\u00cen \u201eClipa\u201c Vartan Arachelian publica un serial despre Constantin Tanase si cartea pe care Nicolae Carandino a scris-o despre marele, legendarul comic popular al scenei rom\u00e2nesti de la mijlocul secolului trecut. Gustul subtire si discriminator al estetilor de profesie descalifica si dispretuieste supraimpunerea genului usor al teatrului de revista pus nesmintit sub specia frivolitatii efemerului si divertismentului facil. \u00cen contra acestei prejudecati sta exemplul marilor artisti care si-au cucerit si si-au format publicul \u201ec\u00e2nt\u00e2ndu-i \u00een struna\u201c acestui public, adica utiliz\u00e2ndu-i predispozitiile \u00eentr-o directie neasteptata si fara ca sa-i jigneasca \u201eanalfabetismul\u201c estetic. Este chiar privilegiul marilor constiinte artistice de a-si pregati publicul si scena pe care sa joace \u00een fata lui. Om de extractie joasa, artistul genuin dintr-un Constantin Tanase oarecare se \u00eent\u00e2lneste cu geniul prototipului, Matei Millo, om cu arbore aristocratic, dar artist \u201ec\u00e2nt\u00e2nd\u201c si el pe claviatura instrumentelor populare cu larga accesibilitate \u00eentr-un public atras de divertisment si distractie usoara. Vulgaritatea \u00een care trage sa moara si se sf\u00e2rseste azi genul \u201efrivol\u201c al divertismentului ajuns \u00een bratele maimutelor cu chip de om topaind pe ecranul televizoarelor nu-i un motiv sa dispretuim ciocoieste o specie at\u00e2t de populara si cu o mare traditie. Vodevilul, farsa facila si plina de haz, \u201ec\u00e2nticelul comic\u201c si cupletul satiric au facut epoca si, peste toate cusururile ce supara ochii si urechile estetilor de cabinet, au imensul merit de a fi inventat si format publicul de teatru al lui Caragiale: mai \u00eent\u00e2i un \u201eteatru de gradina\u201c, pentru mahalagii, cu ecouri parodice p\u00e2na \u00een Caragiale, apoi acela pretentios si \u00eenalt, oficiat pentru cei alesi \u00een temple speciale, care azi se cam destrama si ele sub asaltul trotuarului, al asa-numitelor \u201espatii neconventionale\u201c (poduri, pivnite, baruri, fabrici dezafectate etc.). Primii nostri actori de uz popular sunt niste saltimbanci si aventurieri: carute cu paiate. Istoria lor poate \u00eencepe cu Matei Millo de la Stolniceni care si-a distrat epoca si oamenii ei cu c\u00e2nticele comice ca Baba H\u00e2rca, \u201eopereta vrajitorie\u201c si cu Paraponisitul pus \u00een slujba \u201ede partidele Drepto-st\u00e2ngo-centralo-junimist si Libero-geliro-jumulist\u201c ale carui ecouri se vor simti ca vii p\u00e2na si \u00een aventurile cu \u201ec\u00e2nticele\u201c din scurta istorie furtunoasa a unei formatiuni \u201eliber schimbiste\u201c din noua noastra epoca postrevolutionara si postdecembrista. Nemuritoare, istoria teatrului frivol si popular l-a \u00eenc\u00e2ntat pe G. Calinescu, iar una din genialele lui pagini \u00eel are ca erou pe Matei Millo, stramosul viitorului mare actor comic Constantin Tanase si al c\u00e2torva congeniali precum Toma Caragiu ori Dem Radulescu. Iata-l pe memorabilul stramos evocat de pana divinului critic, el \u00eensusi tainuindu-si sub solemnitati de tip parodic umbra indelebila de mare cabotin si mare \u201eaventurier\u201c doar de cabinet: \u201eActorul a compus, fireste, c\u00e2nticele comice: \u00abParaponisitul fara slujba\u00bb \u00abnemetahirisit si nechivernisit\u00bb, \u00abHaine vechi sau zdrentele politice\u00bb, cu sugestii probabil din vieux habits! vieux galons! de Beranger (\u00abHaine vechi, haine purtate! \/ Haine vechi, haine patate!