Flaut zamislit<\/p>\n
Din os \u00eemparatesc<\/p>\n
Ademenind harul ceresc<\/p>\n
Mi-ai prins sufletul \u00een cerc<\/p>\n
Asemenea cocorului<\/p>\n
\u00cendragostit<\/p>\n
Si ne\u00eenchipuit de alb<\/p>\n
Abia atins de g\u00e2nd<\/p>\n
Osul argintat<\/p>\n
S-a sfar\u00e2mat<\/p>\n
Soptind durerea sunetului<\/p>\n
Trecut ca o sageata<\/p>\n
Prin transparenta<\/p>\n
Linistii de piatra<\/p>\n
Ce sunet nestiut<\/p>\n
De nici o ureche<\/p>\n
S-a-ntors din launtru<\/p>\n
Albastrind copacii<\/p>\n
Ca un zvon stelar<\/p>\n
Lacrimat<\/p>\n
Pe frunze de artar<\/p>\n
Din osul rupt<\/p>\n
Cu patima de menestrel<\/p>\n
Ecoul s-a desprins hoinar<\/p>\n
Silabisind prin nouri de clestar<\/p>\n
Cu rece glas<\/p>\n
\u00cencercuit de timp<\/p>\n
Dar din dar\u2026 Orfeu\u2026 Olimp<\/p>\n
Oricarui iubitor de muzica \u00eei este familiar sunetul de flaut care, asa cum marturiseste si poetul, pare a fi fost daruit omului \u00eentr-una dintre glorioasele zile ale Facerii Lumii. Faptul ca mitologia atribuie zeilor crearea flautului confera acestuia o aura divina. Astfel, \u00een mitologia greaca, legenda spune ca Pan este cel care ar fi inventat flautul (fl\u00fbte de Pan) pentru a-i desfata, deopotriva, pe zei si pe oameni. Fiu al lui Zeus si al Penelopei, zeu al gradinilor si ogoarelor, nelipsit dintre pastori, cu o \u00eenfatisare ce provoca spaima \u2013 jumatate om, jumatate tap \u2013 Pan, cel \u00eendragostit de nimfa Syrinx, fiica zeului r\u00e2ului Ladon, i-a atinut acesteia calea \u00een padure. Speriata, Syrinx a fugit si s-a aruncat \u00een apele ocrotitoare ale parintelui sau, care a preschimbat-o pe loc \u00eentr-o trestie. Vibratiile acesteia \u00een bataia v\u00e2ntului i-au parut lui Pan asemenea pl\u00e2nsului nimfei. A taiat atunci trestia \u00een mai multe bucati, le-a \u00eembinat si, cu sufletul \u00eendurerat, a prins a susura c\u00e2ntecul trist al dragostei ne\u00eempartasite.<\/p>\n
O alta legenda a mitologiei grecesti ne vorbeste despre crearea flautului de catre Atena, zeita \u00eentelepciunii si protectoarea artelor. La unul dintre banchetele organizate de zei, se \u00eent\u00e2mpla ca Atena, \u00eentr-un moment de inspiratie, sa reuseasca a fauri un flaut dintr-un os de cerb. Zeitele Hera si Afrodita luara \u00een batjocura creatia ei, datorita grimasei provocate pe chipul Atenei de suflatul \u00een flaut. Suparata, aceasta se retrase \u00een padure, unde \u00eesi oglindi chipul \u00een luciul apei. De-abia atunci \u00eentelese motivul batjocurii suratelor sale: figura sa era \u00eentr-adevar ridicola, cu obrajii umflati de aerul ce urma sa dea nastere sunetelor. Enervata, Atena arunca instrumentul si blestema pe oricine avea sa \u00eel ridice. Un pastor din Frigia, pe nume Marsyas, trec\u00e2nd din \u00eent\u00e2mplare prin acel loc, zari flautul azv\u00e2rlit pe pam\u00e2nt si, curios, \u00eel ridica de jos. Treptat, pastorul deprinse mestesugul c\u00e2ntatului, iar muzica sa ajunse sa fascineze pe oricine se oprea sa-l asculte. Cur\u00e2nd, Marsyas deveni celebru pentru arta sa si, m\u00e2ndru de aceasta, \u00eel provoca la un duel artistic pe \u00eensusi Apollo, zeul muzicii si al poeziei. Nimfele care asistau la incitanta confruntare aveau sa-i judece, fara partinire, pe cei doi competitori pentru frumusetea artei lor. Ca sa-si atraga sufragiile, Apollo folosi un truc: alese sa c\u00e2nte la lira, arpegiind acorduri pe toata \u00eentinderea instrumentului, ceea ce Marsyas nu putea face cu flautul, astfel ca fu declarat \u00eenvins. Pentru \u00eendrazneala sa de a se \u00eentrece cu o zeitate, bietul cioban fu legat de un copac si jupuit de viu. Satirii si nimfele \u00eei pl\u00e2nsera moartea p\u00e2na c\u00e2nd lacrimile lor formara un r\u00e2u ce-i lua numele. Flautul lui Marsyas, purtat de suvoiul apei p\u00e2na la malurile Sicyonei, fu gasit de un alt cioban care, prin ironia soartei, \u00eel consacra templului \u00eenchinat de localnici lui Apollo \u00eensusi. Din pielea lui Marsyas se facu un burduf care fu asezat pe o coloana, \u00een orasul sau natal, Celene. Legenda spune ca atunci c\u00e2nd cineva c\u00e2nta la flaut, burduful se misca \u00een semn de satisfactie, iar c\u00e2nd se c\u00e2nta la lira, burduful ram\u00e2nea nemiscat.<\/p>\n
\u00cen legendele chinezesti, sunetul de flaut este harazit cu virtuti supra-naturale, ce pot st\u00e2rni v\u00e2nturile sau pot conduce un cuplu de \u00eendragostiti spre o stare edenica. \u00cen conceptia taoista, flautul \u2013 construit din fier \u2013, este asociat ideii de putere: \u201eel taie radacina norilor si despica st\u00e2ncile” (Kaltenmark M., \u201eLe Lie-sien tchouan”, Beijing, 1953) si, fiind astfel pus \u00een relatie cu trasnetul si cu ploaia, devine simbol al fecunditatii.<\/p>\n
\u00cen Mesopotamia, flautul din trestie, folosit de musulmanii dervisi \u00een cursul oratoriului spiritual \u00eensotit de dansuri (sama) simbolizeaza sufletul despartit de sursa lui divina, \u00een aspiratia de a se re\u00eentoarce la ea: \u201eNoi suntem flautul, iar muzica vine de la Tine”, se adreseaza divinitatii Jalal-od-Din Rumi, \u00eentemeietorul Ordinului Mawlavisilor (dervisi ce-si desfasoara ritualurile rotindu-se \u00een cerc)… Legenda spune ca profetul Mahomed i-ar fi \u00eencredintat ginerelui sau, Ali, anumite taine ce trebuiau pastrate cu sfintenie. Timp de patruzeci de zile acesta s-a straduit sa-si tina fagaduiala, dar, incapabil sa mai duca de unul singur povara acelor secrete, a plecat \u00een pustiu spre a se elibera rostindu-le cu capul aplecat \u00eentr-o f\u00e2nt\u00e2na. Din saliva ce i-a picurat \u00een apa a rasarit o trestie pe care un pastor a taiat-o, i-a facut gauri si a c\u00e2ntat cu ea, vrajind pe oricine \u00eel asculta, caci sunetul flautului sau se nascuse din \u00eensasi magia tainelor divine.<\/p>\n
\u00cen India, flautul de trestie sau bambus avea atributii religioase bine definite, fiind considerat instrumentul preferat al lui Krishna: \u201eC\u00e2nd Krishna c\u00e2nta la flaut, \u00eentreaga lume se umple de dragoste. R\u00e2urile se opresc, pietrele stralucesc, florile de lotus freamata, gazelele, vacile si pasarile \u00eencremenesc, vrajite” (\u201eBhagavata \u2013 Purana”).<\/p>\n
Descrierea flautului se \u00eent\u00e2lneste si \u00eentr-o alta culegere indiana, Mathanav\u00ee, care, de asemenea, se refera la esenta divina a instrumentului:<\/p>\n
\u201eAsculta trestia, at\u00e2tea lucruri povesteste! Ea spune tainele ascunse ale Celui de Sus; e palida la culoare si goala pe dinauntru, iar crestetul si l-a lasat \u00een voia v\u00e2ntului c\u00e2nd repeta: Doamne, Doamne, fara vorbe si nu \u00eentr-o limba anume” (\u201eMathanav\u00ee” I, 599).<\/p>\n
