{"id":10878,"date":"2012-02-23T13:50:43","date_gmt":"2012-02-23T11:50:43","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=10878"},"modified":"2012-02-23T13:50:59","modified_gmt":"2012-02-23T11:50:59","slug":"la-opera-romana-din-cluj-napoca-%e2%80%9enabucco-de-verdi","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/la-opera-romana-din-cluj-napoca-%e2%80%9enabucco-de-verdi\/","title":{"rendered":"La Opera Rom\u00e2na din Cluj-Napoca, \u201eNabucco” de Verdi"},"content":{"rendered":"

Am ramas stupefiat c\u00e2nd pe pagina de Internet cu programul lunii februarie la Opera Nationala Rom\u00e2na din Cluj-Napoca am citit \u201eAlexander Hausvater \u2013 Nabucco ’12\u201c. Ia uite, domnule, \u201eNabucco\u201c nu mai e de Verdi, ci de Hausvater! Vorba Marelui Inchizitor din \u201eDon Carlos\u201c: \u201eSacrilegio infame!\u201c. Sigur ca redenumind spectacolul \u2013 ’12 vine, desigur, de la anul 2012 \u2013, reputatul regizor crede ca primeste si dreptul de paternitate asupra opusului. Sau poate editorii website-ului considera asa. \u201eSacrilegio infame!\u201c Orice ar dori unii sau altii, \u201eNabucco\u201c ram\u00e2ne de Verdi si numele lui Verdi trebuie sa preceada titlul, chiar daca autorul conceptiei productiei este altul. <\/strong><\/em>
\nAsadar, dupa controversatul, ca sa nu spun hulitul, \u201eTrubadur\u201c bucurestean, regizorul si-a \u00eencercat din nou fortele si imaginatia \u00een teatrul liric. \u00centr-adevar, puterile si ideatica lui Hausvater sunt fara granite. \u201eNabucco ’12\u201c le iradiaza. Rareori se distinge pe o scena o asemenea bogatie de evenimente, o asemenea \u00eempreunare de planuri, o asemenea diversitate de miscare. Regizorul are oroare de stagnari si, chiar cu riscul distragerii atentiei, propune continuu actiuni \u00een subsidiarul firului tramei. Luminile si proiectiile dinamice pe fundal (light design\/video Lucian Moga) \u00eei sunt aliati de nadejde. Simetriile \u00een atitudini, \u00een deplasarile prin platou si \u00een gestualitate sunt refuzate apriori. Spectacolul curge si, \u00eentre tablouri, rugaciunile monodice ale cantorilor evrei fac legaturile, \u00eentretin atmosfera. Ca \u00eentotdeauna, Hausvater se ajuta de o armata de balerini (coregrafia Jakab Melinda), figuranti, plus unsprezece actori, sase copii… Populeaza o scena care nu arata niciun moment saracita.
\nDerapaje si aberatii<\/strong>
\n\u00cen toata aceasta dimensiune gigantesca pe care o confera productiei, purtat pe aripile incontestabilului sau talent, impulsionat de fantezie, exploat\u00e2ndu-si inventivitatea, regizorul scapa fr\u00e2iele. \u00cen \u201eNabucco \u201812\u201c, prima parte mi s-a parut mai echilibrata. Apoi, abundenta copleseste si duce la rezolvari derapante. Ma g\u00e2ndesc la dansatorul-mim (Daniel Moga) care comenteaza permanent actiunea (aveam oare nevoie?), la balerinii (!?) care dubleaza duetul Abigaille-Nabucco din actul al III-lea, la acrobata la trapez (!?) care \u00eensoteste Profetia lui Zaccaria din finalul aceleiasi scene. Nu sunt nici macar pleonasme, ci gaselnite aiuritoare. Cred ca Hausvater a tras, totusi, ceva \u00eenvataminte din spectacolul cu \u201eTrubadurul\u201c, dar nu pe de-a-ntregul.
\nMai grav mi se pare faptul ca regizorul, sedus \u2013 este evident \u2013, de tempii verdieni, oricare ar fi ei, se simte inspirat si chiar dator sa-i exploateze. Numai ca o face \u00eentr-un sens aberant, prin miscare dansanta ritmata cvasi-moderna, cu sacrificarea substantei dramaturgice venite din muzica. Pilde sunt peste tot, dar cele mai mari absurditati sunt pe corul levitilor ce urmeaza rugaciunii lui Zaccaria din actul secund, apoi prin dansul cu Tora pe sonurile din celebrul cor al sclavilor sau prin miscarile aproape hilare ale fidelilor lui Nabucco pe cabaletta acestuia ce urmeaza ariei \u201eDio di Giuda\u201c. Nu orice Allegro \u00eenseamna dans. Datoria oricarui regizor este sa oficieze pe altarul compozitorului, sa-i patrunda esentele derivate din portativ, sa serveasca textul \u00eengemanat cu muzica, nu sa profite de ritmuri \u00eentr-o directie aproape peiorativa. \u00cel iubeste Hausvater din tot sufletul pe Verdi? Marturisesc ca uneori ma \u00eendoiesc.