\u00bb). La reprezentarea din ianuarie 1877 a acestui din urma c\u00e2nticel, pe care ca sa-l auda \u00abchiar babele si-au deznodat paralutele lor de \u00eenmorm\u00e2ntare\u00bb, se petrecu un scandal ce ajunse \u00een dezbaterea Adunarii deputatilor. Comitetul dadu ordin sa se \u00eentoarca surubul la gaz, pompierii arestara pe Millo, care, slobozit de public, juca totusi satira dramatica \u00een fata cortinei \u00eentre doua capete de lum\u00e2nare de seu, fiind \u00abecrasat\u00bb cu aplauze. Ca urmare nu i se mai dau roluri… Invoc\u00e2nd v\u00e2rsta \u00eenaintata, Millo \u00eesi prezenta demisia care, spre consternarea lui, \u00eei e primita. Apoi si-o retrage, socotind-o nula si neavenita. Era de altfel si profesor la Scoala de muzica si declamatiune. N. Filimon, \u00een concordanta cu alti cronicari, recunosc\u00e2ndu-i \u201ebriliantul talent\u201c, regreta mercantilismul lui. (…) Cu toate acestea, afacerile lui nu erau stralucite, datora bani \u00een toate partile si creditorii, \u00eentre care \u00een 1860 un Toma Ciupitoare, fac reclamatie prin prefectura. Jean Wachmann \u00eensusi avea de primit \u00een 1859 o suta de ducati\u201c. Cu afacerile la pam\u00e2nt si plin de datorii ca toti ilustri sai urmasi, Millo joaca \u00een cuplete, c\u00e2nticele si piese frivole de care s-a ales praful de n-ar fi fost G. Calinescu sa le puna \u00een rama de aur a \u201eIstoriei\u201c sale: coroana acestor printi ai scenei sarace e facuta din pietre false, dar cu c\u00e2ta naturalete si stralucire purtate de uriasul lor talent! \u201eDin repertoriul lui Millo \u2013 scrie G. Calinescu \u2013 se afla \u00een ms. \u00abVicontile de Letorier\u00bb de Bayard si Diumanuar, \u00abCuconita doarme\u00bb, am\u00e2ndoua traduse de actor (cum va face si Caragiale cu \u00abRoma \u00eenvinsa\u00bb \u2013 n.n.), \u00abJanco Jianul, capitan de haiduci\u00bb de I. Anestin, \u00abFatul haiducul\u00bb, de I. Penescu, \u00abNebuna de la 7 turnuri\u00bb (actiunea \u00een Egipt, 1799), \u00abPrantasa Cacabu\u00bb (eroi: Urlebuc, Craulco, Beiul; decor oriental, turnuri, capete de nebuni iesind pe ferestre si hohotind: \u00abha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, dura, dura, dura,\u00bb) si altele. \u00cen 1861 \u2013 continua criticul \u00eensirarea abracadabrantului repertoriu al neantului \u2013 repertorul sau era: \u00abFermecatoarea\u00bb, \u00abSoldatul rom\u00e2n Voiosila\u00bb, \u00abFata cojocarului\u00bb, \u00abPacatele cununiilor\u00bb, \u00abCaisachi\u00bb, \u00abJan Janeton\u00bb, \u00abTrei dascali\u00bb, \u00abMarco Bozari\u00bb, \u00abO noapte pe ruinile T\u00e2rgovisti\u00bb, \u00abUn tr\u00e2ntor\u00bb, \u00abUmbra lui Mihai\u00bb, \u00abCaderea Misolonghii\u00bb, \u00abSculptorul\u00bb, \u00abMemoriile a doa june maritate\u00bb, \u00abDiaconu\u00bb. \u00cen acest an, la zece noiembrie, Eufrosina Pop, actrita, poate Eufrosina Popescu, cea adorata de Eminescu, nastea un copil nelegitim, Matei, probabil al lui Millo, care e nas.