Despre vraja exercitata de sunetul flautului aflam si din legendele amero-indiene. Marturiile acelor culturi ne demonstreaza faptul ca singurul instrument autentic, pe care bastinasii \u00eel pastrau cu sfintenie, era chiar flautul. Acestia \u00eempartaseau credinta ca sunetul sau avea puterea de a subjuga inimile femeilor, fiind asadar cel mai potrivit instrument pentru c\u00e2ntecul de dragoste.<\/p>\n
Legenda flautului vorbeste despre un t\u00e2nar \u00eendragostit de fata celui mai puternic om din tribul lor. Baiatul \u00eensa era sarac, nu putea deci sa-i ofere nimic fetei, asa \u00eenc\u00e2t nu-i era permis nici macar sa-i vorbeasca. Coplesit de tristete, t\u00e2narul se refugie \u00een munti. Asezat sub un copac, \u00eesi pl\u00e2ngea cu disperare dragostea ne\u00eempartasita. De mila lui, v\u00e2ntul \u00eencepu sa adie \u00een juru-i, pentru a-i zv\u00e2nta lacrimile. \u00cen timpul acesta, chiar deasupra capului sau, o ciocanitoare batea cu forta \u00een scoarta copacului, iar v\u00e2ntul care se agita \u00een jurul baiatului deznadajduit, patrunz\u00e2nd prin gaurile perforate de pasare, dadu viata unor sunete calde, linistitoare. La un moment dat, creanga fermecata \u00eei cazu la picioare. \u00cenmarmurit, t\u00e2narul o culese de jos, convins \u00een ad\u00e2ncul fiintei sale ca primise un semn divin. Pe drumul de \u00eentoarcere, el fu oprit si provocat la un duel muzical de catre un elan. C\u00e2nd animalul \u00eesi dadu seama de nepriceperea baiatului, deveni \u00eengaduitor si \u00eel \u00eenvata pe acesta un c\u00e2ntec de dragoste cu puteri magice. Patru nopti la r\u00e2nd, \u00eendragostitul c\u00e2nta sub balconul fetei, \u00een speranta de a-i c\u00e2stiga dragostea. Visul i se \u00eemplini \u00een cea de a cincea zi, c\u00e2nd t\u00e2nara iesi la r\u00e2u, sa aduca apa. La auzul \u00eenc\u00e2ntatoarei melodii, ramase tintuita si se simti brusc cuprinsa de vraja miraculoasa pe care sunetele \u00eengeresti ale acelui instrument nemai\u00eent\u00e2lnit o rasp\u00e2ndea \u00een jur. \u00cen acest fel, cei doi ramasera \u00eempreuna. Este primul cuplu de \u00eendragostiti unit prin c\u00e2ntecul unui flaut.<\/p>\n
Desenele pe roca descoperite pe tar\u00e2murile Americilor ne \u00eenfatiseaza un personaj ciudat, pe numele sau Kokopelli, ce tine \u00een m\u00e2na un flaut.<\/p>\n
Kokopelli era un cuceritor de inimi, un vagabond cocosat (simbol al fertilitatii \u00een civilizatiile amero-indiene), r\u00e2vnit de femeile singure, ai caror barbati erau plecati la str\u00e2nsul recoltelor. Sunetele flautului sau rasp\u00e2ndeau pasiunea si dorinta vesnicului \u00eendragostit.<\/p>\n
Adevaratul sens al cuv\u00e2ntului flaut este pur si simplu acela de respiratie. Apoi, semnificatia se \u00eendeparteaza de cea de fosnet, de susur al aerului produs prin respiratie, termenul ajung\u00e2nd sa caracterizeze un concept elevat: sunet contopit cu poezia. Plutarch, \u00een tratatul sau despre apele curgatoare, descrie un soi de ierburi de pe malurile r\u00e2ului Marsyas, denumite flaut, care, \u00een bataia v\u00e2ntului, produceau un sunet extrem de dulce si armonios. Poetul chinez Hu Yang-siu se refera \u00een versurile sale la flaut pentru a descrie c\u00e2ntatul greierelui: \u201eUn singur sunet suierat din departari\/Staruitor precum al flautului\/\u2026 Topindu-se-n tacere\/Se-ntoarce \u00eenviorat\/Un singur sunet este aici si nu e” (Raymond Meylan, \u201eThe Flute”, dupa o traducere de Su Lien-duan si Claude Roy, Amadeus Press Portland, Oregon, 1988, pag.9)<\/p>\n
