Ne vom ocupa astazi de un sir de cuvinte care dovedesc existenta unei amprente latinesti mai puternice dec\u00e2t se crede de obicei in domeniul mediului ambiant natural sau de injghebare elementara a locuintei.
\n\u201eBin\u00e1\u201c (cu pl. binale) e un cuv\u00e2nt aproape invechit, glosat in DEX ca \u201eo cladire in constructie sau in reparatie\u201c si socotit a fi intrat in rom\u00e2na din limba turca. E mai probabil insa ca turcii sa-l fi luat din limba valahilor sud-dunareni c\u00e2nd au cucerit Balcanii. Este evidenta inrudirea cu \u201eimbina\u201c, pe care DEX-ul il considera provenit dintr-un cuv\u00e2nt latinesc neatestat: *inbinare. Mi se pare mult mai plauzibil ca \u201eimbina\u201c sa provina din \u201ebin\u00e1\u201c, iar acesta din numeralul latin bini,ae = c\u00e2te doi, c\u00e2te doua, pentru care Gutu da exemplul: coloni bina iugera acceperunt LIV. Colonii au primit c\u00e2te doua iugare. Bini,ae se intrebuinta in loc de duo cu substantivele lipsite de singular. In Biblie gasim un exemplu foarte potrivit pentru ipoteza noastra, din domeniul constructiilor, ceea ce explica perfect urma lasata in rom\u00e2na in civilizatia lemnului, care, cum stim, nu duce lipsa la noi de mesteri priceputi in imbinarea b\u00e2rnelor.
\nIn DA figureaza c\u00e2teva exemple din care nu s-a pierdut sensul initial: imbinare de sc\u00e2nduri, drugi sau b\u00e2rne. In textele cele mai vechi care s-au pastrat binalele sunt niste pravalii modeste, p. ext. \u201eacareturi, dependinte pe l\u00e2nga casa\u201c: \u201eSa pretaluiasca binalele acestor doua dugheni\u201c (Uricariul), unde persista numarul doi din intelesul originar. Sau: \u201eBinaua puscariei gasind-o Maria ta la o proasta stare, str\u00e2mta, darapanata\u201c (Document din 1804). Sau: \u201eO bin\u00e1 mai mult de lemn zidita\u201c (Donici).
\nSa vedem acum pasajul biblic, din \u201eIesirea\u201c, cap. 26, despre \u201eFacerea cortului\u201c. Este vorba, sa ne amintim, despre un cort de sc\u00e2nduri: \u201eSa faci apoi pentru cort sc\u00e2nduri de lemn de salc\u00e2m, care sa stea in picioare\u201c (26,15). Instructiunile sunt precise: \u201eSub aceste douazeci de sc\u00e2nduri sa faci patruzeci de postamente de argint: c\u00e2te doua postamente sub o sc\u00e2ndura = binae bases singuli tabulae\u201c (26,19), iar ceva mai departe din nou la fel (26,21). Cuv\u00e2ntul revine in cap. 36, intitulat \u201eAlcatuirea cortului sf\u00e2nt\u201c, in versetele 22 (binae incastrate) si 30 (binas scilicet bases).
\nAm putea adauga ca bini,ae apare si in alte locuri, ca bunaoara in I \u201eParalipomena\u201c, cap. 26, despre portari, camarasi (din nou locuinta!) si judecatori, dar pentru evolutia sensului de la latina la rom\u00e2na sunt suficiente cele doua pasaje din Iesirea citate mai sus.
\nPentru \u201eocol\u201c si \u201ecoliba\u201c propun tot un etimon latin, si anume substantivul caulae, arum = tarc, ocol de vite, imprejmuire, staul, grajd. Cuv\u00e2ntul apare cu o mare frecventa, in mai toate cartile Bibliei, tradus prin \u201eocoale\u201c sau \u201estaule\u201c sau \u201et\u00e2rle\u201c, ca de exemplu in \u201eNumeri\u201c 32,34: \u201eZiditi cetati pentru pruncii vostri si ocoale pentru vitele voastre\u201c = Aedificate ergo urbes parvuli vestri et caulas et stabula ovibus ac iumentis. Si, putin mai departe (32,36) \u201esi staule pentru turme\u201c = et caulas pecoris suis. De altfel, nici nu e nevoie sa dam exemple, deoarece cuv\u00e2ntul nu a suferit o evolutie speciala intr-un anumit context biblic.