\u201c Recompusa asa de meticulos, cu date pozitive, biografia se \u00eencarca de nu stiu ce aer fabulos si fantastic: devine improbabila, urc\u00e2ndu-si imperceptibil subiectul \u00een mit. \u00cen fine, mai scrie G. Calinescu, parintele lui Millo murind \u00een 1841, Matei, \u201ecare urmase Academia Mihaileana, trecu sub epitropia lui Iancu Prajescu, unchi dinspre mama. Millo plecase la Paris la 18 noiembrie 1840. Ce studii va fi facut anume t\u00e2narul comis \u00een capitala Frantei, nu se stie. Ca sa smulga bani de la epitrop \u00eei descria expeditii probabil imaginare prin munti cu scolarii si profesorii Universitatii de inginerie. Contracta datorii \u00eengrozitoare si sezu la \u00eenchisoare pentru neplata lor, dupa ce propusese \u00eenjghebarea sumei de 600 de galbeni prin \u00eemprumut de la cele cinci surori ale sale care salasluiau la manastire si prin anticiparea pe doi ani a partii sale de venit de pe mosia Spataresti.\u201c Amanetul pe viitor face puntea catre legenda si mit iar istoria se sf\u00e2rseste aici. Asa \u201epatesc\u201c toti marii artisti care \u00eencap sub ochiul patrunzator al marilor critici: intra pe nesimtite \u00een tiparul legendei pe care o merita mai presus dec\u00e2t biografia pedestra compusa de pedanti ori amatorii de picanterii. Matei Millo al lui G. Calinescu este un prototip. \u00cen schema lui \u00eencap toti urmasii demni de acest nume ai marelui actor al propriului rol: Constantin Tanase, Toma Caragiu, Dem Radulescu, Amza Pellea si altii. De scandalul cu \u201e\u00eentoarcerea surubului la gaz\u201c si arestarea actorului de catre pompieri (o forma primara de cenzura) \u00een timpul reprezentatiei cu \u201eHaine vechi sau zdrentele politice\u201c a lui Millo au suferit mai apoi, \u00eentr-o forma sau alta, toti ceilalti de dupa el. \u201eSlobozit de public\u201c, Millo si-a jucat rolul mai departe, \u00een fata cortinei \u00eentre doua capete de lum\u00e2nare de seu fiind \u201eecrosat\u201c cu aplauze. Cu aplauze a fost \u201eecrosat\u201c si Tanase c\u00e2nd, \u00een \u201eRazboiul la santan\u201c sau, mai ales, \u00een \u201eHora lui Ionel\u201c, seful guvernului din 1914 spunea pe scena, prin gura lui Tanase, tot ce nu putea marturisi de pe banca ministeriala (\u201eUnii faceau multa gura \/ Ca dau nemtilor untura \/ Untura daca le-am dat \/ Iodoform \u00een schimb am luat. \/ Mi-au mai dat pentru porumb \/ \u00cen schimb graunte de plumb \/ Nu va temeti fratii mei… \/ Le pastrez tot pentru ei.\u201c) Acesti mari cupletisti \u201efrivoli\u201c au fost mari patrioti si si-au \u201edistrat\u201c publicul educ\u00e2ndu-l \u00eentr-un fel \u00een care putini au facut-o. Cum a facut Tanase, cel care a \u00eempacat Cazarma cu Conservatorul, un asemenea lucru? Ne spune doctorul \u00een drept de la Paris, Nicolae Carandino, autorul unui roman-foileton din 1938, aparut mai \u00eent\u00e2i \u00een ziarul Rom\u00e2nia si acum, gratie lui Vartan Arachelian, \u00eentr-o carte minunata editata de \u201eBiblioteca Bucurestilor\u201c: \u201eTanase este totusi altceva dec\u00e2t un simplu pretext de agreabila digestie. Tanase este un mare actor popular care de peste treizeci de ani reuseste sa placa taranilor si t\u00e2rgovetilor, analfabetilor si intelectualilor de rasa. \u00centreaga suflare rom\u00e2neasca a gasit \u00een acest personagiu devenit legendar numitorul comun al supremei ei \u00eenfratiri. Tanase nu fura nici un spectator al vreunui teatru oarecare de stat sau particular. El formeaza, dimpotriva, pentru arta spectacolului un public hotar\u00e2t altfel sa ram\u00e2na acasa, la poker, l\u00e2nga bateria cu sprit la gheata. Nu sta nicaieri scris ca un admirator al lui Tanase asteapta doar prilejul binevenit pentru a merge la Hamlet, dar nu e mai putin adevarat ca obisnuinta de a merge la spectacol este un frumos \u00eenceput susceptibil c\u00e2teodata de neasteptate dezvoltari. \u00cen acest scop, al adunarii publicului sa asculte un text \u00eensotit