\nTranse de istorie<\/strong>
\nProductia cu \u201eNabucco ’12\u201c este o extinsa istorie a poporului evreu, din antichitate p\u00e2na \u00een veacul trecut, pornind de la \u00eent\u00e2mplarile descrise \u00een libretul lui Temistocle Solera, trec\u00e2nd prin Holocaust si ajung\u00e2nd p\u00e2na la Independenta Israelului din anul 1948. Originala viziune se sustine si autorul ei o decupeaza \u00een veridice transe de viata, desigur, \u00een cheie moderna. Atmosfera este foarte bine redata, cartile si simbolurile sacre nu lipsesc \u2013 Tora, Menora (n-am \u00eenteles de ce are noua brate \u00een loc de sapte) \u2013, ritualurile sunt la locurile lor. Nu lipsesc deportatii care intra \u00een camerele de gazare (publicul a sanctionat timid nuditatea lor) iar finalul aduce bucuria generala.
\nUniversul lui Hausvater este nelimitat. \u00cesi ia libertati simbolice, chipul lui Nabucco este initial al unui dictator care colapseaza nu prin traznet, ci sub imperiul scrierilor sfinte, detentia sa se face \u00een camasa de forta iar Abigaille se sinucide, \u00een chip de terorista, deton\u00e2ndu-si centura cu explozibili. Sunt extrapolari care functioneaza \u00een context.
\nFoarte important si realizat mi s-a parut lucrul cu artistii-c\u00e2ntareti. Regizorul i-a \u00eensufletit, miscarile si gesturile au fost convingatoare, personalizarea eroilor, puternica.
\nDecorurile (Dobre-K\u00f3thay Judit) sunt simple si schematice, dar performera este autoarea costumelor, Viorica Petrovici, proaspat nominalizata la Premiile C\u00e9sar. \u00centr-o asemenea varietate de personaje, sacerdoti, razboinici, oameni din popor etc., creatoarea a desenat o multitudine de costume care nu seamana unul cu altul, specifice locurilor. Un efort maxim, remarcat prin detalii, plastica a culorilor, totul de la simplu la extravagant.
\nBuna interpretare muzicala<\/strong>
\n\u00cen plan muzical si nu numai, dirijorul Adrian Morar a fost campionul absolut si fara repros al serii. A oferit o lectura coerenta, subtila, cu tempi corecti extrasi din marea traditie de interpretare a opusului. Corul si Orchestra Operei Nationale Rom\u00e2ne din Cluj-Napoca l-au urmat \u00eendeaproape si au c\u00e2ntat admirabil. Publicul a simtit si a acordat baghetei cele mai sustinute ovatii. La polul opus au venit contestarile vocale catre regizor.
\nBalans\u00e2nd \u00eentre plusuri si minusuri, distributia a fost echilibrata si \u00eei amintesc aici pe baritonul F\u00fcl\u00f6p Martin (Nabucco), soprana Madeleine Pascu (Abigaille), basul Calin Cozma (care l-a \u00eenlocuit \u00een rolul Zaccaria, pe parcurs, pe Sorin Dragos Draniceanu, aflat \u00een clara indispozitie vocala), mezzosoprana Iulia Merca (Fenena), tenorul Sorin Lupu (Ismaele).
\nSi, sigur, a venit bis-ul, at\u00e2t de intens mediatizat. Corul \u201eVa, pensiero\u201c a fost reluat, dupa ultimul acord din partitura, de solisti, cor si de… publicul caruia i s-au aruncat de la balcon fluturasi tricolori cu textul \u00een limba rom\u00e2na, \u00een timp ce \u00een sala unduiau drapele nationale. Superba atmosfera \u00eensufletitoare! \u00cen strada, se desfasurau protestele acelor zile. Trimiterile au fost evidente, mai ales c\u00e2nd, la aplauze, merituosul dirijor al corului, Corneliu Felecan, a aparut \u00een halat de medic si cu stetoscopul dupa g\u00e2t. Una peste alta, un veritabil \u201ecolpo di teatro\u201c cu ad\u00e2nci semnificatii.
\nCu toate scaderile, \u201eNabucco ’12\u201c la Cluj-Napoca ram\u00e2ne o productie importanta. Va tine ea afisul, conving\u00e2nd publicul de virtuti si invit\u00e2ndu-l la critica? Vom vedea. Vizion\u00e2nd \u00eenregistrarea premierei din ianuarie, mi s-a \u00eentarit convingerea ca Alexander Hausvater este un \u00eensemnat g\u00e2nditor al scenei care, din prea multa efervescenta si transpunere prea masiva a ideilor, trece pe l\u00e2nga mari productii. Aceeasi senzatie am avut-o si la \u201eTrubadurul\u201c, si la \u201eNabucco\u201c. Sa asteptam esentializarea.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Am ramas stupefiat c\u00e2nd pe pagina de Internet cu programul lunii februarie la Opera Nationala Rom\u00e2na din Cluj-Napoca am citit \u201eAlexander Hausvater \u2013 Nabucco ’12\u201c. Ia uite, domnule, \u201eNabucco\u201c nu mai e de Verdi, ci de Hausvater! Vorba Marelui Inchizitor din \u201eDon Carlos\u201c: \u201eSacrilegio infame!\u201c. Sigur ca redenumind spectacolul \u2013 ’12 vine, desigur, de la… Cite\u0219te mai mult »La Opera Rom\u00e2na din Cluj-Napoca, \u201eNabucco” de Verdi<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[4164,7310,7309],"class_list":["post-10878","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-alexander-hausvater","tag-dirijorul-adrian-morar","tag-opera-din-cluj-napoca"],"views":2569,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10878","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10878"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10878\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10878"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10878"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10878"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}