nutreste nimeni astazi. Aceasta cale de iesire pe care a cultivat-o ani buni cu multa siretenie, dupa miile de morti din ultimele luni e, fara nici o \u00eendoiala, \u00eenchisa. Dupa cum \u00eenchise par multe alte alternative. Ce are, totusi, astazi Assad la dispozitie? Voi analiza aceste optiuni \u00een ordinea \u00een care le enumera Moises Naim.
\nAssad poate continua, cum a facut-o p\u00e2na acum, sa ucida populatia revoltata si familiile ei. Este exact ceea ce a \u00eencercat sa faca Ghaddafi. Dictatorul libian a fost oprit de catre interventia NATO, dar omologul sau sirian stie prea bine ca puterile occidentale nu vor intra cu nici un pret \u00een razboi cu tara lui. Si, \u00een consecinta, ori de c\u00eete ori nivelul sanctiunilor \u00eempotriva Siriei este ridicat, el ridica nivelul masacrelor… Dar p\u00e2na si Assad stie ca numai represiunea nu poate fi o solutie de iesire, ca nu poate fi purtata vreme indefinita: prea multe tari \u00eei \u00eenarmeaza deja pe insurgenti si \u00eei sprijina. Pe urma, r\u00e2ndurile insurgentilor cresc \u00een proportie alarmanta si, \u00een aceasta situatie, nu e imposibil de imaginat ca o importanta parte a armatei sa-l paraseasca, trec\u00e2nd de partea cealalta. Fapt care ar putea sa determine si oportunistele Rusia si China sa-i \u00eentoarca spatele. Deci, numai a ucide nu ajunge, sau nu e solutia de iesire viu.
\nDictatorul ar putea sa \u00eenceapa sa negocieze. \u00centrebarea este: cu cine? Opozitia nu reprezinta o entitate omogena, e mai degraba un amalgam \u00een vesnica miscare de grupuri necoordonate \u00eentre ele, unite de o singura dorinta comuna: aceea de a-l rasturna pe Assad si eventual de a-l vedea mort. Cealalta alternativa ar fi negocierea cu strainii: Natiunile Unite, Liga Araba, Uniunea Europeana, Statele Unite… Pe terenul acesta, Assad ar putea promite, \u00een schimbul medierii internationale (eventual \u201ecastile albastre\u201c), o serie de reforme social-politice, care are comporta o partiala renuntare la putere. Dar ar fi utopic, naiv de presupus ca strainatatea l-ar crede si nu ar cere garantii extrem de precise si de stricte. Iar dictatorul stie bine ca, ced\u00eend putin din putere, ar augmenta serios posibilitatea de a o pierde cu totul (a se vedea cazul lui Mubarak). Obstinatul refuz al lui Gheddafi de a face concesii pe acest subiect era bazat exact pe aceasta convingere. Dar, oare, daca ar fi stiut Gheddafi unde o sa-l duca oarba intransigenta ar fi continuat pe linia dura care i-a adus pieirea? Catre sf\u00e2rsit, Gheddafi si fiii lui au \u00eencercat cu disperare orice fel de negociere ce putea sa le garanteze ca vor ram\u00e2ne la putere, chiar o putere serios limitata \u2013 dar era prea t\u00e2rziu. Lectia Libiei ne spune ca trebuie negociat \u00eenainte de a fi \u00eenvins. Pe de alta parte, lectia Tunisului, Egiptului si Yemenului ne spune ca, \u00een regimurile totalitare, nu exista conceptul de a \u00eemparti puterea. Cu alte cuvinte, ori totul, ori nimic!
\n\u00cen sf\u00e2rsit, exilul. \u00cen fond, exilul e preferabil mortii. Sau \u00eenchisorii. Fara \u00eendoiala, au ajuns la aceasta \u00eentelepciune familiile lui Gheddafi, Hussein sau Mubarak. E un fapt clar, de exemplu, ca azi calitatea vietii lui Bebe Doc Duvalier este ne\u00eendoios superioara aceleia a lui Seif al-Islam Gheddafi. Este de crezut ca si familia lui Assad trebuie sa-si fi pus aceasta problema. Dar unde sa pleci? \u00cen Europa, pe Assad \u00eel asteapta Tribunalul Penal International si sute de organizatii, guvernamentale si neguvernamentale, care au documentat minutios atrocitatile comise de Assad si de familia lui. O alta posibilitate ar fi Iranul, sau chiar China si Rusia, desi nu se stie daca aceste tari ar fi, p\u00e2na la urma, \u00een largul lor cu un oaspete at\u00e2t de \u201eincomod\u201c. Dar chiar si daca aceasta posibilitate ar exista, problema este: pe cine ar lua dictatorul cu el \u00een avionul care l-ar duce \u00een exil? Fratele presedintelui este seful aparatului represiv al regimului, iar sora lui este o fanatica a politicii pumnului de fier. Pe urma, mai sunt si generalii, sefii organelor de siguranta. O \u00eentreaga sleahta de criminali notorii, colaboratorii lor si familiile respective. Umbla zvonurile, si sunt destul de plauzibile, ca acestia au deja o retea bine pregatita care sa-l \u00eempiedice pe Assad sa plece, daca dictatorului i-ar sur\u00e2de la un moment dat ideea exilului.
\nE limpede pentru toata lumea ca sf\u00e2rsitul s\u00e2ngeroasei dinastii siriene se apropie, \u00eensa nimeni nu poate sti daca este o chestiune de zile, saptam\u00eeni sau luni. Dupa cum am vazut, optiunile lui Bashar al-Assad sunt foarte putine si extrem de neatragatoare.
\nSe apropie funia de par!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Se face tot mai \u00eentuneric si mai greu pentru dictatorii care \u00eenca au ramas la putere, sa supravietuiasca si sa-si continue politica de oprimare. \u00cen acest context, e o mare rusine ca Organizatia Natiunilor Unite nu reuseste \u00eenca sa se impuna ca o forta fara de echivoc \u00een promovarea democratiei, a combaterii efective a genocidului.… Cite\u0219te mai mult »Optiunile lui Assad<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[7047,7329,5074,5883],"class_list":["post-10917","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-liga-araba","tag-moises-naim","tag-muhammar-gheddafi","tag-siria"],"views":1679,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10917","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10917"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10917\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10917"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10917"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10917"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}