\u00cen zilele noastre este greu de reprodus sunetul instrumentului antic, pierdut \u00een negura timpului. Anumite scrieri ne dezvaluie informatii pretioase legate de materialul din care se faureau flautele, precum fildesul, cornul, osul de cerb, trestia, lemnul de merisor, scorus sau laur, argint sau chiar otel. Din pacate, cum nici un fragment de muzica antica nu a supravietuit trecerii timpului, nu ne ram\u00e2ne dec\u00e2t \u00eencercarea de a ne-o imagina cu ajutorul textelor si al fragmentelor de flaute expuse astazi \u00een muzee. Se stie totusi cu siguranta ca instrumentul avea valente curative. Plutarch spunea ca \u201eflautul calmeaza spiritul si patrunde \u00een ureche cu un sunet dulce, care aduce pacea si tihna aproape de suflet. Din pricina sunetului dulce si gratios, supararea instalata \u00een mintea noastra, \u00eengrijorarea pe care nici vinul nu o poate alunga, se topesc \u00eentr-un somn linistit, sunetul fiind ca un balsam pentru noi…\u201c (Plutarch, \u201eOpere Morale”, 419 \u2013 20).<\/p>\n
Vorbind despre magia sunetului de flaut, Aristotel se dovedeste un fin observator al esentei acesteia: \u201eOdata, am ascultat cu mare placere un c\u00e2ntec acompaniat de flaut, iar apoi un altul acompaniat de lira. Sunetul vocii umane si cel al flautului se \u00eembinau perfect, datorita afinitatilor si similitudinilor dintre ele, am\u00e2ndoua nasc\u00e2ndu-se prin respiratie, \u00een timp ce sunetul lirei este produs total diferit. De aceea el nu se potriveste la fel de bine cu cel al vocii, tulbur\u00e2ndu-ne simturile si misc\u00e2ndu-ne mai putin” (Aristotel, \u201eProblemata”, XIX,43).<\/p>\n
Toate instrumentele de suflat preistorice \u00eesi au originea direct \u00een natura, ele fiind confectionate din os, lemn, piatra, corn de animal sau scoica. \u00cen ceea ce priveste modalitatea de producere a sunetului, descoperirile importante dateaza \u00eenca din epoca preistorica si sunt practic neschimbate p\u00e2na \u00een zilele noastre.<\/p>\n
Cercetatorul Ivan Turk, doctor \u00een Paleontologie la Academia de Stiinte din Ljubliana, a descoperit \u00eentr-o pestera ce atesta urme ale vietii din epoca Neanderthal, un fragment dintr-un stravechi flaut de os (imagine tiparita cu acordul muzicologului Bob Fink), a carui vechime a fost stabilita \u00eentre 43.000 si 82.000 de ani, motiv pentru care este considerat ca fiind cel mai vechi instrument muzical cunoscut p\u00e2na \u00een prezent. Descoperirea este importanta si pentru implicatiile ei \u00een ceea ce priveste teoria evolutiei gamelor muzicale. Orificiile flautului de Neanderthal sunt asezate la distante inegale, fapt ce ar putea conduce la concluzia ca au fost facute \u00een urma unei masuratori gresite sau a unei neglijente de perforare. \u00cen realitate, \u00eensa, acestea se afla \u00eentr-o relatie precisa \u00eentre ele, demonstr\u00e2nd faptul ca cel care a faurit instrumentul nu si-a dorit producerea numai a unui singur sunet, ci a unui set de sunete: spatiul dintre orificiile 2 si 3 (de la st\u00e2nga la dreapta) este de doua ori mai mare dec\u00e2t cel dintre deschizaturile 3 si 4, iar modul lor de aliniere ne indica faptul ca este vorba de flaut.<\/p>\n