de muzica si \u00een vederea ridicarii din neant (adica din p\u00e2nza si vopsea) a unei lumi de iluzii, Tanase a cheltuit o viata de necurmata truda si a pus mereu la \u00eencercare destoinicia sa de sef, de comandant. Dumnezeu a dat nas lui Tanase; el \u00eensa a stiut sa-l poarte fara sa si-l ia la purtare. Dar ascultarea de gustul maselor, chiar neexprimat, i-a fost principala chezasie a succesului. Nimeni n-a stiut sa plece urechea mai atent la dorinta publicului si nimeni n-a stiut sa satisfaca aceasta dorinta cu mai multa repeziciune si cu mai mult simt al actualitatii spectaculare. Tanase, nascut din parinti saraci, a fost \u00een realitate \u00abcopilul nimanui\u00bb. Tot ce a reusit sa \u00eenfiripe se datoreste puterilor proprii si talentului care i-a permis sa ram\u00e2ie vraciul neobosit al gradinilor de vara, bufon permanent al Mariei Sale Poporul\u201c. \u00cen densa lui prefata, Vartan Arachelian da, pe urmele autorului, un nume potrivit acestui copil al nimanui: \u201eCum se vede, \u00een aceasta poveste de haz si de necaz inteligenta, ca si gustul \u00eendelung educat, \u00eel ajuta pe Carandino sa faca punte peste prapastia \u00een care alti confrati, daca l-ar fi abordat pe Constantin Tanase \u00eentr-un registru frivol, pitoresc puteau sa cada cu usurinta. \u00cen carte, Constantin Tanase, \u00een pofida hazului natural al artistului, dar si a teatrului de nisa, cum a fost si a ramas revista, apare ca un personaj complex, cu o biografie pe care si-a construit-o cu o \u00eenversunata ambitie; un self made man\u201c. Copilul nimanui este asadar fiul talentului si al faptelor sale. Nu pot \u00eencheia fara a observa si pretui la justa ei valoare \u00eenclinatia sau aptitudinea lui Vartan Arachelian de a \u201edezgropa\u201c marii morti si a-i pregati prin asemenea restituiri pentru o noua viata: a facut-o cu un mare istoric armean din Rom\u00e2nia, iubit si pretuit de Iorga, istoricul si arhivistul Hagop Djololian (\u201eSiruni. Odiseea unui proscris\u201c, Ed. Niculescu, 2011), o face acum cu restituirea cartii \u201eViata de haz si de necaz a lui Constantin Tanase\u201c, precum si a imaginii autorului ei, Nicolae Carandino, intelectual stralucit a carui amintire merita cu prisosinta sa ram\u00e2na vie \u00een memoria nu foarte \u00eencarcata a tinerelor generatii de azi.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00cen \u201eClipa\u201c Vartan Arachelian publica un serial despre Constantin Tanase si cartea pe care Nicolae Carandino a scris-o despre marele, legendarul comic popular al scenei rom\u00e2nesti de la mijlocul secolului trecut. Gustul subtire si discriminator al estetilor de profesie descalifica si dispretuieste supraimpunerea genului usor al teatrului de revista pus nesmintit sub specia frivolitatii efemerului… Cite\u0219te mai mult »Bufonul Mariei Sale<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[1135,7315,7316,6278],"class_list":["post-10900","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-clipa","tag-constantin-tanase","tag-nicolae-carandino","tag-vartan-arachelian"],"views":1552,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10900","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10900"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10900\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10900"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10900"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10900"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}