Finala Internationalelor de Tenis ale Frantei din 2005 a ramas o simpla amintire. \u00centre timp, Nadal s-a asezat cu decizie \u00een spatele lui Federer, second\u00e2ndu-l staruitor \u00een ATP Rankings. Tenisul mondial pare sa fi devenit o afacere \u00een doi, cu toate ca, deocamdata, ascendentul maiorchinului se manifesta mai ales pe zgura (nota bene: finala de la Dubai 2006, disputata pe hard-ul oriental, este c\u00e2stigata de catalan, scor 2-6 6-4 6-4). Sezonul pe \u201erosu\u201c din acelasi an ne arata ca lupta \u201ela v\u00e2rf\u201c s-a ascutit mai dihai dec\u00e2t lupta de clasa profetita de Marx. Roger vrea sa arate tuturor ca exista un singur boss \u00een circuit, a carui suprematie este incontestabila indiferent de suprafata. Fedexpres doreste sa demonstreze ca semifinala pierduta \u00een 2005 la Roland Garros \u00een fata balearului nu a fost dec\u00e2t un accident, o sincopa de parcurs.
\nAsa ca \u201eregele\u201c si \u201edelfinul\u201c sau \u00eesi dau \u00eent\u00e2lnire pe Le Rocher si la Foro Italico \u2013 direct \u00een finala. Pe coasta monegasca, Rafa se impune \u00een patru manse, dupa o partida spectaculoasa, dar \u00een care elvetianul a parut ca mai cur\u00e2nd nazuieste sa ia pulsul disputei dec\u00e2t sa se g\u00e2ndeasca foarte serios la victorie (6-2 6-7 6-3 7-6). Doar un preambul pentru Roma si mai cu seama pentru Paris?
\nLa Foro Italico, geniul din Basel intra pe teren hotar\u00e2t sa spulbere un mit \u00een curs de clasicizare: cel al unui (eventual) complex psihic de inferioritate al sau \u00een raport cu Nadal. Sub privirea oarba a statuilor comandate de delirul fabulator al lui Il Duce, Roger si Rafael joaca vreme de cinci ore si cinci minute un meci pe viata si pe moarte. Miza nu e at\u00e2t titlul de campion al Internationalelor Italiei, ci conditia de \u201esef\u201c al circuitului. Fireste, \u00eentre spaniol si elvetian este o distanta de c\u00e2teva mii de puncte \u00een clasament, dar, vorba t\u00e2narului Agassi, \u201eimaginea e totul\u201c. Pentru imagine, adica pentru \u201ece crede lumea\u201c se lupta cei doi \u2013 si o fac arunc\u00e2nd \u00een lupta inimaginabile resurse de energie, inspiratie, geniu si tactica. \u00cen cele din urma, pentru ca o partida de tenis trebuie sa aiba un c\u00e2stigator, acela se numeste, simplu, Nadal (scor: 6-7 7-6 6-4 2-6 7-6). Ca si \u00een finala romana din anul precedent, Rafa a alergat c\u00e2t un campion olimpic la maraton, izbutind sa rastoarne de c\u00e2teva ori soarta unui meci ce parea la un moment dat pierdut.
\nAsadar, la Roland Garros, editia 2006, pupilul unchiului Toni ajunge cu aura de erou invincibil pe zgura. Daca cu un an \u00eenainte Rafa El Toro luase startul din ipostaza de favorit-surpriza, acum lucrurile nu comporta nici un echivoc. Doar el este starul, apoi vine restul lumii, y compris Federer.
\nDespre emotiile si g\u00e2ndurile pariziene ale lui Nadal cred ca cel mai bine este sa-l las chiar pe acesta sa le dea glas. De aceea, voi cita masiv din cartea jurnalistilor catalani Jaume Pujol-Galceran si Manel Serras, \u201eRafael Nadal. Stap\u00eenul zgurei\u201c (Prolongations, Paris, 2008).
\n\u201eRespira profund, parca pentru a se nutri p\u00e2na la capat din taria atmosferei pariziene. Nu disputa dec\u00e2t cel de-al doilea sau Roland Garros, dupa doua \u00eencercari ratate. A rabdat at\u00e2ta p\u00e2na sa debuteze \u00een acest templu al tenisului… ca mult timp s-a considerat blestemat.
\n\u00abAmintirile triste e bine sa apartina trecutului\u00bb, \u00eesi spune Rafa.
\nMereu solicitat sa semneze autografe, \u00een sinea sa maiorchinul \u00eesi reaminteste numeroasele obstacole pe care a trebuit sa le depaseasca pentru a ajunge aici ca sa-si vada \u00een fine numele pe tabloul final al marelui turneu din capitala Frantei.
\nCa junior, \u00een 2002, nu a izbutit sa-si apere sansele, desi se numara printre favoritii competitiei. Parintii i-au interzis sa ia parte la turneu deoarece anul scolar era departe de a se fi sf\u00e2rsit. \u00centeleapta sau poate doar prudenta, mama lui l-a \u00eempins sa-si dea BAC-ul.