Cercetarile care au la baza ratiuni acustice demonstreaza faptul ca singurele game care pot fi emise cu orificii asezate la distante inegale sunt cele pentatonice sau diatonice. Pentru ca nu se stie cu precizie lungimea exacta a flautului si, implicit, dispunerea integrala a orificiilor, nu se pot determina \u00eenaltimile sunetelor emise, dar \u00een mod clar, fragmentul studiat demostreaza ca avem de-a face cu o \u00eenlantuire de ton \u2013 semiton, iar o asemenea combinatie intervalica reprezinta nucleul a ceea ce va deveni mai t\u00e2rziu gama diatonica. Aceasta demonstratie \u00eentareste descoperirea profesorului Anne D.Kilmer de la facultatea Berkeley, care a descifrat pe o placa cu cuneiforme, veche de 4000 ani, un c\u00e2ntec scris \u00eentr-un sistem diatonic, av\u00e2nd si armonie.<\/p>\n
O alta descoperire \u00een sprijinul ideii ca instrumentele muzicale au fost create cu mult timp \u00eenainte de aparitia omului modern si ca stramosii acestuia aveau si notiuni muzicale, o reprezinta cele peste treizeci de flaute gasite \u00een China, \u00een satul Jiahu, provincia Henan, situata pe valea r\u00e2ului Galben. Acestea au fost datate ca apartin\u00e2nd perioadei neolitice, av\u00e2nd o v\u00e2rsta de peste 9000 ani \u00ee.Hr., mai vechi dec\u00e2t orice alt instrument folosit \u00een Egiptul antic, Mesopotamia sau oricare alta civilizatie arhaica. Una dintre frumoasele legende chinezesti povesteste despre faptul ca sunetul de flaut avea darul de a hipnotiza cocorii, stoluri \u00eentregi oprindu-se din zbor \u00een jurul flautistului. Probabil de aceea toate flautele excavate sunt din os de cocor. Ele se tin \u00een pozitie verticala si au sapte orificii dispuse \u00een linie, ce parcurg \u00eentinderea unei octave. L\u00e2nga cel din urma orificiu se mai afla unul mai mic, care se presupune ca avea rolul de a corecta anumite \u00eenaltimi. Majoritatea flautelor sunt deteriorate, unul singur pastr\u00e2ndu-se \u00eentr-o forma buna de c\u00e2ntat; un muzician a reusit sa interpreteze perfect un c\u00e2ntec popular chinezesc, folosind si orificiul pentru corectarea \u00eenaltimilor.<\/p>\n
Sorgintea divina a flautului, omniprezenta sa \u00een incantatiile ritualice si \u00een hatisul superstitiilor, dar si marturiile arheologice \u00eei confera aura de cel mai vechi instrument cunoscut pe pam\u00e2nt, a carui menire era aceea de a primeni sufletele \u00eencercate, de a induce starea de meditatie si de beatitudine, de a crea un liant sonor \u00eentre om si zeitati, ajung\u00e2nd sa fie parte integranta a vietii.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Flaut zamislit Din os \u00eemparatesc Ademenind harul ceresc Mi-ai prins sufletul \u00een cerc Asemenea cocorului \u00cendragostit Si ne\u00eenchipuit de alb Abia atins de g\u00e2nd Osul argintat S-a sfar\u00e2mat Soptind durerea sunetului Trecut ca o sageata Prin transparenta Linistii de piatra Ce sunet nestiut De nici o ureche S-a-ntors din launtru Albastrind copacii Ca un zvon… Cite\u0219te mai mult »Dar din dar<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[66],"tags":[],"class_list":["post-10881","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media"],"views":2030,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10881","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10881"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10881\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10881"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10881"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10881"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}