{"id":10884,"date":"2012-02-23T13:55:21","date_gmt":"2012-02-23T11:55:21","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=10884"},"modified":"2012-02-23T13:55:43","modified_gmt":"2012-02-23T11:55:43","slug":"scrisoare-din-atena","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/scrisoare-din-atena\/","title":{"rendered":"Scrisoare din Atena"},"content":{"rendered":"<p style=\"text-align: left;\">&nbsp;<\/p>\n<p><em><strong>De locuri te legi daca ele te fac fericit. Ele \u00eencep sa faca parte din biografia ta, ca puncte luminoase ale ei.<\/strong><\/em><br \/>\n<em><strong>De locuri te legi \u00eensa si atunci c\u00e2nd participi alaturi de oamenii lor la o mare nenorocire.<\/strong><\/em><br \/>\n<em><strong>Tin minte din tinerete, ca, venita din provincie, m-am simtit cu adevarat bucuresteanca dupa cutremurul din 1977. \u00cen acele zile friguroase c\u00e2nd armata scotea mortii si accidentatii de sub blocurile cazute, iar noi, \u00een casa, faceam caldari de ceaiuri calde, sa le ducem soldatilor.<\/strong><\/em><br \/>\n\u00cen exil, m-am simtit olandeza \u00een zilele \u00een care un avion cu o \u00eencarcatura despre care s-au spus multe si nu s-a precizat nimic a cazut peste blocurile unui cartier din Amsterdam, locuit aproape \u00een exclusivitate de emigranti. Am pl\u00e2ns alaturi de rudele celor mai mult de 100 de disparuti, \u00een majoritate din Antilele Olandeze. Am urmarit cu sufletul la gura anchetele, care, dupa ani si ani de cercetari, nu au dus nicaieri. Doar la aparitia unor maladii de grup, cu simptome ciudate.<br \/>\nEmigrata \u00een Grecia, m-am legat de aceasta tara pentru tot restul zilelor mele, acum, c\u00e2nd capitala ei a ajuns o ruina.<br \/>\nAm pornit-o a doua zi dupa noaptea de groaza spre centru.<br \/>\nDupa o lunga perioada de ploi, acum, ca o ironie, aparuse un soare bl\u00e2nd, de iarna mediteraneana. Cele mai frumoase bulevarde aratau ca dupa bombardament. Lumea trecea pe l\u00e2nga cladirile distruse si-si stergea lacrimile. Patruzeci de tone de marmora era facuta bucati pe trotuare. Sute de geamuri mari, c\u00e2t tot peretele, facute cioburi. Interiorul cladirilor, numai fire si instalatii arse, ca niste intestine necrozate scoase la vedere.<br \/>\nMi-am amintit de primul meu impact, \u00een urma cu peste 30 de ani, cu aceste locuri. De seara c\u00e2nd am fost invitata la splendidul cinematograf ramas acum numai ziduri exterioare, \u00eennegrite de flacari. Cinematograful de lux, care purta semnatura unui mare architect al acestui secol. Cinematograful de lux pe care nemtii,\u00a0 la ocuparea Atenei, au primit ordin de la superiorii lor sa \u00eel crute.<br \/>\nNu l-au crutat, zice-se, niste anarhisti. Niste pusti, chipurile, cu gluga pe ochi. Asa ca, av\u00e2nd nasul acoperit, ei nici nu au putut fi identificati. Si, deci, despre ei nu se mai vorbeste. Noi, toata ziua, \u00een studiourile televiziunilor, vorbim de doua zile despre alegeri. Analizam sansele unui partid sau ale altuia. Analizam sansele unui candidat sau ale altuia. Muncitorii straini, care si-au gasit si ei utilitatea pentru c\u00e2teva zile, tinerii afgani, alungati de razboaie, africanii alungati de foame, emigrantii deci, angajati cu ora, curata bulevardele. Ridica molozul, sterg peretii arsi, curata \u00eenscriptiile care au transformat orasul \u00een jeg. Iar grecul de r\u00e2nd, sterg\u00e2ndu-si lacrimile, trece prin minunata lui capitala acum \u00een ruina. La toate aparatele, cu priza si fara priza, i se spune ca, slava domnului, s-a fixat data alegerilor. Nu stiu caror monumente din patrimonial acestui popor li se va mai da foc \u00een aprilie. A ramas muzeul Akropolelui, a ramas Poarta lui Hadrian.<br \/>\nPoate si ele vor cadea din temelii, asa, cu o bombita Molotov, cum ni se sugereaza ca s-a \u00eent\u00eemplat noaptea trecuta. O bombita Molotov, confectionata manual, cu care, la o adica, nu poti arde p\u00e2na la fund nici lada de gunoi din fata casei, daramite ditamai cladirile neoclasice, cu valoare arhitectonica nationala. Nu o sa ma convinga nimeni ca un asemenea dezastru s-a realizat fara bani si fara planuri prestabilite. Ca baietandrii aceia cu gluga pe nas, au pornit-o asa, dupa capul lor prost, sa dea foc capitalei, \u00een timp ce noi stateam cu miile si demonstram pasnic \u00een fata Parlamentului. A Parlamentul \u00een care, dupa miezul noptii s-au numarat voturile pentru punerea \u00een aplicare a unor legi care \u00eei vor aduce pe cei saraci la sapa de lemn, la paralizarea oricarei forme de consum si la disperarea flam\u00e2ndului.<br \/>\nPierderile pe care le are Atena dupa catastrofa de-acum doua nopti sunt mai mari decat cele suferite la al doilea Razboi Mondial. La lasarea serii, lumea a iesit cu flori si cu lum\u00e2nari si le-a \u00eempl\u00e2ntat pe trotuare, \u00een fata cladirilor devastate. Dar ploua si lumina se stinge. Dintre faptuitori, n-a fost nimeni prins, desi toate aceste colturi de capitala aveau camere de \u00eenregistrare. Acum c\u00e2teva ore, de la Bruxelles s-a spus ca \u00eenca nu ne-am dovedit loialitatea \u00een ceea ce priveste implementarea masurilor de austeritate. Deci chiar daca Parlamentul a promis ca ne va strangula \u00een urmatoarele luni, datoriile Greciei nu pot fi sterse.<\/p>\n<p>Dec\u00e2t aceasta moarte lenta, de luni pe miercuri si de azi pe saptam\u00e2na viitoare, probabil ca se asteapta de la noi momentul \u00een care vom spune ca acceptam orice.<br \/>\nCine asteapta? Si ce?<\/p>\n<p><em><strong> <\/strong><\/em><\/p>\n<p style=\"text-align: right;\"><em><strong>Atena, <\/strong><\/em><br \/>\n<em><strong>cazuta \u00een neagra depresie,<\/strong><\/em><br \/>\n<em><strong>4 februarie 2012<\/strong><\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>&nbsp; De locuri te legi daca ele te fac fericit. Ele \u00eencep sa faca parte din biografia ta, ca puncte luminoase ale ei. De locuri te legi \u00eensa si atunci c\u00e2nd participi alaturi de oamenii lor la o mare nenorocire. Tin minte din tinerete, ca, venita din provincie, m-am simtit cu adevarat bucuresteanca dupa cutremurul&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/scrisoare-din-atena\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Scrisoare din Atena<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[7311,7249,2434],"class_list":["post-10884","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-eromani-in-europa","tag-romani-din-diaspora","tag-romani-emigranti"],"views":1619,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10884","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10884"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10884\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10884"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10884"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10884"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}