\nPresupun ca tot din caulae, arum provine si cuv\u00e2ntul \u201ecoliba\u201c, care este, cum stim, adapostul pentru oameni (uneori si pentru animale!) facut din b\u00e2rne, crengi de brad sau din nuiele, acoperit cu paie, ramuri, unde se adapostesc pazitorii de tarini, de bostanarii, de vii, lucratorii la padure; pe scurt, e locuinta cea mai simpla si saracacioasa, adapostul elementar pentru oameni, asa cum ocolul este pentru oi si vitele cornute. \u201eSaracul in smerita lui coliba\u201c spune Marcovici. Alaturi de alte ipoteze etimologice,pe care nu le vom discuta aici, putem lua in seama, asadar, si derivarea din caulae,arum, din care ar putea proveni doua cuvinte rom\u00e2nesti vechi, folosite adesea (si nu int\u00e2mplator) la plural: ocoale si colibe.
\nSa trecem acum la \u201ed\u00e2mb\u201c, pentru care avem nevoie de un anumit context biblic ca sa intelegem evolutia sensului. Etimonul pe care-l propun e domus,us = locuinta si lacas de cult sau templu. In acest din urma sens, si anume domus Domini (din care ne-a ramas, in treacat fie spus, si formula \u201edom domn sa naltam\u201c din colinde), casa Domnului, care se ridica de obicei pe o inaltime, pe o colina sau un d\u00e2mb. In DA se da chiar un exemplu din I. Ionescu, in care \u201ebiserica se afla pe un d\u00e2mb\u201c. Exista, de altfel, o recomandare expresa in acest sens in Sf\u00e2nta Scriptura, si anume in \u201eIezechiel\u201c, cap. 43, in care Dumnezeu ii cere proorocului sa descrie casei lui Israel locul tronului Sau, ca oamenii sa se caiasca de faradelegile lor si (43,11): \u201edaca ei se vor rusina de toate acelea c\u00e2te au facut, atunci sa le arati chipul templului si planul lui, iesirile si intrarile lui si forma lui si toate intocmirile lui, toate formele lui si toate legile lui; pune toate acestea in scris inaintea ochilor lor, ca ei sa vada forma lui si toate intocmirile lui si sa le urmeze intocmai\u201c.
\nDupa care, in aceste stricte instructiuni scrise, se indica precis locul potrivit, care e tocmai \u201ed\u00e2mbul\u201c, cum se vede limpede in versetul urmator (43,12): \u201eIata acum legea templului (ista est lex domus in sumitate montis): pe v\u00e2rful muntelui tot locul care il inconjoara este locul cel mai sf\u00e2nt. Aceasta este legea templului (haec est ergo lex domus)\u201c. Aceasta lege at\u00e2t de riguros si insistent r\u00e2nduita ne face sa intelegem de unde vine \u201ed\u00e2mbul\u201c, colina pe care se inalta ori s-a inaltat c\u00e2ndva un templu. De unde vine insa \u201edumbrava\u201c?
\nDaca templul Domnului trebuia ridicat, potrivit legii, pe un d\u00e2mb, existau si alte temple, acelea ridicate in momentele de ratacire, lacase de cult care nu ascultau de porunca Domnului, ci erau inchinate unor \u201edumnezei\u201c straini, lacase str\u00e2mbe = pravae, de obicei in s\u00e2nul naturii, pe dealurile din vecinatatea asezarilor urbane, unde oamenii se inchinau la idoli si la tot felul de \u201eur\u00e2ciuni\u201c. Cred ca intr-o epoca greu de precizat, oricum indepartata, a inceput sa se cheme \u201edumbrava\u201c templul pag\u00e2n sau locul unde a fost un templu pag\u00e2n sau eretic: domus prava. E vrednic de semnalat, de asemenea, faptul ca definitia din DEX: \u201epadure t\u00e2nara si nu prea deasa; padure de stejar\u201c, asociaza dumbrava cu stejarul, care este un arbore sacru (cf. jar, jertfelnic).<\/p>\n
De remarcat ca adjectivul pravus (3) = str\u00e2mb, stricat, rau, se folosea si in latina cu referire la moravurile sau credintele \u201egresite\u201c: (dupa Gutu) pravi impulsores TAC. = rau-sfatuitori, si prava fidei = de rea credinta. Iar substantivul corespunzator, pravum,i, e raul insusi, ceea ce este rau. Pe scurt, dumbrava era c\u00e2ndva, in vechime, un loc al depravarii spirituale.