\n\u00cen 2003, o accidentare \u00eendaratnica la cot l-a \u00eempiedicat sa-si vada visul cu ochii. Avea saisprezece ani si era deja considerat drept una dintre marile sperante ale tenisului mondial. Sebasti\u00e0, tatal sau, a fost cel care i-a dat vestea cea rea lui Toni: \u00abRafa se distra pe un teren alaturi de c\u00e2tiva prieteni. I-a dat prin minte sa sara peste fileu iar unul dintre copii a ridicat plasa \u00een vreme ce nepotul tau tocmai \u00eesi \u00eencerca detenta. A aterizat pe cot si s-a terminat\u201c.
\n\u00cen 2004, la Estoril, o fractura la piciorul st\u00e2ng pricinuita de avansata stare de oboseala l-a privat pe spaniol de participarea la Roland Garros. Ba chiar si de cea la Wimbledon. Cu titlul de consolare, el a venit totusi la Paris, dar \u00een calitate de simplu spectator. Rafa a vizitat atunci toate ungherele Centralului Philippe Chatrier. A haladuit rastimp de ceasuri prin celebra Place des Mousquetaires. Privirea lui parea sa nu se dezlipeasca de marele tablou ce afisa permanent scorul partidelor aflate \u00een derulare.
\n\u00cen fiecare zi, 30 000 de oameni traverseaza acea piateta, trec\u00e2nd pe l\u00e2nga statuile lui Jean Borotra, Ren\u00e9 Lacoste, Henri Cochet si Jacques Brugnon. Patru legende ale tenisului francez, c\u00e2stigatori ai Cupei Davis de sase ori la r\u00e2nd, \u00eentre 1927 si 1932…
\nDin Piata Muschetarilor, accesul la vestiarul tenismanilor este aproape instantaneu. E de ajuns sa urci o scarita, privind pe partea dreapta a Centralului. Vestiarul se gaseste \u00eentr-o zona rezervata participantilor la turneu. Tot acolo exista un bar, mese si monitoare tv. O a doua scara duce direct la vestiar. Sanctuarul tenismanilor, un loc intim, strict rezervat…
\n\u201eNadal a gustat plin de voluptate acele zile pe care le-a petrecut la Roland Garros \u00een 2004. Cu toate ca nu lua parte la turneu, a avut astfel sansa de a se deplasa dupa voia inimii, av\u00e2nd acces pe terenuri, \u00een zonele rezervate jucatorilor, \u00een vestiare, la muzeu si \u00een sala de presa, la fel ca toti participantii. A profitat de aceasta libertate pentru a se plimba incognito prin buticurile de suveniruri, pe la standurile sponsorilor. Nimeni nu l-a deranjat, \u00een ciuda numarului imens de fani adolescenti deveniti v\u00e2natori de autografe. Rafa \u00eei \u00eentelegea prea bine, el \u00eensusi se transformase \u00eentr-un autentic suporter… asta p\u00e2na a ajuns sa ia loc \u00een tribunele de pe Central rezervate jucatorilor. Atunci s-a simtit brusc cuprins de invidie, privindu-i pe cei doi tenismani care se \u00eencalzeau pe suprafata rosie. \u00ab\u00centr-o buna zi o sa fiu \u00een locul lor\u00bb, i-a marturisit el lui Jordi Robert, reprezentant al companiei Nike, care pe-atunci \u00eel \u00eentovarasea la Paris. \u00cempreuna cu ei se gasea si agentul lui Nadal, Carlos Costa…
\n\u00abDaca m-am accidentat acum, asta nu \u00eenseamna dec\u00e2t ca nu mi-a venit vremea. Dar c\u00e2nd voi juca \u00een sf\u00e2rsit aici, o voi face doar pentru a c\u00e2stiga\u00bb a spus Rafa.
\nIar reactia lui Costa este una elocventa:
\n\u00abImaginati-va ce cutremurare am trait peste exact un an c\u00e2nd l-am privit pe Nadal cum ridica deasupra capului Cupa Muschetarilor\u00bb, avea sa marturiseasca agentul lui Nadal\u201c (op. cit., pp. 48-50).
\nCu asemenea g\u00e2nduri revenea la Paris campionul din 2005, Rafael Nadal. Acum era \u00eensa mult mai matur, se simtea mult mai puternic si, mai ales, stia ca a pastra trofeul \u00eei sta realmente \u00een putinta. Finala 2006 putea sa \u00eenceapa, Rafa era deja pregatit…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Finala Internationalelor de Tenis ale Frantei din 2005 a ramas o simpla amintire. \u00centre timp, Nadal s-a asezat cu decizie \u00een spatele lui Federer, second\u00e2ndu-l staruitor \u00een ATP Rankings. Tenisul mondial pare sa fi devenit o afacere \u00een doi, cu toate ca, deocamdata, ascendentul maiorchinului se manifesta mai ales pe zgura (nota bene: finala de… Cite\u0219te mai mult »Roland Garros, mon amour (40)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[7307,7308,720],"class_list":["post-10875","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-atp-rankings","tag-marx-roger","tag-roland-garros"],"views":2612,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10875","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10875"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10875\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10875"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10875"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10875"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}