\nIn mai multe pasaje din Sf\u00e2nta Scriptura cuv\u00e2ntul e asociat cu str\u00e2mbatatea opusa dreptatii, si aceste pasaje inlesnesc si ele evolutia de sens de la domus prava la dumbrava. Astfel, in \u201eCartea Iuditei\u201c, cap. 3, intitulat \u201eOlofern supune toate popoarele\u201c, il vedem pe generalul lui Nabucodonosor cobor\u00e2ndu-se cu oastea, sa ne amintim, pe tarmul marii si pustiind cetatile intarite. Nu s-a multumit cu at\u00e2t si apoi (3,8), \u201edumbravile lor le-a taiat (lucos eorum excidit), av\u00e2nd de g\u00e2nd sa nimiceasca toti zeii pam\u00e2ntului\u201c (ut omnes deos terrae exterminaret).
\nMai putem invoca, in sprijinul ipotezei noastre, un pasaj in care prava (cu articol adjectival) e asociata cu \u201epov\u00e2rnisul\u201c, cu \u201edealul\u201c, pe scurt cu \u201ecele str\u00e2mbe\u201c, in contrast cu formele de relief netede, line, intinse, pe scurt cu \u201ecele drepte\u201c. Iata acest pasaj, tot in \u201eIsaia\u201c 40, 4: \u201eDealul sa se plece, si sa fie cele str\u00e2mbe drepte (et erunt prava in directa), si cele colturoase, cai netede\u201c. Se cuvine sa mai amintim ca titlul capitolului este \u201eProorocie despre Inaintemergatorul\u201c, cuprinz\u00e2nd prin urmare prescriptii de importanta primordiala, anticip\u00e2nd cuvintele de mai t\u00e2rziu ale lui Ioan Botezatorul: \u201eGatiti calea Domnului, drepte (rectas) faceti cararile lui\u201c (Marcu 1,3). Si sa amintim, de asemenea, ca opozitia drept-str\u00e2mb: prava-recta e reluata in cap. 42, intitulat, potrivit desfasurarii logice a evenimentelor sacre, \u201eProorocie despre Mesia\u201c, in versetul 16: \u201eIntunericul il voi preface inaintea lor in lumina si pov\u00e2rnisurile in c\u00e2mpii intinse (et prava in recta)\u201c.
\nCuv\u00e2ntul latin corespunzator rom\u00e2nescului \u201edumbrava\u201c (Iudita 3,8) se regaseste in \u201eIsaia\u201c, cap. 17, intr-o proorocire impotriva Damascului, in care se anunta zile c\u00e2nd \u201eomul isi va intoarce privirea catre Ziditorul sau si ochii lui catre Sf\u00e2ntul lui Israel se vor intoarce\u201c (17,7). In ziua aceea \u201enu va mai privi catre jertfelnice, lucrurile m\u00e2inilor lui, si nu se va mai uita la faptura degetelor lui, la Astartele si statuile ridicate soarelui (lucos et delubra)\u201c (17,8). In versiunea parintelui Anania , aceste lucos et delubra ne trimit din nou la regnul vegetal: \u201eSi nu vor mai cata spre copaci, si nici la ur\u00e2ciunile lor\u201c. Iar la Cornilescu versetul 8 continua cu elemente vegetale: \u201eIn ziua aceea, cetatile lui intarite vor fi ca dar\u00e2maturile din padure si de pe v\u00e2rful muntelui\u201c, cu alte cuvinte, daca acceptam evolutia semantica pe care am propus-o, nici mai mult nici mai putin dec\u00e2t dumbrava si d\u00e2mbul.
\nRevenind la versiunea mai veche aprobata de Sf\u00e2ntul Sinod ni se anunta ca aceste lucos et delubra vor fi parasite si vor ram\u00e2ne pustii. Se vede limpede ca pasajele citate converg spre regnul vegetal , spre \u201egradinile\u201c zeitatilor straine, unde-si gasesc refugiu cei rataciti: \u201eIata pentru ce tu intemeiezi gradini lui Adonis si acolo sadesti vie pentru un dumnezeu strain (plantabis plantationem fidelem et germen alienum seminabis)\u201c (17,10). Mentionez ca la Anania capitolul se cheama \u201eSf\u00e2rsitul idolatriei. Gradini pentru zeii straini\u201c.
\nAlaturarea tuturor acestor pasaje ne indeamna sa presupunem ca dumbrava (domus prava) a insemnat la inceput, in vremurile vechi ale formarii limbii rom\u00e2ne, acest loc de inchinare la zeii straini, respinsi mai t\u00e2rziu sub cuv\u00e2nt ca erau str\u00e2mbi si rai, locul acelor lucos et delubra din textul latin.
\nCele doua cuvinte latinesti constituie, bineinteles, o provocare. N-au lasat cumva si ele urme in limba rom\u00e2na in aceeasi sfera semantica? Ceea ce ne obliga sa ne asumam riscul altor ipoteze etimologice.
\nOare nu provine \u201elunca\u201c din acest lucos nazalizat si incrucisat cu expresia \u201ede-a lungul\u201c si care a ajuns sa desemneze vegetatia de salcii si rachita de-a lungul (de-a lunga?) unei ape curgatoare? Si, urm\u00e2nd aceleasi meandre din domeniul cultului religios , cu avatarurile sale, nu cumva cel de al doilea cuv\u00e2nt, delubra, este etimonul cuv\u00e2ntului rom\u00e2nesc \u201etaraba\u201c? Delubrum,i (folosit de obicei la plural) este capistea, partea templului unde era statuia zeului, ceea ce in pasajul citat mai inainte (17,8) primeste numele de \u201estatuile ridicate soarelui\u201c. Pentru evolutia sensului de la delubra la tarabe ne vine in ajutor un pasaj din cartea lui Ioil, cap.4, intitulat Judecata impotriva neamurilor si fagaduinta pentru Iuda. M\u00e2nios pe cetatile Tir si Sidon, Domnul face sa cada razbunarea asupra lor si le aminteste faradelegile pe care le-au sav\u00e2rsit: \u201e Voi ati luat aurul si argintul Meu, precum si odoarele Mele, si le-ati dus in palatele voastre (in delubra vestra)\u201c (4,5). La parintele Anania traducerea este: \u201ecapistele voastre\u201c.<\/p>\n
Ei bine, aceste sanctuare p\u00e2ngarite, dimpreuna ca odoarele lor jefuite, pot fi lesne asociate cu v\u00e2nzarea lor la tarabe, daca le privim din perspectiva versetului imediat urmator, in care tocmai despre asta e vorba, despre o v\u00e2nzare nelegiuita, denuntata ca atare in acelasi rechizitoriu neinduplecat al Domnului: \u201ePe fiii lui Iuda si pe cei ai Ierusalimului i-ati v\u00e2ndut (vendidistis) Grecilor, ca sa-i departati din tara lor\u201c (4,6). Odoarele de pret din sanctuarele (delubra) jefuite ajung, asadar, sa fie v\u00e2ndute la tarabe.<\/p>\n
<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Ne vom ocupa astazi de un sir de cuvinte care dovedesc existenta unei amprente latinesti mai puternice dec\u00e2t se crede de obicei in domeniul mediului ambiant natural sau de injghebare elementara a locuintei. \u201eBin\u00e1\u201c (cu pl. binale) e un cuv\u00e2nt aproape invechit, glosat in DEX ca \u201eo cladire in constructie sau in reparatie\u201c si socotit… Cite\u0219te mai mult »Binaua, ocolul, coliba, d\u00e2mbul, dumbrava, lunca si taraba<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[3581,6032],"class_list":["post-10872","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-sensul-cuvintelor","tag-sensuri-expresii"],"views":1984,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10872","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=10872"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/10872\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=10872"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=10872"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=10872"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}